Secretele adevăratei Insule a Comorii din sudul Pacificului

Cât de romantic ar fi să credem că atolul parcă rupt din vis din sudul Pacificului de care s-a îndrăgostit soţia lui Robert Louis Stevenson în anul 1890, l-ar fi inspirat să scrie nemuritoarea "Comoara din insulă".
Dar adevărul este că a publicat faimoasa sa colecţie cu şapte ani înainte să vadă comoara din sudul Pacificului de la bordul vasului cu aburi Janet Nicoll, în drumul lor spre o viaţă nouă în Insulele Cook în speranţa că autorul, având probleme de sănătate, ar putea să-şi redobândească vitalitatea într-ul climat mai cald.
Cu toate acestea, acel petic de pământ de jumătate de kilometru pătrat despre care a scris Fanny Van de Grift Osborne că este "cea mai romantică insulă din lume", a fot într-adevăr o adevărată insulă-comoară, cu atât de multe mistere, împuşcături, comori la care soţul ei, maestrul povestitor, ar putea visa vreodată
Căci în timp ce Robert Louis ar fi căzut pe gânduri la faptul că Fanny a descoperit comoara din insulă într-un punct mic de teren numit Suwarrow, el nu ştia că 38 de ani mai devreme comoara a fost găsita acolo, într-o casetă de oţel ruginit încărcata cu monede din aur şi argint, coliere, broşe preţioase şi alte bijuterii.
Şi asta nu era totul.
În anul 1850 o navă americană, "the Gem" încărcată cu butoaie pline cu ulei de balenă a eşuat în jurul recifului tăios de corali ai Insulei Suwarrow. Echipajul n-a suferit pierderi şi a putut să îşi găsească drum către Tahiti, de unde o echipă de salvare a fost trimisă pentru a recupera uleiul de balenă.
Dar căpitanul echipei de salvare, Livingston Evans ştia zvonurile despre comoara îngropată în Suwarrow şi în timp ce echipa sa recupera uleiul de balenă, el a pornit în căutarea comorii şi în mod remarcabil a găsit un depozit secret conţinând monede mexicane şi spaniole îngropate sub o plajă, având o valoare în jurul a 15.000 USD (în 1852).
Isteţ, Evens a dispărut cu comoara sa după ce s-a întors în Tahiti.
După trei ani, în Samoa, un comerciant german a cumpărat informaţii de la un căutător de comori, ce spunea că o comoară zăcea îngropată în Suwarrow. Când comerciantul a ajuns acolo a urmat aceste informaţii...ca să descopere monede spaniole în valoare de 2.400 USD la baza unui copac.
Între timp, alţii manifestau interes faţă de micul atol pentru a stabili o bază de comerţ acolo, o companie construind o fortăreaţă de apărare înconjurată de ziduri de corali, pe care a montat două tunuri îndreptate către laguna atolului.
Dar relaţiile dintre doi comercianţi s-au agravat şi în 1878 într-o tentativă de a evita un război între aceştia doi, un alt vas a fost trimis pentru a rezolva problema. O luptă armată a avut loc, de vreme ce un al treilea vas a ajuns având un membru al echipajului din Noua Zeelandă numit Henry Mair, un prieten al unuia dintre protagonişti, care a primit ordin de la căpitanul lui să rămână la bordul navei.
Dar în toiul nopţii, Henry Mair a fugit de la bord să-şi ajute prietenul şi după ce a înotat, s-a târât până la plaja din Suwarow redobandindu-şi suflul. Dar distras de un zgomot ce semăna cu un scurmat, în lumina lunii a văzut o broască ţestoasă săpând în nisip - înotătoarele sale zgâriau o cutie de metal, iar de la un capăt al cutiei cădeau numeroase monede şi bijuterii strălucitoare... .
Mair a târât repede cutia către un loc mai sigur şi a îngropat-o mai adânc în nisip cu mâinile goale înainte de a se duce să-şi ajute prietenul şi urmînd ca apoi să se întoarcă la navă; mai târziu a scris fratelui său despre comoara pe care a îngropat-o şi a spus că a lăsat instrucţiuni pentu a găsi comoara, care trebuia găsită numai după moartea sa.
În mod trist, Mair a fost ucis în New Hebrides la scurt timp după ce căuta oameni care să lucreze pentru el, iar cutia care conţinea indicii preţioase către comoară n-a fost găsită niciodată.
Se crede că preţioasele comori din Suwarrow cel mai probabil sunt venite de pe navele spaniole ce au făcut popas acolo în timp ce se reîntorceau în Filipine după efectuarea raidurilor în bogatul Mexic.
Dar misterul comorii lui Heny Mair în Suwarrow în zilele de astăzi - şi a multor altor comori îngropate acolo - ar putea aparţine mai degrabă imaginaţiei lui Robert Louis Stevenson decât realităţii.
David Ellis este un scriitor independent australian. El are peste 30 ani de experienţă în jurnalism, inclusiv în calitate de şef al Statului Major pentru ABC Radio National

Sursa:epochtimes-romania.com

Comoara comorilor, pe insula Robinson Crusoe

Opt sute tone de aur, bijuterii, fragmente ale unei comori incase... toate acestea au fost gasite pe mica insula Robinson Crusoe, situata in arhipelagul Juan Fernandez, la 600 de kilometri de coastele Chile. Descoperirea a facut deja inconjurul lumii, numai ca tot ce se stie despre fabuloasa comoara este... locatia unde a fost descoperita.
Conform autorilor expeditiei norocoase, adica firma de securitate Wagner Tecnologias, valoarea tezaurului se ridica la 10 miliarde de dolari. Numai ca "Le Monde" remarca faptul ca declaratia reprezentantilor firmei chiliene este singura sursa a informatiilor. Nimeni nu a vazut comoara, care s-ar afla in seiful unui notar din Santiago. Firma respectiva cere jumatate din valoarea acesteia, dar legislatia tarii respective afirma ca asemenea descoperiri intra automat in patrimoniul national. Insula Robinson Crusoe este declarata patrimoniu al biosferei si se afla sub administrarea UNESCO.
Presa franceza dezvaluie ca Wagner Tecnologias a descoperit tezaurul cu ajutorul unui robotel de jumatate de metru inaltime, dotat cu radar, care a sondat cele 9.700 de hectare ale insulei, din trei in trei metri, in numai trei zile. "Arturito", asa cum a fost botezat robotul, a fost creat si experimentat de Wagner Tecnologias, drept care compania este considerata, teoretic, proprietara comorii.
Sursa:9am.ro

Comoara cu cifru magic

Un articol de Caroline Alexander

Într-o bună zi, sau poate noapte, de pe la sfârşitul secolului al VII-lea, un grup de necunoscuţi călătorea pe un vechi drum roman, peste un câmp pustiu, de-a lungul pădurii din Regatul anglo-saxon Mercia. Poate că erau soldaţi sau poate hoţi, căci această zonă izolată avea să rămână faimoasă secole de-a rândul pentru tâlharii de drumul mare –, cert este că nu erau nişte călători oarecare. Ieşind de pe drum, lângă o culme nu prea înaltă, ei au săpat o groapă şi au îngropat o comoară.
Timp de 1.300 de ani, comoara a rămas acolo, netulburată. În cele din urmă, locul a devenit din luminiş izlaz şi apoi ogor. După o vreme, vânătorii de comori echipaţi cu detectoare de metal – pe care le găseşti peste tot prin Anglia – au început să-l viziteze pe fermierul Fred Johnson, cerându-i permisiunea să caute pe terenul lui. „I-am spus unuia dintre ei că-mi pierdusem o cheie fixă şi l-am rugat să mi-o găsească“ – spune Johnson. Dar în loc de asta, pe data de 5 iulie 2009, Terry Herbert a venit la uşa fermierului ca să-l anunţe că găsise comoara anglo-saxonă.
Comoara din Staffordshire, cum a fost denumită foarte curând, a înflăcărat deopotrivă publicul larg şi pe istorici. În siturile funerare anglo-saxone mai fuseseră făcute descoperiri spectaculoase, cum ar fi vestigiile regale găsite la Sutton Hoo, în Suffolk. Dar cea de pe terenul lui Fred Johnson era o noutate absolută – obiecte din aur, argint şi granate din perioada anglo-saxonă timpurie şi dintr-unul dintre cele mai importante regate ale vremii. Mai mult, calitatea şi stilul filigranului şi cloisonné-ului care decorau obiectele erau extraordinare, făcându-i pe specialişti să le compare entuziast cu alte comori legendare, precum Evangheliile din Lindisfarne sau Cartea din Kells.
Tezaurul cuprindea, pe inventar, circa 3.500 de piese, reprezentând sute de obiecte complete. Cele care puteau fi clar identificate prezentau o tipologie frapantă. Erau peste 300 de plăsele de spadă, 92 de capete de mâner de sabie şi 10 decoraţiuni pentru teci. De remarcat: nu existau monede sau giuvaeruri femeieşti, iar din întreaga colecţie, cele trei obiecte religioase păreau a fi singurele din afara sferei marţiale. Curios şi faptul că multe piese păreau îndoite sau rupte. Această comoară era, deci, un morman de echipamente militare de elită distruse, ascunse cu 13 secole în urmă, într-o regiune plină de turbulenţe politice şi militare. Comoara din Staffordshire era incitantă, istorică şi, mai presus de toate, o enigmă.
Celţii, coloniştii romani, năvălitorii vikingi, cuceritorii normanzi – toţi au venit şi au plecat, lăsându-şi amprenta asupra peisajului, limbii şi caracterului britanic. Dar ceea ce defineşte cel mai bine Anglia, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, sunt cele şase secole de dominaţie anglo-saxonă, începute curând după plecarea romanilor, pe la 410 d.Hr., şi încheiate prin cucerirea normandă, în 1066.
Triburile barbare migrau spre vest, străbătând Europa, încă de la jumătatea secolului al III-lea, când e posibil să fi făcut incursiuni şi în Insulele Britanice. La începutul secolului al V-lea, triburile în continuă mişcare ameninţau Roma, obligând-o să-şi retragă garnizoanele din Britania, provincia pe care o guvernase 350 de ani, ca să facă faţă pericolelor de lângă casă. După plecarea romanilor, scoţii şi picţii, triburi de la vest şi de la nord, au lansat raiduri peste graniţă. Nemaiavând apărători romani, britanii au angajat ca mercenari trupe germanice de pe continent. Beda Venerabilul – a cărui Istorie ecleziastică a poporului englez, scrisă în secolul al VIII-lea, este cea mai valoroasă sursă de informaţii pentru acea epocă – fixează anul fatidicei invitaţii în jur de 450 şi descrie soldaţii ca provenind din „trei triburi germanice foarte puternice: saxonii, anglii şi iuţii.“ Cercetătorii moderni spun că ei se trăgeau din Germania, Nordul Olandei şi Danemarca.
Soldaţii din primele trei corăbii au fost urmaţi de mulţi alţii, stimulaţi de veştile despre bogăţia ţinuturilor şi „delăsarea britanilor“ şi, în scurt timp – consemnează Beda –, „pe insulă s-au năpustit hoarde întregi de germani, iar numărul străinilor a început să crească atât de mult, încât au devenit o sursă de teroare pentru localnici.“ Călugărul Gildas, al cărui tratat de secol VI, Despre decăderea Britaniei, este cea mai veche cronică rămasă despre această perioadă tulbure, descrie sângeroasele tactici ale năvălitorilor, care pârjoleau pământurile în calea lor: „Iar focul răzbunării... s-a întins de la o mare la alta... şi nu s-a stins până ce, spulberând oraşe şi ţinuturi învecinate, n-a ajuns până în cealaltă parte a insulei.“
După Gildas, mulţi dintre „nefericiţii supravieţuitori“ britani au fugit sau au fost luaţi în sclavie. Însă mărturiile arheologice sugerează că au existat cel puţin câteva aşezări postromane care au adoptat stilul germanic în olărit, îmbrăcăminte şi practici funerare; cu alte cuvinte, cultura britonilor a dispărut, cel puţin parţial, prin asimilare. Măsura în care anglo-saxonii şi-au însuşit Britania reiese puternic din cea mai longevivă moştenire lăsată de ei: limba engleză. Dacă în cea mai mare parte Europa a ieşit din epoca postromană vorbind limbi romanice – spaniola, italiana şi franceza derivă din latină –, limba care avea să definească Anglia era germanică.
Descoperirea unei comori ascunse pe un câmp din Anglia nu era, în sine, o chestiune remarcabilă. Asemenea descoperiri se fac pretutindeni în Marea Britanie. Au fost dezgropate monede, obiecte de argint dezmembrate, resturi de arme, ba chiar şi un magnific serviciu de masă din argint – toate din epoca britanilor, romanilor sau a vikingilor. În poemul epic anglo-saxon Beowulf, războinicul Sigemund ucide un balaur ce are-n pază „bogăţii nemăsurate“, iar la bătrâneţe, eroul Beowulf se luptă cu un balaur care păzeşte aur şi „giuvaeruri alese“, îngropate în pământ.
Comorile se îngropau din mai multe motive: ca să nu cadă în mâinile duşmanilor, ca să fie puse la păstrare sau ca ofrandă votivă. Ţinând cont de puţinele mărturii scrise ale vremii, motivul pentru care a fost îngropată Comoara din Staffordshire reiese cel mai bine studiind chiar obiectele. Primul indiciu este caracterul lor militar, care sugerează că nu era vorba despre o adunătură de obiecte furate. Natura lor se potriveşte cu militarismul triburilor germanice, impresionant până şi pentru milităroşii romani. Istoricul Tacitus remarca la sfârşitul secolului I: „Ei nu fac nimic, în public sau în particular, neînarmaţi“, iar când un băiat ajungea la majorat, i se ofereau un scut şi o lance – „echivalând cu toga noastră“.
Războiul a creat Anglia. Consolidarea proprietăţilor obţinute prin lupte şi alianţe a fost probabil originea regatelor tribale de la începutul epocii anglo-saxone. Se pare că primii locuitori din Mercia au fost anglii, care au înaintat spre interiorul insulei, de-a lungul râului Trent, stabilindu-se în vecinătatea locului unde a fost găsită comoara. Mercia n-a fost doar unul dintre cele mai importante regate anglo-saxone – şapte la număr – ale Angliei, ci şi printre cele mai războinice. Între anii 600 şi 850 d.Hr., Mercia a purtat 14 războaie cu Wessexul vecin, 11 cu Ţara Galilor şi 18 contra altor duşmani, iar acestea sunt doar cele consemnate.
Culmea măiestriei militare teutone a fost spada lungă cu două tăişuri. Având cam un metru lungime, lamele erau obţinute printr-o tehnică sofisticată prin care straturi răsucite, din fier sau oţel, erau înroşite la foc şi bătute laolaltă. Făurite prin această îmbinare măiastră, lamele bine lustruite etalau modele repetitive. După cum consemna la începutul secolului al VI-lea, plin de recunoştinţă, unul dintre cei care au primit o spadă, pe lama ei, „parcă încrustată cu şerpi mici, păreau să joace umbre atât de felurite, încât ai fi crezut că metalul scânteietor e ţesut din culori.“
Studiile moderne asupra scheletelor descoperite într-un cimitir anglo-saxon din Kent arată că aceste spade minunate făceau şi treabă bună în luptă: „Bărbat de 25-35 de ani... prezintă o singură plagă craniană liniară, de 16 cm lungime – se arată într-un raport clinic. Planul plăgii este aproape vertical, de sus în jos.“
Cele 92 de capete de mâner de sabie descoperite în Comoara din Staffordshire corespund aproximativ cu numărul de oameni din suita unui nobil. E posibil deci ca această comoară să fie echipamentul militar de elită care să fi distins suita unui anumit lord. De multe ori, un suzeran le oferea celor din suita sa o spadă şi alte arme sau chiar cai, alcătuind aşa-numitul heriot, un tribut al morţii, returnat dacă membrul suitei murea înaintea seniorului. Într-un testament din secolul al X-lea, un oficial local lasă cu limbă de moarte „pentru stăpânul meu de sânge regesc, ca heriot, patru apărătoare de braţ din... aur, patru săbii şi opt cai, patru cu harnaşamente, şei şi podoabe, iar patru fără, patru coifuri şi patru cămăşi de zale, opt suliţe şi opt scuturi.“ Săbiile erau uneori îngropate odată cu războinicii, ori transmise mai departe, din generaţie în generaţie, ca moştenire de familie.
Uneori însă săbiile erau îngropate fără războinici. O practică răspândită în Europa nordică, din epoca bronzului până în perioada anglo-saxonă, cerea ca săbiile şi alte obiecte, multe evident valoroase, să fie depuse în mlaştini, râuri şi pâraie sau chiar în pământ. „Nu mai putem privi aceste tezaure îngropate ca pe nişte simple puşculiţe“ – spune Kevin Leahy, o autoritate în istorie anglo-saxonă, căruia i s-a încredinţat misiunea de a inventaria Comoara din Staffordshire. Depozitele rituale, spre deosebire de bogăţiile îngropate pentru a se păstra în siguranţă, nu se întâlnesc doar în Britania, ci şi în Scandinavia, de unde veneau unele triburi germanice ajunse în Anglia. Semnificativ este faptul că multe arme – şi, uneori, chiar şi alte obiecte, ca de pildă unelte ale meşterilor – erau, ca şi obiectele din această comoară, rupte sau îndoite înainte de a fi îngropate. Poate că „uciderea“ unei arme o trimitea în tărâmul spiritelor sau o transforma într-o ofrandă către zei, distrugerea ei însemnând că donatorul renunţa irevocabil la a mai folosi acea armă preţioasă.
„Aceasta este o comoară care demonstrează statutul masculin“ – spune Nicholas Brooks, istoric emerit la Universitatea din Birmingham, care numeşte obiectele lucitoare găsite în Staffordshire „podoabe pentru războinicii regelui.“ Aurul, care cântăreşte peste 5 kg, reprezintă aproape 75% din metalul folosit pentru acele obiecte. După Brooks, „sursa lui este un mister“. În cea mai mare parte, aurul din Anglia provenea de la Roma, a cărei monedă imperială se bazase în ultima vreme pe solid, o monedă din aur masiv. Aurul imperial căzuse în mâna triburilor germanice care prădaseră Roma, iar tezaurele găsite în Anglia erau probabil recirculate şi reciclate. La vremea când a fost îngropată Comoara din Staffordshire, rezervele de aur se împuţinau deja, fiind înlocuite cu argint şi aliaje de argint. În mod similar, sursa granatelor – ca şi aurul, o caracteristică izbitoare a acestei comori – se schimbase: nu mai era India, ci Boemia sau Portugalia.
Istoricul Guy Halsall a estimat că, la vremea respectivă, aurul din această comoară valora cam 800 de solizi, adică aproximativ 80 de cai. O evaluare actuală a comorii atinge 3.285.000 de lire sterline. În epoca ei însă valoarea comorii era dată şi de alte considerente. Aurul fascinează, dar, din punct de vedere practic, cea mai valoroasă parte a armelor – „partea lungă şi ascuţită cu care omori oameni“, după cum remarcă sec Halsall – nu se regăseşte în comoară şi e posibil ca lamele acelor săbii să fi fost păstrate în mod pragmatic, pentru a fi refolosite.
Mai presus de orice, piesele din această comoară au fost făurite şi îngropate într-o lume în care evenimente şi acte prozaice puteau avea conotaţii magice. Ghinionul, de pildă, era atribuit unor mici săgeţi trase de spiriduşi răutăcioşi – şi multe descântece împotriva lor au supravieţuit până astăzi. Proprietăţile magice ale unui obiect erau mai importante decât valoarea lui materială. Aurul era apreciat nu doar fiindcă era preţios, ci şi deoarece, fiind atrăgător şi indestructibil, era considerat magic şi deci folosit pentru amulete. Miturile germanice povestesc despre uriaşele săli de aur ale zeilor, iar pe măsură ce bisericile şi mănăstirile creştine s-au îmbogăţit, au acumulat obiecte sacre din aur. În multe culturi, însăşi arta prelucrării metalelor este magică, iar poveştile nordice (saga) vin cu detalii bogate despre meşteşugul magic al fierarilor, de la suliţa şi inelul de aur ale lui Odin, până la ciocanul lui Thor.
E posibil ca tot magia să explice şi cele trei obiecte nonmilitare din Comoara din Staffordshire: două cruci de aur şi o fâşie tot din aur purtând o inscripţie din Biblie. Creştinismul a ajuns pentru prima dată în Britania odată cu ocupaţia romană, a pălit odată cu supremaţia romană şi a fost reintrodus intensiv în epoca anglo-saxonă de către misionari, cei mai mulţi din Irlanda şi de pe continent. Exista o „percepţie a convertirii ca luptă spirituală“ – scrie Karen Jolly, o autoritate în materie de religie populară anglo-saxonă. Convertirea era o bătălie pentru suflet – un război efectiv, ceva ce păgânii germanici puteau înţelege. Iar crucea era un simbol militar util, care îşi făcuse apariţii dramatice în bătălii adevărate. Beda relatează povestea regelui Oswald din Northumbria, care, înaintea bătăliei de la Heavenfield împotriva galezilor, în 634, „a ridicat semnul sfintei cruci şi, căzând în genunchi, l-a rugat pe Dumnezeu să trimită ajutor ceresc slujitorilor săi, aflaţi în ceas de restrişte“. După aceea, el şi oamenii lui „au câştigat victoria pe care o merita credinţa lor“. De remarcat că una dintre cele două cruci din comoară a fost îndoită şi împăturită în mod deliberat, ca multe dintre celelalte obiecte. Să fi fost un mod de a „ucide“ forţa ei militară, ca şi pe a spadelor?
Această posibilitate devine şi mai convingătoare decât celălalt obiect aparent nonmilitar. Lucru izbitor, acea fâşie de aur, inscripţionată pe ambele părţi cu acelaşi citat biblic, este şi ea împăturită. [S]urge d[omi]ne disepentur inimici tui et [f]ugent qui oderunt te a facie tua. (Scoală-te, Doamne, să se risipească vrăjmaşii tăi şi să fugă de la faţa ta cei ce te urăsc!) Citatul este din textul în latina vulgară, versetul 10:35, şi din Psalmul care are acum numărul 68:1 – versuri care e posibil să fi fost puse în slujba unui scop neaşteptat. În Viaţa Sfântului Guthlac, o scriere de prin anul 740, Guthlac este atacat de demoni, moment în care „a cântat primul vers din Psalmul 67 ca pe o profeţie: Scoală-te Doamne... etc. Auzind una ca asta, în aceeaşi clipită şi mai iute decât vorbele sale, toate oştile de demoni s-au risipit ca fumul dinaintea sa.“ Se pare deci că până şi obiectele nonmilitare din această comoară ar fi putut avea funcţii magice, de folosinţă militară.
Cei din Regatul Mercia făceau raiduri agresive peste graniţă – Mercia îşi ia chiar numele din mierce, care în engleza veche înseamnă „cei de la graniţă“. Asta ar putea explica diversitatea de stil a obiectelor din acest tezaur. „Comoara a fost găsită într-o zonă de frontieră, care e întotdeauna interesantă – spune Kevin Leahy. Se afla pe graniţa dintre Mercia şi Ţara Galilor.“ Cu alte cuvinte, pe un teritoriu revendicat. În jurul anului 650, în valea râului Trent din Staffordshire, în apropiere de Lichfield, s-a dat o bătălie obscură, în care au fost implicaţi mercienii şi vecinii lor galezi. S-a luat pradă cu duiumul – dusă poate chiar pe vechiul drum roman Watling Street, pe lângă locul unde a fost găsită Comoara din Staffordshire. Evenimentul şi locul sunt consemnate în poemul galez Marwnad Cynddylan – Cântecul morţii lui Cynddylan.

Măreaţă bătălie! Prăzi nenumărate
Luă Morial, la Lichfield.
O mie cinci sute de vite de la locul luptei
De patru ori douăzeci de armăsari
Cu tot atâtea harnaşamente.
Nefericitul episcop în casa lui cu patru colţuri,
Nu-i apărat de călugării păstrători de cărţi.

O escortă de 80 de cai şi prăzi luate de la un episcop „nefericit“ (detaliu care aminteşte de inscripţiile şi crucile de aur): poemul încearcă să ofere o explicaţie pentru comoară, însă, din păcate, o explicaţie bazată pe dovezi circumstanţiale, neconcludente, care întâmplător au supravieţuit dintr-o epocă din care cele mai multe mărturii s-au pierdut. Putem invoca şi alte teorii interesante. Poate că acei călători necunoscuţi au ales acel loc în care să îngroape comoara fiindcă era ascuns – sau fiindcă era evident. Poate că locul avea un marcaj care să permită să fie redescoperit cu uşurinţă sau poate că acea comoară era, de fapt, o ofrandă ce trebuia să rămână pe veci ascunsă tuturor, cu excepţia zeilor cărora le era închinată. Comoara putea fi o formă de răscumpărare sau recompensă ori poate un fel de ofrandă votivă. Poate că era o colecţie de obiecte anglo-saxone moştenite, îngropate la o dată mai târzie.
Astăzi, peisajul mercian dispărut este evocat de toponimia anglo-saxonă în denumiri care se termină cu „leah“ sau „ley“, însemnând „pădure deschisă“, ca în Wyrley, sau chiar Lichfield, al cărui nume înseamnă, aproximativ, „izlazul comunal din/de lângă pădurea cenuşie“. Locul unde a fost îngropată comoara e acum o păşune pe care Fred Johnson îşi paşte caii. Sunt şanse să nu aflăm niciodată povestea adevărată a Comorii din Staffordshire, dar, într-o lume lipsită de vrăji şi dragoni, chiar dacă am afla-o, am fi oare în stare s-o înţelegem?
Sursa:natgeo.ro

Doua tone de aur si doua tone de argint -poti sa descifrezi codul si sa le gasesti

Robert Morriss, un hangiu din Virginia, a fost contactat de un anume Thomas Beale în 1820. Beale i-a dat lui Morriss o cutie şi i-a cerut să o păstreze până când cineva va veni să o revendice la un moment dat, în următorii 10 ani. Morriss i-a mai spus că dacă nu nimeni nu va veni în această perioadă de timp, el va putea să păstreze caseta pentru sine. Nimeni nu a apărut.




După douăzeci de ani, Morriss a deschis în cele din urmă cutia şi a văzut că înăuntru sunt trei pagini cu numere. Scrierea era codată, iar Morriss a petrecut ani de zile încercând s-o descifreze.

După moartea lui, un prieten de-al său, care știa de povestea cutiei, a afirmat că el a descifrat pagina a doua folosind ”Declaraţia de Independenţă”.

Iata cum incepe textul Declaratiei de Independenta originala :


When1, in2 the3 course4 of5 human events it becomes
necessary10 for one people to dissolve the political bands
which have20 connected them with another, and to assume
among the powers30 of the earth, the separate and equal
station to which40 the laws of nature and of nature’s God
entitle them50, a decent respect to the opinions of mankind
requires that60 they should declare the causes which impel
them to the70 separation. We hold these truths to be self-evident,
and that80 all men are created equal, that they are endowed
by90 their Creator with certain inalienable rights, that among
these are100 life, liberty and the pursuit of happiness; That
to secure110 these rights, governments are instituted among men.


Astfel, acesta ar fi descifrat urmatoarul text, folosind aceast text din Declaratia de independenta ca si cheie:


“I have deposited in the county of Bedford, about

four miles from Buford’s, in an excavation or vault,
six feet below the surface of the ground, the
following articles: ... The deposit consists of two
thousand nine hundred and twenty one pounds of
gold and five thousand one hundred pounds of silver;
also jewels, obtained in St. Louis in exchange for silver
to save transportation ... The above is securely packed
in iron pots, with iron covers. The vault is roughly lined
with stone, and the vessels rest on solid stone, and are
covered with others ...”
Din pagina respectivă mai reieșea că acea comoară conține peste 2 tone de aur, peste 2 tone de argint, şi mii de dolari în bijuterii. Dar pagina nu spunea nimic despre locația exacta. Se presupune că locaţia este revelată în prima sau în ultima pagină, dar nimeni nu a reuşit să descifreze aceste pagini până acum. Poate reusiti dvs. Va oferim in continuare toate aceste coduri.

Locatia comorii, marcata pe prima hartie ( hartia 1 ), are urmatorul cod:

71, 194, 38, 1701, 89, 76, 11, 83, 1629, 48, 94, 63, 132, 16, 111, 95, 84, 341, 975, 14, 40, 64, 27, 81, 139, 213, 63, 90, 1120, 8, 15, 3, 126, 2018, 40, 74, 758, 485, 604, 230, 436, 664, 582, 150, 251, 284, 308, 231, 124, 211, 486, 225, 401, 370, 11, 101, 305, 139, 189, 17, 33, 88, 208, 193, 145, 1, 94, 73, 416, 918, 263, 28, 500, 538, 356, 117, 136, 219, 27, 176, 130, 10, 460, 25, 485, 18, 436, 65, 84, 200, 283, 118, 320, 138, 36, 416, 280, 15, 71, 224, 961, 44, 16, 401, 39, 88, 61, 304, 12, 21, 24, 283, 134, 92, 63, 246, 486, 682, 7, 219, 184, 360, 780, 18, 64, 463, 474, 131, 160, 79, 73, 440, 95, 18, 64, 581, 34, 69, 128, 367, 460, 17, 81, 12, 103, 820, 62, 116, 97, 103, 862, 70, 60, 1317, 471, 540, 208, 121, 890, 346, 36, 150, 59, 568, 614, 13, 120, 63, 219, 812, 2160, 1780, 99, 35, 18, 21, 136, 872, 15, 28, 170, 88, 4, 30, 44, 112, 18, 147, 436, 195, 320, 37, 122, 113, 6, 140, 8, 120, 305, 42, 58, 461, 44, 106, 301, 13, 408, 680, 93, 86, 116, 530, 82, 568, 9, 102, 38, 416, 89, 71, 216, 728, 965, 818, 2, 38, 121, 195, 14, 326, 148, 234, 18, 55, 131, 234, 361, 824, 5, 81, 623, 48, 961, 19, 26, 33, 10, 1101, 365, 92, 88, 181, 275, 346, 201, 206, 86, 36, 219, 324, 829, 840, 64, 326, 19, 48, 122, 85, 216, 284, 919, 861, 326, 985, 233, 64, 68, 232, 431, 960, 50, 29, 81, 216, 321, 603, 14, 612, 81, 360, 36, 51, 62, 194, 78, 60, 200, 314, 676, 112, 4, 28, 18, 61, 136, 247, 819, 921, 1060, 464, 895, 10, 6, 66, 119, 38, 41, 49, 602, 423, 962, 302, 294, 875, 78, 14, 23, 111, 109, 62, 31, 501, 823, 216, 280, 34, 24, 150, 1000, 162, 286, 19, 21, 17, 340, 19, 242, 31, 86, 234, 140, 607, 115, 33, 191, 67, 104, 86, 52, 88, 16, 80, 121, 67, 95, 122, 216, 548, 96, 11, 201, 77, 364, 218, 65, 667, 890, 236, 154, 211, 10, 98, 34, 119, 56, 216, 119, 71, 218, 1164, 1496, 1817, 51, 39, 210, 36, 3, 19, 540, 232, 22, 141, 617, 84, 290, 80, 46, 207, 411, 150, 29, 38, 46, 172, 85, 194, 39, 261, 543, 897, 624, 18, 212, 416, 127, 931, 19, 4, 63, 96, 12, 101, 418, 16, 140, 230, 460, 538, 19, 27, 88, 612, 1431, 90, 716, 275, 74, 83, 11, 426, 89, 72, 84, 1300, 1706, 814, 221, 132, 40, 102, 34, 868, 975, 1101, 84, 16, 79, 23, 16, 81, 122, 324, 403, 912, 227, 936, 447, 55, 86, 34, 43, 212, 107, 96, 314, 264, 1065, 323, 428, 601, 203, 124, 95, 216, 814, 2906, 654, 820, 2, 301, 112, 176, 213, 71, 87, 96, 202, 35, 10, 2, 41, 17, 84, 221, 736, 820, 214, 11, 60, 760


O alta hartie ( hartia 3 ) ar arata detinatorii valorilor depuse in acea comoara.

317, 8, 92, 73, 112, 89, 67, 318, 28, 96,107, 41, 631, 78, 146, 397, 118, 98, 114, 246, 348, 116, 74, 88, 12, 65, 32, 14, 81, 19, 76, 121, 216, 85, 33, 66, 15, 108, 68, 77, 43, 24, 122, 96, 117, 36, 211, 301, 15, 44, 11, 46, 89, 18, 136, 68, 317, 28, 90, 82, 304, 71, 43, 221, 198, 176, 310, 319, 81, 99, 264, 380, 56, 37, 319, 2, 44, 53, 28, 44, 75, 98, 102, 37, 85, 107, 117, 64, 88, 136, 48, 151, 99, 175, 89, 315, 326, 78, 96, 214, 218, 311, 43, 89, 51, 90, 75, 128, 96, 33, 28, 103, 84, 65, 26, 41, 246, 84, 270, 98, 116, 32, 59, 74, 66, 69, 240, 15, 8, 121, 20, 77, 89, 31, 11, 106, 81, 191, 224, 328, 18, 75, 52, 82, 117, 201, 39, 23, 217, 27, 21, 84, 35, 54, 109, 128, 49, 77, 88, 1, 81, 217, 64, 55, 83, 116, 251, 269, 311, 96, 54, 32, 120, 18, 132, 102, 219, 211, 84, 150, 219, 275, 312, 64, 10, 106, 87, 75, 47, 21, 29, 37, 81, 44, 18, 126, 115, 132, 160, 181, 203, 76, 81, 299, 314, 337, 351, 96, 11, 28, 97, 318, 238, 106, 24, 93, 3, 19, 17, 26, 60, 73, 88, 14, 126, 138, 234, 286, 297, 321, 365, 264, 19, 22, 84, 56, 107, 98, 123, 111, 214, 136, 7, 33, 45, 40, 13, 28, 46, 42, 107, 196, 227, 344, 198, 203, 247, 116, 19, 8, 212, 230, 31, 6, 328, 65, 48, 52, 59, 41, 122, 33, 117, 11, 18, 25, 71, 36, 45, 83, 76, 89, 92, 31, 65, 70, 83, 96, 27, 33, 44, 50, 61, 24, 112, 136, 149, 176, 180, 194, 143, 171, 205, 296, 87, 12, 44, 51, 89, 98, 34, 41, 208, 173, 66, 9, 35, 16, 95, 8, 113, 175, 90, 56, 203, 19, 177, 183, 206, 157, 200, 218, 260, 291, 305, 618, 951, 320, 18, 124, 78, 65, 19, 32, 124, 48, 53, 57, 84, 96, 207, 244, 66, 82, 119, 71, 11, 86, 77, 213, 54, 82, 316, 245, 303, 86, 97, 106, 212, 18, 37, 15, 81, 89, 16, 7, 81, 39, 96, 14, 43, 216, 118, 29, 55, 109, 136, 172, 213, 64, 8, 227, 304, 611, 221, 364, 819, 375, 128, 296, 1, 18, 53, 76, 10, 15, 23, 19, 71, 84, 120, 134, 66, 73, 89, 96, 230, 48, 77, 26, 101, 127, 936, 218, 439, 178, 171, 61, 226, 313, 215, 102, 18, 167, 262, 114, 218, 66, 59, 48, 27, 19, 13, 82, 48, 162, 119, 34, 127, 139, 34, 128, 129, 74, 63, 120, 11, 54, 61, 73, 92, 180, 66, 75, 101, 124, 265, 89, 96, 126, 274, 896, 917, 434, 461, 235, 890, 312, 413, 328, 381, 96, 105, 217, 66, 118, 22, 77, 64, 42, 12, 7, 55, 24, 83, 67, 97, 109, 121, 135, 181, 203, 219, 228, 256, 21, 34, 77, 319, 374, 382, 675, 684, 717, 864, 203, 4, 18, 92, 16, 63, 82, 22, 46, 55, 69, 74, 112, 134, 186, 175, 119, 213, 416, 312, 343, 264, 119, 186, 218, 343, 417, 845, 951, 124, 209, 49, 617, 856, 924, 936, 72, 19, 28, 11, 35, 42, 40, 66, 85, 94, 112, 65, 82, 115, 119, 236, 244, 186, 172, 112, 85, 6, 56, 38, 44, 85, 72, 32, 47, 63, 96, 124, 217, 314, 319, 221, 644, 817, 821, 934, 922, 416, 975, 10, 22, 18, 46, 137, 181, 101, 39, 86, 103, 116, 138, 164, 212, 218, 296, 815, 380, 412, 460, 495, 675, 820, 952

Iar o alta hartie ( hartia 2 ) ar arata continutul comorii :

115, 73, 24, 807, 37, 52, 49, 17, 31, 62, 647, 22, 7, 15, 140, 47, 29, 107, 79, 84, 56, 239, 10, 26, 811, 5, 196, 308, 85, 52, 160, 136, 59, 211, 36, 9, 46, 316, 554, 122, 106, 95, 53, 58, 2, 42, 7, 35, 122, 53, 31, 82, 77, 250, 196, 56, 96, 118, 71, 140, 287, 28, 353, 37, 1005, 65, 147, 807, 24, 3, 8, 12, 47, 43, 59, 807, 45, 316, 101, 41, 78, 154, 1005, 122, 138, 191, 16, 77, 49, 102, 57, 72, 34, 73, 85, 35, 371, 59, 196, 81, 92, 191, 106, 273, 60, 394, 620, 270, 220, 106, 388, 287, 63, 3, 6, 191, 122, 43, 234, 400, 106, 290, 314, 47, 48, 81, 96, 26, 115, 92, 158, 191, 110, 77, 85, 197, 46, 10, 113, 140, 353, 48, 120, 106, 2, 607, 61, 420, 811, 29, 125, 14, 20, 37, 105, 28, 248, 16, 159, 7, 35, 19, 301, 125, 110, 486, 287, 98, 117, 511, 62, 51, 220, 37, 113, 140, 807, 138, 540, 8, 44, 287, 388, 117, 18, 79, 344, 34, 20, 59, 511, 548, 107, 603, 220, 7, 66, 154, 41, 20, 50, 6, 575, 122, 154, 248, 110, 61, 52, 33, 30, 5, 38, 8, 14, 84, 57, 540, 217, 115, 71, 29, 84, 63, 43, 131, 29, 138, 47, 73, 239, 540, 52, 53, 79, 118, 51, 44, 63, 196, 12, 239, 112, 3, 49, 79, 353, 105, 56, 371, 557, 211, 505, 125, 360, 133, 143, 101, 15, 284, 540, 252, 14, 205, 140, 344, 26, 811, 138, 115, 48, 73, 34, 205, 316, 607, 63, 220, 7, 52, 150, 44, 52, 16, 40, 37, 158, 807, 37, 121, 12, 95, 10, 15, 35, 12, 131, 62, 115, 102, 807, 49, 53, 135, 138, 30, 31, 62, 67, 41, 85, 63, 10, 106, 807, 138, 8, 113, 20, 32, 33, 37, 353, 287, 140, 47, 85, 50, 37, 49, 47, 64, 6, 7, 71, 33, 4, 43, 47, 63, 1, 27, 600, 208, 230, 15, 191, 246, 85, 94, 511, 2, 270, 20, 39, 7, 33, 44, 22, 40, 7, 10, 3, 811, 106, 44, 486, 230, 353, 211, 200, 31, 10, 38, 140, 297, 61, 603, 320, 302, 666, 287, 2, 44, 33, 32, 511, 548, 10, 6, 250, 557, 246, 53, 37, 52, 83, 47, 320, 38, 33, 807, 7, 44, 30, 31, 250, 10, 15, 35, 106, 160, 113, 31, 102, 406, 230, 540, 320, 29, 66, 33, 101, 807, 138, 301, 316, 353, 320, 220, 37, 52, 28, 540, 320, 33, 8, 48, 107, 50, 811, 7, 2, 113, 73, 16, 125, 11, 110, 67, 102, 807, 33, 59, 81, 158, 38, 43, 581, 138, 19, 85, 400, 38, 43, 77, 14, 27, 8, 47, 138, 63, 140, 44, 35, 22, 177, 106, 250, 314, 217, 2, 10, 7, 1005, 4, 20, 25, 44, 48, 7, 26, 46, 110, 230, 807,

Succes la decodat ! Daca te imbogatesti, sa faci si cateva gesturi altruiste !

PS: Din aceasta legenda s-au inspirat scenaristii multor filme de succes, cum ar fi probabil cel care a scris scenariul pentru filmul "Comoara Nationala".
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comoara mafiotul Schultz

Schultz (născut Arthur Flegenheimer) a fost un mafiot din New York în anii 1920-1930.




Pe parcursul carierei sale criminale, el a acumulat o avere frumușică din afacerile sale. Guvernul a încercat în continuu să-l prinsă pentru crimele sale, dar fără niciun succes. În cele din urmă, autoritățile au trebuit să folosească aceeași acuzare ca și pentru Al Capone: evaziunea fiscală. Schultz, știind că va merge la închisoare, s-a gândit că va avea nevoie de niște ”mărunt” când va ieși de după gratii. El a luat 7 milioane dolari în numerar şi i-a îngropat într-un loc ascuns în nordul statului New York, posibil in Phoenecia, New York. În afară de Schultz, doar doi oameni din garda sa de corp ştiau locaţia. Din păcate, ambii au fost împuşcaţi înainte ca el să fi ajuns la închisoare, iar Schultz a murit la scurt timp din cauza unei infecţii. Deşi nu există nici o dovadă că mafiotul a dezvăluit locaţia înainte de moartea sa, unele persoane afirmă că averea s-ar afla ascunsă într-o pădure din Phoenecia Park.
Legenda spune că mulţi dintre rivalii săi gangsteri şi-au petrecut restul vieţii în căutarea comorii, printre ei fiind și Lucky Luciano.

Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comoara de pe galionul scufundat

Cautatorii de comori au descoperit o comoara avand aproape 400 de ani vechime in epava unui galion spaniol scufundat in apropiere de coastele Floridei, anunta Duncan Mathewson, unul dintre arheologii implicati in proiect.

Cel mai valoros obiect pare a fi, pana in prezent, un instrument din aur masiv folosit pentru curatarea dintilor si a urechilor, obiect a carui valoare este estimata la circa 100.000 de dolari. Pe langa acesta, scafandrii au mai adus la suprafata, de curand, piese de ceramica, chei, si piese de metal folosite pentru asamblarea scandurilor. Desi cautarea vasului numit Santa Margarita, scufundat in 1622, a inceput de mai bine de 25 de ani, cea mai mare parte a comorii pe care o transporta a fost gasita anul trecut si consta in lanturi, bijuteri si lingouri de aur, tezaurul fiind estimat la aproximativ 2 milioane de dolari. Cu toate acestea, arheologii sunt convinsi ca incarcatura galionului era mult mai mare si ca multe dintre obiectele valoaroase inca zac pe fundul oceanului. Descoperirea ciudatului obiect nu face decat sa confirme teoriile acestora cu privire la existenta unui tezaur inca nedescoperit.
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comoara capitanului Kidd

Oricine ar vrea sa gaseasca ocomoara, asa e? Este emoţia urmăririi şi a averii pe care o poți avea în stăpânire – în cele din urmă. Şi cui i-ar strica ceva bănuți în plus în zilele noastre? Există multe poveşti ale unor oameni care şi-au dedicat întreaga viaţă pentru a găsi o comoară, dar care au ajuns faliți şi care niciodată nu putut găsi muntele de aur. Și chiar dacă cineva ar avea norocul să descopere o comoară, va începe o lungă bătălie cu posesorii ei de drept. Deci, chiar dacă o veți găsi, nu există nici o garanţie că veţi putea păstra comoara, culegând recompensele. Dar important este aventura căutarii. Sau cel puţin aşa se spune. Ei bine, dacă aveţi speranța că există o comoară ce vă așteaptă să o descoperiți, acestea
ar putea fi celebra comoara a capitanului Kidd, posibil a fi pierduta pe râul Connecticut, Insula Block din New York. Buneinteles, va mai trebuie si resursele de a ajunge pana acolo. :)
William Kidd a fost un marinar scoţian, inițial vânător de pirați. Teoretic ar fi trebuit să oprească actele de piraterie, dar a acționat exact pe dos, tentat fiind de aurul piraților. După ce a strâns o adevărată avere, a fost arestat la întoarcerea sa din Oceanul Indian, în 1699. Kidd a fost judecat şi executat în 1701.
Dar ce nu a fost descoperită niciodată, este averea care ar fi trebuit să facă dovada faptelelor sale. Doar una dintre ascunzătorile lui a fost descoperită pe Gardener’s Island din New York şi comoara a fost trimisă în Anglia pentru a fi folosită ca dovadă a vinovăției sale în proces. Ideea că el a avut și alte locuri secrete pentru a-și ascunde prăzile, nu a fost niciodată dovedită, dar speranța că mai există aceste locuri, trimite în continuare oameni în căutarea lor, înarmați cu lopeți. Se pare că unul dintre locuri ar fi undeva pe Insula lui Clarke, de-a lungul râului Connecticut. Legenda spune că aurul trebuie să fie dezgropat de trei persoane, într-o tăcere completă, în timpul unei luni pline, care să își reverse lumina chiar deasupra capului. Există o legendă despre trei bărbaţi care au urmat aproape până la capăt ”indicațiile”. Dar, odată ce comoara a început să fie scoasă la suprafață, unul dintre ei a strigat “Am reușit!”. Regula tăcerii fiind încălcată, comoara s-a scufundat în nisip și nu a mai putut fi găsită.
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Blestemul aurului si fascinatia comorilor

Aurul constituie o incomensurabila fascinatie. Obtinerea lui în cantitati consistente înseamna schimbare radicala de statut existential.Numeroase tezaure descoperite in Romania i-au nenorocit pe cei ce le-au gasit, deoarece erau pazite de Blestemul comorilor jurate.

Putine lucruri au tulburat intr-o atit de mare masura mintea oamenilor precum fascinatia comorilor. Cu toate acestea, rari au fost cei care, dupa ce au tulburat somnul de veacuri al vreunui tezaur, au mai apucat sa se si bucure de norocul lor. Nebunia sau o moarte cumplita s-au abatut mereu asupra lor, ca o pedeapsa dura. De la anticii jefuitori ai mormintelor egiptene pina la arheologii de azi, toti cautatorii de comori au platit un aspru tribut de singe. Adevar sau legenda, fie ca este vorba despre "blestemul faraonilor", "razbunarea" regilor incasi sau puterea magica a amuletelor de jad care pazesc linistea vechilor morminte ale imparatilor chinezi, peste tot in lume exista superstitia ca bogatiile incredintate spre pastrare pamintului sint pazite de o autoritate transcendenta. Si in credinta noastra populara, existenta comorilor este plasata tot sub semnul magicului, iar protectia lor este incredintata unor puteri malefice. Puse in miscare prin intermediul unor juraminte ciudate, se spune ca acestea aduc ghinionul si chiar moartea asupra celor care le nesocotesc.Nimeni n-ar putea spune, nici macar cu aproximatie, care este cantitatea de metale pretioase ingropate, de-a lungul timpului, pe teritoriul Romaniei. Ascunderea bogatiilor s-a facut in mare taina si, dupa moartea "depunatorilor", nimeni nu a mai stiut nimic despre ele. Disparute fara urma, comorile au alimentat legendele, intarite uneori si de deductiile istoricilor.

Prima si singura monografie consacrata comorilor a aparut acum aproape o suta de ani, ca volum secund dedicat de folcloristul Tudor Pamfile Mitologiei românesti (Comorile, Bucuresti: Librariile Socec & Comp, C. Sfetea, Pavel Suru; Leipzig: Otto Harrassowitz; Viena: Gerold & Co, 1916). La fel ca întreaga lucrare, facea parte din prestigioasa colectie Din vieata poporului român", lansata, comandata, premiata si publicata de Academia Româna. O editie recenta a retiparit toata mitologia colationata de batrânul Pamfile într-un singur volum (Bucuresti: Editura Grai si Suflet - Cultura Nationala", 2000), Comorile ocupând paginile 286-337. Referintele urmatoare si citatele vor utiliza volumul recent.
Sistematic, Pamfile începe cu îngroparea comorilor". Interesant, prima justificare sau alternativa pe care o enumera este aceea de natura criminala: Se fac calcari, calca hotii pe unul, îl prada si pâna la o împarteala dreapta, tihnita si ferita, jaful se îngroapa chiar în noaptea dintâi si astfel de câte ori nu ramâne acolo pentru veacuri agoniseala rapita, mai ales dupa ce justitia osândeste si viata de temnita ucide pe faptas! Si daca atâtea lucruri putrezesc cu vremea, ramân banii si sculele, Ă«odoareleĂ», pe cari rugina nu le poate macina decât dupa veacuri. O întâmplare, si cineva o descopere".
Asadar, economia averii poate avea ca pandant etologia criminalitatii. Tezaurul neasigurat devine adesea comoara pitita subteran, fapt care duce automat la existenta unor economii, mitologii, psihologii (fantasme si obsesii) ale comorii.
Oricum, locul comorii ascunse trebuia însemnat, iar repertoriul semnelor ce marcheaza locurile care sa nu dea nimanui de banuit" este mare: în vatra focului, sub pat, sub pragul usii, în grajd sub iesle, în dosul casei, sub sau lânga copaci însemnati cu crestaturi, în inima" carelor, în peretele bisericii. Pamfile reda povestea unui gospodar inteligent, care-si pastra banii într-un craniu de cal, adica într-un recipient si loc care fusese ignorat si dispretuit de toti.

Alt motiv traditional pentru îngropare era grija ca acele agoniseli sa nu încapa cu sila în mâna straina", adica în mâna turcilor, muscalilor sau a tatarilor navalitori. Printre prilejuri, sa nu se uite rasmiritele, vrajbile, când lumea trebuie sa se puna la adapost în graba" - mai adauga Pamfile. La plecarea din tara, bogatii turci au lasat îngropate multe comori. Dar cele mai multe comori ne sunt ramase de la acei soi de oameni care a trait înaintea noastra, adica de la Uriesi sau Jidovi". Înainte ca sa dispara de pe toata fata pamântului, respectivele fapturi fabuloase îsi îngropau mortii împreuna cu marile lor averi. Si focurile arata chiar locurile unde sunt îngropare comorile Uriesilor. Da ferit-a Sfântul sa poti pune mâna pe comorile istea! Te-ai alege cu vreo poceala, dar cu isprava nu. Câti nu s-au încercat cu lucrul asta, fel si chip. Zadarnica le-a fost truda. Ca se duceau oamenii, faceau sapaturi unde zareau focurile si ajungeau chiar de loveau cu hârletul de ceaunul care suna dedesupt. Dar nu puteau sa-l scoata nicidecum. De ce sapau, de aceea ceaunul se lasa tot mai jos si niciodata nu puteau sa-l dea afara".
Afara de comorile bune, lasate dinadins sa fie gasite (spre norocul cui se va întâmpla sa le afle"), exista si comori legate, blastamare, vrajite, ca nimanui sa nu priasca". Acestea au fost îngropate de oamenii rai si zgârciti. Unii n-aveau urmasi si fie îsi ascundeau averea cu intentia de a o regasi si a beneficia de ea ulterior, fie cu dorinta prapadirii comorii si a evitarii sa devina bunul altcuiva. Oricum, afurisirea", adica blestemul lor i-ar fi lovit pe cei care totusi ar fi gasit respectivele tezaure.


Mai întotdeauna omul îsi îngroapa comoara cu mânie si cu o dorinta ca tot el sa aiba parte de dânsa la o vreme prielnica, iar când aceasta n-o mai poate dori, din pricina unei vârste înaintate, rautatea sufletului sau îl face sa doreasca mult ca agonisita lui sa nu intre niciodata pe mâinile nimanui, ci pe vecii vecilor sa ramâna nestiuta si neclintita în pamânt". Asa explica Pamfile legamântul, ursirea, blestemul, vraja sau închinarea, adica procedeul prin care comorile devin inaccesibile sau periculoase. Comorile rele sunt, de fapt, date în paza Spurcatului sau Necuratului, iar acesta sau alte spirite rele tin comorile ascunse si pocesc, tâmpesc, betegesc sau soimanesc" pe cautatori.
Uneori, spune Pamfile, cei ce-si îngroapa comorile pun legaminte cari trec peste margenile glumii". Alteori comoara este blastamata sa nu fie gasita si luata decât cu moarte de om". Totusi, pe comoara se poate pune mâna si de ea se poate beneficia în anumite conditii:

1. Sa n-aiba nimeni parte de-o comoara daca nu va face cu o parte din bani milostenii: sa dea sarindare pe la biserici si mânastiri, sa faca o fântâna lânga un drum, sa cumpere niste vaci pentru case nevoiasi cu multi copii, sa faca case pentru femei vaduve, sa cumpere pamânt pentru copii orfani si alte binefaceri de soiul acesta; numai astfel urmând ceilalti bani vor aduce sporul în gospodaria lui si-i vor pregati fericirile de pe lumea cealalta, caci «dar din dar se face rai»".

2. De comoara sa n-aiba parte decât cel ce-a îngropat-o".

3. Sa n-aiba parte de comoara decât cel ce va intra în tainita unde a fost încuiata, în ziua când usile se vor deschide singura, cum de pilda este ziua de Pasti".

4. Sa n-aiba parte de comoara decât cel ce va descuia lacatele lazilor cu bani sau ale usilor de la tainita cu iarba fiarelor".


Una dintre multele istorisiri despre contactul real al oamenilor cu comoara rememora: Se zice ca în interiorul piscului Orlea se afla un palat ruinat, care-i plin de toate avutiile si scumpetele lumii. Palatul întreg de aur, acoperit cu diamante, usile, mesele, scaunile, podelile de argint, iar în palat, pe tronuri stralucitoare ca soarele sed împarati, cu coroanele pe cap, razemati pe toiege. Încolo, prin palat vrafuri de galbeni de-ti iau ochii. Portile acestui palat, spune traditiunea, sunt jos, în undele râului ce curge pe sub pisc. Ele însa nu se deschid decât o data în an si anume când da întâi sa toaca, în ziua de Pasti; atunci se da apa în laturi, se deschid portile si stau deschise cât tine serviciul divin în dimineata de Pasti. Cine va pândi aceste momente poate sa intre în palat si sa-si ia avutia cât voieste. Daca însa ar apuca sa se închida portile înainte de a iesi el, atunci trebuie sa stea închis pâna la anul. Când eram în scoala la Hateg, scrie culegatorul acestei povestiri, era un locuitor în oras, cam într-o ureche de altfel, despre care se zicea ca a patit-o, de a sezut un an închis în palat. Cu toate acestea, sarmanul era sarac lipit pamântului. Se vede ca nu putuse lua nimic din avutiile fermecate ale palatului".
Comorile sunt stapânite si pazite de Duhul, stima, Schima sau Scima banilor sau comorilor. Fiinta respectiva poate lua forma umana sau animala (vulpe, lup, câine, pisica, cocos, capra) sau vegetala (frunza). Pentru banii sau comorile bune", curate", faptura mitologico-fantasmagorica se numeste pe alocuri Înger, sau Cel Alb, si ia forma unui barbat cu barba alba sau a unei femei cu cosite albe, oricare având hainele albe. Comoara poate fi pazita si de o umbra sau chiar de un Zmeu. Oricum, multe povesti de gen spun ca cei intrati în camarile subpamântene ale comorilor au dat chiar de Dracul, Necuratul sau Nichiduta. Ciudat, inclusiv acesta actioneaza ca o instanta morala, miluind pe cine se adevereste sarac si cinstit si pedepsind pe hraparetii cu gândul la înavutire.




Zice povestea ca sub niste dealuri ponorâte, captusite cu paduri, erau niste pivniti unde, de multa vreme, decând cei mai batrâni de azi nu mai tin minte, erau zacaminte de bani. Se spuneau multe pe socoteala banilor celora, ca cine cum trecea pe acolo era ispitit de hrubele acelea, de dealurile ce purtau în sânul lor atâta banarit. Dar de la o vreme tot si-ar fi luat lumea de o grija; ar fi zis ca acele ce se spun sunt minciuni babesti, dar în tot anul, la Pasti, banii raspundeau ca sunt, prin flacara albastrie-vinetie ce pâcâia în întunericul noptii Învierii./Toti erau ispititi, dar nimeni nu îndraznea sa se atinga, ca obiceiul Celui-cu-Coarne e sa-si puna coada pe tot ce-i lasat în parasire. În pivnitele acelea salasluiau multi Cornorati./Într-o buna zi un român trecea pe acolo, si cum s-a gândit la saracia lui si la bogatia ce sta degeaba în pivnitele Cornoratilor, a oftat adânc. Si cum privea omul nostru spre pivniti numai vede ca un cap negru, ce aducea a cap de om daca i-ar fi lipsit cornitele, iesa la iveala si-l întreaba:/- Ce oftezi, mai române?/- Cum sa nu oftez daca îs sarac lipit pamântului si am o casa de copii ce trag a moarte, de foame!/- Mai, hai cu mine în pivnita! zice Cornoratul./Românul nostru a cam sfeclit-o deodata, dar pe urma s-a gândit ca i-i totuna, ori o trai, ori o muri, si si-a tinut cumpatul si a intrat în întunecimea pivnitelor dupa Uciga-l Toaca./- Tine cusma! îi zice Întunecatul./Si i-o umplu cu bani de aur ce straluceau ca soarele, de s-a luminat în beciurile întunecoase si umede./- Eu stiu, zice Dracul, ca cele ce spui tu sunt adevarate, ca am fost aseara pe la tine si am vazut cum se bateau copiii pentru o bucata de mamaliga. La altul nu i-as da nimica, dar tie îti dau, ca te stiu ca esti sarac!/Pe urma, Dracul se facu nevazut, iar omul nostru, zapacit si de vedenia Necuratului si de stralucirea aurului, a iesit din hrubele acelea si s-a dus acasa. S-a sfatuit cu femeia si s-au pus pe gaspodarie. În câtiva ani nu-l mai cunosteai de bogat ce era. Si pentru ca era cu stare si-a facut si fini si cumetri multi./ Adeseori se punea în capul mesei la crâsma si mai tragea câte oleaca de chef cu cumetrii, dar de platit platea el tot. Cumetrii nu prea îndrazneau sa-l întrebe de unde are bani, dar într-o zi, când omul nostru era mai cu chef, l-au îmbatat. Si el a spus si cum si de unde are el banii. Oamenii din sat auzind si-au pus în gând sa se duca si ei la pivnita. Da popa, auzind, i-a sfatuit sa nu se duca, ca sa nu pateasca ceva. Se gândea însa la altceva popa./Oamenii l-au ascultat. Popa nostru a mai strâns si alti popi, erau cam la douazeci de toti, si au pornit cu icoane si în cântari bisericesti spre pivnitile stapânite de Draci. Cum ajung, iasa Scaraoschi./- Ce cautati voi, bre? zice el./- Bani! raspund popii./- Mai, voi luati de pe vii si de pe morti si tot nu va saturati? Ia stati sa va arat eu bani!/Si ca din pamânt au iesit multe cornite la gura pivnitii si s-au burzuluit Dracii si au facut praf din icoane si din popi./Acum malurile s-au risipit de ploi si banii s-au scufundat tot mai în inima pamântului, dar de atunci, de când cu patania popilor, nu se mai apropie nimeni sa caute bani" (Pamfile, p. 301-303).
Cel ce afla o comoara necurata si voieste sa o sape aude un glas care îl întreaba, ca sa-i dea un suflet de om, ca altfel nu i se va da, ci-l preface în carbuni sau altceva. Cei ce nu voiesc sa asculte de acest glas, ci fara sa dea ceea ce li se cere se ating de comori necurate, nu li se arata, caci îndata li se primejduieste una sau mai multe vite sau lor însisi li se strâmba gura sau li se ia o mâna sau un picior, sau alta boala grea da fara veste peste dânsii." (T. Pamfile, Comorile..., p. 303).
Dar cea mai frumoasa povestire o noteaza Pamfile de la minerii din Muntii Apuseni, pentru care Vâlva este o tânara egal seducatoare si cruda.

Vezi ca cu Vâlva baii nu te poti prinde, ca ea îi mai mare peste aur. Pesemne o fi batrâna si zgârcita si se mânie când vede ca pun oamenii mâna pe comorile ei. De aceea cred eu ca se napusteste asupra bietilor baiesi si îi omoara asa din senin!/-Nu-i asa, cumetre. Vâlva e o femeie tânara si frumoasa si nu îmbatrâneste niciodata. Cât pentru aur - ce-i pasa ei? Doar tot aurul e în mâna ei, tot aurul, ma, si cel de la noi si cel din Corna, si din Rosia, si din Buciumani./-Îmi spunea tata ca Vâlva e tânara si frumoasa. Îsi pune ochii pe câte un fecior mai zdravan si când îl întâlneste singur prin vreun colt de stiolna i se arata./-Feciorul ramâne uimit de atâta frumusete si nu poate scoate nicio vorba. Atunci ea îl mângâie si îl dezmiarda, spune ca i-i drag de el si ca are sa-i arate pe unde sa cerce dupa aur. Si asa se pomenesc unii deodata în belsug. Dar Vâlva le cere un singur lucru: sa nu spuna la suflet de om ca au dat fata cu ea, caci daca vor cuteza sa-si caste gura sunt pierduti. Si, vezi cum e omul, când da de noroc: nu stie sa-si puie straja gurii, si apoi Vâlva îi sugruma ca pe niste pui de vrabie. Dar pe urma tot ei îi pare rau, caci ce ti-e drag tot drag îti ramâne, si dupa ce a omorât un om da aur din belsug celorlalti, ca sa-si ispaseasca pacatul. De aceea e credinta la baiesi ca daca omoara baia vrun om dam de aur gros." (p. 304).
Duhul fiecarei comori îngropate deschide periodic portile acesteia. Momentul are loc fie primavara, fie toamna, în ziua arderii", a deschiderii" sau a jucarii" flacarilor pe deasupra comorii. O flacara galbuie indica o comoara de aur, para roscata sau albicioasa apartine unei comori de argint, iar para albastrie tradeaza banii de arama. Alte credinte spuneau ca flacara alba e deasupra banilor ruginiti, cea rosie indicând bani buni. Culoarea flamelor jucând deasupra pamântului poate indica si natura maligna (para albastrie) sau benigna (para albie sau galbie, uneori albastra) a comorii. Comorile curate sau banii cei buni ard dupa miezul noptii, dupa ce cânta cocosii, pâna catre ziua si ziua pâna de amiaza, când Diavolul si toate duhurile necurate nu au nici o putere pe lume. Comorile necurate si banii rai ard în cealalta jumatate de zi si de noapte, adica de la amiaza si pâna la miezul noptii, fiind în puterea Necuratului cu totul." (Pamfile, p. 307).
Comorile ard anual sau, pentru unii, abia tot la sapte ani. Diferentiat, comunitati rurale sau întregi zone culturale considera ca aratarea aceasta a comorilor are loc în ajunul sarbatorilor de Sfânt Vasile, Blagovestenie, Florii, Joia Saptamânii Mari, Pasti, Sfântul Gheorghe, Ispas, Duminica Mare si Rusaliile, Sfântul Petru, Sfântul Ilie, Sfântul Dumitru, Craciun.
Oricum, aflarea comorii, fie ea buna", e o chestiune de noroc, iar folcloristul Pamfile enumera mai multe metode de obtinere, atragere sau facilitare a sansei.
Pentru a fi cineva norocos trebuie însa sa îndeplineasca anumite lucruri:/Sa nu mânânce nimic în Ajunul Bobotezii; astfel urmând, cea dintâi comoara ce-i va iesi în cale va fi a lui./Sa mânânce multa pane mucezita./Când vede întâia data curcubeul sa ia doua cofe cu apa si sa se duca în coate si în genunchi pâna acolo unde bea el apa si acolo va afla o comoara./ Sa se puna, în ziua de Sf. Gheorghe, pe pântece, lânga un iaz sau apa curgatoare si sa se uite neclintit în apa pâna ce va vedea un peste. Sapatorul de comori trebuie însa ca sa vada în apa un sarpe alb; în contra muscaturii lui ajuta chiar apa în care se misca el; trebuie sa-i taie capul cu o moneda de argint, sa-l îngroape în pamânt si sa sadeasca usturoi pe el. Daca mânânca sapatorul de comori din acest usturoi copt, nemijlocit înainte de ziua Sf. George, apoi nu numai ca câstiga darul de a vorbi cu toate pe câte le-a facut Dumnezeu, ci poate auzi chiar cum creste iarba. El câstiga prin aceasta si puterea de a sapa comori observate./ Un astfel de norocos trebuie sa fie om credincios în cele sfinte, curat si bun la inima, caci Dumnezeu nu îndreapta pasul spre bogatie tuturor pacatosilor. Unul ca acesta trebuie sa stea la pânda îmbracat în haine curate si când va vedea para sa alerge si sa puna semn. Aceasta curatenie si bunatate de suflet trebuie s-o aiba si cât timp sapa comoara, caci daca unul ar avea gânduri vrajmase asupra altuia comoara se va scufunda în pamânt cu vuiet mare si nu va mai putea-o scoate." (p. 310).
La finele secolui 19, preotul-folclorist Simeon Fl. Marian vorbise inclusiv despre sacrificii: Daca oamenii sunt într-un gând si cu inima buna unul asupra altuia, si daca banii sunt curati atunci pot sa-i sape în voia cea buna, caci nimic rau nu poate sa li se întâmple. Daca însa banii sunt necurati, adica sunt în stapânirea celui Necurat, atunci nu se poate scoate decât prin jertfirea unei vite oarecare pentru cel ce i-a ascuns. Ba câteodata se cere chiar si jertfa de om. Si cel ce vrea sa sape comoara trebuie sa juruiasca un copil, sau de nu, moare însusi." (cf. Pamfile, p. 310).
Oricum, credinta ca banii sau comorile sunt predestinate, ca nu ramân decât la insi dinainte stabiliti este ferma. Si e ilustrata prin multe istorisiri cu aspect de basm sau povestire. O baba si un mosneag, de exemplu, erau bogati si înainte sa moara au pus toti banii la un loc într-o caldare si-au îngropat-o. Mosul întreaba:/-Tu cui dai, babo, banii?/-Eu îi dau Dracului, raspunse baba./-Eu, zise mosul, îi dau copilului care s-o naste în ceasul asta!/ Au murit si i-au îngropat, si a trecut apoi o vreme. O fata se nascuse tocma-n ceasul când a vorbit mosul si din ce colt al lumii va fi fost a venit în satul mosului si al babii. Într-o zi, când ducea oile la pascut, îi iesa un om înainte si îi spune:/-Nu vii, fata, sa-ti iei banii, ca m-am saturat de când ti-i pazesc!/ Fata se uimi, si seara, când se întoarse, îi spuse lui tata-sau:/-Tata, tata, asa si-asa.../Tata-sau n-a crezut. A doua zi iar îi iesi omul în cale./- Nu vii, fata, sa-ti iei banii, ca-i las acolo sa ti-i iai singura, de-i putea!/Fata iar se înspaimânta si-i spuse lui tata-sau ca nu se mai duce cu oile, ca i-i frica. Tata-sau se duse cu ea si s-ascunse dupa o tufa. D-acolo vazu cum vine omul si-i vorbeste fetii. Atunci îi spuse:/-Daca ti-o mai zice de bani tu sa-i spui: nu stiu de ce bani vorbesti; du-ma sa-i iau, ca eu nu stiu sa-i gasesc!/ Asa a facut si omul a dus-o în-
tr-un loc, a sapat pamântul si a dat caldarea mosului. A început sa-i numere banii: unu fetii, unu lui... pâna ramase într-un galben; pe ala îl rupse în dinti si dadu jumatate fetii si jumatate lui. Apoi îsi lua partea si dus a fost pâna azi./Fata cu banii si-a facut o mândrete de case cum n-au mai fost altele-n sat. A fost cinstit Dracul în felul lui." (Pamfile, p. 312).
Pentru aflarea comorii si accederea la bani folcloristii mai redau si rituri ciudate, cu planta numita buricul pamântului, agheasma si rugaciuni imperative sau descântece: Va înconjur si va poruncesc, banilor, sa iesiti afara, precum a poruncit Dumnezeu în dealul Vavilonului de au iesit multe feluri de hrana pentru cei cinci cuconi si mai multe suflete; asa poruncesc si acestui loc sa iasa banii afara! Pâna acum ati fost ai pamântului, dar de acuma înainte sunteti ai nostri, cari suntem aici. Si va stropesc cu apa de la casa lui Dumnezeu, strânsa de la noua locasuri, ca sa fuga ce este pe lânga voi, banilor, pâna nu stropesc, dar de n-a fugi îl nimicesc." (Pamfile, p. 317). Iar pentru momentul saparii recomandarile magice enumera lumânarea din ziua de Pasti, tamâia din cadelnita popii si usturoiul.
Dar în majoritatea cazurilor proprietarul comorilor nimanui este Diavolul, majoritatea povestilor despre comori îl prezinta ca atare, iar majoritatea indivizilor care pun mâna pe comori o fac nu datorita destoiniciilor personale, ci deoarece bizarele duhuri protectoare le permit accesul sau chiar îi invita si-i daruiesc. Oricum, în majoritatea povestilor, omul care a intrat în contact cu diavolul, stima, duhul sau vâlva comorii si care a pus mâna pe o parte din aur sfârseste prin a încalca restrictii, conditii sau promisiuni, sfârseste prin a pierde sau risipi avutul dobândit.
Comoara este o realitate arheologica rara; iar mitul, fascinatia si obsesia parvenirii prin descoperirea vreunui tezaur - mult prea populare. Oricum, pânda nocturna dupa flacarile indicatoare de comori, ca si sapatul dupa comoara" sunt realitati etnografice si sociologice, desi caracteristice trecutului, egal ample si nestudiate. Chiar si geografii si topografii, nu doar arheologii vorbesc despre forma geodezica speciala care este movila sapata". Adica despre o forma de relief datorata împatimirii si credintei ca - în conditiile unui destin sau noroc facilitat prin inocente sau intentii filantropice, ca si prin rituri sau descântece - comori si tezaure îngropate pot deveni averi personale.
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comorile de la Izverna si Ponoarele

Nordul judeţului Mehedinţi este locul unde căutătorii de comori speră să-l apuce pe Dumnezeu de picior. Existenţa unor hărţi, legende şi peşteri a făcut ca în ultimii ani să vină aici români din toată ţara, dar şi străini. Cei mai mulţi declară că vor să viziteze peşterile de la Ponoare şi Izverna, dar de fapt caută comori.
La Izverna, febra comorilor ţine de câteva generaţii. Dacă vrei să afli cum stă treaba despre comori, localnicii te privesc cu suspiciune. Faptul că întrebi despre legende şi căutători deranjează localnicii „Da’, ce vreţi, domn’e, cu comorile astea?! Aici, la noi, vin mulţi oameni. Unii din ţară, alţii de prin Canada sau engleji. Toţi spun că vin să vadă Peştera Izverna, că au auzit cât e de frumoasă. Dar noi nu suntem proşti, ştim că vin să caute comori”, afirmă Grigore Gârmencea, localnic. Dacă îl întrebi cu ce se ocupă, răspunde: „De parcă eu ştiu... Acum, nu prea sunt vizitatori. Dar cum se încălzeşte vremea, să-i vedeţi. Îşi pun corturile aici lângă peşteră, apoi îşi scot aparatele de detectat metale şi umblă ca bezmeticii pe aici”. Câţiva localnici, curioşi, ni se alătură discuţiei. „Lasă, mă, că ştim noi. Vă aduceţi aminte, mă, de Ioniţă ăla de a găsit peste 100 kg monede de aur? Daaaa, s-a îmbogăţit şi şi-a făcut sat de vacanţă. Da` de Ioana a lui Bozovonici, care a văzut comoara şi a paralizat? Vă mai amintiţi? Da` de Stoian, ăla de şi-a făcut căsoaia aia, că pe vremea la care a ridicat-o el numai dacă găsea o comoară putea să-şi facă aşa o casă?” Despre alţi căutători de comori, localnicii nu ştiu sau se fac că nu ştiu, numai să nu spună de ei. După ce le captăm încrederea, împărţindu-le exemplare din Indiscret în Oltenia, oamenii din Izverna ne dezvăluie care sunt cele mai mari comori pe care le caută oamenii în zonă: „Comoara lui Obrenovici – tezaurul Serbiei şi comoara împărătesei Maria Tereza”.


Pe urmele tezaurului Serbiei

„În vremea lui Cuza, spune Gârmencea, Milan Obrenovici, prinţ al Serbiei, s-a certat pentru putere cu fratele său Mihai. A trecut Dunărea cu 80 de cai cu poveri. Acesta era tezaurul Serbiei, bijuterii, diamante, perle. Nu se ştie de ce a hotărât să aducă comoara aici, în munţii noştri. Se spune că a îngropat-o undeva în Valea Perilor – Cerna Vârf. Timp de 3 ani au lucrat nişte zidari ajutaţi de soldaţi ca să pregătească culcuşul tezaurului. La gură, peştera era largă de putea să intre în ea un car cu fân. La uşa ei, era o piatră care semăna cu un străjer. Galeriile au fost zidite în formă de cameră la amândouă capetele şi aici s-a îngropat cea mai mare cantitate de aur. Peştera a fost zidită cu un zid gros de doi metri în galeria principală, iar acesta a obturat izvorul şi acolo s-a format un lac. Poate este Peştera Izverna, căci aici e lac, nu? Cine poate şti?” După ce au pus la loc tezaurul, au fost ucişi toţi martorii, 300 de soldaţi şi zidari. A scăpat doar un paznic şi de la el se ştie de comoară. Cum găseşti comoara? Identifici piatra pătrată, snopul de grâu şi şarpele. Sau poate reuşeşti să pui mâna pe hartă, căci Obrenovici a avut mai multe exemplare asupra sa când i-au scos turcii cadavrul din Dunăre. Dar o hartă a fost găsită de un preot din Zegujani. Popescu, aşa îl chema pe „norocos”, a săpat ani de zile şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a plecat cu un car tras de boi. Să fi găsit comoara sau momeala comorii? Prin anii 1981-1982, un severinean, Bebe Băcanu, a căutat comoara după ce primise undă verde de la Securitate. La faţa locului a fost văzut şi Ilie Ceauşescu. Săpăturile au durat până în vara lui 1989.

Unde este argintul Mariei Tereza?

Cealaltă mare comoară căutată este cea a fostei împărătese austro-ungare Maria Tereza. Comoara de argint se crede că ar putea fi ascunsă în Peştera Izverna. „Oare de ce este atât de bună apa de băut?” se întreabă localnicii. Se ştie, unde este mult argint apa este foarte curată, plată şi bună de băut. În primele luni din 1990, în zonă a sosit cu echipa sa de scafandri celebrul Jacques-Yves Cousteau, care a stat zile bune aici. Permisiunea de a cerceta peştera era semnată personal de primul-ministru de atunci, Petre Roman. Culmea este că niciun român, fie autoritate, fie localnic, nu a avut voie să stea lângă francezi.

Ce spune legenda

În momentul când ajungi la Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele, în zona de nord a Mehedinţiului, eşti pe tărâmul celor 10 comori. „Ţinutul din Plaiul Cloşani se întinde de la Piatra Cloşani până la Dunăre, pe sub poalele Munţilor Carpaţi. (...) La Furca Coşuştii este o comoară într-o peşteră care coboară vreo 20 de metri în jos şi pe urmă o ia pe laterale. (...) Altă comoară se află băgată în Valea Seacă în satul Selişte, având ca semn de recunoaştere ţapul cu trei picioare. O comoară se află în locul numit Cuţui, într-o peşteră. Cea de-a patra comoară este între Bratosin şi Cerboanea, într-o peşteră zidită cu cărămidă la gură, între două pietre mari. A cincea comoară este pusă pe Valea Coşuştei în locul numit <>, într-o peşteră care are ca semn o suliţă şi jumătate dăltuită din piatră. Altă comoară se află tot pe Valea Coşuştei într-o peşteră în care ar intra populaţia din trei sate. Aici se spune că mai există încă două comori dacice, care nu se pot lua până nu se construieşte o biserică. Cea de-a şaptea comoară se află la Ponorălul de Baltă şi se spune că sunt două care pline cu aur. A opta comoară a fost la intrarea în peştera Topolniţa. Altă comoară se află la Muntele Băii, la trecerea spre Herculane. A zecea comoară se află în Cracul Bătăiuşului în Cerboanea Mică”, spune Cornel Boteanu în „Legendele comorilor din Plaiul Cloşani”. Sursa:http://www.indiscret.ro/128/reportaj/4472/comorile-ascunse-din-izverna.html(hartacomorii.blogspot.com)

Comoara din pivnita Manastirii Tismana

Conducerea Băncii Naţionale a României vrea să amenajeze un muzeu în incinta peşterii în care a fost ascuns tezaurul ţării. Măicuţele de la Mănăstirea Tismana se opun unul demers turistic de acest fel pentru că liniştea monahală ar fi tulburată.



Intenţia de a amenaja un muzeu în incinta peşterii de lângă Mănăstirea Tismana, care administrează acest loc de o valoare istorică deosebită, a fost adusă la cunoştinţa măicuţelor chiar de către guvernatorul Mugur Isărescu, în timpul unei vizite întreprinse de acesta în urmă cu puţin timp. Maica Maria, ghidul Mănăstirii Tismana, spue că maica stareţă se opune unei asemenea acţiunii: „Acest lucru înseamnă ca la mănăstire şi în jurul acesteia să vină foarte mulţi turişti, situaţie ce ar duce la tulburarea vieţii monahale, care înseamnă, în primul rând, izolare de restul lumii. Maica stareţă nu este de acord cu această propunere“. Din izvoarele din peşteră se realizează în prezent alimentare cu apă a mănăstirii. În peştera de lângă mănăstire a fost ascuns timp de trei ani tezaurul României, constând în 200 tone de aur, de teamă ca acesta să nu ajungă pe mâna ruşilor, aşa cum se întâmplase mai înainte. La aurul României s-a mai adăugat şi 12 tone de aur aparţinând statului polonez, care l-a dat în păstrare ţării noastre. Acest episod a avut loc într-o perioadă tulbure, de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Lingourile din aur au fost transportate cu autocamioanele la Tismana. Planul lui Antonescu era ca, în cazul în care duşmanii ar fi încercat să pună mâna pe Tezaur, intrarea peşterii să fie dinamitată şi închisă cu blocuri din piatră.

Accesul în interiorul peşterii este de destul de dificil, pentru că în interior se află un izvor subteran. Tezaurul a fost ascuns în cea de-a doua înăăpere, unde se pot vedea mai multe crestături în rocă făcute pentru a amenaja locul în vederea depozitării tezaurului. Nicolae Tomoniu, profesor pensionar, este un pasionat cercetător al istoriei locurilor din Tismana. Din ce a aflat de la martorii evenimentelor care s-au petrecut în perioada respectivă, un pod din lemn de peste râul Sohodol s-a rupt sub greutatatea unui camion încarcat cu aur, iar o cutie cu lingouri din preţiosul metal a căzut şi s-a deschis: „În perioada respectivă, la Mănăstirea era detaşat un întreg batalion al armatei. Accesul era restricţionat şi pe drumul spre lăcaşul de cult şi mănăstire se circula cu bilet de voie“



Tezaurul a fost ascuns în pivniţa mănăstiri
Prima dată, tezaurul a fost adăpostit în pivniţa mănăstirii, după care a fost dus în peşteră, pentru că locul era mult mai sigur. „Pretextul găsit pentru a justifica prezenţa trupelor militare era acela că BNR efectuează reparaţii la o aripă a mănăstirii care arsese într-un incendiu“, ne spune Nicolae Tomoniu.

Sursa:http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Descoperirile-accidentale-imbogatit-muzeul-care_0_60594187.html(hartacomorii.blogspot.com)

Comoara civilizatiei Mochica

Comoara civilizaţiei Mochica repezinta cea mai mare descoperire din ultimele decenii în America Latină.


Senzaţie în rândul experţilor de artă. Continuă săpăturile pentru a aduce la lumină o imensă comoară din Peru, din care s-a găsit numai o mică parte.
Producătorii unui nou documentar au finanţat lucrările şi sunt hotărâţi să dezvăluie misterele tezaurului unei vechi civilizaţii precolumbiene, "la fel de important precum mormântul lui Tutankamon din Egipt", relatează "El Mundo".
Deşi pare o glumă, un iepure a fost cel care a dat pentru prima oară de urma tezaurului Mochica, în pământurile satului Sipan (din Peru). Scormonind într-o curte, animalul a scos la iveală o monedă de aur. Descoperirea a atras atenţia arheologilor şi a jefuitorilor de comori. La şapte ani după ce excavaţiile în zonă au rămas paralizate din cauza lipsei de fonduri, doi producători spanioli, Explora Film şi Il Deseo, au finanţat reluarea lucrărilor, realizând totodată un documentar de televiziune. În 1987 a fost descoperit mormântul "nobilului din Sipan", care a avut un rol de conducător în nordul teritoriilor pe care astăzi se află Peru, între secolele III şi VII.
A fost îngropat împreună cu soţiile sale şi multe bijuterii de aur. Toate bogăţiile dezgropate sunt expuse într-un muzeu din oraşul Chiclayo. Dar acestea sunt doar o mică parte din comoara ascunsă în necropola vechilor Mochica. "Este la fel de importantă precum mormântul lui Tutankamon din Egipt", susţine promotorul proiectului. Documentarul va avea, de asemenea, elemente palpitante: poveşti despre morţi, magie, trafic cu artefacte… Piese de mare valoare au fost furate şi s-a încercat valorificarea lor în SUA. FBI a reuşit să le recupereze însă în urma unor acţiuni spectaculoase.
Iniţiativa spaniolilor de a continua săpăturile este importantă nu numai pentru valoarea tezaurului, ci şi pentru reconstituirea culturii Mochica.
Secretele unei vechi civilizaţii
Despre civilizaţia Mochica se ştie că trăia din agricultură şi pescuit. Membrii acestui grup etnic ocupau zonele joase ale Anzilor Centrali, în urmă cu 2000 de ani. Ei au construit gigantice "huacas"- piramide asemănătoare cu cele din Egipt. Au avut, de asemenea, unele din cele mai mari oraşe din lume! Limbajul lor prezenta asemănări cu un dialect care încă mai e vorbit în Manabi (Ecuador).
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comoara vikingilor

Mijloacele tehnice ultramoderne dezvăluie marile bogăţii ascunse. Doi britanici, tată şi fiu, au descoperit cu ajutorul unor detectoare de metale o comoară a vikingilor, estimată la un milion de lire sterline (1,5 milioane de euro). Tezaurul, constituit din 617 piese de argint, o brăţară masivă de aur şi un timpan placat cu argint, este de importanţă mondială.
Comoara a fost descoperită de David Whelan, în vârstă de 60 de ani, şi fiul său, Andrew, 35 de ani, care făceau cercetări în zona North Yorkshire (din nordul Angliei). Anunţul a fost făcut de British Museum. Muzeul britanic precizează că unele elemente provin din Afganistan, Rusia, Scandinavia, din Europa continentală şi Irlanda.



Timpanul, datând din secolul IX, este considerat obiectul cel mai spectaculos din lot. Cele mai multe piese erau ascunse în interiorul acestui timpan, el însuşi fiind protejat de o cutie de plumb care a permis conservarea comorii în bună stare.
Printre piese se găsesc artefacte rare de la începutul secolului X, unele de provenienţă islamică, altele creştine şi dintr-o perioadă precreştină a vikingilor. Comoara ar fi fost ascun- să de un şef viking în timpul unor lupte care au urmat după cucerirea regatului viking Northumbria, în 927, de către regele saxon Athelstan. 

Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comoara nubienilor

La 1.287 kilometri sud de Cairo, arheologii au descoperit, de-a lungul fluviului Nil, o topitorie egipteană în care era prelucrat aurul între 2.000 şi 1.500 î.Hr. de către kushiţi - populaţie veche din Nubia. Lângă "centrul de prelucrare" au fost localizate 90 de morminte, în care s-au găsit artefacte de aur. Această zonă se află acum în regiunea nordică a Sudanului.

"Nubia a fost renumită pentru rezervele sale de aur", a declarat Geoff Emberling, de la Universitatea din Chicago. Egiptul a cucerit Regatul Kush în urmă cu circa 3.000 de ani, iar în vremea când atelierul funcţiona, zona era inclusă în Egiptul antic, care prelucra în Nubia cantităţi uriaşe de aur.

Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comoara din necropola

În 1972, în timpul excavaţiilor efectuate la necropola Chalcolithic a fost descoperită o aşezare datând de la sfârşitul mileniului V î.Hr. Aceasta era situată în apropiere de actualul oraş Varna, de pe coasta Mării Negre. După 20 de ani de explorări, arheologii dezvăluie că au găsit urme de civilizaţie similare cu cele din Egipt şi Mesopotamia. În timpul săpăturilor au fost scoase la lumină multe morminte în care se aflau peste 300 de obiecte confecţionate din aur pur - sceptre, topoare, brăţări, alte piese de decor, farfurii cu forme de animale.

Cel mai uimitor este mormântul unui conducător/mare preot cu un sceptru de aur şi un însemn al regalităţii din aur, simboluri ale puterii şi autorităţii. Necropola de la Varna conţine artefacte de o bogăţie remarcabilă. Obiectele scoase la lumină conţin 1,5 kilograme de aur şi au fost descoperite numai într-un singur mormânt. Unele dintre artefacte sunt remarcabil prelucrate. Brăţările moderne masive pot rivaliza chiar cu bijuteriile moderne sofisticate.
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comoara piratilor din Atlantic

După ce firma americană de explorări marine "Odyssey", din Florida, a anunţat că a găsit o imensă comoară într-un vas scufundat în Atlantic, presa britanică a făcut unele verificări şi a descoperit că era vorba de un vas al piraţilor, scufundat în Golful Falmouth, la mai puţin de 70 de kilometri de ţărmul britanic.

Cele 500.000 de monede de argint şi cele câteva sute de monede de aur, precum şi multe alte obiecte de aur se aflau pe epava vasului britanic "Lebăda neagră". Cotidianul "The Daily Mail" semnala că firma "Odyssey" a păstrat un secret absolut asupra cercetărilor sale până când comoara, în valoare de aproximativ 500 milioane de dolari, a ajuns în Statele Unite, pentru a împiedica autorităţile britanice s-o revendice. Dacă cele trei vase ale firmei "Odyssey" ar fi ancorat într-un port britanic, atunci Marea Britanie ar fi putut pretinde o parte din comoară. Dar americanii au ancorat în portul liber Gibraltar şi de acolo au luat avionul spre Florida. Istoricii spun că încărcătura de 17 tone de argint aparţinea unui vas spaniol, pe care piraţii englezi de pe "Lebăda neagră" tocmai îl jefuiseră. Prin urmare, spaniolii sunt singurii care ar cere o parte din bani.


Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comoara celtica de la Maastricht

Un cautator olandez de comori si-a vazut visul implinit in momentul in care a descoperit intr-un lan de porumb o caseta care continea monede din aur si argint.


Comoara fost ingropata pe un teren din apropierea orasului Maastricht, Olanda. Arheologii au declarat ca monedele, dintre care 39 din aur si 70 din argint, au fost batute la jumatatea primului secol i.e.n., timp in care viitorul imparat roman, Iulius Cezar purta o campanie impotriva triburilor celtice din zona.
Fericitul descoperitor, Paul Curfs, a dezvoltat o adevarata pasiune pentru cercetarea pamantului cu detectorul de metale, iar in ziua descoperirii se pregatea se plece acasa cand a auzit un semnal puternic in casti si a descoperit prima moneda de aur. Arheologul care a condus investigatia, Nico Roymans, este de parere ca monedele de aur au fost batute de catre tribul Eburones, despre care Cezar a afirmat ca i-a exterminat in anul 53 i.e.n., dupa ce acestia au conspirat cu alte triburi, planuind un atac soldat cu moartea a 6 000 de soldati romani. Roymans este de parere ca tribul a opus o rezistenta puternica trupelor lui Cezar. Monedele din argint apartin unor triburi nordice, iar istoricii cred ca descoperirea lor, laolalta cu cele celtice, este o dovada a faptului ca o conspiratie a avut intr-adevar loc.
Valoarea comorii nu a fost inca estimata, insa o descoperire asemanatoare realizata in Belgia a fost evaluata la suma de 175 000 de euro
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comoara de la cetatea zanelor

Undeva, prin Muntii Brețcului, langa orasul Covasna, la o altitudine de 931 de metri, se inalta "Cetatea Zanelor". In jurul său sunt 3 piscuri la fel de impresionante. Accesul catre cetate durează aproximativ 2 ore pe nişte drumuri forestiere nemarcate, insă sunt şi porţiuni destul de abrupte, nefiind recomandat celor cu condiţia fizică buna.





Cetatea a fost insotita de-a lungul timpului de frica si admiratie, mai ales datorita legendelor care se leaga de existenta ei. Cateva povesti populare din zona arata ca aici ar fi locuit unele personaje feminine de o frumusete rara ( una dintre acestea ar fi fost corespondenta lui Ileana Cosânzeana, nume existent si in literatura populara si nu numai ), probabil o "printesa antica" sau fiica unui important conducator din timpuri stravechi, care locuia aici impreuna cu surorile sale. Dar cele mai incitante sunt legendele despre comorile din zona, comorile acestor fete.



Se spune ca respectivele comori ar fi "ascunse intr-o cămară, in inima muntelui, si sunt pazite cu strasnicie de duhul cetatii", deci ar fi blestemate. Se mai spune ca o data la 7 ani, portile secrete se "deschid" si tezaurele pot fi vazute toata noaptea, pana la cantatul cocosilor. Daca pana la rasarit, curiosii sau cautatorii de comori care s-au aventurat pana in cămara adanca nu au iesit afara, un mecanism sau o forta necunoscuta inchide portile, iar nefericitul a ramas acolo blocat.



Localnicii povestesc despre un cioban care, in anul 1936, s-a dus in cetate, a facut sapaturi ori i s-au deschis portile si a gasit adanc sub cetate o pivnita cu mult aur. Dar usile s-au blocat si nu a mai putut sa plece pana nu a pus la loc aurul cu care isi umpluse desagii si buzunarele. De asemenea, ca in multe alte legende despre comori, aici ar exista si blestemul sarpelui, adica bogatiile ar fi pazite si de un sarpe veninos, care musca mortal doar pe cei care reusesc sa scape de porti prin diverse trucuri si fug cu aurul furat.




Povestile din zona mai vorbesc de un cautator care a sapat in cetate si ar fi gasit un mar de aur si o cruce tot de aur, lanturi si ciocane de fier, despre care se spune ca le-ar fi predat unui muzeu, desi nu se mai stie nimic despre aceste relicve. Omului i s-ar fi aratat o fantoma sau un spirit, care i-a spus sa vina intr-o anumita noapte, pe o data exacta, cand se implinesc 7 ani, caci atunci usile cetatii se vor deschide singure, ca sa vada bogatiile. Dar respectivul nu a mai apucat acea zi, fiindca s-ar fi dus in lumea celor drepti intre timp.



Dar sa iesim din lumea basmului si sa revenim la realitate. Cetatea a intrat devreme in vizorul carturarilor si arheologilor timpurii. Pe la mijlocul secolului 19, un istoric ar fi gasit acolo cateva vase vechi din pasta grosiera, arse negru sau cenusiu. Prin anii 1942, un arheolog clujean, dorind sa clarifice originile cetatii, ar fi facut cateva descoperiri, dar acestea s-au pierdut odata cu uciderea arheologului in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Intr-un articol al vremii se spune totusi ca acesta ar fi gasit acolo o locuinta din barne groase, cu piroane de pana la 1 metru lungime, ce avea in interior numeroase vase ceramice, o statueta romana si doua fibule din bronz si de argint. Cetatea ar fi avut o "acropola" si 3 terase, inconjurate de ziduri de 3 ( TREI ! ) metri grosime. Datorita acestor artefacte gasite, cetatea a fost atribuita, mai tarziu, civilizatiei dacice sau chiar tracice. Insa lumea stiintifica avea mari indoieli asupra originii. Un grup de arheologi au mers in anul 1949 sa verifice la fata locului, dar cetatea parea sa fie asemanatoare ca marime si grandoare cu cetatile regale din Muntii Orastiei. Cercetarile au fost reluate in 1969, cand au fost estimate dimensiunile impresionante ale cetatii, zidurile de fortificare fiind fara precedent ca dimensiuni, in lumea dacica. Apoi totul a fost uitat....



Dar in noiembrie 1995, cand un vant sau o furtuna naprasnica a smuls copacii din radacini,s-au dezvaluit parti de ziduri si complexe de locuit in Cetatea Zanelor. Atunci au fost reluate cercetarile. Se pare ca totusi cetatea ar fi fost dacica, realizata de de stramosii nostrii printr-un efort considerabil, mai ales datorita greutatii de a ajunge la acest amplasament. Dimenisunile zidurilor depasesc 700 metri lungime, iar suprafata totala amenajata are 30.000 de metri patrati. In timp, aici au fost descoperite numeroase artefacte, monede romane si grecesti, bijuterii, vase autohtone si de import, unelte etc.



Pana la urma se crede ca aceasta cetate este una dintre cele mai impunatoare si bine conservate cetati dacice din afara Muntilor Orastiei, unicat in lumea dacica. Se pare ca cetatea ar fi fost construita in secolul al II-lea inainte de Hristos, apoi ar fi fost distrusa partial, probabil in timpul lui Burebista. Cetatea ar fi fost refacuta, fortificata si dezvoltata la sfarsitul secolului I inainte de Hristos. Apoi, in timpul primului razboi cu romanii ( anii 101-102 dupa Hristos ), ar fi fost incendiata, iar zidurile distruse. Din falnica cetate au ramas doar legendele aurului ascuns undeva in munte, pentru a fi protejat de atacatorii romani, si intrebari care cauta si azi raspunsuri.




Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Cele sase cufere cu aur

Lăsată în urmă de trupele SS, averea evreilor din Tunisia s-ar afla în apropiere de Corsica

Cercetătorul britanic Terry Hodgkinson susţine că a localizat comoara îndelung căutată a feldmareşalului nazist Erwin Rommel. Aurul confiscat de comandantul general al trupelor germane din Africa de la evreii din Tunisia ar fi fost abandonat undeva în apropiere de insula Corsica de membri SS. Aceştia intenţionau să îl recupereze după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

După 15 ani de căutări asidue, Terry Hodgkinson a declarat cotidianului britanic "The Daily Telegraph" că a localizat comoara la aproximativ o milă maritimă (1.852 de metri) de oraşul corsican Bastia. Britanicul a fost ajutat, în timpul cercetărilor, de către experţi locali.

El a obţinut de la autorităţile din Franţa dreptul de "a scotoci" după cele şase cufere cu aur şi obiecte preţioase confiscate de la comunitatea evreiască din Tunisia în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale. "Sunt convins că am găsit locaţia exactă. Acum mai am nevoie doar de echipamente de ultimă generaţie pentru a fora adânc în nisip", a precizat Hodgkinson.

Trupele germane din Africa au părăsit continentul negru după înfrângerea suferită în faţa britanicilor la El Alamein, în octombrie 1942.

Soldaţii SS au fost nevoiţi să ascundă comoara, pentru a se putea retrage cât mai repede. De-a lungul timpului, numeroşi cercetători, avizaţi sau simpli amatori, şi-au încercat norocul. Misterul i-a atras şi pe regizori şi scenarişti.

Potrivit legislaţiei franceze, cel care găseşte o comoară trebuie să o împartă cu statul. În cazul de faţă, autorităţile de la Paris vor trebui să caute urmaşi ai evreilor care au fost deposedaţi de bunuri. "Vulpea deşertului", contestată Considerat până de curând un cavaler, inclusiv de către adver- sari, Rommel, cunoscut sub apelativul de "Vulpea deşertului", ar fi avut sarcina de a extinde Holocaustul şi în Orientul Mijlociu.

Acuzaţia aparţine unor istorici germani. Aceştia susţin că Hitler i-a spus Marelui Muftiu al Ierusalimului, în cadrul unei întrevederi avute la Berlin, în noiembrie 1941, că are de gând să îi distrugă pe toţi evreii din Orientul Mijlociu.

Sursa:hartacomorii.blogspot.com