Se afișează postările cu eticheta minunile naturii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta minunile naturii. Afișați toate postările

marți, 6 februarie 2018

Stejarul din Cajvana(Arborele european al anului 2018)

Stejar din Cajvana SPECII: STEJAR COMUN (QUERCUS ROBUR L.)                                         
VÂRSTA: APROXIMATIV 750 ANI                                                                                       
REGIUNE: ORAȘUL CAJVANA, JUDEȚUL SUCEAVA, ROMÂNIA                                                 

Născut în vremuri tulburi Localnicii cred că acest copac datează din timpul marii invazii tătari (1241), când toți oamenii din zonă au murit în luptă. Ar fi fost îngropați într-o groapă comună, la locul unde a fost plantat acest stejar. Potrivit unei alte legende, în 1476 prințul Ștefan cel Mare, însoțit de soldații săi, sa odihnit la umbra acestui pom, unde au fost serviți cu o brânză proaspătă - caș în limba română, de aici și numele Cajvana                                                                                             .

  Sursa:https://www.treeoftheyear.org/ETY-2018/Stromy/Dub-z-Cajvany.aspx


joi, 26 octombrie 2017

Minunile naturii * Cea mai adanca mina de suprafata din lume.


Cea mai adâncă mină de suprafață din lume măsoară 500 m

Minele de suprafață reprezintă un punct de atracție datorită formei lor magnifice, iar aceasta, care se află în estul Siberiei, este cea mai adâncă mină din lume. Rușii au început exploatarea minei de cupru-zinc în anul 1913, iar în timpul perioadei lungi de exploatare minerii au săpat o ”groapă” destul de adâncă ce ajunge la aproximativ o jumătate de kilometru în profunzime şi aproape doi kilometri în diametru. După ce excavațiile au fost sistate, mina a devenit o atracție turistică pentru vizitatorii care vin pentru să admire locul care seamănă cu un crater produs de un imens meteorit.

sâmbătă, 23 septembrie 2017

Insula Montecristo * Minunile naturii


 Insula Montecristo * Minunile naturii

Se poate spunecă aproape toată lumea a auzit de “Conte”, dar puţini sunt cei cărora li se permite accesul pe această insulă interzisă.
Montecristo, sau “Muntele lui Hristos,” este o insulă mică din arhipelagul toscan, la jumătatea distanţei dintre Corsica şi peninsula italiană. Și ar fi putut rămâne în continuare doar o altă insuliță mediteraneană, dacă nu ar fi făcut-o celebră Alexandre Dumas în cartea sa Contele de Monte Cristo.
Această insulă vulcanică, într-adevăr un colț de paradis, a fost cunoscută atât de greci, cât și de romani – primul său nume fiind Artemisia, iar apoi Mons Jovis. În secolul al XV-lea, Episcopul din orașul Palermo, St Mamiliano, s-a refugiat aici când vandalii au atacat Sicilia şi, conform legendei, s-a luptat şi a ucis balaurul care păzea insula. El a redenumit insula Montecristo şi a fondat aici o mănăstire.
În ciuda faptului că Mănăstirea San Mamiliano ajunsese să fie importantă în Evul Mediu, în secolul al XVI-lea, insula Montecristo a fost confiscată de către piratul turc Oruç Reis (cunoscut în Occident ca Barbă Roșie) și au apărut zvonurile despre bogățiile adunate de el și de succesorul său, Turgut Reis (Dragut). Acestea se pare că au fost ascunse într-o grotă de pe insulă. Alte legende vorbesc despre comori ascunse de către călugării de la San Mamiliano atunci când Dragut a jefuit mănăstirea în 1553.
Alexandre Dumas a vizitat Montecristo în 1842 şi a fost atât de impresionat de frumuseţea insulei şi de “mirosul de cimbru și mătură”, încât el a tranformat-o în locație în romanul său (deşi insula nu corespunde cu exactitate descrierilor din roman) şi a fost atras de poveştile despre comoara ascunsă în aceste locuri.
Astăzi accesul pe insulă este controlat de către guvernul italian, dar se poate acorda totuși viză de o zi pentru a vizita insula vulcanică. Dacă poveştile despre comori sunt adevărate sau nu, este greu de spus, dar guvernul italian nu permite vizitatorilor să meargă să săpe aici pentru a afla acest lucru.
Cu comoară sau nu, insula este cu siguranţă o comoară naturală și este aproape în întregime pustie, iar singurele mărturii vizibile ale construcțiilor realizate de om sunt ruinele mănăstirii şi Vila Cala Maestra.

Sursa: atlasobscura.com


vineri, 15 septembrie 2017

Minunile naturii * Pestera fara fund (Vietnam )



Peștera fără fund

Este una dintre cele 20 de peșteri descoperite în Vietnam. În interiorul peșterii s-a dezvoltat o adevărată jungă; acoperișul său a căzut, iar lumina soarelului reușește să străbată până la vegetația luxuriantă.


Sursa: https://aliceboboc.wordpress.com/2011/02/05/pestera-fara-fund/#more-21040

duminică, 3 septembrie 2017

Minunile naturii * Insula Schumacher


Insula Schumacher

Unii oameni sunt norocoși. Sau suficient de norocoși pentru a primi drept cadou o întreagă insulă într-un paradis exotic.
Spre exemplu, Michael Schumacher, cel mai bun pilot din lume de Formula 1 și care s-a retras din activitate la sfârșitul anului 2006, a primit un cadou de 7 milioane dolari: o insulă în arhipelagul “The World” de la șeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, prinţul Dubaiului. Insula Schumacher este situată în Antarctica şi este pur şi simplu minunată.
Se zvonește că și alte vedete precum Angelina Jolie, Brad Pitt, Richard Branson, Michael Jackson, David Beckham sau Rod Stewart ar fi proprietari de insule în acest arhipelag creat de om.


Sursa:https://aliceboboc.wordpress.com/2011/02/10/insula-schumacher/

vineri, 11 august 2017

Minunile naturii *Baobabul-bar


Baobabul – Bar

Ineditul copac se află în Limpopo (Africa de Sud) și peste 7.000 de turişti vin aici anual. Cu o circumferință de aproape 50 m, barul are cramă proprie și un sistem de ventilație natural. Este nevoie de aproximativ 40 de persoane care să-și întindă brațele pentru a reuși să cuprindă întregul trunchi al acestui colos, iar proprietarul a afirmat că o dată, la o petrecere, 54 de invitați s-au înghesuit în bar și nu crede că se va mai repeta curând această situație.
Cea mai interesantă informație despre baobab – conform oamenilor de știință – este că acesta are 6.000 de ani și că poate întrece în vârstă cele mai multe dintre piramidele din Egipt.





Sursa:https://aliceboboc.wordpress.com/2011/02/10/baobabul-bar/#more-21298

vineri, 21 iulie 2017

Desertul Alb (Egipt )


Deșertul Alb (Sahara El Beyda), se află la 45 km de oaza Farafra (în vestul Egiptului) și este recunoscut pentru peisajele sale incredibile. Dominantă este culoarea albă a formațiunilor stâncoase sculptate de vânturi în forme fantastice demne de un artist modernist. Multe dintre roci au căpătat nume descriptive gen „monolitul”, „ciuperca”, „struțul”, „conul de înghețată” etc. Impresia este foarte puternică, iar peisajul se schimbă în funcție de momentul zilei: prânz, crepuscul, noapte. Cu o suprafaţă de 300 kilometri pătraţi, acesta este un loc destul de popular printre turiști, cu toate că oaza Farafra este cel mai izolat loc din Egipt. Datorită izolarii, se povestește din batrâni că la un moment dat s-a pierdut noțiunea timpului astfel încat localnicii au fost nevoiți să trimită un călăreț la o altă oază, Dakhla, pentru a afla când să își țină slujbele religioase.

Sursa:https://aliceboboc.wordpress.com/2011/02/23/fotografii-spectaculoase-desertul-alb/

marți, 14 ianuarie 2014

Cea mai frumoasa pestera din lume

Atunci când superlativele speologice sunt măsurabile e foarte simplu: cea mai lungă peşteră din lume, Mammoth Cave din Kentuky, SUA, este un labirint de galerii care măsoară în total 644 de kilometri.
Puse cap la cap ar ajunge de la Bucureşti la Oradea. Cea mai profundă peşteră este Krubera (Voronya) din Munţii Caucaz, în Georgia, şi are 2200 metri adâncime.
Cea mai spaţioasă galerie a fost explorată în 2009 în Peşterea Son Doong din Vietnam şi are 200 metri înălţime şi o lăţime maximă de 150 de metri. Bineînţeles că superlativele speologice nu sunt absolute, aşa cum sunt alte superlative geografice. Everest , +8848, este şi va rămâne cel mai înalt pisc de pe Terra, Groapa Marianelor, cu -11.000 metri, cel mai adânc abis oceanic. Însă cu speologii nu se ştie nicioadată, ei modifică permanent datele geografiei subpământene.
Dar publicul este interesat să afle şi alte lucruri din topurile speologice, cum ar fi şi care este cea mai frumoasă peşteră din lume. Răspunsul este greu de dat şi sortit să rămână subiectiv. Totuşi, ţinând cont de argumentele lor, e greu să-i contrazicem pe americani: cea mai frumoasă peşteră din lume ar fi Lechuguilla, Parcul Naţional Carlsbad, New Mexico.
Frumuseţea ei se poate argumenta cu premize geologice pe care le vom explica mai jos.
În general, un reper al frumuseţii subterane este grandoarea speleotemelor de calcit - stalactite, stalagmite, draperii, coloane, etc. Sunt peşteri cu adevărate păduri de astfel de formaţiuni. Lechuguilla are şi ea din beleşug, în forme dintre cele mai variate şi spectaculoase. Deşertul în care se află acum a fost cândva un ţinut ploios, apele s-au infiltrat prin fisuri, de sus în jos, precipitând în galerii edificii minerale de calcit.
Dar calcitul nu este singurul mineral din care sunt alcătuite formaţiunile. Mult mai rar, dar în forme dintre cele mai spectaculoase, este un alt carbonat de calciu, aragonitul.
Aragonitul apare de multe ori asociat sulfatului de calciu, în formă de gips. Când acesta este prezent ca prisme bine crisatalizate, transparente sau translucide, se numeşte selenit. În Lechuguilla aragonitul şi gipsul apar din abundenţă, tot dintr-o cauză geologică. Munţii Guadelupe, în care s-a format peştera, se află la contact cu vasta depresiune Delaware, bogată în petrol şi gaze asociate petrolului, cum ar fi hidrogenul sulfurat şi metanul. Aceste gaze au pătruns în calcar şi au migrat de jos în sus, pe fisuri, până au întâlnit apele care se infiltrează prin rocă, gravitaţional. Hidrogenul sulfurat, cu ajutorul unor bacterii, s-a transformat în acid sulfuric, un acid agresiv, care a dizolvat şi depus gips în strate ce ating uneori 20 metri grosime. Într-o singură peşteră s-au întrunit deci condiţii fizico-chimice variate, care au dus la plăsmuirea unor formaţiuni uluitoare.
Şi dacă acest laborator experimental al naturii ar fi fost şi el acolo, de câteva sute de metri, sau hai, un kilometru sau doi, ar fi fost cum ar fi fost. Dar Lechuguilla are 220 de kilometri lungime! Rătăcind 5 zile şi nopţi prin palatele ei, am căpătat convingerea că mă aflu întradevăr în cel mai frumos paradis speologic posibil.

- Cristian Lascu
Sursa:http://www.natgeo.ro/explorari/speologie/9993-cea-mai-frumoasa-pestera-din-lume


joi, 29 noiembrie 2012

Fluviul Amazon(curiozitati)


Fluviul Amazon
-Curiozitati-

Amazonul este fluviul cu cel mai bogat debit de apa de pe globul pamantesc. Daca din punct de vedere al lungimii este intrecut cu putin de Nil, in privinta cantitatii de apa, cu el nu se masoare nici un alt fluviu din lume.Amazonul varsa in oceanul Atlantic in fiecare ora, cate 300 miliarde de litri de apa, ceea ce reprezinta 20% din totalul fluviilor existente pe glob.
(Rio Amazonas). Fluviu în America de Sud, cu cel mai mare debit (212 377 m3/s debit mediu la Obidis, oras aflat la 800 km de ocean) si cel mai întins bazin fluvial din lume - 7 050 000 km2, ceea ce reprezinta 2/5 din suprafata continentului sud- american. Izvoraste din Anzii Peruvieni, strabate teritoriul a sase tari (Venezuela. Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia, Brazilia) si se varsa în Oceanul Atlantic. Latimea fluviului în zona de varsare are 80 km. Fluxul partrunde pe Amazon pîna la cca 1 000 km sub forma unui val înalt de 4,5 m, numit Pororoca. Cu lungimea lui de 6 280 km ocupa locul doi în lume, dupa Nil. Are peste 200 afluenti mari, 15 dintre ei cu o lungime mai mare de 1500 km, iar doi - Madeira (3 379 km) si Purus (3 200 km) - sînt mai lungi chiar decît fluviul Dunarea (2 857 km). Reteaua lui navigabila este lunga de peste 50 000 km, fara egal în lume.
În legatura cu denumirea fluviului sînt mai multe versiuni. Una considera ca ar proveni din cuvîntul unui indian Amassunu, care înseamna "Apa galagiosa". Alta explica denumirea de Rio Amazonas ca ar fi fost data de contemporanii navigatorului spaniol Francisco Orellana, în 1941, ar fi întâlnit de malul fluviului un sat în care traiau numai femei înalte, puternice, razboinice, care i-au atacat pe spanioli silindu-i sa se retraga la barcile lor si sa-si continue calatoria pe apele fluviului. Amintindu-si de vechea legenda greaca despre amazoane (populatie mitologica de femei, care locuiau în regiunea Pontului, fiind celebre pentru îndemânarea lor la calarie si la tragerea cu arcul) le-a dat numele de Rios de las Amazonas, care înseamna Rîul Amazoanelor.
Dar cu toata maretia lui, Rio-Amazonas este fluviul cel mai putin cunoscut din lume. Primul european care a ajuns pe malul acestui urias intre fluvii a fost spaniolul Vincente Pinzon. Acesta s-a petrecut in jurul anului 1500. Vincente Pinzon l-a asemanat cu o ''mare de apa dulce'' si i-a dat numele de ''Rio Maria de la Mar Dolce''. Cu 40 de ani mai tarziu un alt spaniol Francesco Orellana a parcurs fluviul de la izvoare pana la varsare. In timpul calatoriei a fost atacat de un trib in care atat barbatii cat si femeile purtau parul lung. Orellana a crezut ca este atacat de niste femei pe care le-a considerat urmasele ''amazoanelor'' din mitologia greaca. Pentru acesta el a dat fluviului numele de ''Raul Amazoanelor''; mai tarziu, fluviul a luat denumirea de Amazon.
Tinand seama de dimensiunile sale, se pare ca numele dat de Vincente Pinzon era mai potrivit decat cel de Amazon, pe care-l poarta astazi.
Impreuna cu navalnicul sau confrate de izvor, Ucayali, Amazonul are o lungime de peste 6280 km. In unele locuri adancimea lui depaseste 70 m, fiind si cel mai adanc fluviu din lume.
In timpul revarsarilor se transforma intr-o adevarata mare de apa dulce depasind uneori latimea de 30 km.
La varsare formeaza un estuar cu latimea de 300 km asa cum nu mai gasim la nici un alt fluviu pe glob. In mijlocul aceste mari de apa dulce se gaseste insula Marajo a carei suprafata este de aproape doua ori maimare decat a indulei Sicilia din Europa.
De la izvoarele sale in Muntii Anzi si pana la varsare in Oceanul Atlantic, Amozonul primeste peste 1 100 de afluenti, unii fiind chiar mai mari decat Dunarea.
Amazonul impreuna cu numerosii sai afluenti, isi aduna apele de pe o suprafata de peste 7 milioane de km patrati, avand cel mai mare bazin hidrografic de pe glob. Suprafata acestui bazin este mai mare decat intreg continentul australian si cu putin mai mic decat Europa.
Regiunea udata de apele Amazonului si de afluentii acestuia se mai numeste si Amazonia. Ea ocupa cea mai mare parte din suprefata Braziliei si suprafete intinse din Columbia, Peru, Ecuador, Bolivia,precum si o mica parte din Venezuela.
De o parte si de alta a Amazonului, pe o suprafata de peste 5 milioane de km patrati, se intinde jungla umiditatii si a umbrei vesnice, formata din uriase paduri pe care nu le poti strabate decat cu toporul in mana pentru a-ti putea face loc de trecere.Aici se intalnesc copaci inaltide cate 80 m, bambusi care cresc cu cate 30 cm pe zi si palmieri cu frunze late de cate 2 metri.
In nici o regiune de pe suprafata globului pamantesc nu se gasesc atat de multe de specii de plante ca in jungla Amazoniana. Daca reusesti sa patrunzi in acest infiorator desis te asteapta nenumarate surprize. In Jungla misuna tot felu de animale salbatice si insecte, care de care mai ascunse vederii si mai periculoase. Pe scoarta cate unui copac misuna zeci de mii de insecte. Daca scuturi o singura creanga, i-ti pot cadea in cap tot felul de ganganii urat mirositoare si lipicioase. O singura muscatura a minusculei furnici negre eucadeira , care traieste in acesta jungla, inseamna moartea sigura.
Ca toate regiunile ecuatoriale, si jungla Amazonului este populata de nenumarate si felurite animale, adaptate prin felul de a se agata si sari, precum si prin culoare, scpecificului unor astfel de paduri. Se intalnesc aici si maimute, caprioare, ursi, porci spinosi, furnicare, lei argintii, soparle iguana, jaguari, puma si multe altele.
Pretutindeni misuna reptile de tot felul, de la sarpele fir, pana la sarpele Boa, care atinge o lungime de pana la 10 metri si este denumit si mancatorul de caprioare. Tot prin aceste regiuni traieste si sarpele Anaconda ( sicurul, dupa cum mai este numit), care are o lungime de 11-12 m. Anacondele batrane pot ajunge pana la 15 - 20 m lungime si la grosimea unui om matur. De multe ori anaconda ataca si omul.
Printre crengile copacilor traiesc nenumarate pasari frumos colorate, iar in apele Amazonului misuna pestii carnivori ''pirahna'', crocodilii, Broasca '' Mata-mata'', lunga de doi metri si cu un gat ca al unui sarpe etc.
Lasand la o parte Antarctida, Amazonia este regiunea cu cea mai mica densitate a populatiei din lume. Aici se inregistreaza doar 0,5 locuitori pe km patrat. Daca in secolul al 14-lea amazonia era populata de milioane de indieni, astazi nu au mai ramas decat cieca 100 000. De-a lungul secolelor care au trecut de la descoperirea americii, bastinasii Amazoniei au cunoscut greutati fara margini. Goana europenilor dupa castiguri, care au inceput sa cultive aici cauciuc, cafea, trestie de zahar, orez si sa caute aur si diamante, s-a soldat cu exploatarea pana la exterminare a bastinasilor.
Astazi se cunosc inca prin desisurile Amazoniei triburi izolate de indieni Suya, Anca, Tupinguarani si altele, care traiesc din vanat si pescuit. I-si vopsesc corpul in culoarea rosie sau alba si stiu sa scoata otrava din diverse plante, lucru pe care il tin foarte secret. Fara indoiala ca jungla Amazoniana pastreaza inca multe taine. Omanii nu au reusit sa cunoasca decat o foarte mica parte din ele. Sunt frecvente cazurile cand in inima junglei se intalnesc triburi absolut necunoscute, cu obiceiuri si credinte extrem de curioase.
Pe baza prospectiunilor facute, se stie ca in subsolul Amazoniei se gaseste mangan, cositor, petrol, aur si diamante. Solul s-a dovedit a fi foarte fertil si specialistii apreciaza ca Amazonia ar putea hrani singura circa 1 miliard de oameni.
In prezent se priecteaza construirea pe amazon a unui grandioas baraj si crearea unei mari interioare in vestul Braziliei, cu o suprafata de circa 1000 km precum si alte cinci lacuri de acumulare in Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia si Venezuela.
Sursa:travelers-way.com

marți, 20 noiembrie 2012

Migratia inaripata-Kenya

Kenya. Migraţia înaripată
Sistemul de lacuri din Valea Marelui Rift din Kenya e o escală în migraţia pe culoarul african-eurasiatic, un aviariu fără colivii populat de treisprezece specii de păsări endemice şi ameninţate. Aici se adună până la patru milioane de flamingo-mici, printre pelicani care-şi fac cuib, cârduri rătăcitoare de lopătari-roz, corcodei şi berze. Adăposteşte peste 100 de specii de păsări migratoare din noiembrie până în martie, perioadă considerată de Preston Mutinda, ghid de safari din zonă, cel mai bun sezon pentru urmărit păsările. Spre nord, la două ore cu maşina, lacurile puţin adânci, alcaline, se unesc pe o suprafaţă de 316 km2: Elmenteita, Bogoria şi Nakuru sunt, cum spune Mutinda, „ca perlele înşirate într-un colier de-a lungul Văii Marelui Rift.” Pe fundul văii clipocesc izvoare termale, care le oferă alge verzi pe săturate păsărilor în căutare de hrană. Zebrele, rinocerii negri, gheparzii, leii şi girafele apar şi ele pe mal – dar în roluri secundare faţă de atracţia principală, decolarea norului roz.

Sursa:natgeo.ro


miercuri, 1 februarie 2012

Sfinxul din Bucegi(minunile naturii)

Sfinxul din Bucegi







Ultimul , dar nu cel din urma , Sfinxul nostru pitoresc. Sfinxul este o figura mitologica, ce seamana cu un leu cu cap uman. Sfinxul este situat in Muntii Bucegi si s-a format in urma eroziunii eoliene. Prima imagine a acestui megalit dateaza de la 1900, dar numai in 1935 , profesoul Alexandru Badauta a numit-o “sfinx”.


duminică, 29 ianuarie 2012

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

"Cratere bizare" Cappadocia,Turcia(minunile naturii)

“Cratere bizare”







Formatiunea de roci vulcanice gasita in Cappadocia, Turcia, pare sa creeze aceste cratere bizare de poveste.

vineri, 27 ianuarie 2012

luni, 23 ianuarie 2012

sâmbătă, 21 ianuarie 2012