Vampirii energetici, persoanele care se hranesc cu energiile altor oameni

Vampirii energetici sunt peste tot în jurul nostru. Ei sunt persoanele care sug energiile persoanelor cu care intra in contact, lasandu-si victimele fara energie, obositi din punct de vedere emotional, slabiti si stresati. Ei ar putea fi oricine din viata noastra, asa ca aveti grija cu cine va imprieteniti sau intrati in contact. Vampirii energetici sunt incapabili sa-si creeze si sa-si sustina propria energie a vietii, asa ca se hranesc cu energia persoanelor din jurul lor, asa cum un vampir se hraneste cu sange.
Unii vampiri energetici sunt bine “antrenati” in a se hrani cu energiile altor oameni. O multime de vampiri energetici chiar se simt mandri de acest statut, ei insisi considerandu-se a fi deasupra oamenilor obisnuiti. De exemplu, daca vom cauta pe forumurile dedicate paranormalului si spiritualitatii, vom gasi unii vampiri energetici care afirma pur si simplu: “Am dreptul sa ma hranesc” sau “Am acest ‘dar’ inca de cand eram copil”.
Multi vampiri energici se ascund sub diverse forme ca “vindecatori”, “guru spirituali”, “experti in chanelling” si alti potentati divini; ei se proclama ca “vindecatori de energie”, desi, odata atrasi in capcana oamenii, vampirii le fura acestora si energiile si banii, hranindu-se energetic cu ei cat de mult pot.
Vampirismul energetic infloreste in ziua de astazi, neexistand limite. E imposibil in ziua de azi sa traiesti, fara a fi afectat intr-un fel de vampirismul psihic. Sia sta pentru ca orice vampir energetic experimentat va cauta si va gasi cai pentru a exploata slabiciunea altora. El va gasi in randul victimelor sale o conexiune, o “poarta” psihica, prin care va suge intreaga energie. Trebuie sa retineti ca vampirii psihici sunt creaturi care isi schimba forma pe plan psihic, cu scopul de a se masca si a va seduce.
Atunci cand vrem sa schimbam ceva la persoana noastra sau cand trecem printr-o perioada grea, e natural sa cautam in altii ajutor, dar trebuie sa fim extrem de atenti, in special fata de acei “guru spirituali”, ce pretind ca au raspuns la orice intrebare. Nu este o idee prea buna de a permite oricarui pretins “ghid spiritual” sau vindecator de a va atinge, de a pune mainile pe voi, sau de a fi in prezenta sa prea mult timp. Acesti guru pot promite fericire, prosperitate, sanatate sau orice va doriti cel mai mult, dar pretul va fi foarte mare (si nu e vorba doar de bani): puteti pierde din propria forta vitala.
Stiinta medicala nu poate sa faca nimic cu victimele vampirismului psihic, caci, odata raul facut, va urma un drum lung si anevoios de recuperare si vindecare. O persoana “scursa” de energie are semne de oboseala atat in trup cat si in spirit, desi medicii nu pot gasi vreo cauza fizica a acestei oboseli.
Exista vampiri psihici extrem de puternici care colecteaza energii inalte de la unii si le ofera in cantitati mici altora, pentru a-i atrage in cursa. Noile victime vor simti o vindecare in suflet, un plus de energie, convingandu-se ca acel vampir energetic e un ghid spiritual energetic. Dar, odata prinsi in cursa, noile victime vor suferi in urma lipsei de energie.
Sursa:http://www.almeea.com/vampirii-energetici-persoanele-care-se-hranesc-cu-energiile-altor-oameni/

Intamplari uluitoare despre foamete si canibalism

Partidul Donner

Cu ceva ani in urma, un grup de oameni a ramas blocat intr-o trecatoare printre munti, in timpul iernii, fara provizii si adapost. Astfel s-au petrecut lucruri oribile, unul dintre ei, Donner, i-a ucis pe toti membrii grupului si hranindu-se cu ei a reusit sa supravietuiasca. Ei bine, asta este o legenda….o legenda a trecatorii Donner. Si se vehiculeaza ca sangerosul Donner inca bantuie locurile respective. In prezent, o gasca de tineri prieteni alege ca loc de distractie pentru cateva zile cabana parintilor unuia dintre membrii grupului – Thomas, un baiat timid si suspect de linistit. Cabana este situata nicaieri altundeva decat in imediata apropiere a Trecatorii Donner. Ramane de vazut daca ceea ce se vehiculeaza ramane la stadiul de legenda sau Donner inca face victime si ce secrete ascunde timiditatea lui Thomas, scriu cei de la caplimpede.ro.

Regina vs. Dudley & Stephens

In 1884, yachtul englez Mignonette pleca din portul Southampton spre Sydney avand la bord un echipaj format din patru persoane: capitanul Tom Dudley, marinarii Edwin Stephens, Edmund Brooks si Richard Parker. Acesta din urma era la prima lui calatorie pe mare, avea 17 ani, era orfan, fara rude apropiate si indeplinea functia de “cabin boy” (nu stiu care e varianta corect in romana a acestui termen).
In apropiere de Capul Bunei Sperante, in 5 iulie, o furtuna scufunda yachtul, iar cei patru se salveaza cu ajutorul unei barci. Nu reusesc sa isi ia prea multa mancare sau apa cu ei, asa ca urmatoarele 18 zile le petrec rabdand foame si ajungand sa isi bea propria urina. Disperat, tanarul Parker nu tine cont de sfaturile celorlalti, bea apa de mare si se imbolnaveste.
In incercarea disperata de a se salva, Tom Dudley le propune celorlalti sa se traga la sorti care dintre ei sa moara pentru ca ceilalti sa-l manance si astfel sa supravietuiasca pana vor fi gasiti de un alt vas. Edmund Brooks refuza, desi nu se stie daca din teama de a nu iesi la sorti sau pentru ca nu i s-a parut moral acest lucru.
Vazand ca Parker se simte din ce in ce mai rau si avand certitudinea ca acesta nu va mai trai mult, in 23 sau 24 iulie, Dudley discuta cu Stephens si vine cu o noua propunere: sa fie Parker cel omorat si mancat. In afara faptului ca tanarul de 17 ani era bolnav, argumentul lui Dudley consta si in faptul ca restul echipajului aveau neveste si familii la care sa se intoarca, iar Parker nu. Zis si facut.
In timp ce Stephens ii imobilizeaza picioarele tanarului, Dudley spune o rugaciune si infige briceagul in vena jugulara a acestuia, omorandu-l. Mai apoi, cei trei se hranesc cu corpul lui Parker si ii beau sangele, Dudley si Brooks consumand cel mai mult, iar Stephens cel mai putin. Ei supravietuiesc astfel pana in 6 septembrie, cand sunt salvati de vasul german Moctezuma si adusi inapoi in Europa.
Ce se intampla de aici incolo necesita prea mult timp si detalii juridice, asa ca scurtez povestea: desi Dudley si Stephens cred cu tarie ca sunt nevinovati si faptele lor intra sub protectia Legii Marii, toti trei sunt adusi in fata completului de judecata sub acuzatia de crima. Mai apoi, Brooks este citat ca martor impotriva celorlati doi, desi se hranise si el cu carnea si sangele lui Parker. Trebuie precizat ca, pe tot parcursul procesului, publicul si presa au fost vadit de partea acuzatilor.

Civilizatia Maori

Locuitorii Maori au fost primii colonisti din Noua Zeelanda, care au sosit cu cateva secole inaintea europenilor. Cultura lor dateaza din era moderna timpurie. Ei practicau canibalismul in timpul razboaielor.
In 1809, o nava europeana a fost atacata de un grup de razboinici maori, ca razbunare pentru lipsa de respect aratata fiului unuia dintre sefii locali. I-au ucis pe majoritatea celor de la bordul vasului. Cativa supravietuitori norocosi au povestit infricosati despre ceea ce au vazut.

Leningrad

Cel mai cunoscut asediu din timpul celui de-al doilea razboi mondial este cel al Stalingradului. Insa in aceeasi ani, un alt oras sovietic era supus unei blocade care s-a dovedit a fi printre cele mai indelungate din istorie. La 8 septembrie 1941, germanii incercuisera Leningradul: incepeau cele 872 de zile de asediu. In interiorul orasului asediat, rationalizarea alimentelor devenea din ce in ce mai severa. Painea distribuita (cateva grame pentru fiecare) era facuta din faina indulcita cu celuloza, iar oamenii au ajuns sa manance inclusiv chitul de la ferestre, pielea de pe pantofi sau curele. Au fost raportate chiar si cazuri de canibalism. Mii de oameni au murit de foame; intre ianuarie si februarie 1942 s-au numarat peste 20.000 de victime. Cei care nu mureau de foame, frig sau diverse boli, fie mureau din cauza oboselii, fie innebuneau. Un maior al Armatei Rosii povestea: Mergeam putin, apoi trebuia sa ma opresc pentru a ma odihni. De mai multe ori am vazut oameni murind in zapada chiar in fata mea. Nu puteai sa faci nimic ca sa-i ajuti, trebuia sa-ti continui drumul.

Foametea ucraineana (1932-1933)

Cunoscuta si ca Holodomor (in limba ucraineana: Голодомор), a fost una dintre cele mai grave catastrofe nationale ale ucrainenilor din istoria moderna, cu un numar de morti estimat la cateva milioane. In timp ce foametea din Ucraina a fost parte a unei foamete care a afectat si alte regiuni ale Uniunii Sovietice, prin Holodomor se inteleg strict evenimentele care au afectat teritoriile locuite de etnicii ucraineni.
Cercetatorii sunt de acord ca foametea a fost cauzata mai degraba de politica agricola a guvernului sovietic si a lui Stalin decat din cauze naturale, iar Holodomorul este denumit si „genocidul ucrainean”, ceea ce ar implica faptul ca Holodomorul a fost pus la cale de guvern, cu scopul distrugerii natiunii ucrainene ca factor politic si entitate sociala. Istoricii inca mai discuta daca politicile care au dus la Holodomor cad sau nu sub incidenta prevederilor Conventiei asupra genocidului, iar mai multe tari au recunoscut intre timp Holodomorul ca genocid. La 28 noiembrie 2006, parlamentul Ucrainei a aprobat o rezolutie care afirma ca foametea fortata din perioada sovietica a fost un act de genocid impotriva poporului ucrainean.

Foametea din China din 1959

Aproape 40 de milioane de chinezi morti de foame: ziaristul Yang Jisheng a publicat cartea “Memoriale”, dupa douazeci de ani de anchete, primul document istoric complet asupra celei mai mari foamete din istorie, provocata de regimul comunist intre 1958 si 1961 in China, scrie AFP.
“Aceasta carte este un memorial pentru tatal meu, mort de foame in 1959, un memorial pentru cei 36 de milioane de chinezi victime ale foametei, un memorial pentru sistemul vinovat de dezastru”, scrie autorul, in prefata lucrarii, publicata in franceza la Seuil.
Aceasta analiza despre ravagiile publicate de “Marele salt inainte “, lansat de Mao Zedong la finele anilor 1950, a fost publicata in 2008 in Hong Kong dar nu a aparut niciodata in China. O versiune in limba engleza va fi publicata in octombrie.
Nascut in 1940, Yang Jisheng a fost in intreaga sa cariera ziarist la agentia oficiala China Noua. Era redactor sef adjunct la Yanhuang Chunqiu (Analele chinezesti).
Rod a 20 de ani de cercetari pe teren si bazata pe mii de pagini de surse locale si numeroase marturii, “Memoriale” povesteste nebunia acestei colectivizari in mars rapid.
Intreaga societate rurala a fost atunci distrusa. Pentru a hrani orasele, au fost infometati taranii. Zelul cadrelor locale ale partidului se amesteca cu teroarea pe care o inspira ierarhia, povestete autorul. Informatii false (exagerari ale recoltelor, ascunderea numarului de morti) sunt transmise si dau astfel nastere la ordine lipsite de sens. Nimeni nu indrazneste sa-l previna pe Mao de tragedie, pentru a nu fi declarat contrarevolutionar.
La finele anului 1958, peisajul este oribil: sate intregi sunt rase de pe harta de foamete, cazurile de canibalism se multiplica, supravietuitorii devin nebuni. La mortii de foamete se adauga violentele, sinuciderile, abandonarea a mii de copii.
Zeci de milioane de fiinte umane “au disparut asa, fara niciun zgomot, fara un suspin, in indiferenta sau prostie”, scrie Yang Jisheng, care isi aminteste ca, la acea epoca, nici macar nu a conceput ideea de a reprosa moartea tatalui sau guvernului comunist.

Sursa:http://cultural.bzi.ro/intamplari-uluitoare-despre-foamete-si-canibalism-4907

O alta versiune a rastignirii lui Iisus descrisa intr-un text egiptean

Un text egiptean, recent descifrat, povestește cu lux de amănunte răstignirea lui Iisus. Textul a fost scris acum 1200 de ani, în limba coptă și a fost descoperit în 1910 la Mănăstirea Sf. Mihail din deșertul egiptean. Un an mai târziu, a fost achiziționat de către un colecţionar american, J.P. Morgan, și dus în Statele Unite ale Americii. În prezent, întreaga colecție de documente și artefacte care a aparţinut colecționarului se află în custodia Morgan Library și Muzeul din New York City.
Odată descifrat,textul povestește cum Pilat din Pont, judecătorul lui Iisus, chiar înainte de crucificare a luat cina cu Mântuitorul. Evenimentul a avut loc într-o zi de marți chiar în casa lui Pilat. Măcinat de decizia pe care a luat-o, condamnându-l pe Iisus la răstignire, Pilat din Pont îi spune că este dispus să-și sacrifice propriul fiu pentru a-l salva pe Mântuitor.
“Ei bine atunci, noaptea a venit, se așterne și apoi odată cu venirea dimineții ei mă vor acuza pe mine din cauza ta(în sensul că dacă Iisus nu ar mai fi fost răstignit). Le voi da singurul fiu pe care îl am ca să moară în locul tău.“
La auzirea acestor vorbe, Iisus l-a mângâiat pe creștet și i-a spus ” Of Pilat, poți fi considerat demn de un mare har arătându-mi o dispoziție atât de bună pentru mine“. Iisus a refuzat propunerea lui Pilat și i-a făcut o demonstrație impresionată decorporalizându-se. “Pilat s-a uitat la Iisus cum a ieșit din propriul său trup și nu l-a mai văzut pentru o perioadă lungă de timp“, astfel dacă Mântuitorul ar fi vrut să scape de cumplita pedeapsă ar fi putut s-o facă indiferent de decizia luată anterior.
În acea noapte, Pilat și soția sa au avut un vis comun, în care un vultur alb își lua zborul spre cer. Atunci şi-a dat seama că Iisus nu se va opune răstignirii.
Iuda l-a sărutat pe Iisus înainte să-l trădeze
În Biblie sărutul lui Iuda este prezentat precum un gest de trădare, dar textul egiptean dezvăluie o altă versiune care explică acest gest. Sărutul a fost folosit pentru că iudeii să-l poată identifica pe Iisus.
“Atunci iudeii i-au zis lui Iuda: Cum îl vom aresta pe Iisus pentru că el nu are o singură formă? Își schimbă tot timpul aspectul, când este de culoare albă, când este rumen, alteori este roșu sau chiar de culoarea grâului, ba palid precum asceţii, când bătrân, când tânăr…” Pentru că Iuda știa tot timpul ce formă poate lua Iisus, acesta a folosit un sărut pentru ca iudeii să-și dea seama pe cine trebuie să aresteze. Impresionant mai este faptul că Iisus putea să-și schimbe forma ori de câte ori era nevoie, dar cu toate acestea s-a lăsat în cele din urmă trădat și arestat.
Arestarea are loc într-o marți
Surprinzător este faptul că arestarea lui Iisus se produce într-o marți și Cina cea de Taină s-a produs în seara zilei respective. Biblia ne învață că aceste evenimente au avut loc într-o zi de joi, de aici o discrepanță de două zile. Textul egiptean spune că între arestare și cină, Iisus este adus în fața lui Caiafa și Irod.
Veridicitatea textului este contestată
Textul este scris în numele Sfântului Chiril al Ierusalimului, care a trăit în secolul al IV-lea. Chiar la începutul manuscrisului se specifică faptul că o carte a apostolilor a fost descoperită în Ierusalim, din care s-au luat aceste informații, care ulterior au fost transcrise pe respectivul papirus.
Ciudățenia apare în clipa în care Roelof van den Broek, de Universitatea Utrecht din Olanda susține că scriitorul acestui text a folosit această tactică pentru a spori credibilitatea manuscrisului. În opinia profesorului universitar această practică era des întâlnită în cultura coptă. Mai mult de atât, Pilat din Pont este considerat un sfânt în Biserica coptă și etiopiană, ceea ce ar putea să explice foarte bine anumite pasaje din ciudatul text.
Chiar dacă adevărul cu privire la veridicitatea acestui text încă nu poate să fie descoperit, cert este că Iisus a fost mai mult decât un om normal, cu puteri incredibile, care din motive greu de înțeles s-a sacrificat într-un anumit fel pentru omenire.
Sursa:http://www.efemeride.ro/o-alta-versiune-a-rastignirii-lui-iisus-descrisa-intr-un-text-egiptean

Viata tainica a lui Iisus: Creatorul a fost initiat de calugarii budisti

Thangka este o tapițerie sau chiar o pictură budistă expusă în altar după ce este purtată de călugării budiști în timpul ceremoniilor. Încă din cele mai vechi timpuri, thangka a reprezentat un fel de altar mobil pe care budiștii îl foloseau în pelerinajele lor. Pentru că era ușor de transportat, pictura era transportată de la o mănăstire la alta și astfel ritualurile religioase deveneau posibile.
Aceste picturi budiste cu roluri multiple au fost realizate încă din cele mai vechi timpuri de cei mai talentați dintre călugări. În general sunt reprezentate cele mai de seamă scene religioase și astfel thangka a jucat și rolul memorie vie a celor mai importante evenimente din viața călugărilor budiști.
O astfel de icoană a fost descoperită în 2001 într-o mănăstire budistă. Pictura budistă îl înfățișează pe Iisus, ceea ce înseamnă că mântuitorul a trecut cândva pe acolo. Acest aspect este posibil, mai ales dacă ținem cont că Iisus apare în Biblie la 12 ani, într-o biserică vorbindu-le preoților despre vechile scripturi și apoi mai este pomenit la vârsta de 30 de ani, cânt Ioan Botezătorul îi face botezul în apa Iordanului. Așadar, Iisus a dispărut pentru o perioadă de aproximativ 18 ani. Cei mai mulți dintre teologi s-au întrebat unde a dispărut pentru această perioadă?
Răspunsul este la îndemâna oricui pentru că acum știm sigur că Iisus a plecat într-un pelerinaj în zona Tibetului, apoi în India și Kasmir, după care a revenit în Israel. Pe lângă această dovadă cât se poate de clară, au mai fost descoperite și altele. Ziaristul de origine rusă, Nicolas Notovitch, a efectuat o expediție până la mânăstirea Hemis din Tibet. Aici a descoperit cu stupoare un pergament care descria cu lux de amănunte venirea mântuitorului Issa, adică Iisus, în Tibet, cât și experiențele sale dobândite de la cei mai de seamă călugări budiști.
Manuscrisele făceau parte din cronicile tibetene din timpul vieţii lui Iisus şi după viaţa lui Iisus. Cel mai important lucru pe care îl atestă aceste cronici îl reprezintă faptul că budiştii îl recunosc pe Iisus ca fiind “Bodisatva” adică întruparea creatorului în fiinţă umană pentru ai ajuta pe oameni şi pentru ai conduce către calea adevărului.
Notovitch a tradus din limba Pali următorul text: “Pământul s-a cutremurat iar cerurile au plâns din cauza marii nelegiuiri înfăptuite tocmai pe tărâmul Israelului, fiindcă l-au supus torturii şi l-au executat pe măreţul şi dreptul Isa înlăuntrul căruia dăinuia Spiritul lumii care s-a întrupat într-un muritor de rând spre beneficiul oamenilor şi pentru nimicirea cugetelor rele şi pentru a duce din nou pe omul păcătos la o viaţă de pace iubire şi fericire şi pentru ai reaminti acestuia despre unicul creator al cărui milă este nemărginită ”.
Așadar, lucrurile au devenit clare și putem spune că Iisus a trăit o bună parte din viața sa pe meleagurile Asiei, loc unde a învățat cele mai de preț taine ale omenirii.
Sursa:http://www.efemeride.ro/viata-tainica-a-lui-iisus

Adevarul despre moartea lui Benazir Bhutto

Asasinarea fostului prim-ministru al Pakistanului Benazir Bhutto, la 27 decembrie 2007 în Rawalpindi, în timp ce se afla în plină campanie electorală a scris un nou capitol în politica pakistaneză, dar şi în neînțeleasa carte a misterelor omenirii. Asupra morții sale au planat mai multe teorii, unele plauzibile, care nici până în ziua de astăzi nu au făcut lumină asupra ceea ce a însemnat un asasinat cu sânge rece.
Cei mai mulţi l-au acuzat pe generalul Pervez Musharraf, președintele Pakistanului din acea vreme, că ar fi comandat acest asasinat. El a preluat conducerea Pakistanului în anul 2001, atunci când printr-o lovitură de stat militară i-a îndepărtat pe opozanții săi de la putere. Abia în august 2008 a fost forțat să-și dea demisia.
Revenirea lui Bhutto din exil reprezenta o amenințare iminenta la adresa puterii. Scaunul lui Musharraf se cutremură, iar Partidul Ligii Musulmane pierdea fonduri importante dacă era înlăturat de la putere. Se zvonește că Bhutto îşi dăduse acordul asupra unei înțelegeri prin care Musharraf urma să-și reducă prerogativele. În urma acestei înțelegeri, președintele urma să-şi piardă ruşinos puterea.
Al-Qaeda şi-a asumat responsabilitatea pentru moartea lui Benazir Bhutto, dar această mărturisire este departe de a-l absolvi pe Musharraf de orice responsabilitate. Preşedintele în exercițiu din acea vreme și acoliții săi aveau ample legături cu mișcările extremiste şi se presupune că s-au folosit de acestea pentru a-şi îndepărta opozanţii politici. Din această cauză se presupune că Musharraf a plătit mercenari din Al-Qaeda pentru a scăpa de Bhutto.
Ușurința cu care lunetistul şi atacatorul cu bomba au reușit să se apropie de mașină de teren blindată a lui Bhutto ridică mari semne de întrebare asupra colaborării dintre securitate şi atacatori. Breșele sistemului de pază au fost evidente şi lăsate special pentru că cei doi asasini să poată acționa în voie. Nu trebuie neglijat faptul că Bhutto supraviețuise unui atac similar cu câteva luni în urmă. Securitatea trebuia întărită şi breșele de la primul atentat acoperite, însă nu a fost deloc aşa.
Mai mult decât atât, conform unui ziar din Israel, Bhutto fusese împiedicată, de guvernul Pakistanului, să-şi angajeze paza particulară din SUA şi Marea Britanie. Agenții de pază nu au primit niciodată viza pentru Pakistan, iar celebra femeie a politicii pakistaneze şi-a găsit moartea mișelește.
Imediat după asasinarea ei, Ministrul de Interne a declarat că Bhutto murise în urma unei fracturi craniene care s-a produs în clipa în care s-a izbit cu capul de portiera mașinii. Această declarație a contrazis raportul pe care l-a emis spitalul în care fusese internată în urma asasinatului.
Indiferent de argumentele pe care le-a adus ulterior Musharraf, asasinarea lui Bhutto a reprezentat un ultim gest disperat al unui om care a a ținut cu dinții de putere şi a recurs la orice mijloace posibile pentru a-şi îndepărta opozanții de pe scenă politică.

Sursa:http://www.efemeride.ro/adevarul-despre-moartea-lui-benazir-bhutto

Adevarul despre moartea lui Elvis Presley

Moartea celebrului artist Elvis Presley a produs tristețea milioanelor de fani şi a născut foarte multe controverse cat și teorii ale conspirației care au încercat s-o explice. Numeroase supoziții care mai de care şocante, despre moartea sa, au văzut lumina zilei în acea perioadă şi se mențin chiar şi în zilele noastre.
Dacă Elvis a fost un agent CIA, atunci majoritatea oamenilor nu ştiau acest lucru şi nici nu erau conștienți de implicațiile acestui fapt. După cum explică unii teoreticieni ai conspirației, creşterea popularităţii regelui rock’n'roll a fost acoperirea perfectă pentru construirea unei baze ultrasecrete în Memphis Tennessee. Se crede că locuința lui Elvis a fost transformată într-un loc în care se întâlneau agenţii secreţi americani, care erau angrenaţi în spionajul internaţional. În acest fel nu existau oameni care să suspecteze casa unei vedete ca fiind locul unde se colectau informaţiile despre diverşii inamici ai SUA din acea vreme. Pentru că aleile din faţa casei să nu fie aglomerate de maşinile agenţilor secreţi a fost dezvoltată o reţea de tuneluri subterane care serveau la accesul la baza secretă. La moartea “agentului” Presley, guvernul s-a asigurat că locuința să rămână în posesia familiei. Există zvonuri că în pofida valurilor mari de turişti şi în ziua de astăzi tunelurile secrete sunt folosite.
O altă idee mai puţin cunoscută despre Elvis Presley este faptul că a fost acuzat că l-ar fi ucis pe John F. Kennedy pentru că acesta din urmă se bucura de o popularitate ieşită din comun. Dacă această teorie este adevărată atunci nu putem să ne întrebăm cine l-a ucis pe Elvis? Unii ar spune că în spatele asasinatului sta de fapt John Lennon, care la rândul său a fost asasinat indirect de un fanul desăvârşit al “regelui”, Michael Jackson, care a închis cercul conspiraţiei însurându-se cu Lisa Marie Presley.
Cea mai cunoscută dintre teoriile despre moartea artistului este că nu ar fi murit în dată de 16 august 1977. Foarte mulţi apropiați ai “regelui” au declarat că ceea ce au văzut în sicriu nu a fost corpul lui Elvis. Nasul şi sprâncenele nu erau ale lui, ele având o altă formă, mâinile erau foarte moi pe când Elvis le avea foarte tari pentru că practicase artele marţiale. Cei mai mulţi au afirmat că în sicriu nu se afla Elvis ci o replică a sa, menită să inducă în eroare întreaga opinie publică cum că artistul ar fi murit, în timp ce el se afla în viaţă. Mai mult de atât o fostă iubită a lui Elvis a primit a doua zi după înmormântare un trandafir roşu cu o notă semnată “El Lancelot“, numele ei de alint pentru fostul său iubit, pe care nu îl ştia nimeni.
Dar de ce să-și însceneze moartea? Există două mari motive, unul se referă la faptul că în ultimele luni dinaintea morții sale tocmai pierduse 10 milioane de dolari dintr-o afacere imobiliară în care era implicată şi Mafia. În schimbul informaţiilor oferite justiției americane, i s-a oferit o nouă identitate şi implicit o nouă viaţă. Un al doilea motiv este faptul că greutatea sa corporală îl împiedicau să mai cânte atât de bine precum o făcea în tinerețe, iar showurile erau din ce în ce mai slabe. Moartea era cea mai la îndemână scuză pentru a salva o carieră muribundă.
Adevărul despre moartea lui Elvis Presley este departe de orice supoziție sau teorie a conspirației. Nimeni nu poate susţine cu exactitate ceea ce s-a întâmplat şi dacă regele muzicii rock’n'roll a murit cu adevărat în dată de 16 august 1977.
Sursa:http://www.efemeride.ro/adevarul-despre-moartea-lui-elvis-presley

Adevarul despre moartea lui Marilyn Monroe

Marilyn Monroe a fost a făcut parte din rândul oamenilor care stârnesc controverse foarte mari indiferent de comportamentul adoptat. Imediat după moartea frumoasei blonde, mai multe cărţi au văzut lumina tiparelor, care încercat să desluşească cauza morţii sale. În acest fel mai bine de 50 de teorii conspiraţioniste stau în spatele poveştii a uneia dintre cele mai frumoase femei din lume.
Concluzia oficială a fot că actriţă s-a sinucis cu o supradoză de somnifere Nembutal şi hidroxid de clor, dar există foarte multe detalii ciudate în relatările privind moartea sa, care au rămas neexplicate chiar şi în prezent.
Un prim exemplu este ora decesului sau, care a fost estimată în prima fază între orele 21:30 şi 23:30. Această oră a fost schimbată în mod misterios atunci când ancheta s-a finalizat şi nimeni nu a acordat nicio explicaţie. Medicul şi menajera sa au oferit răspunsuri vagi, iar unii dintre prietenii săi au susţinut că Marilyn Monroe murise în jurul orei 3:00, iar poliţia fusese chemată abia la ora 4:00. Care este motivul pentru aceste diferenţe mari de timp? De ce i s-a permis menajerei să fugă în Europa fără să fie interogată de mai multe ori?
Nimic nu demonstra că Marilyn Monroe
luase medicamentele care i-au produ decesul. Şi atunci cum le-a luat? Medicii au susținut că le-a luat sub forma unei clisme. Acesta teorie pare puţin probabilă pentru realizarea unei sinucideri. Şi în plus raportul final a demonstrat că erau foarte mulţi oameni care vroiau să scape de ea din diferite motive.
Marilyn Monroe
Este posibil că aventurile lui Marilyn Monroe cu indivizi aflaţi în poziţii cheie să fi permis să aibă acces la unele dintre cele mai bine păstrate secrete ale SUA. Din această cauză CIA devine un suspect veritabil în moartea sa. Dacă au descoperit câte de multe ştia Marilyn atunci este logic că au dorit s-o elimine prin orice metodă. În acest fel, au plănuit o moarte accidentală pentru a-şi ascunde urmele.

Membrii clanului Kennedy, la acea vreme cea mai influentă familie din SUA, intra indubitabil în categoria suspecţilor. Relaţia lui Monroe cu preşedintele John F. Kennedy este bine cunoscută în prezent, dar în acele vremuri era un secret foarte bine ascuns. Se presupune că frumoasă blondă a intrat în posesia unor informaţii vitale, fapt pentru care familia Kennedy a comandat moartea sa sau au făcut-o chiar ei.
Aceasta teorie capătă credibilitate pentru că atunci a existat un zvon cum că Robert Kennedy ar fi fost văzut în zona chiar în noaptea morţii sale.
O altă teorie interesantă despre moartea lui Marilyn Monroe este aceea care susţine legătură sa cu Mafia. Deşi modul în care a murit pare străin de practicile Mafiei, este posibil ca la mijloc să fi existat un complot, pentru că suspiciunile să se îndrepte către crima organizată. Însă după cum ştim foarte bine nimic nu este imposibil pe această lume.
La decenii după dispariţia actriţei americane (5 august 1962), cauza morţii sale rămâne un adevărat mister. Foarte multe teorii ale conspiraţiei au fost inventate de către fanii săi, dar niciuna nu se poate proba cu adevărat.

Sursa:http://www.efemeride.ro/adevarul-despre-moartea-lui-marilyn-monroe

S-a descoperit documentul prin care Hitler a facut pact cu diavolul

Un document incredibil, care încearcă să explice ascensiunea fulminantă a lui Hitler, a fost expus opiniei publice. Specialiștii îl studiază de mai multă vreme și au fost de-a dreptul uluiți cu privire la cele descoperite. Este vorba despre un contract redactat și semnat de Adolf Hitler, pe care l-a încheiat cu Diavolul.
Documentul a fost semnat în noaptea de 30 aprilie 1932 și Hitler în schimbul sufletului său primește putere maximă timp de 13 ani. Chiar dacă pare ireal, contractul a fost supus mai multor teste care în cele din urmă au confirmat faptul că este autentic. În dreptul celor două semnături mai sunt și amprentele de sânge a două degete. Una a fost confirmată că a aparținut lui Hitler, în timp ce cealaltă se presupune că a fost marcată de Satana.
Prin acest document, Hitler renunță la sufletul său după 13 ani de glorie. După cum ne spune și istoria, Hitler înainte de anul 1933 a fost un om mediocru, exmatriculat din liceu, respins de două ori de la Academia de Arte și chiar a cochetat cu pușcăria. Imediat după ce și-a vândut sufletul Satanei lucrurile s-au schimbat dramatic pentru Hitler și a cunoscut succesul pentru cei 13 ani, când a fost găsit mort în buncărul său de sub Berlin.
Acestea nu pot fi simple coincidențe pentru că totul pare de-a dreptul incredibil, mai ales că actul a fost atestat ca fiind veridic. Pe lângă aceste fapte se mai adaugă și altele incredibile, cum ar fi numeroasele atentate din care Hitler a supraviețuit. Este puțin probabil ca un om lipsit de orice influență malefică să scape cu viață din peste 50 de conspirații de a fi ucis. De fiecare dată când se mai petrecea câte un atentat, Hitler le mărturisea apropiaților că este protejat și din această cauză nu i se întâmplă nimic. Cu siguranță că era vorba despre protecția primită din partea Satanei pentru cei 13 ani, în care a primit putere maximă și a reușit să reducă la tăcere peste 12 milioane de oameni, plătind la schimb cu sufletul său.
La 30 aprilie 1945, când s-au împlinit 13 ani de șa încheierea acestui pact straniu, Hitler s-a sinucis în buncărul său și astfel sufletul a ajuns în posesia forței malefice. În acest fel, istoricii își pot explica cum un om mediocru, fără nicio pregătire strălucitoare, a reușit să ajungă într-un timp atât de scurt în fruntea Germaniei și a reușit să însămânțeze raul suprem în inimile oamenilor.
Sursa:http://www.efemeride.ro/s-a-descoperit-documentul-prin-care-hitler-a-facut-pact-cu-diavolul

Românii îşi afirmă dreptul la viaţă unitară

Românii îşi afirmă dreptul la viaţă unitară

de Cicerone Ionitoiu


În timp ce Principatele se uniseră în 1859 şi ochii tuturor românilor erau aţintiţi spre Alexandru loan Cuza, fraţii ardeleni treceau prin clipe grele. Curtea de la Viena a decretat, pe 27 decembrie 1860, încorporarea Banatului la Ungaria, fapt ce a iscat numeroase proteste ce au rămas fără rezultat. Intelectualitatea ardeleană continua să fie, din ce în ce mai mult preocupată de soarta neamului lor asuprit ca pe timpul barbarilor.
 În anul 1861 se va înfiinţa „ASTRA" (Asociaţia transilvană pentru literatură şi cultura poporului) care va promova dezvoltarea conştiinţei naţionale şi strângerea legăturii cu românii de pretutindeni pentru păstrarea fiinţei naţionale ameninţate.
 Dar politica maghiară de subjugare a celorlalte naţiuni a făcut ca Dieta transilvană, la 6 decembrie 1865, să decreteze uniunea acestei provincii cu Ungaria, încorporând-o şi desfiinţându-i autonomia. Prin acest act samavolnic săvârşit peste voinţa poporului băştinaş şi majoritar, s-a comis o mare nedreptate istorică ce a declanşat reacţiuni imediate din partea fruntaşilor români.
 La numai doi ani, pe data de 8 iunie 1867, împăratul Frantz losif s-a încoronat ca rege al Ungariei consfinţind dualismul austro-ungar, în timp ce Italia îşi întregea unitatea prin obţinerea Veneţiei de la habsburgi. Austria, învinsă la Sadova, unde s-a pus capăt federaţiei germanice, urmărea prin acest act să-şi întărească autoritatea împotriva recrudescentei nemulţumirilor naţionalităţilor din imperiu, dând mână liberă aristocraţiei maghiare să menţină cu forţa popoarele în sclavie.
 Imediat la Budapesta s-au votat legi drastice printre care legea /XLIV/ a naţionalităţilor, proclamând existenţa unei singure naţiuni „naţiunea maghiară unitară şi indivizibilă", precum şi legea privitoare la învăţământ prin care se instituia limba maghiară oficială, celelalte limbi materne nemaiputându-se folosi deoarece funcţionarii şi justiţia refuzau să ţină cont de ele.
Avram lancu, „Craiul munţilor", fiind solicitat de împărat să-l vadă, îi va da un răspuns ţâşnit din adânca inteligenţă a celui ce bătuse şi cutreierase drumurile pentru a cere dreptate celor năpăstuiţi: „Ce au să-şi spună un mincinos şi un nebun?"
 Ca protest, în 1867, llie Măcelariu, preşedintele Partidului Naţional Român, a vorbit în limba română spunând peste vociferările deputaţilor unguri: „Dacă am început să vorbesc în limba maternă credeam că nu voi provoca agitaţie şi indignare, dar durere, lucrul aşa s-a întâmplat. Ca patriot din Ardeal şi ca român, văzând că Ungaria şi nobilimea maghiară şi-au redobândit independenţa şi Constituţia, nu pot decât să mă bucur.
Că doar şi naţiunea mea de secole tocmai pentru redobândirea libertăţii patriei a luptat şi va lupta totdeauna, pentru că ştie că fără patrie nu există libertate... fără întrebuinţarea limbii materne, patrie şi naţionalitate sunt numai iluziune..." iar mai târziu a adăugat că „dreptul de a folosi limba maternă, deşi a fost interzis, el nu poate fi şters niciodată din inima naţiunii române."
Deşi activitatea Partidului Naţional Român din Transilvania se făcuse simţită după 1848, când Simion Bărnuţiu şi Mitropolitul Andrei Şaguna iniţiaseră lupta ideologică a drepturilor româneşti, între 24 februarie şi 8 martie 1869 cei 400 de delegaţi au oficializat existenţa acestui partid sub preşedinţia lui Mie Măcelariu, hotărându-se cu acea ocazie tactica abţinerii de la alegerile parlamentare, din cauza legii electorale care se baza atât pe censul intelectual, cât şi pe cel material.
 În anul 1875 guvernul Coloman Tisza a început o politică de asuprire şi deznaţionalizare, prin toate mijloacele, încătuşând dezvoltarea culturii naţionalităţilor.
 Conferinţele Partidului Naţional Român au adoptat, în continuare, tactica pasivităţii în anii 1872, 1875 şi 1878. în schimb s-a trecut la o luptă aprigă împotriva oprimării maghiare, înfiinţându-se asociaţii şi ziare prin care intelectualii români se ocupau de luminarea poporului.
 Urmărindu-se consolidarea luptei de rezistenţă, în luna mai 1881 s-a unificat Partidul Naţional din Transilvania cu cel din Banat şi s-a hotărât ca alegătorii din părţile Banatului, Crişanei şi Maramureşului să participe la alegeri pentru ca cineva să poată protesta în parlament. Cu acea ocazie s-a hotărât redactarea unui memoriu de către Victor Babeş şi George Bariţiu, care a fost publicat în anul următor în limba română (2 000 exemplare), în maghiară (700), în germană (600) şi în franceză (750), în scopul lămuririi Occidentului asupra situaţiei disperate a românilor din Transilvania şi Banat.
Importanţa şi ecoul acestui document sunt subliniate în ziarul austriac „Insbrucker Nachrichten": „Memorandul acesta descrie istoria patimilor de o mie de ani ale poporului român, într-o limbă aleasă, serioasă, bărbătească si convingătoare, combătând pe adversari tocmai cu armele lor..."
Dar în anul 1883 ungurii au votat o lege şi mai drastică mergându-se pe linia deznaţionalizării şi mai în profunzime. Astfel, guvernul măreşte numărul orelor de predare în limba maghiară, în liceele naţionalităţilor şi-şi asumă dreptul de a numi comisii de examinare.
Cu această ocazie a avut loc o mare adunare românească la Sibiu, sub conducerea lui Gheorghe Bariţiu, votându-se moţiunea prin care se spunea:„...Protestăm contra proiectului numit ca în contra unuia prin care este atacată instrucţiunea în principiile ei vitale, biserica în autonomia ei, naţiunea în drepturile ei... contra proiectului de lege privitor la şcolile medii, ca în contra unui atentat la bazele pe care s-au constituit raporturile popoarelor din Ungaria si Transilvania, ca în contra izvorului de nefericire pentru toţi locuitorii de pe tieritoriul coroanei ungare..." („Telegraful român", pag. 115, din 24 martie 1883.)
Gheorghe Bariţiu ocupând şi el un timp funcţia de preşedinte al Partidului Naţional Român, rămăsese consecvent atitudinii de pe timpul când, în calitate de co-referent al proiectului către monarh, în 1863 a apărat cu dârzenie drepturile poporului român: „...Alt teren istoric caut eu, pe care-l aflu, iar acela este pământul în care zac osemintele străbunilor noştri de 1 750 ani! Mie, ca român, nu-mi este iertat a trece acest adevăr cu vederea în această patrie despre care ştiu prea bine că seminţii împreună cu celelalte popoare conlocuitoare, aici au petrecut vărsându-şi sângele şi aici voiesc să petreacă în veacuri şi în veacuri. Acest teren istoric e sfânta mea datorie a-l apăra, şi cred că şi tot oricare alt român va simţi în sine asemenea dorinţă."(„Concordia", anul III, nr.'67 (214) din 8/20 august 1883).
În sânul intelectualităţii române din Transilvania s-a produs o confuzie când s-a aflat că, în luna august 1883, Regatul Român a aderat la Tripla Alianţă, făcându-se o apropiere de Austro-Ungaria, asupritoarea românilor ardeleni. Este drept că acest act a rămas un petec de hârtie, fără conţinut, nefiind niciodată prezentat Parlamentului pentru ratificare, dar el a produs o profundă îngrijorare.
 Ultimul deceniu al secolului a însemnat declanşarea luptei ideologice a intelectualităţii transilvănene şi bănăţene prin folosirea argumentării istorice, sociale şi de drept pentru demonstrarea drepturilor autohtone asupra teritoriului pe care trăia populaţia majoritară românească supusă deznaţionalizării prin metodele barbare ale minorităţii maghiare.
„Liga culturală" de la Bucureşti, în 1891, la iniţiativa transilvănenilor, a redactat şi înaintat opiniei publice din apusul Europei un „Memoriu" în limba franceză prin care se arătau suferinţele la care erau supuşi locuitorii băştinaşi şi majoritari din Ardeal: „Indreptaţi-vă privirile spre Orient, daţi-vă silinţa de a vă încredinţa voi înşivă prin ai noştri români de încredere despre cele ce se petrec în regatul Ungariei şi stăruiţi prin viu grai şi în scris ca adevărul să iasă la iveală. Atunci când va vedea că Europa ştie cele ce se petrece, reacţiunea din Ungaria se va pleca şi ea, se va supune şi va face act de liberalism şi va scuti astfel naţionalitatea de o încordare pregătitoare progresului şi păcii... Iar dacă reacţiunea din Ungaria nu va asculta glasul timpului... nouă românilor ni se impune o grea luptă, pe care am fi dorit-o s-o înlăturăm, dar pe care o primim în interesul luminei şi al libertăţii..."(„Memoriul studenţilor universitari români privitor la situaţia românilor din Transilvania şi Ungaria" - Studiu de 52 de pagini.)
Studenţii unguri prin intermediul unei iude româneşti -G. Moldovan - au răspuns studenţilor de la Bucureşti, în iulie 1891. Imediat, studentul medicinist Aurel C. Popovici, în numele studenţilor români de la Cluj, Budapesta, Viena şi Graz a răspuns în 1892.
 Răspunsul cunoscut sub numele de „Replica", tradus în limbile italiană, germană, ungară, engleză, franceză a avut un mare răsunet în Europa Occidentală iar ungurii s-au simţit „ofensaţi" pentru că apărea în timpul când îşi serbau mileniul de la venirea lor în pustă.
Ecoul „Replicii" a stârnit solidaritatea cu suferinţa fraţilor noştri din Transilvania şi merită citat comentariul din bisăptămânalul „Corrispondenze Internazionale" de la Parma din 4.07.1893: „Parcurgând paginile acestei cărţi, se încearcă un sentiment de vie durere pentru aspra soartă a acestor fraţi ai noştri, de la Dunărea de Jos, constrânşi la o luptă atât de sălbatică pentru apărarea propriei naţionalităţi..."
Aurel C. Popovici a fost dat în judecată şi Tribunalul din Cluj l-a condamnat la 4 ani închisoare şi a fost nevoit să se refugieze în România. De fapt între 1886-1896 regimul represiv maghiar a condamnat 363 de români pentru opiniile lor politice şi apărarea drepturilor lor nesocotite.




CICERONE IONITOIU-Viaţa politică-PROCESUL IULIU MANIU-Volumul I (A-002)

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php/832-Românii-îşi-afirmă-dreptul-la-viaţă-unitară

O alta descoperire care confirma ca omul nu se trage din maimuta

Oamenii care se plimbau acum jumătate de milion de ani prin savana africană aveau o dietă asemănătoare cu cea a vacilor din ziua de astăzi. Cel puțin așa arată un nou studiu efectuat de cercetătorii de la Oxford, Marea Britanie.
Australopithecus bahrelghazali, unul dintre primii oameni de pe Pământ, nu avea o dietă asemănătoare cu cea a maimuțelor, ci hrana zilnică se baza pe iarbă de toate felurile. Oamenii de știință au analizat cantitatea de carbon extrasă din dinții unui schelet al omului timpuriu dezgropat dintr-un sit din Ciad. Cu ajutorul unui laser, care a eliberat carbonul din smalțul dinților, cercetătorii au putut să determine dieta pe care o adoptau strămoșii noștri.
Astfel, dieta se baza pe plante C4, adică care conțin patru atomi de carbon, în special iarbă şi rogoz. De asemenea, o altă rudă îndepărtată omului modern, Paranthropus boisei a fost adeptul consumului de plante C4 și se pare că nu i-au plăcut fructele zemoase din copaci.
Acest studiu este interesant pentru că demonstrează încă o dată faptul că legătura dintre maimuțe și oameni nu prea există. Dacă strămoşii noştri de acum jumătate de milion de ani nu aveau nici măcar dieta în comun cu maimuțele atunci cum putem să credem că omul se trage din maimuță? Este imposibilă și ireală această teorie a evoluţionismului, care are menirea doar să ne inducă în eroare. Și atunci de unde se trage omul?
Sursa:http://www.efemeride.ro/o-alta-descoperire-care-confirma-ca-omul-nu-se-trage-din-maimuta

O descoperire de ultima ora confirma ca oamenii se trag din maimute

Teoria evoluţiei pe care Charles Darwin a invocat-o secolul trecut a fost de cele mai multe ori contestată din cauza verigii lipsa dintre oameni şi mamifere. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă au făcut o descoperire impresionantă care ar putea readuce în lumina reflectoarelor o teorie atât de contestată.
O echipă de specialişti din cadrul Universităţii California din San Diego a descoperit o legătură stranie între omul preistoric şi cimpanzei. O molimă, care îi ataca doar pe cimpanzei, a decimat mai bine de 100.000 de oameni preistorici care au trăit în Africa. O bacterie a exploatat două gene existente la omul preistoric, dar şi la cimpanzei, fapt pentru care omul preistoric a fost în pragul extincției. Pornind de la această descoperire, oamenii de ştiinţă susţin că în evoluţia sa, omul, a fost nevoit să scape de cele două gene problematice pentru a-şi asigura existenţa pe Pământ.
Cei care au reuşit să supraviețuiască molimei au reuşit să scape de genele Siglec-13 şi Siglec-17, care sunt prezente la cimpanzei. Aceasta este cauza pentru care oamenii de ştiinţă susţin că au mai făcut un pas spre descoperirea verigii lipsa a evoluţiei omului din maimuţă. Siglec-13 a dispărut complet din genomul omenesc, în vreme ce Siglec-17 a devenit nefuncţională.

Sursa:http://www.efemeride.ro/o-descoperire-de-ultima-ora-confirma-ca-oamenii-se-trag-din-maimute

Misterul morții lui JFK, elucidat după aproape jumătate de secol? Noi teste susțin varianta că Lee Harvey Oswald a acționat singur

                                                                           
La 48 de ani de la lovitura primită de națiunea americană odată cu moartea președintelui John F. Kennedy, o echipă de istorici și foști membri ai Serviciilor Secrete americane au folosit tehnologii de ultimă oră pentru a demonstra, dincolo de orice îndoială, că Lee Harvey Oswald, asasinul lui J. F. Kenedy, a acționat singur, potrivit Daily Mail.
 Cele câteva secunde în care s-a petrecut totul au dat naștere la analize elaborate, discuții și teorii care mai de care mai neobișnuite care s-au întins pe decenii întregi și care au încercat să explice momentul asasinării lui JFK.
 Max Holland, istoric și jurnalist american, a căutat ani de zile locul de unde ar fi fost tras focul de armă care l-a ucis pe JFK. Echipa condusă de Holland a folosit tehnologii digitale de ultimă oră pentru a analiza fiecare detaliu dintr-o serie de filmări înregistrate de amatori în ziua de 22 noiembrie 1963.
În urma analizei și a comparațiilor dintre diferitele imagini surprinse de amatori, echipa lui Holland a putut reconstitui cea mai clară perspectivă asupra evenimentului. Echipa urmează să-și prezinte rezultatele în cadrul unei emisiuni care urmează să fie difuzată pe postul TV National Geographic.
Oswald, principalul suspect în cazul morții lui JFK, a fost la randul său asasinat de un patron de club din Dallas, chiar pe holurile poliției din oraș. La aceea vreme, Lee Harvey Oswald lucra într-o clădire ce oferea o vizibilitate perfectă spre locul pe unde trecea parada prezidențială.


Sursa:http://www.b1.ro/stiri/eveniment/misterul-mor-ii-lui-jfk-elucidat-dupa-aproape-jumatate-de-secol-noi-teste-sus-in-varianta-ca-lee-harvey-oswald-a-ac-ionat-singur-15406.html

Fraudele uriaşe de la Loteria Română, pe masa DNA

Preluat:http://www.romanialeaks.org/2013/01/fraudele-uriase-de-la-loteria-romana-pe.html

marți, 1 ianuarie 2013
Fraudele uriaşe de la Loteria Română, pe masa DNA

Zeci de milioane de euro reprezintă fraudele pe care auditorii Curţii de Conturi a României le-au constatat la Compania Naţională Loteria Română SA (CNLR), comise în timpul mandatului de preşedinte-director general al pedelistului clujean Gheorghe Benea, personaj aflat în trena premierului de tristă amintire Emil Boc. Conform unor specialişti din Ministerul Finanţelor, acţionarul la CNLR în numele Statului Român, niciodată pagubele produse acestei companii nu au fost atât de mari şi, mai ales, nu a fost atât de evidentă decizia managerilor CNLR de a frauda şi de a falimenta Loteria precum în mandatul lui Benea şi a găştii sale portocalii!
Drept urmare, pe 20 decembrie 2012 Plenul Curţii de Conturi a României a decis sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru fapte deosebit de grave săvârşite de fosta conducere a Loteriei Române. În exclusivitate, cotidianul.ro vă prezintă fraudele uriaşe aduse bugetului de stat prin metode incredibile de furt a banului public, aplicate în una dintre cele mai profitabile companii rămase încă în proprietatea statului român şi într-un interval de timp scurt.
Dosar exploziv
Încă din preambulul documentului prin care este sesizată Direcţia Naţională Anticorupţie sunt arătate modalităţile prin care Gheorghe Benea şi locotenenţii săi au sabotat una dintre cele mai profitabile companii de stat:
“Pe fondul exercitării unei activităţi manageriale defavorabile intereselor companiei, la nivelul CNLR au fost constatate practici sistematice (s.n.) prin care, datorită efectuării de înregistrări contabile neconforme cu legislaţia aplicabilă, au fost denaturate datele reflectate în situaţiile financiare şi prin care au fost eludate prevederile legale din domeniul achiziţiilor publice cu consecinţe deosebit de grave (s.n.) asupra rezultatelor economico-financiare.
Activitatea de achiziţii publice desfăşurată la nivelul CNLR contravine tuturor principiilor bunei gestiuni financiare (s.n.), încălcarea principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate reprezentând o stare de fapt.
Practic, achiziţia publică de produse, lucrări şi servicii a înregistrat abateri majore de la legislaţie (s.n.), începând cu planificarea şi continuând cu toate celelalte etape, respectiv determinarea valorii estimate a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor ce urmau a fi achiziţionate, alegerea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică, publicarea anunţului de intenţie, numirea comisiei de evaluare a ofertelor, întocmirea documentaţiei de atribuire, publicarea anunţului de participare, evaluarea ofertelor, stabilirea rezultatului aplicării procedurii de achiziţe publică şi întocmirea raportului procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică, încheierea contractului de achiziţie publică, cu includerea clauzelor obligatorii, aşa cum au fost prevăzute în documentaţia de atribuire, precum şi în concordanţă cu propunerea tehnică şi financiară a ofertei declarate câştigătoare şi cu prevederile caietului de sarcini.
În acest sens, se pot reţine următoarele deviaţii de la prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice:
- nejustificarea din punct de vedere economic a achiziţiilor;
- identificarea nevoilor după aprobarea bugetului;
- evaluarea superficială a valorii contractului;
- supraevaluarea în ideea favorizării unui anumit contractant;
- utilizarea unui model de calcul care să conducă la o valoare care să nu presupună aplicarea unei proceduri competitive;
- utilizarea abuzivă de proceduri necompetitive prin invocarea existenţei excepţiilor legale;
- alocarea nerealistă a bugetului, acesta fiind fundamentat doar pe istoricul de cheltuieli şi nu pe acoperirea necesităţilor;
- alocarea de timp insuficient pentru derularea corespunzătoare a fiecărei proceduri;
- stabilirea de specificaţii cu caracter general, fără a stabili cerinţe minime;
- erori sau omisiuni pe parcursul evaluării în scopul de a favoriza anumiţi ofertanţi;
- la momentul semnării contractului apar modificări faţă de documentaţia de atribuire şi faţă de ofertă, motivat că au fost omise sau că nevoia nu a fost bine cuantificată;
- schimbări în condiţiile contractuale pentru a permite prelungirea duratei contractului şi preţuri mai mari pentru contactant.”
Aşadar, niciuna dintre posibilele metode de fraudare nu i-a scăpat lui Gheorghe Benea, al cărui unic scop era, după cum arată documentele, falimentarea Loteriei Române şi transferul bugetului acesteia în buzunarele firmelor agreate!
Venit, adjudecat, furat!
În cadrul contractului de furnizare produse nr. 306/5 octombrie 2011, în valoare de 16.814.195,97 lei (fără TVA), încheiat între CNLR şi SC SVF Management Prod Serv SRL, lider în asocierea cu SC Industrial Computer Group SRL, nu a existat un studiu de fezabilitate care să fundamenteze necesitatea şi oportunitatea implementării sistemelor Data Center şi Disaster Recovery. Cu toate acestea, achiziţia acestora a fost prevăzută în bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2011 prin planul de investiţii, anexă a bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat prin HG 210/2011, la o valoare estimată de 17.200.000 lei (fără TVA). În plus, sistemele necesare realizării şi funcţionării sistemelor IT (climatizare industrială de precizie, infrastructură electrică, sistem de securitate, mentenanţă şi garanţie), cuprinse în fundamentarea achiziţiei, nu au fost prevăzute în caietul de sarcini, ceea ce a avut drept consecinţă nefuncţionarea sistemelor Data Center şi Disaster Recovery.
Mai mult, conducerea CNLR a indus în eroare ofertanţii cu privire la data limită de depunere a ofertelor cu scopul de a restricţiona participarea la licitaţie şi a favoriza SC SVF Management Prod Serv SRL, singura societate care a depus oferta înainte de data limită reală a ofertelor!
Procedura de evaluare a ofertei s-a desfăşurat cu maximă rapiditate, astfel încât în aceeaşi zi în care a fost depusă oferta de către SVF Management Prod Serv SRL în asociere cu Industrial Computer Group SRL, aceasta a fost deschisă, evaluată din punct de vedere tehnic, verificată din punct de vedere al conformităţii cu caietul de sarcini, a şi fost stabilită câştigătoare iar rezultatul aplicării procedurii de atribuire a contractului a fost comunicat ofertantului! Aceasta în condiţiile în care documentele prezentate la licitaţie nu au fost conforme cu documentaţia de atribuire.
Mai mult, fără a respecta termenul legal de 11 zile prevăzut de OUG 34/2006, la numai o zi de la data stabilirii ofertei câştigătoare, CNLR a şi încheiat contractul!
Toate aceste potlogării Benea le-a comis în condiţiile în care contractul era lovit de nulitate, constatat ca atare de magistraţii Curţii de Apel Bucureşti, care au dispus anularea procedurii! Astfel încât devine foarte clar faptul că Gheorghe Benea a derulat acest contract cu o rapiditate extremă, aşa cum am arătat, cu intenţia limpede de a direcţiona aşa-zisa licitaţie către SVF Management Prod Serv SRL.
Auditorii Curţii de Conturi au solicitat şi o verificare suplimentară de la Garda Financiară, care a descoperit că în urma operaţiunilor ilegale înregistrate în circuitul tranzacţiilor efectuate prin intermediul societăţilor implicate, CNLR a plătit pentru echipamentele achiziţionate cu 428 la sută mai mult faţă de valoarea reală a produselor, compania fiind astfel prejudiciată cu 15.977.568 lei!
Criminalitate financiară organizată - evaziune fiscală şi spălare de bani
În dosarul înaintat DNA, Curtea de Conturi face următoarrele menţiuni: ”În circuitul tranzacţiilor comerciale a fost implicată SC Professional Clima Instal SRL care a facturat SC SVF Management Prod Serv SRL produse şi servicii care nu reflectă operaţiuni reale, societatea nedesfăşurând nici o activitate comercială şi neavând personal angajat. La cererea SC Professional Clima Instal SRL, la data de 16.03.2012, după retrageri succesive de sume substanţiale în numerar, contul bancar al societăţii a fost închis, iar la data de 20.09.2012 societatea era în stare de faliment. Retragerile de numerar au fost efectuate de către Andreescu Nicolas Brian, în calitate de împuternicit, fiind în acelaşi timp şi împuternicit administrator al SC Expert Services Company SRL, societatea căreia SC Professional Clima Instal SRL i-a facturat servicii fictive în valoare de 13.369.113 lei. Andreescu Nicolas Brian a fost împuternicit ca administrator al SC Expert Services Company SRL pe o perioadă de numai trei luni, respectiv perioada în care s-au desfăşurat tranzacţiile aferente contractului încheiat de CNLR cu SC SVF Management Prod Serv SRL. Precizăm că Andreescu Nicolae Brian a fost implicat şi în tranzacţiile comerciale efectuate pentru derularea contractului încheiat de CNLR cu SC Grupul Industrial GIR SA, iar la momentul controlului era angajat al Companiei de Pază Shelter Security SRL. Având în vedere cele prezentate, rezultă indicii temeinice că acest contract a fost atribuit în mod preferenţial SC SVF Management Prod Serv SRL în asociere cu SC Industrial Computer Group SRL.” Descrierea de mai sus a fenomenului economic făcută de experţii Curţii de Conturi arată, aproape fără dubii, existenţa unui grup organizat de criminalitate economico-financiară.
Vodafone România SA, atrasă într-un grup organizat de criminalitate economică?
Un alt contract extrem de dubios dar mai ales păgubos pentru bugetul Loteriei Române este cel de prestări servicii, cu numărul 115/13 aprilie 2011, în valoare de 57.382.000 lei fără TVA, încheiat între CNLR şi SC Grupul Industrial GIR SA, lider în asociere cu Vodafone România SA.
În acest caz, fără a fundamenta costurile aferente implementării sistemului de comunicaţii la nivelul agenţiilor mandatare, precum şi ale serviciilor neprevăzute în studiul de fezabilitate, CNLR a majorat în mod nejustificat valoarea estimată a investiţiei cu 50 la sută, respectiv cu suma de 4.048.691 euro, de la valoarea estimată în studiul de fezabilitate de 8.160.245 euro la valoarea de 12.208.936 euro, estimată în nota de fundamentare. De asemenea, CNLR nu a justificat necesitatea suplimentării atât a serviciilor solicitate, cât şi a numărului de locaţii – în creştere cu 89,4 la sută, de la 1.118 locaţii la 2.160 locaţii – în care se vor furniza serviciile.
Mai mult, pentru determinarea valorii estimate în lei a investiţiei, CNLR a utilizat în mod deliberat un curs valutar supraevaluat de 4,7 lei pentru un euro (în aprilie 2011!!!), în condiţiile în care în documentaţia de atribuire s-a solicitat ca valoarea ofertată exprimată în lei să fie determinată în echivalent euro la cursul mediu al pieţei valutare, calculat de BNR pentru luna decembrie 2010, respectiv 4,2925 lei. În acest mod, fraudatorii CNLR au majorat artificial cu suma de 4.975.142 lei valoarea estimată a investiţiei, cu scopul clar de a supraevalua valoarea contractului care urma să fie atribuit.
În plus, în condiţiile în care în documentaţia de atribuire numărul de locaţii în care urma să se furnizeze serviciile de comunicaţii a fost diminuat cu 47,1 la sută faţă de cel prevăzut în nota de fundamentare, valoarea estimată a investiţiei în sumă de 57.382.000 lei aferentă serviciilor solicitate nu a fost diminuată corespunzător.
Tot cu intenţia de a fura din bugetul statului, în documentaţia de atribuire nu au fost solicitate preţurile echipamentelor de comunicaţii, cu intenţia de a nu putea fi ofertate şi evaluate din punct de vedere financiar în cadrul procedurii de licitaţie.
Având în vedere că sistemul de comunicaţii cuprindea echipamente proprii, respectiv componente hardware, acestea nu trebuiau incluse în preţul serviciilor, deoarece reprezintă mijloace fixe cu o valoare determinată.
Mai mult, cu toate că în oferta financiară nu a fost propusă o valoare totală a serviciilor care constituiau obiectul contractului, CNLR a acceptat-o în această formă.
Astfel, Gheorghe Benea şi grupul său infracţional au declarat câştigătoare oferta depusă de către asocierea GIR-Vodafone la valoarea estimată la fundamentarea achiziţiei, respectiv la valoarea de 57.382.000 lei, în condiţiile în care oferta evaluată de către comisia de evaluare, pe baza preţurilor propuse de către ofertant, a fost în sumă de 49.851.529 lei. Procedând astfel, grupul penal de la CNLR a majorat în mod nelegal valoarea ofertei asocierii GIR-Vodafone, conducând la creşterea valorii contractului cu suma de 7.530.471 lei.
Prin încheierea contractului au fost stabilite în mod arbitrar preţuri unitare aferente echipamentelor, cu toate că oferta asocierii GIR-Vodafone nu conţinea preţuri ale echipamentelor, iar potrivit documentaţiei de atribuire contravaloarea echipamentelor era inclusă în costul serviciilor.
De asemenea, în contract au fost incluse şi servicii de instalare, deşi acestea nu au fost solicitate prin documentaţia de atribuire.
CNLR a majorat artificial valoarea componentelor contractului în scopul creşterii valorii ofertei de la suma de 49.851.529 lei la suma de 57.382.000 lei reprezentând preţul contractului.
Şi ca fărădelegea să fie şi mai evidentă, experţii Curţii de Conturi a României au constatat că procedura de achiziţie a sistemului de comunicaţii a fost organizată în condiţiile în care nu era asigurată infrastructura necesară funcţionării la întreaga capacitate a sistemului de comunicaţii!
Datorită clauzelor contractuale, defavorabile CNLR, prevăzute în contractul încheiat cu SC Grupul Industrial GIR SA, Loteria Română nu a putut suspenda serviciile de comunicaţii nefolosite, ceea ce a dus la costuri nejustificate, adică pierderi pentru bugetul de stat în sumă de 6.919.184 lei.
De asemenea, din documentele puse la dispoziţie de Garda Financiară, în urma solicitării conducerii Curţii de Conturi, rezultă că CNLR a achiziţionat echipamente şi servicii la o valoare mai mare cu 244,71 la sută, respectiv cu suma de 11.446.269 lei, faţă de valoarea la care au fost achiziţionate de SC Grupul Industraiul GIR de la firmele SC Omnilogic SRL, SC Urgent Curier SRL, SC Vodafone România SA şi SC Romtelecom SA.
De asemenea, experţii Curţii de Conturi a României menţionează prezenţa şi în această afacere a lui Andreescu, „casierul” şi omul de încredere al lui Alin Ionescu, patronul Shelter Security: “În circuitul tranzacţiilor comerciale a fost implicată SC CAF Prodserv SRL, existând indicii cu privire la faptul că serviciile furnizate de către această societate nu sunt reale. În anul 2011 societatea în cauză era în imposibilitatea de a presta serviciile conform clauzelor contractuale, întrucât nu a avut nici un salariat. Precizăm faptul că, contractul încheiat de SC Grupul Industrial GIR SA cu SC CAF Prodserv SRL a fost semnat de către Andreescu Nicolas Brian ca administrator al SC CAF Prodserv SRL. Precizăm că Andreescu Nicolas Brian a fost implicat şi în tranzacţiile comerciale efectuate pentru derularea contractului încheiat de CNLR cu SC SVF Management Prod Serv SRL iar la momentul controlului era angajat al Companiei de Pază Shelter Security SRL.”
Suveica Euroco
Un alt contract penal este acordul-cadru cu numărul 197/27 mai 2010, în valoare de 4.591.529 lei fără TVA, încheiat între CNLR şi SC Euroco Partner Industry SRL, lider în asocierea cu SC Top Edge Engineering SRL.
Astfel, propunerea financiară depusă de SC Euroco Partner Industry SRL a fost acceptată de către comisia de evaluare a CNLR, în condiţiile în care aceasta conţinea şi costuri neprevăzute în documentaţia de atribuire. Prin acceptarea de costuri neprevăzute în documentaţia de atribuire, CNLR a creat premisele neîncadrării în fondurile alocate pentru realizarea contractului pe o perioadă de patru ani.
Datorită modului fraudulos în care au fost încheiate acordul-cadru şi contractele subsecvente, CNLR a efectuat plăţi nelegale către SC Euroco Partner Industry SRL în sumă totală de 1.425.006 plus TVA, reprezentând contravaloarea serviciilor care nu au fost solicitate prin documentaţia de atribuire şi nu au fost incluse în preţul contractelor.
Din documentele puse la dispoziţie de Garda Financiară a rezultat că CNLR a fost prejudiciată cu suma de 3.952.318 lei cu TVA, având în vedere că atribuirea contractului s-a realizat de către CNLR prin nerespectarea prevederilor legale precum şi faptul că SC Euroco Partner Industry SRL a fost un intermediar între CNLR şi cele două societăţi, SC Top Edge Engineering SRL şi SC Xerox (România) Echipamente şi Servicii SA. Obiectul contractului încheiat de CNLR cu SC Euroco Partner Industry SRL a fost realizat, în fapt, la o valoare de 1.570.220 lei cu TVA.
Fraudă pe ritmuri de R&B
Probabil că lui Benea i-au plăcut ritmurile de R&B cântate de nevasta lui Alin Ionescu, patronul SC Compania de Pază Shelter Security SRL, astfel că i-a dat 12.600.000 lei fără TVA prin contractul de prestări servicii nr. 39/7 februarie 2011.
I-a dat ditamai suma de bani “moca”, deoarece CNLR nu a prevăzut în documentaţia de atribuire cerinţe minime de calificare prin care ofertanţii să demonstreze că au capacitatea tehnică şi profesională pentru a presta serviciile de pază.
De altfel, aşa cum au constatat experţii Curţii de Conturi a României, Shelter Security nici nu avea posibilitatea să dovedească capacitatea tehnică de a acoperi serviciile de pază la nivel naţional, ulterior încheierii contractului compania Shelter Security subcontractând aceste servicii în proporţie de 95 la sută. Aşa cum se întâmplă, spre exemplu, în Gorj, locul de baştină al lui Alin Ionescu, firma a doi foşti ofiţeri SRI făcând paza la agenţiile Loteriei Române din Târgu Jiu datorită subcontractării de la Shelter.
De asemenea, în caietul de sarcini nu au fost cuprinse cerinţe tehnice referitoare la operaţiunile şi/sau activităţile de pază, supraveghere obiective, bunuri şi valori, necesare a fi efectuate de către prestator.
În plus, cu toate că numărul de posturi solicitat prin caietul de sarcini a fost diminuat, valoarea estimată a contractului nu a fost micşorată, rămânând nemodificată, la 12.600.000 fără TVA, pentru o perioadă de patru ani.
În condiţiile în care oferta declarată câştigătoare nu a avut o valoare totală şi nici comisia de evaluare nu a cuantificat oferta prezentată, încheierea contractului s-a realizat fără respectarea prevederilor legale, la valoarea estimată la fundamentarea necesităţii achiziţiei serviciilor.
Având în vedere faptul că durata contractului este de 48 de luni şi că într-o perioadă de 15,5 luni (32,3 la sută) din durata contractului CNLR a achitat către SC Compania de Pază Shelter Security SRL 36,5 la sută din valoarea contractului, este posibil să se ajungă la costuri suplimentare, evident, în defavoarea CNLR.
De la Benea, fără număr, fără număr, tot pentru Shelter
Afaceristul Alin Ionescu mai primeşte de la Benea-Loterie suma de 8.980.000 fără TVA, prin contractul de prestări servicii nr. 248/4 august 2011.
La fel ca şi în cazul contractului din februarie, în documentaţia de atribuire nu au fost prevăzute cerinţe minime de calificare prin care ofertanţii să demonstreze că au capacitate tehnică şi profesională pentru a presta serviciile de monitorizare, intervenţie şi mentenanţă la nivel naţional, pentru 1.033 de locaţii.
Compania de Pază Shelter Security SRL nu avea capacitatea tehnică să asigure serviciile de monitorizare, intervenţie şi mentenanţă la nivel naţional, astfel că a subcontractat cea mai mare parte a acestora.
De asemenea, în caietul de sarcini nu au fost detaliate cerinţele tehnice pe activităţi şi/sau operaţiuni, nu au fost identificate locaţiile unde se vor presta serviciile şi personalul care va presta serviciile în fiecare locaţie.
Penalii pedelişti din conducerea CNLR au acceptat oferta prezentată de firma lui Alin Ionescu, în condiţiile în care aceasta era neconformă, propunerea tehnică nerespectând cerinţele chiar şi sumar definite în caietul de sarcini.
Încheierea contractului s-a făcut prin nerespectarea prevederilor legale referitoare la obligaţia constituirii şi/sau reţinerii garanţiei de bună execuţie, CNLR neasigurându-se că prestatorul va realiza serviciile în conformitate cu prevederile contractuale.
Benea dă... Urgent!
Alte două contracte încheiate de Benea pentru secătuirea bugetului CNLR, nr. 31/31 ianuarie 2011 şi 395/20 octombrie 2010, în valoare totală de 1.159.487 lei fără TVA, au fost încheiate cu firma Urgent Curier SRL, pentru transportul revistei Loto-Prono în ţară şi pentru servicii de curierat. Modul fraudulos de încheiere a contractelor a dus la majorarea nejustificată cu aproape 277.000 lei a preţului contractelor.
Gagu de la Concas Buzău, preferat de Benea
Şi firma Concas Buzău, al cărei patron este Ionel Gagu, cea care a construit multe săli de sport în timpul guvernării Năstase, a primit de la pedelistul Benea bani frumoşi pentru diverse lucrări.
Astfel, CNLR a încheiat contractul nr. 438 din 24 noiembrie 2009 cu Concas SA Buzău, în valoare de 7.943.159 lei fără TVA. Un contract cu dedicaţie pentru că, aşa cum au constatat auditorii Curţii de Conturi, au fost încălcate prevederile legislaţiei în vigoare privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. Pentru a limita participarea la procedura de atribuire, în documentaţia de atribuire au fost impuse condiţii abuzive prin care ofertanţii erau descalificaţi.
Tot cu firma Concas CNLR a încheiat şi contractul nr. 411/3 noiembrie 2010, în valoare de 2.094.427 lei fără TVA. Contract încheiat fără licitaţie, pentru că, aşa cum spun specialiştii Curţii de Conturi, Benea a vrut o încredinţare directă a lucrărilor către Concas SA Buzău, firmă care a fost favorizată la licitaţia organizată pentru adjudecarea contractului iniţial prin descalificarea tuturor contracandidaţilor în condiţiile în care oferta declarată câştigătoare prezenta neconformităţi faţă de documentaţia de atribuire.
Vor îndrăzni procurorii DNA să finalizeze acest dosar?
Acum, procurorii DNA mai au încă un dosar fierbinte trimis de Curtea de Conturi a României, în afară de multe altele care nu sunt încă rezolvate şi nu de ieri, de alaltăieri, ci de ani de zile. Baza de la care procurorii urmează să înceapă cercetările este foarte bună, experţii Curţii de Conturi făcând o documentare amănunţită a cazului, anchetatorilor aproape nemairămânându-le decât să-i întrebe pe cei acuzaţi de aceste fraude uriaşe – cât aţi luat şpagă?
Despre firmele implicate
SVF MANAGEMENT PROD SERV SRL – este situată pe str. Pătrarului nr.2, sectorul 6. Îi are ca directori pe Valentin S. Nica, director general, pe Cătălina Bederu, director financiar, şi pe Răzvan Ţuncu, director IT. În 2010 a mai primit comenzi, prin subcontractare, de la ANOFM, pe vremea când aceasta era condusă de Silviu Bian, acum aflat în puşcărie pentru luare de mită.
INDUSTRIAL COMPUTER GROUP SRL – este situată pe Calea Plevnei nr. 178, sectorul 6. Gabriel Badea este director general şi IT, Roxana Cristofic este director economic, iar Dan Carabulea este director de vânzări.
SC PROFESSIONAL CLIMA INSTAL SRL – are sediul în Pantelimon, Ilfov, şi îi are ca acţionari pe Posa Vasile (17,5 la sută), Stoian Radu (15 la sută), Drumea Dragoş Mihail (17,5 sută), Marin Florica (25 la sută), care este şi administratorul firmei şi Ghiţă Răzvan (25 la sută).
SC EXPERT SERVICES COMPANY SRL – radiată.
SC GRUPUL INDUSTRIAL GIR SA – a fost înfiinţată în 1992, şi este este deţinută de Vlad Constantinescu – 11 la sută, Cristian Calinescu - 30,57 la sută, Paul Alexandru Cîrstea – 14 la sută, Marianna Simona Sîrbu - 3,43 la sută, Ovidiu Prisecari - 20,5 la sută şi Georgeta Constantinescu - 20,5 la sută.
SC CAF PRODSERV SRL – are sediul la domiciul unicului acţionar, Puiu Cioagă, respectiv str. Radu Boiangiu nr. 10, sector 1. Principalul obiect de activitate îl constituie construcţiile. Pe 19 aprilie 2011, patronul Puiu Cioagă se autorevocă din funcţia de administrator al firmei şi îl numeşte în locul său pe Andreescu Nicolas-Brian.
SC EUROCO PARTNER INDUSTRY SRL – are sediul în sectorul 3, pe Şos. Mihai Bravu nr. 309 şi îi are acţionari pe Ropan Petre Dragoş (26 la sută), Alexandru Daniela Lucia (25 la sută) şi Voinea Liviu (49 la sută).
SC TOP EDGE ENGINEERING SRL – are sediul în Craiova şi îi are în board pe Dogaru Dorian, Goagă Elena, Răzvan Chiţu, Sare Cosmin şi Iacobescu Florin.

Sursa:http://www.romanialeaks.org/2013/01/fraudele-uriase-de-la-loteria-romana-pe.html

Într-un an, sub regimul Băsescu se filează şi ascultă cât în zece sub Ceauşescu!

PRELUAT:http://www.romanialeaks.org/2013/03/intr-un-sub-regimul-basescu-se-fileaza.html


Într-un an, sub regimul Băsescu se filează şi ascultă cât în zece sub Ceauşescu!

Declaraţie politică incendiară
Numai Parlamentul poate fi garantul Constituţiei, al independeţei justiţiei, al presei, Agenţiei Naţionale de Integritate şi al Serviciilor de informaţii
Starea de profunda dereglementare a intregului sistem institutional al domeniului securitatii nationale si al activitatii serviciilor de informatii, a caror activitate secreta este, in absenta unei legislatii actualizate si predictibile, o permanenta sursa de intruziuni abuzive in viata intima si privata a cetatenilor, o amenintare grava la adresa drepturilor si libertatilor fundamentale, un pericol real pentru democratie continua sa fie acceptata de intreaga clasa politica, in pofida evidentei ca autoritatile publice de securitate si aparare nationala, ordine publica si siguranta civica sunt conduse, organizate si functioneaza in contextul politic al unor legi din anii 1991- 1992.

Zeci de mii de interceptari ale convorbirilor telefonice in asa zisul temei al securitatii nationale sunt ilegale
Nu mai putin de sapte legi permit declarativ interceptarea comunicatiilor , dar nu exista o lege care sa reglementeze regimul activitatilor de interceptare si protectia informatiilor privind persoanele interceptate ca legaturi ale suspectilor, fara a face obiectul autorizarilor de interceptare.
In perioada 1980-1988, potrivit cercetatorilor arhivelor securitatii, s-au aprobat 1310 interceptari si 123 de filaje.
Potrivit datelor comunicate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numărul de interceptări telefonice dar şi de înregistrări ambientale a crescut de la an la an. ÎCCJ a emis, în perioada 2005 - 1 noiembrie 2010, un număr de 13 932 mandate de interceptare în baza legii siguranţei naţionale (anul 2005 - 1554; anul 2006 - 2392; anul 2007 - 1985;anul 2008 - 2225; anul 2009 - 3011 ; 1 ianuarie - 1 noiembrie 2010 - 2765). În anii 2010-2011, dacă avem în vedere ultimele date oficiale, media anuală a fost dublată. Concluzia care se impune de la sine, este ca, in fiecare an luat in parte, s-au realizat mai multe interceptari decat a efectuat securitatea in noua ani !
Anterior, între anii 1991 şi 2004, mandatele au fost emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu mai multă largheţe. Acceptând, totuşi, media anuală a perioadei de după 2004, rezultă minimum alte 30.000 de mandate (dar, mai exact, cu ceva peste 38.000). Dacă la fiecare dintre aceste mandate luăm în calcul agenda convorbirilor şi legăturilor telefonice zilnice ale persoanelor interceptate, vor rezulta lesne peste un milion de persoane şi informaţiile aferente. Cunosc toate aceste persoane că au fost interceptate, expres sau incidental? Au ele posibilitatea să constate ce informaţii au fost prelucrate, ce circuit au urmat, cine le-a accesat şi împotriva cui să se îndrepte pentru eventualele divulgări ori utilizări, fără consimţământ, ale datelor privind viaţa lor intimă, familială sau privată? Dar dacă le-a fost violat secretul economic al afacerilor şi au fost trimişi în faliment?!
Absenţa unei legi a regimului interceptărilor care să instituie proceduri şi garanţii de prelucrare securizată a informaţiilor, anonimizare a persoanelor fără legătură cu obiectul detaliat al mandatului, absenţa regulilor de ordonare şi păstrare a suportului informaţiilor rezultate din interceptări, abuzul parchetelor de a nu cerceta scurgerile de informaţii cu caracter infracţional, nerespectarea confidenţialităţii instrucţiei penale şi multe alte situaţii pentru care legea nu este predictilă se constituie în tot atâtea premise de atenate la adresa libertăţii persoanei.
Mandatele emise în temeiul art. 13 al Legii nr. 14 /1992 privind securitatea naţională între 26 iulie 1991 şi 25 noiembrie 2004 au autorizat interceptările fără respectarea cerinţei de fond a însuşi textului de lege menţionat, care trimitea la respectarea prevederilor Codului de procedură penală, inoperante în cazurile actelor de obţinere a informaţiilor prin operaţiuni tehnice, deoarece serviciile de informaţii nu sunt îndrituite a efectua acte procedurale.
Modificările Codului de procedură penală din anul 2004 şi o decizie a Curţii Constituţionale au făcut inoperante dispoziţiile legii siguranţei nationale referitoare la interceptări.
Faţă de situaţia creată, dispoziţiile respective au fost traslatate în art. 20 al Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului. Reglementarea total atipică, mai corect spus lipsa de reglementare a regimului interceptării comunicaţiilor, dar şi a altor operaţiuni de culegere de informaţii care implică intruziunea în drepturile şi libertăţile fundamentale, viaţa intimă, familială şi privată a persoanei au creat posibilitatea ca “toată lumea să spioneze pe toată lumea”, dar niciodată să nu se ştie cine răspunde de violarea Titlului II al Constituţiei României (“Drepturile şi libertăţile şi îndatoririle fundamentale”) şi a Capitolului II din Titlul II al Codului penal (“Infracţiuni contra libertăţii persoanei”).
Crearea si utilizarea ofiterilor acoperiti este doar o posibilitate enuntata, fara a fi reglementata legal
Consecinta absentei cadrului legal de stabilire a situatiilor, conditiilor si limitelor utilizarii ofiterilor acoperiti a condus la abuzuri incredibile, cu consecinte negative dintre cele mai grave asupra independentei justitiei, a libertatii presei , liberei initiative in afaceri, functiionarii democratice a partidelor si chiar a puterii legislative.
Daca nu se va pune capat dereglemetarii si dezordinii in chestiunea operatiunilor sub acoperire, nu va trece prea mult timp pana se va pune problema ca unele institutii sa fie eliberate de sub ocupatia “serviciilor specializate” si infiltrate cu profesionistii de care este nevoie pentru functionarea lor doar in temeiul legii.
Serviciile specializate exercita presiunii asupra justitiei prin sistemul informarii strict secrete rezervate si special dedicate anumitor cauze
Afirmatiile publice ale judecatorului Adrian Neacsu privind imixtiunea “serviciilor specializate” in activitatea Consiliului Superior al Magistraturii vin sa ne confirme o situatie exploziva.
Cum in cauzele penale bazate pe inscenari si folosirea ilegala a agentilor provocatori nu exista o instructie penala conforma rigorilor procedurale, nu exista nici mijloace de proba realizate cu respectarea legii. Dosarele unor astfel de cauze , in mod firesc, ar trebui restituite Parchetului.
Mijloacele de proba lipsa din dosarele regizate sunt suplinite cu note “strict secrete” ale “serviciilor specializate”, care nu sunt piese ale dosarelor si nu sunt puse si la dispozitia tuturor partilor din proces
Notele “strict secrete” dupa care judeca sunt de mai multe categorii : [1] note cu informatii obtinute in secret si care nu au intrunit calitatea, cerintele si conditiile prevazute de lege pentru a putea fi realizate mijloacele de proba;
[2] note cu informatii in totalitate , ori in parte false, prin care inculpatilor li se pune in sarcina acuzatii extrem de grave, cel mai adesea imposibil de dovedit, dar puse pe seama unor surse secrete imbatabile, fara exceptie interceptari fara elemenete de verificabilitate. Aceste note pun o mare presiune asupra magistratilor. Conform notelor, ei au in fata un infractor extrem de abil, de regula manipulat de fosti securisti odiosi de rang inalt, sustinut de servicii straine inamice, cu conturi si averi ascunse, realizate pe seama afacerilor veroase cu seici si emiri, chiar cu Emirul Dubaiului, ca tot este acesta o destinatie preferata…
[3] note de evaluare psiho-comportamentala a inculpatului, pentru a facilita dominarea sa si a-l timora in timpul interogatoriului si al confruntarii.
[4] note prin care se conduce procesul penal, fiind livrate scenariul, regia si elementele de tactica ale anchetei.
Asemenea presiuni diabolice, perverse si inimaginabile puse pe justitie nu sunt mentionate in Raportul privind Mecanismul de Verificare si Control. Nimeni nu s-a dus sa se planga pe afara ca a fost santajat cu dovezile propriilor slabiciuni si ca, intre compromitere si acceptarea pactului cu Diavolul , a ales sa-si vanda constiinta profesionala, sa incalce legea, sa pronunte sentinte de condamnare in absenta vinovatiei, fiindca onoarea pe care si-a patat-o este mai presus de valoarea suprema a libertatii omului.
Cand partidele si Parlamentul se vor elibera se sub ocupatia oculta si vor reforma juridic si institutional domeniul activitatii serviciilor secrete , cetatenilor Romaniei li se va garanta suprematia Constitutiei si a legilor, independenta Justitiei, integritatea Agentiei Nationale de Integritate si neutralitatea politica a autoritatilor publice de securitate nationala.
Sursa:WikiLeaks Romania

Documente secrete dezvaluie afacerile ascunde ale politicenilor ,mafiotilor si magnatilor

PRELUAT :http://www.romanialeaks.org/2013/04/documente-secrete-dezvaluie-afacerile.html#more

Documente secrete dezvăluie afacerile ascunse ale politicienilor, mafioților și magnaților


OffshoreLeaks este un proiect al International Consortium of Investigative Journalism (ICIJ) din Washington, DC. ICIJ este o rețea independentă de reporteri care colaborează pentru publicarea de investigații jurnalistice transfrontaliere.
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) a fost partenerul pentru Europa de Est al ICIJ și a coordonat documentarea în regiune timp de 15 luni. Proiectul la care a participat este probabil cea mai mare colaborare transfrontalieră din istoria jurnalismului.
Peste 80 de jurnaliști din 46 de țări au investigat legături dezvăluite de 2,5 milioane de documente și au început astăzi să publice secrete a peste 120.000 de societăți și fonduri off-shore, expunând afaceri ascunse ale politicienilor, mafioților și magnaților de pe întregul glob, din mai mult de 170 de țări.
Documentele secrete obținute de ICIJ dezvăluie numele din spatele unor firme și fonduri private din Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook și alte paradisuri fiscale.
Baza de date are 260 de gigabiți și este o colecție de 160 de ori mai mare decât cea a telegramelor Departamentului de Stat American publicate de WikiLeaks în 2010.
Documentele includ medici, fermieri din Grecia, dar și familii și parteneri ale dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est și Indonezia, directori executivi ai corporațiilor ruse, traficanți internaționali de arme și o firmă paravan pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind implicată în programul nuclear al Iranului.
Zeci de jurnaliști au căutat prin milioane de documente mii de nume pentru a produce investigația ICIJ în lumea secretă a industriei off-shore
O captură de 2,5 milioane de documente a dezvăluit secretele a mai mult de 120.000 de societăți și fonduri off-shore, expunând afaceri ascunse ale politicienilor, mafioților și ale magnaților de pe întreg globul.

Documentele secrete obținute de International Consortium for Investigative Journalism dezvăluie numele din spatele firmelor și fondurilor private din Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook și alte paradisuri fiscale.
Documentele includ medici, dentiști, fermieri din Grecia, dar și familii și parteneri ale dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est și Indonezia, directori executivi ai corporațiilor de stat ruse, traficanți internaționali de arme și o firmă paravan pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind implicată în programul nuclear al Iranului.
Documentele scurse oferă fapte și cifre cum ar fi transferuri de bani, date de înregistrare a firmelor, legături dintre firme și persoane, date care ilustrează cum secretul financiar din paradisurile fiscale s-a răspândit agresiv în lume, permițând celor bogați și celor bine ancorați să se sustragă de la plata taxelor, alimentând corupția și problemele economice atât în țările bogate, cât și în cele sărace. Documentele detaliază proprietățile firmelor și persoanelor din mai mult de 170 de țări și teritorii.
Stocul de documente reprezintă cel mai mare depozit de informații confidențiale legate de industria off-shore obținut vreodată de o organizație media. Cantitatea de documente, măsurată în gigabiți, este de peste 160 de ori mai mare decât documentele Departamentului de Stat American publicate de WikiLeaks în 2010.
Pentru a analiza documentele, ICIJ a colaborat cu reporteri de la The Guardian, BBC, Le Monde, Süddeutsche Zeitung și NDR, Washington Post, Canadian Broadcasting Corporation (CBC) și alte 31 de organizații media partenere din lume.
86 de jurnaliști din 46 de state au luat la puricat datele informatice și au examinat emailurile, registrele contabile și alte documente care acopereau aproape 30 de ani.
„Nu am văzut niciodată așa ceva. Lumea ascunsă a fost în sfârșit expusă”, a declarat Arthur Cockfield, profesor de drept și expert în taxe de la Queen University din Canada, care s-a uitat peste câteva dintre documente în timpul unui interviu la CBC. El a mai spus că documentele îi amintesc de o scenă din filmul clasic Vrăjitorul din Oz în care „trăgeau cortina și vedeai vrăjitorul operând mașina secretă”.
Mafioți și oligarhi
Transferurile de bani în străinătate, legale sau ilegale, personale sau ale firmelor, pot distruge economii și pot asmuți națiuni unele împotriva altora. Criza economică continuă a Europei a alimentat dezastrul financiar al Greciei accentuat și de înșelătoriile fiscale din străinătate, dar și de căderea sistemului bancar din micul paradis fiscal din Cipru unde lichiditățile băncilor locale au fost umflate de valuri de bani din Rusia.
Organizațiile care luptă împotriva corupției spun că secretul off-shore subminează legea și forțează cetățenii normali să plătească taxe mai mari pentru suplinirea taxelor care dispar spre zonele off-shore. Stolen Asset Recovery Initiative, o inițiativă a Băncii Mondiale și a ONU, estimează că transferurile de bani în străinătate pe plan mondial provenite din infracțiuni financiare se estimează a fi între 1.000 și 1.600 de miliarde de dolari în fiecare an.
Investigația ICIJ care a durat 15 luni a descoperit că pe lângă tranzacții perfect legale, secretomania și lipsa de supraveghere a industriei off-shore permit prosperarea fraudelor, evaziunilor fiscale și a corupției politice.
Proprietarii identificați în documentele off-shore sunt:
• Persoane sau firme legate de Afacerea Magnitsky din Rusia, un scandal de fraudă fiscală care a tensionat relațiile ruso-americane și a dus la interdicția pentru americani de a adopta copii din Rusia
• Un intermediar venezuelean acuzat că a folosit entități off-shore pentru a finanța un joc piramidal internațional, pâlnia prin care 30 de milioane de dolari au ajuns sub formă de mită la un oficial guvernamental din Venezuela
• Un magnat care a câștigat miliarde de dolari din contracte publice în timpul boom-ului din construcții impus de Ilham Aliyev, președintele Azerbaijanului, magnat care a servit ca director a mai multor firme off-shore secrete deținute de fiicele președintelui
• Un miliardar indonezian apropiat de dictatorul Suharto care a îmbogățit elitele în ultimii zece ani ai dictaturii sale
De asemenea, documentele oferă posibile noi indicii legate de infracțiuni și de ascundere a banilor, ca follow-up pentru articole sau anchete mai vechi. După ce a auzit că ICIJ a identificat-o pe Maria Imelda Marcos Manotoc, cea mai în vârstă dintre fiicele fostului dictator din Filipine Ferdinand Marcos, ca beneficiară a unui fond fiduciar din BVI, oficialii filipinezi au declarat că sunt doritori să afle dacă vreun bun din acest fond este parte a averii de 5 miliarde de dolari pe care tatăl ei a acumulat-o prin corupție.
Manotoc, care este guvernator al unei provincii din Filipine, a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor pe această temă.
Bogăție conectată politic
Documentele obținute de ICIJ fac lumină în tacticile zilnice pe care firmele care înregistrează companii și fonduri în paradisuri fiscale le folosesc pentru a ascunde acționarii.
Tony Merchant, unul dintre avocații de top din Canada, a făcut un pas mai departe pentru a menține confidențial fondul din Insulele Cook pe care l-a alimentat cu mai mult de un milion de dolari în 1998, arată documentele obținute.

Într-un document pe care trebuia să-l completeze pentru autoritățile fiscale din Canada, Merchant a scris „nu” atunci când a fost întrebat în 1999 dacă deține bunuri în valoare de peste 100.000 de dolari în străinătate, arată datele unei instanțe judecătorești.
Între 2002 și 2009, el a achitat taxe pentru a-și menține fondul prin depunerea de mii de dolari cash în cecuri de călătorie îndesate în plicuri, în loc să transfere banii, ceea ce ar fi fost ușor de depistat, se arată în documentele firmei care îi oferea servicii off-shore și avea în încredințare fondul său.
Un document avertiza șefii companiei că Merchant „va face infarct” dacă vor încerca să-l contacteze pe fax.
Este neclar dacă Pana Merchant, soția sa, senator canadian a declarat în formularele anuale financiare acest fond. Conform legii, ea trebuia să declare anual către Comisia de etică a Senatului că este beneficiara unui astfel de fond, dar informația aceasta este confidențială. Merchant a refuzat să facă orice comentariu.
Alte nume importante identificate în documentele off-shore sunt soția vicepremierului rus Igor Shuvalov și doi directori importanți ai Gazprom, gigantul rus producător de gaz deținut de guvernul de la Moscova. Documentele arată că soția lui Shuvalov și oficialii Gazprom dețin acțiuni în firme din Insulele Virgine Britanice. Toți trei au refuzat să comenteze.
Alt nume este cel al baronesei Carmen Thyssen-Bornemisza, faimoasă ca protectoare a artelor, care a fost identificată în documente folosind o firmă din Insulele Cook pentru a cumpăra opere de artă, cum a fost cazul tabloului „Moară de apă la Gennep” a lui Van Gogh, în cadrul licitațiilor organizate de case precum Sotheby și Christie.
Avocatul baronesei a recunoscut că ea are beneficii financiare din taxe prin faptul că este acționară la un off-shore, dar a subliniat că folosește paradisurile fiscale în special pentru ca îi oferă „flexibilitate maximă” atunci când transportă opere de artă dintr-o țară în alta.
Printre cei 4.000 de americani al căror nume apare în documentele CTL se numără Denise Rich, o cantautoare nominalizată la Grammy, al cărei soț s-a aflat în centrul scandalului de grațiere izbucnit la încheierea mandatului lui Bill Clinton.
O investigație a Congresului american a arătat că Rich, care a strâns fonduri electorale de milioane de dolari pentru politicienii democrați, a jucat un rol major în campania prin care l-a convins pe Clinton să-l grațieze pe fostul ei soț, Marc Rich, un afacerist din domeniul petrolului care era arestat în Statele Unite pentru evaziune fiscală și crimă organizată.
Documentele obținute de ICIJ arată că ea avea 144 de milioane de dolari într-un fond din Insulele Cook. Bunurile din fond includeau un iacht numit Lady Joy. Aici Rich își distra musafirii, celebrități, și aduna fonduri pentru caritate.
Rich a renunțat la cetățenia americană în 2011, are cetățenie austriacă și a refuzat să răspundă întrebărilor legate de fondul off-shore.
Un alt nume celebru care apare în documente și care a renunțat la cetățenia americană este un membru al dinastiei Mellon, care a pus pe picioare companii precum Gulf Oil și Mellon Bank. James R. Mellon – autor de cărți despre Abraham Lincoln și despre patriarhul familiei, Thomas Mellon – a folosit patru companii din BVI și Lichtenstein pentru a tranzacționa acțiuni și a transfera zeci de milioane de dolari între conturi bancare off-shore pe care le controla.
Ca multi alți jucători off-shore, Mellon pare să fi luat măsuri să se distanțeze de interesele sale din paradisurile fiscale. De multe ori a folosit terți ca directori sau asociați interpuși, o unealtă legală pe care mulți proprietari de societăți off-shore o folosesc pentru a-și păstra anonimatul.
Contactat în Italia unde trăiește o parte din an, Mellon a declarat ICIJ că în trecut a deținut o mulțime de entități off-shore, dar că le-a lichidat pe toate. El a adăugat că le-a folosit pentru avantaje fiscale și din motive juridice, sfătuit de avocatul său. “Dar nu am încălcat niciodată legea fiscală”, a declarat el.
Cât despre utilizarea directorilor interpuși, Mellon a precizat că acesta este modul în care societățile sunt înființate și a adăugat că este foarte util pentru persoane ca el care călătoresc mult să aibă pe cineva care să se ocupe de afaceri. “Tocmai am auzit de un candidat prezidențial care are o mulțime de bani în Insulele Cayman”, a declarat Mellon, acum cetățean britanic, făcând aluzie la Mitt Romney. “Nu toți cei care dețin societăți off-shore sunt escroci”, a încheiat el.
Amploarea off-shore
Obscuritatea lumii off-shore face dificil de urmărit traseele financiare. Într-un studiu făcut de James S. Henry, fost economist-șef al McKinsey & Company, se estimează că averea ascunsă în paradisurile fiscale este între 21.000 și 32.000 de miliarde, aproape echivalentul a economiilor Statelor Unite și Japoniei laolaltă.
Chiar dacă economia mondială s-a poticnit, industria off-shore a continuat să crească, spune Henry, care este membru în conducerea Tax Justice Network, un grup internațional de cercetare care pledează împotriva paradisurilor fiscale.
Cercetările lui Henry arată că valoarea bunurilor manageriate de primele 50 de bănci private din lume, care adesea folosesc paradisuri fiscale pentru a-și ajuta clienții să-și mențină „valoarea netă”, a crescut de la 5.400 de miliarde de dolari în 2005 la mai mult de 12.000 de miliarde în 2010.
Henry și alți critici argumentează că secretomania off-shore are un efect coroziv asupra guvernelor și sistemelor legislative, permițând oficialilor corupți să devasteze avuția publică și asigură acoperire pentru traficanții de persoane, mafioți, braconieri de lux și alte tipuri de infracțiuni.
Apărătorii off-shore spun că majoritatea proprietarilor sunt impicați în afaceri legale. Centrele off-shore, explică ei, permit firmelor și persoanelor să-și diversifice investițiile, strâng alianțe comerciale transfrontaliere și fac afaceri într-o zonă prietenoasă care evită regulile dificile și birocrația din lumea fiscală normală.
„Totul este mult mai axat spre afaceri. Dacă nu ești onest, poți profita într-o manieră negativă, dar dacă ești onest poți profita într-o manieră pozitivă”, a spus David Marchant, editorul OffshoreAlert, un ziar online.
Mare parte a articolelor ICIJ sunt axate pe două firme off-shore: Portcullis TrustNet din Singapore șiCommonwealth Trust Limited (CTL) din Insulele Virgine Britanice – BVI, firme care au ajutat zeci de mii de persoane să înființeze entități off-shore și conturi bancare greu de depistat.
Autoritățile din BVI au descoperit că între 2003 și 2008 CTL a încălcat în mod repetat legislația pentru combaterea spălării banilor din insulă prin faptul că nu verifica și înregistra trecutul și identitatea clienților. „Această firmă în special avea în interiorul ei probleme sistemice legate de spălarea banilor”, a declarat anul trecut un oficial din cadrul Comisiei pentru Servicii Financiare din BVI.
Documentele arată că CTL a înființat 31 de firme în 2006 pentru o persoană identificată în Marea Britanie, conform datelor unui tribunal, ca fiind paravan pentru Mukhtar Ablyazov, un magnat bancher din Kazahstan care a fost acuzat că a furat 5 miliarde de dolari din una dintre cele mai mari bănci ale fostei republici sovietice. Ablyazov a negat orice faptă ilegală.
Thomas Ward, un canadian care este unul dintre cei doi fondatori, în anul 1994, ai CTL și a continuat să lucreze drept consultant pentru firmă, a declarat că procedurile de investigare a clienților sunt conforme cu standardele industriei off-shore din BVI, dar nici o măsură de verificare nu poate asigura că firme ca CTL nu vor fi „trase pe sfoară de clienți necinstiți” sau să încheie afaceri cu „cineva care pare, cu tot istoricul verificării, a fi onest”, dar ”ulterior se dovedește că a făcut ceva oneros”.
“Este dăunător, deși poate la îndemână, să demonizăm CTL ca fiind de departe cea mai mare problemă din această industrie. Mai degrabă cred că problemele CTL au fost direct proporționale cu cota sa de piață”, a fost răspunsul lui Ward la întrebările legate de CTL.
În urma analizei documentelor TrustNet, ICIJ a identificat 30 de americani, clienți ai firmei, acuzați de infracțiuni financiare, spălare de bani și alte nereguli fiscale. Printre acestea se află Paul Bilzerian, fostul titan de pe Wall Street, care a fost condamnat pentru evaziune fiscală și încălcare a legislației bursiere în 1989, dar și Raj Rajaratnam, un miliardar manager al unui fond de investiții care a fost și el condamnat la închisoare în 2011 într-unul dintre cele mai mari scandaluri cu secrete bursiere din istoria Statelor Unite. TrustNet a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor.
Lista Neagră
Documentele obținute de ICIJ arată cum angajații firmelor off-shore își ajută clienții să conceapă structuri financiare elaborate care se întind pe toate continentele. De exemplu, un oficial guvernamental thailandez are legături cu un dictator african folosind TrustNet din Singapore pentru a înființa o firmă secretă în BVI.
Oficialul Nalinee „Joy” Taveesin este în prezent reprezentanta comerțului internațional thailandez. Ea a fost șefa de cabinet a premierului Yingluck Shinawatra până anul trecut când a părăsit acest post.
Taveesin și-a înființat firma din BVI în august 2008, la șapte luni după ce a fost numită consultant al ministrului thailandez al Comerțului și cu trei luni înainte ca Trezoreria Statelor Unite să o introducă pe lista neagră a „prietenilor” dictatorului Robert Mugabe din Zimbabwe.
Trezoreria i-a înghețat bunurile din Statele Unite și a acuzat-o că „în secret susține practicile financiare ale unuia dintre cele mai corupte regimuri din Africa” prin traficul de pietre prețioase și alte afaceri care se fac în numele soției lui Mugabe și a altor oameni influenți din Zimbabwe.
Taveesin a declarat că relația ei cu familia Mugabe este „strict socială” și că includerea pe lista neagră s-a făcut pe principiul vinovat prin asociere. Prin secretarul ei, Taveesin a negat categoric că ar avea o firmă în BVI. ICIJ a verificat acționariatul folosind datele TrustNet care demonstrează că ea și fratele său sunt acționari la o firmă din BVI care are ca adresă principală o adresă din Bangkok folosită pentru afacerile ei din Thailanda.
Datele obținute de ICIJ dezvăluie și o firmă secretă deținută de Muller Conrad „Billy” Rautenbach, un om de afaceri din Zimbabwe care a fost introdus pe lista neagră în același timp cu Taveesin și care are legături cu regimul Mugabe. Trezoreria americană a precizat că Rautenbach a ajutat la organizarea unui proiect minier major în Zimbabwe de pe urma căruia „a beneficiat un număr mic de înalți oficiali corupți”.
Când CTL a înființat în 2006 firma lui Rautenbach, acesta era deja un fugar, fiind căutat pentru acuzații de fraudă în Africa de Sud. S-a renunțat la acuzațiile aduse lui personal, dar firma sud-africană pe care o controla a pledat vinovat, conform codului penal, și a plătit o amendă de aproape 4 milioane de dolari.
Rautenbach a respins acuzațiile autorităților americane, pretinzând ca acestea fac „erori legale și faptice importante” când introduc oamenii pe lista neagră, a precizat avocatul său, Ian Small Smith. Acesta a spus că firma lui Rautenbach din BVI a fost înființată „ca un vehicul special pentru investiții în Moscova” și că respectă toate reglementările în vigoare. Firma nu mai este activă.
„Magazin universal”
Clienții off-shore sunt deserviți de o industrie întreagă de intermediari, avocați, contabili bine plătiți și bănci care mascheză, înființează structuri financiare și au grijă de bunurile clienților în numele acestora.
Documentele obținute de ICIJ arată cum două bănci de top din Elveția, UBS și Clariden, au colaborat cu TrustNet pentru a asigura clienților lor companii secrete în BVI și în alte paradisuri fiscale. Clariden, deținută de Credit Suisse, căuta astfel de nivele de confidențialitate pentru unii dintre clienții lor, arată datele, încât un oficial TrustNetdescria cererea băncii ca fiind „Sfântul Graal” al entităților off-shore – un nivel de anonimat al companiei încât poliția și autoritățile s-ar lovi „de un zid alb” în cazul ar încerca să descopere identitatea reală a acționarului. Clariden a refuzat să răspundă întrebărilor legate de relația sa cu TrustNet.
„Din cauza legilor elvețiene privind secretul bancar, nu avem dreptul de a oferi nici o informație legată despre clienți reali sau fictivi. Ca regulă generală, Credit Suisse și companiile sale respectă legislația în țările în care funcționează”, a fost răspunsul băncii.
Un purtător de cuvânt al UBS a declarat că banca aplică „cele mai înalte standarde internaționale” în lupta împotriva spălării banilor și că TrustNet „este unul dintre cei peste 800 de furnizori de servicii pe plan mondial cu care clienții UBS aleg să lucreze pentru a li se asigura servicii de administrare a averii sau planuri de succesiune. Acești furnizori sunt folosiți de asemenea și de clienții altor bănci”.
TrustNet se descrie ca un „magazin universal”, personalul său incluzând avocați, contabili și alți experți care pot oferi pachete „secrete” personalizate pentru a îndeplini nevoile și valoarea financiară a clienților săi.
Aceste pachete pot fi simple și ieftine, cum ar fi înființarea unei firme în BVI, sau pot fi structuri complexe care includ diferite nivele de fonduri fiduciare, firme, fundații, asigurări și așa-numiții directori și companii „paravan”.
Când înființează firme pentru clienții lor, acest tip de companii adesea numesc directori și acționari artificiali, agenți care servesc drept paravan atunci când adevăratul acționar al firmei nu dorește să i se afle identitatea.
Din cauza extinderii acestui proces al directorilor și acționarilor paravan, anchetatorii care urmăresc activități de spălare a banilor și alte infracțiuni ajung adesea într-o fundătură când încearcă să afle cine se ascunde în spatele firmelor off-shore.
O analiză a ICIJ, BBC și The Guardian a identificat un grup de 28 „directori impostori” care acționează ca reprezentanți, pe hârtie, pentru mai mult de 21.000 de firme, printre ei aflându-se și directori care reprezintă fiecare și câte 4.000 de astfel de firme.
Printre cei mai importanți directori identificați în documentele obținute de ICIJ se numără și o firmă din Marea Britanie care este director al unei companii din BVI, Tamalaris Consolidated Limited, pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind paravan pentru Compania de Navigație a Iranului. UE, ONU și Statele Unite au acuzat această Companie de Navigație de ajutor oferit programului nuclear al Iranului.
„Zonă liberă de sancțiuni”
Organizații internaționale luptă de zeci de ani să limiteze înșelăciunile fiscale și corupția din industria off-shore. În 1990, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a început a pune presiune pe zonele off-shore să reducă nivelul anonimatului datelor pe care le dețin și să acționeze mai intens împotriva spălării banilor, dar eforturile au fost încetinite în 2000 când administrația Bush și-a retras suportul american, conform lui Robert Goulder, fost redactor-șef al Tax Notes International.
O altă „mare cruciadă” împotriva paradisurilor fiscale, scrie Goulder, a început când autoritățile din Statele Unite au acționat împotriva UBS, forțând banca elvețiană să plătească 780 de milioane de dolari în 2009 pentru a ajunge la o înțelegere legată de acuzațiile că a ajutat cetățeni americani să eludeze Fiscul. Autoritățile americane și germane pun presiune pe bănci și guverne pentru ca informațiile legate de clienții și conturi off-shore să fie furnizate autorităților ori de câte ori este nevoie.
Prim-ministrul britanic David Cameron a promis să uzeze de președinția sa în G8, forumul celor mai bogate opt state din lume, pentru a ajuta la impunerea legii în ceea ce privește evaziunea fiscală și spălarea banilor. Promisiuni ca acestea au fost privite cu scepticism, având în vedere rolul cheie jucat de SUA, Marea Britanie și Rusia ca destinație a banilor murdari.
În ciuda noilor eforturi, industria off-shore rămâne o „zonă liberă de sancțiuni” pentru oricine vrea să comită fraude financiare, a spus Jack Blum, fost anchetator al Senatului american, care este acum specializat pe investigarea spălarii banilor și a fraudelor fiscale. „Periodic, gunoiul pute așa de rău încât cineva închide capacul tomberonului și se așează pe el pentru un timp. Există câteva progrese, dar este un drum al naibii de lung”, a spus Blum.
Au contribuit la documentarea acestui articol Mar Cabra, Kimberley Porteous, Frederic Zalac, Alex Shprintsen, Prangtip Daorueng, Roel Landingin, Francois Pilet, Emilia Díaz-Struck, Roman Shleynov, Harry Karanikas, Sebastian Mondial and Emily Menkes.
Companiile secrete ale VIP-urilor din România, anchetate de DNA
Documentele obținute în proiectul OffshoreLeaks arată că firma Commonwealth Trust Limited (CTL) este un agent de înregistrare de societăți off-shore care acționează ca paravan pentru evazioniști, operațiuni de spălare de bani și personaje dubioase din Rusia, Europa de Est și Statele Unite. CTL a fost folosită de mai mulți oameni de afaceri din România pentru a le înființa societăți în Insulele Virgine Britanice (BVI).
Documente interne ale CTL arată că în Romania, personaje celebre din fotbal, energie și afaceri dețin companii secrete de mai mulți ani. Un element comun care leagă aceste firme secrete este faptul că au fost înființate în BVI de același agent de înregistrări.
Al doilea element comun este faptul că acești oameni de afaceri sunt anchetați sau trimiși în judecată în România pentru spălare de bani și evaziune fiscală. În unele cazuri, legături de afaceri despre care doar se bănuia că există, sunt acum dezvăluite de documente și e-mail-uri interne ale CTL la care CRJI a avut acces.
Spalare de bani si insule virgine
Numele omului de afaceri libanezo-român Said Shehade Baaklini este asociat cu o multitudine de afaceri controversate. Ultima dintre ele este legată de un export fictiv în 2010 a patru motoare de la UCM Reșița către o firmă din Guineea.
Scopul afacerii era returnarea de TVA în valoare de 60 de milioane de euro, tranzacție stopată de intervenția autorităților. Baaklini a încercat să fugă din Romania, dar a fost prins și deportat de autoritățile bulgare.
Prin intermediul unei firme din Panama, Kuzniecky & Co, Said Baaklini a înființat în BVI pe 28 ianuarie 2008 societatea Ebelle International Inc. în care era unic acționar. Directorul Ebelle a fost numit panamezul Raul Garrido Garibaldo care și-a păstrat funcția până la dizolvarea firmei.
Pe 23 iulie 2008, Baaklini a cedat acțiunile lui Cristian Borcea, fostul acționar de la Dinamo, care a rămas unicul proprietar al firmei până la radierea acesteia pe 18 decembrie 2008. Lichidator a fost un cetățean cipriot care, așa cum arată documentele consultate de CRJI, a fost plătit cu 2.000 de dolari pentru munca sa de câteva ore.
Cu trei luni înainte de lichidarea societății off-shore, DNA l-a trimis în judecată pe Borcea pentru spalare de bani și evaziune fiscală. Ancheta viza bani încasați din transferuri internaționale de fotbaliști între 1999 și 2005. Borcea a fost condamnat de Curtea de Apel București la 7 ani închisoare cu executare și așteaptă sentința Curții Supreme.
Din documentele CTL reiese că firma s-a închis pentru că și-a încetat activitatea de comerț. CRJI a încercat să afle de la Said Baaklini ce tip de tranzacții făcea prin Ebelle International, dar acesta a refuzat prin secretara sa să ofere orice informație. Nici Cristian Borcea nu a fost de găsit, în ciuda tentativelor repetate de a-l contacta.
Legături transatlantice din Romania
Într-un e-mail intern al CTL din 13 mai 2008 la care CRJI a avut acces se observă că în aceeași zi un oficial al Kuzniecky & Co a trimis către CTL informații legate de acționarii și directorii a două firme: Ebelle International a lui Baaklini și Alexus Limited.
Alexus Limited, ca și Ebelle International Inc, a fost înființată pe 28 ianuarie 2008 și avea ca unic acționar peNicolae Bogdan Buzăianu, denumit de mass-media românească „mogulul energiei”. Pe lângă data comună a înființării celor două firme, se poate observa că Alexus Limited avea același director ca Ebelle International, Raul Garrido Garibaldo. Alexus Limited a fost radiată pe 22 decembrie 2008, la doar patru zile după Ebelle și din aceleași motive, lichidatorul fiind același cipriot.
Nicolae Bogdan Buzăianu a fost administratorul unei firme elevețiene în care și-a schimbat reciproc funcția de câteva ori cu cetățeanul elvețian Beat Eugene Corpataux. Acesta este reprezentantul firmei elvețiene care a cumpărat de la statul român UCMR, fiind considerat omul de încredere a lui Buzăianu.
Conform documentelor consultate de CRJI, rezultă că în 2007 CTL a înființat Energy Consult Ltd al cărui unic acționar era Nicolae Bogdan Buzăianu. În aprilie 2008, firma și-a schimbat denumirea în Selectra Aviation Ltd, acțiunile fiind cedate de omul de afaceri către Selectra AG din Elveția.
Selectra AG era noua denumire a firmei care controla în România Energy Holding, controversata companie prin care Buzăianu făcea afaceri cu energie. Selectra AG a devenit asociat unic al Ecro SRL în iunie 2010, o firmă de inginerie energetică care activează din 2003 pe piața românească. Printre clienți se numără și Energy Holding. Nicolae Bogdan Buzăianu nu a putut fi contactat pentru a oferi detalii legate de afacerile sale din BVI.
Beat Corpataux a fost directorul unei societăți elevețiene cumpărată de avocatul Doru Cătălin Boștină, condamnat definitiv pentru fals și uz de fals. Baza de date consultată de CRJI arată că Boștină a deținut și el între 2002 și 2005 un off-shore în BVI, Boștină & Associates (BVI) Ltd.
Interpuși
Buzăianu a fost acționar al mai multor firme din Insulele Virgine Britanice, după cum reiese din datele CTL, multe dintre acestea fiind înființate și radiate în același an. Nu este clar pentru ce scop au fost înființate și ce activități au avut.
Societățile din BVI care au legătură cu el nu au avut viață lungă. Documentele interne ale CTL la care CRJI a avut acces arată că Buzăianu a preluat, fie a cesionat acțiuni în mai multe firme de la un off-shore înființat în noiembrie 2002 în BVI: Southwind Universal Ltd.
Această companie a emis „acțiuni la purtător”, ceea ce înseamnă că patron este cel care deține o foaie de hârtie, adică certificatul de acționar în original. Panamezul Raul Garrido Garibaldo, directorul de fațadă al lui Buzăianu, figurează ca director și la societatea tranzacționată între Baaklini și Borcea.
Southwind Universal Ltd a cedat lui Dragoș Nițescu off-shore-ul Bleaklow Development Inc. Bleaklow a fost înființată în 2006, Nițescu devenind în mai 2008 unic acționar, exact în ziua în care Buzăianu prelua de la Southwind un alt off-shore, cum arată documentele CTL. Directorul și lichidatorul au fost aceiași ca în cazul Alexus Limited sau Ebelle International. Presa a scris că Nițescu este omul de casă a lui Buzăianu.
Conexiuni
Unul dintre martorii din dosarul UCMR – Baaklini este fostul mogul media Sorin Ovidiu Vîntu, condamnat pentru șantaj. Baaklini l-a vizitat de două ori chiar în ziua în care a fugit din ţară încercând să scape de ancheta privind motoarele de la UCMR. Datele și informațiile consultate în cadrul OffshoreLeaks arată că cei doi s-au întâlnit și în baza de date a CTL din BVI.
Tonderstead Ltd. este una dintre companiile înființate de CTL în 2006 și este unul dintre vehiculele folosite de Vîntu în schemele sale financiare. A fost radiată în februarie 2009.
Ca și Nicolae Bogdan Buzăianu, Said Baaklini sau Cristian Borcea, Sorin Ovidiu Vîntu și oamenii săi foloseau, așa cum reiese din documentele CTL, aceeași firmă de înregistrare din Panama și același director, Kuzniecky & Co, respectiv Raul Garrido Garibaldo.
Octavian Țurcan, Victor Harbuz sau Ghenadie Nipomici, toți trei cetățeni moldoveni și toți folosiți ca interpuși de către Vîntu apar în documentele CTL ca fiind foarte activi în industria off-shore.
Țurcan, proprietar al Glasgow Intervest Ltd, a fost reținut de anchetatorii români pentru implicarea sa în sprijinarea financiară a fugarului Nicolae Popa, fostul director al Gelsor, implicat în prăbușirea FNI.
Ghenadie Nipomici apare ca proprietar al Willowsworth Ltd din BVI. Cel puțin două dintre firmele din România la care Willowsworth era asociat îl aveau în structura acționariatului pe fostul jurnalist, actualmente parlamentar, Sorin Roșca Stănescu.
O altă societate înființată de CTL pentru Nipomici este Crown Gate Alliance Inc, o altă firmă cu „acțiuni la purtător”. Și această societate este legată de Sorin Roșca Stănescu. El a cesionat către Crown Gate Alliance acțiunile sale dintr-o societate comercială română.
L-am contactat pe senatorul Sorin Roșca Stănescu pentru a comenta datele CTL. A cerut răgaz pentru verificări, dar nu a mai revenit cu un răspuns.
Sursa:WikiLeaks Romania