Ghe NICA-Blog: De la Neagra pana la Dochia pe cararile Ceahlaului

luni, 13 decembrie 2010

De la Neagra pana la Dochia pe cararile Ceahlaului

Satul Neagra – Piciorul Negrei – Poiana Văratec – Poiana Maicilor – Ocolaşul Mic – cabana Dochia

* Marcaj: cruce albastră
* Diferenţă de nivel: 1250 m
* Timp de parcurs: 6h – 7h

Acest traseu turistic începe în satul Neagra, situat în partea de sud a Masivului Ceahlău. Poteca marcată începe din zona centrală a satului, semnalizată cu un stâlp indicator, continuând pe drumul forestier de pe valea Neagra, spre direcţia nord. Traseul urmăreşte în amonte malul stâng al pârâului Neagra şi după aproximativ 3 km se ajunge la confluenţa pârâului Neagra Mare cu pârâul Neagra Mică. De la confluenţa celor două pârâuri, traseul se continuă pe drumul forestier de pe Neagra Mare, cotind uşor spre nord-vest. După aproximativ 2 km de mers se întâlneşte un stâlp de marcaj care îndrumă la urcuş spre vârful Neagra (1138 m alt.). Accesul spre zona înaltă a Ceahlăului se face pe traseele marcate ce urmăresc firul văilor unor pârâuri. Atât pârâul Neagra cât şi celelalte pârâuri din jurul muntelui oferă condiţii prielnice pentru dezvoltarea unei faune acvatice bogate. Poteca urmăreşte firul unei văi laterale până la obârşia ei, ajungându-se într-o şa. Mai departe traseul se continuă pe creastă, spre stânga, într-un urcuş domol, trecându-se printr-o zonă aproape fără vegetaţie arborescentă, rar întâlnindu-se copaci bătrâni sau tufe de ienupăr. Poteca marcată urcă până în Curmătura Văratec, păstrând constant direcţia nord. De sub vârful Neagra se coboară uşor pe poteca marcată, până într-o pădure deasă de molid şi fag. După un urcuş domol se ajunge într-o şa, de unde se deschide o privelişte cuprinzătoare spre obârşiile văii Neagra Mare şi spre Obcina Piatra Arsă. În mai puţin de o oră, de sub vârful Neagra se ajunge în Poiana Văratec (1250 m alt.). Pe acest traseu pot fi întâlnite, mai rar, urme lăsate de jder.Din sud-vestul Poienii Văratec se poate admira în faţă Turnul lui Butu, spre dreapta Ocolaşul Mic iar spre stânga se vede numai creasta împădurită a Pietrei Sure. Traseul marcat urmăreşte îndeaproape curba de nivel, pe la liziera pădurii.
Se ocoleşte prin stânga vârful Văratec (1362 m alt.) şi se ajunge în Curmătura Văratec, la 1335 m altitudine. Din această curmătură se deschide o imagine superbă a grupului stâncos “Turnul lui Butu”, despre care există o frumoasă legendă.
În Curmătura Văratec se întâlneşte traseul marcat cu punct roşu, ce face legătura între Poiana Maicilor şi Curmătura Stănile. Din Curmătura Văratec poteca marcată traversează pe curbă de nivel obârşia principală a pârâului Furcituri până în Poiana Maicilor. Aici se intersectează cu traseul marcat cu bandă roşie (Traseul 3: prin Poiana Maicilor) care coboară spre cabana Izvorul Muntelui. Poteca urmează traseul comun cruce albastră şi bandă roşie până la cabana Dochia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;