Marea Diavolului, un alt Triunghi al Bermudelor?

Pe vremea când, prin anii ’70, mania Triunghiului Bermudelor făcea ravagii, mai mulţi scriitori au susţinut că această regiune de legendă a avioanelor şi navelor dispărute îşi are contrapartea undeva în largul coastei de sud sau de sud-est a Japoniei – spaţiu care a fost numit „Marea diavolului” – unde dispariţiile s-ar fi petrecut atât de brusc încât navele şi aeronavele implicate n-au avut timp nici măcar să lanseze un singur semnal de alarmă şi ajutor.
Ca şi în cazul Triunghiului Bermudelor, au fost făcute tot felul de speculaţii teoretice în legătură cu cauzele care au provocat dispariţiile: anomalii ale spaţiului şi timpului, ori de origine magnetică sau gravitaţională; ori – potrivit teoriei propusă de Ivan T. Sanderson – o rasă subacvatică de pe Terra. De asemenea s-a afirmat că guvernul japonez era alarmat din pricina acestei situaţii.
După o  vremea când, prin anii ’70, mania Triunghiului Bermudelor făcea ravagii, mai mulţi scriitori au susţinut că această regiune de legendă a avioanelor şi navelor dispărute îşi are contrapartea undeva în largul coastei de sud sau de sud-est a Japoniei – spaţiu care a fost numit „Marea diavolului” – unde dispariţiile s-ar fi petrecut atât de brusc încât navele şi aeronavele implicate n-au avut timp nici măcar să lanseze un singur semnal de alarmă şi ajutor.
Ca şi în cazul Triunghiului Bermudelor, au fost făcute tot felul de speculaţii teoretice în legătură cu cauzele care au provocat dispariţiile: anomalii ale spaţiului şi timpului, ori de origine magnetică sau gravitaţională; ori – potrivit teoriei propusă de Ivan T. Sanderson – o rasă subacvatică de pe Terra. De asemenea s-a afirmat că guvernul japonez era alarmat din pricina acestei situaţii.
După o perioadă în care timp celebritatea ei a fost menţinută de ziarele şi revistele de scandal, precum şi de cărţi cu caracter senzaţional, Marea Diavolului a devenit obiectul primei cercetări organizate pentru lămurirea legendei, acţiune iniţiată de Larry Kusche, bibliotecarul Universităţii de Stat Arizona. Kusche a stabilit că începutul legendei datează din 27 şi 30 septembrie 1952, date la care New York Times a relatat dezastrul neobişnuit, când două nave japoneze s-au scufundat în ocean din pricina unor valuri provocate de un vulcan submarin necunoscut. La 15 ianuarie, 1955, acelaşi ziar informa despre un alt dezastru naval, folosind termenul de „Marea Diavolului” pe care o califica drept „cimitirul misterios a nouă nave în ultimii cinci ani”.
În primii ani după 1979, Kusche a efectuat un schimb intens de scrisori cu oficialităţi din Japonia şi din insulele adiacente. Nimeni nu auzise niciodată termenul „Marea Diavolului”; în schimb, toate oficialităţile au susţinut că scufundările nu au fost misterioase şi nici inexplicabile. Absenţa apelurilor radiofonice în unele din cazurile petrecute la începuturile anilor 1950 se datora, pur şi simplu, faptului că mulţi proprietari săraci nu posedau pe nave staţii de emisie-recepţie.
În 1975, Kusche trăgea concluzia, scriind: „Povestea se întemeiază doar pe pierderea câtorva vase de pescuit, în urmă cu douăzeci de ani, pe o fâşie de 750 de mile în ocean, în răstimp de 5 ani. Povestea a fost repetată de atâtea ori, încât până la urmă a fost acceptată ca fapt”.ţi cu caracter senzaţional, Marea Diavolului a devenit obiectul primei cercetări organizate pentru lămurirea legendei, acţiune iniţiată de Larry Kusche, bibliotecarul Universităţii de Stat Arizona. Kusche a stabilit că începutul legendei datează din 27 şi 30 septembrie 1952, date la care New York Times a relatat dezastrul neobişnuit, când două nave japoneze s-au scufundat în ocean din pricina unor valuri provocate de un vulcan submarin necunoscut. La 15 ianuarie, 1955, acelaşi ziar informa despre un alt dezastru naval, folosind termenul de „Marea Diavolului” pe care o califica drept „cimitirul misterios a nouă nave în ultimii cinci ani”.
În primii ani după 1979, Kusche a efectuat un schimb intens de scrisori cu oficialităţi din Japonia şi din insulele adiacente. Nimeni nu auzise niciodată termenul „Marea Diavolului”; în schimb, toate oficialităţile au susţinut că scufundările nu au fost misterioase şi nici inexplicabile. Absenţa apelurilor radiofonice în unele din cazurile petrecute la începuturile anilor 1950 se datora, pur şi simplu, faptului că mulţi proprietari săraci nu posedau pe nave staţii de emisie-recepţie.
În 1975, Kusche trăgea concluzia, scriind: „Povestea se întemeiază doar pe pierderea câtorva vase de pescuit, în urmă cu douăzeci de ani, pe o fâşie de 750 de mile în ocean, în răstimp de 5 ani. Povestea a fost repetată de atâtea ori, încât până la urmă a fost acceptată ca fapt”.

Sursa:http://www.lovendal.ro/wp52/marea-diavolului-un-alt-triunghi-al-bermudelor/

Monstrul din Loch Ness are un frate în Prahova. Povestea dihaniei din Lacul Paltinu, şarpele enorm cu cap de câine care i-a înspăimântat pe localnici

Povestea unui monstru care trăieşte în străfundurile Lacului Paltinu din Prahova a atras, de-a lungul timpului, numeroşi căutători de senzaţional pe malurile lacului de acumulare. Localnicii, mult mai familiarizaţi cu legendele locului, au poveşti de groază despre un şarpe enorm, de câţiva metri, negru şi lucios, pe care fie l-au văzut, fie l-au simţit în apă, în timp ce încercau să o traverseze Nessie, celebrul monstru din Loch Ness, lacul din nordul Scoţiei, nu este singura creatură care a îngrozit şi a incitat de-a lungul timpului pescarii, amatorii de senzaţional şi chiar oamenii de ştiinţă. Numeroase lacuri din România au poveşti condimentate cu lostriţe uriaşe, crapi gigantici şi diavoli care iau forme de animale dintre cele mai ciudate şi care, periodic, îşi iau tribut uman din rândul celor care vor să le cerceteze mai îndeaproape. Una dintre cele mai cunoscute poveşti este cea a şarpelui din Lacul Paltinu, format de barajul de acumulare cu acelaşi nume de pe Valea Doftanei. Legendele despre acest monstru - un şarpe şi nu un peşte de dimensiuni uriaşe, cum este cazul majorităţii poveştilor despre creaturile din lacurile României – au fost perpetuate de localnici din generaţie în generaţie, ajungând o certitudine pentru oamenii zonei, în marea lor majoritate ciobani şi agricultori. Concret, monstrul din lac, un Nessie local, ar fi un şarpe enorm, negru şi lucios, de aproape cinci metri în lungime şi 100 de kilograme în greutate, asemănător, mai degrabă, cu speciile din zonele tropicale ale lumii. Şarpele ar avea, de asemenea, un cap cu aspect hidos, lat şi cu ochii bulbucaţi, o adevărată apariţie de coşmar. Periodic, acesta apare la suprafaţa apei, înspăimântând oamenii, sau poate fi simţit prin apă, în timp ce localnicii traversează lacul. În urmă cu câţiva ani, un bărbat venit să se relaxeze pe malurile lacului Paltinu a realizat chiar şi o fotografie cu „monstrul“, într-o zonă pe la coada lacului, însă ipoteza existenţei unui şarpe de dimensiuni impresionante nu a fost confirmată niciodată, iar pozele au fost retrase din circuitul public. Povestea a creat o adevărată isterie, însă, iar televiziunile au stat cu zilele pe malul lacului în speranţa că şarpele uriaş îşi va face din nou apariţia. Şarpele a cărui apariţie a albit pe loc un ţăran Rădăcinile poveştii ar putea avea mai multe explicaţii, pe care Stelian Tăbăraş, cu origini în zonă şi autor la „Luceafărul de dimineaţă“, le-a prezentat într-un articol din respectiva publicaţie. Acesta a relatat două cazuri din copilăria sa, care ar putea avea legătură cu existenţa monstrului. „Pe lângă legendele ce păreau adevărate, două cazuri ne-au stârnit teamă şi compasiune. Unul era povestit de un om foarte serios, cum că ar fi întâlnit un şarpe cu cap de câine în munţii Zănoaga, lucru ce l-a speriat foarte. S-a urcat în căruţă şi a fugit spre sat, renunţând la lemne. Al doilea are implicaţii mult mai adânci şi adevărurile spuse sunt de verificat în continuare:.Nu mai ştim din ce cauză, un ţăran în toată puterea cuvântului a fost ridicat de acasă de securitate în plină noapte, băgat într-un „GAZ” (maşină rusească). Cică trebuia să dezvăluie unde a ascuns pistoletul şi ce urmărea, de fapt, cu el. Omul se ştia total nevinovat, dar pistoletul fusese găsit în podul casei sale, desigur, plasat acolo de cineva care-i voia răul sau chiar de cineva de la securitate. L-au dus la Ploieşti, l-au încarcerat într-o clădire de pe strada Toamnei (...). S-a întors după câteva zile în sat, slăbit, cu părul complet alb, tăcut şi însingurat. Acolo, în beci – ar fi povestit el femeilor – ar fi fost aruncat să stea şi peste noapte. Un şuierat sinistru şi două luminiţe într-un cap ce se agita l-au îngrozit. A strigat, a cerut să i se deschidă, a venit un paznic cu felinar şi i-a deschis uşa. Alături de el, în beci, era un şarpe uriaş, pus acolo desigur anume ca să înspăimânte anchetaţii. În acele clipe i-a albit părul. A ieşit promiţând că va declara tot ce vor ei, cât mai e în toate minţile. Nu ştim ce va fi declarat, dar femeile vorbeau în sat îngrozite, cu basmalele negre la gură (majoritatea erau în doliu), întâmplarea cu schingiuirile şi şarpele. Şi astăzi ţin minte că şi eu n-am dormit de spaimă câteva nopţi, iar în beci n-am mai intrat seara vreun an de zile. M-am gândit, desigur, mai târziu că acel şarpe uriaş din beciul securităţii putea fi un mod de transferare în mit a unei realităţi atât de cumplite, încât nu putea fi descrisă în cuvinte“, scrie Stelian Tăbăraş. Lacul Paltinu a dat naştere unor legende numeroase despre peşti şi şerpi monstruoşi care trăiesc în apele sale. Legenda monstrului ar putea avea o explicaţie mai apropiată de realitate şi prin existenţa unor somni uriaşi care trăiesc în lac. Aspectul somnului, negru şi lucios, cu capul lat şi ochii proeminenţi, precum şi dimensiunile impresionante la care poate ajunge un astfel de peşte, pot fi explicaţii extrem de plauzibile pentru apariţiile de coşmar din Lacul Paltinu.


Sursa:http://adevarul.ro/locale/ploiesti/monstrul-loch-ness-frate-prahova-povestea-dihaniei-lacul-paltinu-sarpele-enorm-cap-caine-i-a-inspaimantat-localnici-1_5536319dcfbe376e3564ec29/index.html

Statuia egipteana antica care se misca singura.Nimeni nu-i poate explica comportamentul

O statuie egipteană, supranumită Neb-Senu, care este expusă în Muzeul Manchester din Marea Britanie, ridică semne de întrebare cu privire la comportamentul misterios pe care îl are. Datată de circa 3800 de ani, statuia de doar 25 de centimetri se mișcă încontinuu și nimeni nu își poate da seama ceea ce se petrece.
Unul dintre oamenii care se ocupă de curățenia muzeului a constat cu stupoarea că misterioasa statuie își schimbă poziţia în fiecare zi. El și-a anunțat superiorii și astfel o cameră de filmat a fost instalată pentru monitorizarea comportamentului statuii.
După cum se poate observa și din filmarea, pe care reprezentanții Muzeul Manchester au pus-o la dispoziția publicului, statuia Neb-Senu se rotește în fiecare zi. Acest comportament este straniu și inexplicabil pentru că nicio logică reală nu poate explica această mișcare de rotație permanentă.
În urma acestei descoperiri, imaginația mai multor egiptologi a fost aprinsă și astfel au încercat să găsească o explicație dincolo de normalitate. Hieroglifele din spatele statuii au mesajul: “dă-mi pâine, bere şi carne de vită“. Egiptologii au mai spus că astfel de statui erau folosite pentru captarea sufletului mortului. Ele erau introduse în mormânt, alături de cel decedat, și egiptenii credeau că astfel pot reține sufletului pe Terra.
În acest fel, statuia Neb-Senu prelua sufletul omului, cauză pentru care avea nevoie ca diverse ofrande să-i fie aduse. Egiptologii sunt de părere că aceasta este singura explicație pentru a explica comportamentul misterios al statuii. În acest sens, nu putem să ne întrebam dacă statuia este cu adevărat însuflețită sau nu?
Sursa:http://www.efemeride.ro/statuia-egipteana-antica-care-se-misca-singura-nimeni-nu-ii-poate-explica-comportamentul

Semnele Apocalipsei: Norul straniu din Polonia

Semnele Apocalipsei îşi fac apariţia din ce în ce mai des în diverse locuri din lume. Chiar dacă profanii contestă aceste semne, atât de clare, indiferent de intensitatea lor, ele stârnesc numeroase controverse. Un astfel de semn, sub forma unui nor negru cilindric, a apărut pe cerul oraşului Rybnnik din Polonia. Se poate observa formă stranie a norului din fotografia alăturată sau din filmarea care a fost publicată pe internet de către un amator.
Autorităţile poloneze susţin că norul este în fenomen normal pentru zona în care a apărut. Acest punct de vedere dubios nu poate să explice un fenomen pe măsură pentru că un asemenea tip de nor nu s-a mai văzut niciodată. O altă ipoteză susţine că norul este doar o dâră lăsată de un avion, dar în imagini nu apare niciun avion. Nici această explicaţie nu este plauzibilă pentru că nu a existat niciun avion care trecea prin zonă în acel moment. Controversele misteriosului nor continuă, cei mai mulţi susţinând că este un semn prevestitor al Apocalipsei datorită formei şi consistentei deosebite ale norului. Tu ce crezi că este?
Sursa:http://www.efemeride.ro/semnele-apocalipsei-norul-straniu-din-polonia

Daisen Kofun, misterul unui mormant straniu

Peisajul din Japonia ascunde diferite structuri megalitice care nu se regăsesc în altă parte a globului. Ele sunt denumite kofun, care în limbă japoneză înseamnă “movilă de mormânt antic” sau “mormânt antic”. Cea mai cunoscută și misterioasă astfel de structură este Daisen Kofun. Mormântul este cel mai mare și cel mai fascinant dintre toate, are o lungime de 480 metri pe 300 lățime și o înălțime de 35 metri.
Văzut de la sol, Daisen Kofun seamănă cu gaura cheii, ceea ce poate însemna că acolo se află poarta spre cunoaștere. În prezent, toate aceste morminte funerare sunt proprietatea regelui și este interzisă explorarea lor. Daisen Kofun a fost construit între secolele V-VII și adăpostește mormântul unul împărat japonez. Se crede că aceste morminte funerare au fost construite la fel ca și piramidele, mii de muncitori au trudit zi și noapte pentru a ridica asemenea construcții gigantice.
Religia și tradiția japoneză întotdeauna și-au dezvoltat punctele de reper în jurul acestor kofun. Mormintele sunt percepute ca fiind sfinte, adevărate mausolee spirituale, unde odinioară se țineau diverse procesiuni cu caracter mistic. Și în prezent japonezii au oarecare rețineri atunci când vine vorba despre aceste structuri pentru că ele sunt învăluite într-un adânc mister și niciodată nu au fost expuse pe deplin publicului. În cultura tradițională japoneză, kofun reprezintă locul care deține puteri magice, astfel generând teamă și reticență.
Chiar dacă structurile sunt învăluite în mister, nu putem să nu ne întrebam motivul pentru care au fost construite după o gaură de cheie? Problema este mai complexă de atât pentru că acestea pot fi zărite astfel doar din aer, pentru că de pe pământ ele seamănă cu o movilă de pământ sau chiar cu un deal. Această legătură poate să fie o simplă coincidență, dar conform anumitor păreri ale unor arheologi aceste morminte ar fi mult mai vechi decât se vehiculează și ar ascunde secretele unei culturi foarte avansate care a trăit pe teritoriul Japoniei cu mii de ani în urmă.
Sursa:http://www.efemeride.ro/daisen-kofun-misterul-unui-mormant-straniu

Disparitia dinozaurilor

Aparitia vietii si, apoi, inmultirea fiintelor vii se situeaza in faza primara a istoriei Pamantului: in precambrian (sau antecambrian), numit astfel deoarece el a fost inaintea cambrianului, prima perioada a erei primare. Dupa precambrian, istoria Pamantului a fost impartita in trei ere: era paleozoica (primara), era mezozoica (secundara) si era neozoica.De-a lungul erei primare, plantele si animalele s-au raspandit, trecand din apele marine in apele dulci, apoi, unele dintre ele au iesit din apa pentru a trai pe pamantul uscat. Iesirea din apa a fost una dintre cele mai importante etape ale istoriei vietii.
Amfibienii sunt vazuti drept pionierii cuceririi pamanturilor eliberate de apa. Unii se vor transforma in reptile, treptat, in era primara, pentru ca mai apoi, in era secundara sa se diversifice foarte mult. A doua si a treia perioada a erei secundare, jurasicul si cretacicul sunt marcate de dominatia reptilelor.
Cele mai importante dintre aceste reptile sunt, dupa cum bine se stie, dinozaurii. Etimologic, acest termen inseamna "soparla ingrozitoare" (in greceste: saura-deinos). Dinozaurii nu sunt insa soparle, ci reptile foarte diferite, impartite in mai multe familii.
Cea mai cunoscuta specie de dinozaur este diplo-docus sau brontozaur. Acestea erau animale cu un trup urias, cu gatul foarte lung, terminat cu un cap mic, si cu o coada, de asemenea, foarte lunga. Masurau treizeci si, in unele cazuri, cincizeci de metri! Un dinozaur descoperit in Texas pare a fi atins aceasta marime.
O buna perioada de timp, dinozaurii au fost considerati amfibii si de cele mai multe ori se obisnuia sa fie reprezentati balacindu-se in noroi. In prezent insa, cea mai mare parte a paleontologilor ii considera fiinte terestre, locuind in paduri, mancand frunzisul arborilor, datorita gatului lor lung.
Alte specii de dinozauri erau bipezi si carnivori de temut. Asemanatori unor canguri uriasi, ei erau greu de clintit de pe trepiedul format din membrele inferioare si coada.
Cel mai cunoscut este Tyranno-saurus rex, al carui craniu masura un metru si patruzeci. O alta familie ii cuprindea pe dinozaurii bipezi, dar ierbivori. Cel mai cunoscut este iguanodonul, dotat, in loc de degetul mare, cu un pinten ce ii folosea la smulgerea crengilor incarcate de frunze cu care se hranea. Alti dinozauri, tot ierbivori, aveau forma unor rinoceri. Printre ei se numara si triceratops, cu trei coarne, doua pe frunte si al treilea pe nas; un guleras osos ii proteja ceafa.
Acesti dinozauri, si inca multi altii, au trat, dupa cum am spus, in jurasic si in cretacic, dar, la sfarsitul cretacicului, acum aproximativ saptezeci de milioane de ani, ei au disparut. Aceasta disparitie a imperiului reptilian a dat nastere la multe ipoteze. Care poate fi explicatia fenomenului?

Sursa:portalroman.com

Cand si de ce vom murii-Calculeaza-ti ziua mortii!

Să afli ziua şi cauza propriei morţi este o fantezie care poate deveni realitate, şi-au propus cei de la Carnegie Mellon, care folosesc datele publice din SUA şi Europa, pentru a compara riscurile de mortalitate în funcţie de factori ca sex, vârstă, cauze de deces şi zonă geografică.

Profesorii şi studenţii au realizat site-ul DeathRiskRankings.com, unde fiecare utilizator îşi poate calcula probabilitatea de a muri, comparând date ale zonei sale geografice cu cele ale altor ţări. "Cei mai mulţi dintre americani nu cunosc foarte bine propriile riscuri de mortalitate, cu atât mai puţin clasamentul riscurilor specifice", explică profesorul David Gerard, unul dintre creatorii site-ului. Site-ul calculează riscul de deces al vizitatorului pentru anul viitor sau chiar pentru o perioadă de până la 30 de ani şi clasifică diferitele cauze ale morţii în funcţie de probabilitatea lor.

Cand si de ce vom murii-Calculeaza-ti ziua mortii!

Cand si de ce vom murii-Calculeaza-ti ziua mortii!

Cand si de ce vom murii-Calculeaza-ti ziua mortii!

Profesorul Paul Fischbeck spune că DeathRiskRankings.com poate oferi, de pildă, o comparaţie între o femeie de 54 de ani din Pennsylvania şi una din Marea Britanie. "S-a dovedit că riscul de a muri de cancer de sân în cazul femeii din Marea Britanie este cu 33% mai ridicat", notează Fischbeck. "În ceea ce priveşte cancerul pulmonar sau la gât, rezultatele sunt aproape inversate, femeia din Pennsylvania având un risc cu 29% mai ridicat".
Indiferent de cauza medicală, riscul de a muri creşte odată cu vârsta. O americancă de 20 de ani are o şansă la 2000 de a muri în cursul anului, la 40 de ani riscul fiind de trei ori mai mare, apoi de 16 ori mai mare la 60 de ani şi de 100 de ori mai mare la 80 de ani. "La 80 de ani, o americancă are încă 95% de şanse să trăiască până la aniversarea de 81 de ani", spune Gerard.
Conform acestuia, riscul de a muri în timpul anului este foarte diferit în funcţie de sub-grupul studiat. Pentru fiecare etapă a vieţii, riscul este mult mai ridicat în cazul bărbaţilor decât în cazul femeilor. Pentru bărbaţii de 20 de ani, riscul este de 2,5 - 3 ori mai mare, accidentele, crimele şi sinuciderile însumând 80% dintre riscurile de deces. Totuşi, la 40 şi 50 de ani, riscul de a muri de cancer este mai mare la femei decât la bărbaţi. Pe de altă parte, riscul de muri din cauza cancerului de sân sau prostată este mai ridicat în Europa occidentală decât în Statele Unite, dar este invers în cazul cancerului pulmonar.
"Credem că acest instrument permite fiecăruia să îşi evalueze propriile riscuri de a muri şi să le compare cu cei din SUA ori Europa", subliniază profesorul Fischbeck.
Relatarea se încheie magistral, cu o trimitere la una dintre maximele filosofului Emil Cioran: "omul îşi acceptă moartea, dar nu şi ora morţii. Să mori nu contează, mai puţin când trebuie să murim".
Sursa:realitatea.net

Extraterestri

Cu ajutorul puternicelor instrumente care scruteaza cerul, astronomii au gasit peste 240 de planete in ultimele decade, insa nici una nu indeplineste toate conditiile necesare vietii, intalnite pe Terra. Dar daca extraterestrii sunt in cautarea vietii din afara propriei lor planete? Inarmati cu telescoape putin mai mari si mai performante decat ale noastre, pot observa in vastitatea universului planeta noastra ca o posibila casa a lor? Autorii unui studiu asupra vietii extraterestre au raspuns “da" hotarat la aceasta intrebare.In cautarea formelor de viata inteligente Astronomii de la Universitatea din Florida sunt de parere ca o forma de viata inteligenta din afara sistemului nostru solar ar avea nevoie doar de un telescop Hubble, o idee mai performant decat cel al pamantenilor. Indreptat catre Soare, acesta poate masura activitatea Pamantului, perioada de rotatie de 24 de ore, activitatea oceanelor si posibilitatea vietii pe Pamant.
“Este foarte probabil ca planeta noastra sa le apara doar ca un pixel, in locul unei imagini clare. Dar chiar si asa, asta ar trebui sa le fie de ajuns pentru a identifica Terra ca fiind o planeta cu nori si cu oceane care contin apa lichida.", este de parere Eric Ford, profesor de astronomie la Universitatea Florida.
Atat pentru oameni, cat si pentru extraterestrii curiosi, observarea planetelor reprezinta o provocare din mai multe puncte de vedere, iar poate cea mai mare provocare o constituie studierea potentialului lor de a fi locuite. Primele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o planeta pentru a gazdui viata sunt, din start, destul de restrictive: aceasta nu trebuie sa fie nici prea aproape, nici prea departe de steaua sa asemanatoare Soarelui, temperatura suprafetei nu trebuie sa fie nici prea ridicata , nici prea scazuta si trebuie sa beneficieze de o atmosfera protectoare asemanatoare cu cea a Pamantului.
Majoritatea planetelor gasite pana in acest moment sunt mult mai mari decat Pamantul, ceea ce inseamna ca, foarte probabil, acestea sunt planete gazoase fierbinti, similare cu Jupiter, planete fara suprafata solida , cu o atmosfera compusa in mare parte din hidrogen si heliu, un spatiu care, in mod categoric, nu ar da nici o sansa vietii.
Astronomii se bucura deja la gandul generatiilor viitoare de telescoape.
Acestea vor fi capabile sa identifice cu mai multa usurinta planetele avand o masa asemanatoare cu cea a Pamantului si suficient de apropiate de steaua lor. O provocare pentru acestia este sa-si dea seama cum pot “citi" lumina planetei pentru a recunoaste daca suprafata ei este asemanatoare cu cea a Pamantului.
Exercitiu de imaginatie
Pentru echipa de cercetatori de la Universitatea Florida, o varianta este inversarea rolurilor: cum ar arata Terra in ochii extraterestrilor? In aflarea raspunsului, acestia au incercat sa priveasca Planeta Albastra prin ochii unor extraterestri porniti in explorarea altor spatii.
Pentru inceput, acestia au recunoscut ca este necesar un telescop mult mai mare decat cele folosite in prezent, pentru a observa planeta timp de cateva saptamani. Scopul este colectarea unei cantitati suficiente de lumina pentru a identifica componentele aflate in atmosfera acesteia.
In timpul observatiilor, luminozitatea Pamantului se schimba, in mare parte, din cauza norilor care blocheaza “privelistea". Daca astronomii exteriori ar putea masura perioada de rotatie a Pamantului, atunci ar putea deduce momentul in care o anumita parte a planetei a fost vizibila.
Prin acest experiment, cercetatorii pamanteni au incercat sa identifice in ce masura norii formati pot impiedica observarea planetei de catre o forma de inteligenta extraterestra. Folosind un model computerizat, ei au putut stabili cu exactitate gradul de acoperire cu nori al Pamantului. Se pare ca acesta este foarte mare si este intretinut de vegetatia abundenta a planetei, care incurajeaza formarea norilor. Prin urmare, daca fiinte extraterestre ar observa Pamantul de-a lungul unei perioade de mai multe luni, ar putea stabili un tipar din care ar putea deduce ca rotatia pamantului are loc in 24 de ore.
Desi planetele nelocuite pot fi noroase, in general, prezenta si absenta norilor este indicatorul unei vremi active. Pe Pamant, aceasta variatie rezulta din transformarea apei lichide in stare gazoasa si invers, semn al prezentei apei in stare lichida. “Venus este tot timpul acoperita de nori, iar luminozitatea nu se schimba", sustine Ford.
“Marte nu are nori, Pamantul, in shimb, are o gama larga de variatii." Acest studiu se va dovedi foarte util in proiectarea generatiei viitoare de telescoape spatiale, deoarece ofera informatii pretioase asupra studierii suprafetelor altor planete asemanatoare Pamantului. Ford spera ca experimentul sa motiveze crearea unui nou telescop, de doua ori mai mare decat Hubble, necesar studierii exoplanetelor care orbiteaza in jurul unor stele.
Bucurosi de oaspeti?
Rauri de cerneala s-au scurs pentru a descrie sute de cazuri de obiecte zburatoare neidentificate, au avut loc dezbateri aprinse, negari vehemente, s-au scris romane SF populate de omuleti verzi.
Cu toate acestea, un verdict clar in privinta existentei vietii extraterestre nu exista. Paradoxul este ca omenirea anticipeaza o posibila intalnire intre civilizatia terestra si cea extraterstra, insa oscileaza intre sentimentul de curiozitate si cel de teama. Se pare ca in data de 25 februarie 1942, pamantenii au primit o asemenea vizita, insa nu s-au aratat a fi gazde foarte primitoare. In loc sa fie intampinati cu paine si sare, vizitatorilor neinvitati li s-a servit o…rafale de proiectile, care de altfel se pare ca nu i-a miscat foarte mult.
In dimineata acelei zile, un obiect neidentificat a aparut deasupra Los Angeles-ului, iar US Army a intrat in alerta de gradul 0. Intregul sistem de aparare antiaeriana a orasului s-a pus imediat in miscare, cerul a fost invadat de luminile proiectoarelor care cautau obiectul, iar cand acesta a fost localizat, tunurile au tras 1 400 de proiectile asupra sa. Peste doua mii de martori oculari au privit cu gura cascata cum obiectul supus tirului nu are nimic si zboara nestingherit deasupra orasului, pentru ca, dupa cateva minute, sa se inalte deasupra norilor.
Oficialitatile au dat vina pe personalul militar de la radarul orasului, care ar fi declansat alarma din cauza nervozitatii (nu trecusera nici trei luni de la atacul de la Pearl Harbour) si au sustinut, in ciuda tuturor evidentelor, ca nu a existat nici un obiect neidentificat. In 1992, cand ufologii si curiosii au avut, in sfarsit, acces la dosarul evenimentului, s-a descoperit un memoriu catre presedintele Roosevelt, scris de catre comandantul radarului, in care acesta marturisea ca a dat alerta intrucat 14 "avioane neidentificate de mari dimensiuni au aparut brusc in proximitatea Los Angeles-ului si unul chiar in oras.“ Oficialii americani nu au avut decat un generos "no comment“ in aceasta chestiune.
Nimeni nu e perfect
Se pare ca sistemul nostru solar este de formatie mai recenta decat numeroase altele. Prin urmare, oamenii de stiinta au presupus ca o eventuala civilizatie extraterestra este mai veche decat omenirea, prin urmare, mai avansata. Insa controversatul caz Roswell pare sa plaseze existenta conceptului de eroare cu mult inainte ca omenirea sa ii dea o valoare umana.
Unul dintre cele mai bizare evenimente O.Z.N. a fost cel de la Roswell, statul New Mexico. Numerosi oameni din aceasta regiune marturiseau ca, in noaptea de 2 iulie 1947, au vazut un enorm disc luminos. Se pare ca acesta s-a prabusit, iar militarii americani au venit imediat si au preluat epava navei, ca si – potrivit unora – cateva cadavre de extraterestri.
Nici in ziua de astazi, dezbaterea despre incidentul Roswell nu s-a incheiat.
Imediat dupa ce acesta a avut loc, guvernul american se pare ca a infiintat MJ-12 (Majestic 12), un comitet de oameni de stiinta, agenti secreti si militari care au primit misiunea de a cerceta cazul.
Concluziile lor nu au fost facute niciodata publice, dar, in 1994, divizia aeriana a armatei americane, US Air Force, a publicat un raport in care pretinde ca adevarata explicatie a incidentului se afla in proiectul MOGUL (proiect strict secret in 1947), care implica teste asupra unor manechine aflate in niste baloane-prototip ce ajungeau la mare altitudine, iar MJ-12 ar fi fost o farsa, menita sa distraga atentia de la proiectele speciale ale armatei.
Totusi, nici macar oamenii de stiinta nu au acordat prea mult credit acestei explicatii. Asta mai ales pentru ca, indiferent de ce s-a intamplat la Roswell, dupa 1947, oficialii americani au luat foarte in serios existenta OZN-urilor.
Sursa:portalroman.com

Serviciile secrete si extraterestrii

X-files, Man in Black - mit sau realitate?


Intrebarea care se pune este: daca reprezentantii unor civilizatii inteligente extraterestre ar dori sa intre in contact cu pamantenii, la cine ar apela? Indiferent cine ar fi acesta, ar putea scapa nedepistat de serviciile secrete?


In timpul Razboiului Rece, multi analisti considera ca serviciile secrete au fost adevaratii conducatori ai statelor lumii. In plus, in teoria conspiratiei, orice serviciu secret este nimic altceva decat un adevarat "stat in stat". Cu propriile parghii si oameni in posturile cheie, seviciul respectiv de informatii ar detine puterea in orice tara si sub orice regim. In fond, adevarata semnificatie a puterii, in zilele noastre, se traduce prin Informatie. Cine detine cat mai multe informatii despre un domeniu, o organizatie sau o persona, acela are putere asupra domeniului, organizatiei sau a persoanei in cauza. Iar atunci cand ne raportam la informatii, serviciile secrete raman institutiile care se afla in posesia celor mai mari baze de date despre absolut orice domeniu, baze actualizate si revizuite zilnic.

In momentul in care ne indreptam atentia spre bogata si variata cazuistica OZN, vedem ca aproape orice incident care vizeaza extraterestrii are legaturi, intr-un fel sau altul, cu serviciile secrete. Din franturile de informatii scurse, in timp, in mass media si din teoriile conspiratiei, reiese faptul ca majoritatea marilor servicii de informatii ale lumii detin un departament special, dedicat 100% studierii, contactarii si chiar mentinerii unor relatii si schimburi de informatii cu fiintele nepamantene.


Document clasificat "scapat" pe internet: guvernul SUA cere ajutorul CIA pentru investigatia unui caz OZN in aprilie 1976





Pe de alta parte, trebuie sa privim intregul fenomen OZN, cu mari rezerve de indoiala! Asta deoarece fie:


1. extraterestrii si OZN-urile sunt niste creatii 100% SF, fabulatii popularizate in presa tabloida din goana oportunista dupa profit a trusturilor de presa, augmentata cu teoriile unor oameni creduli, foarte entuziasti sau paranoici;


2. cel putin o parte a incidentelor OZN "clasice" au fost adevarate - situatie in care, din nou, trebuie sa fim circumspecti fata de modul in care au aparut in presa, stiut fiind faptul ca serviciile secrete au organizat, mai ales in a doua jumatate a secolului XX, adevarate campanii de intoxicare a mass media, au introdus agenti sub acoperire in posturi-cheie din televiziuni si ziare, si au dirijat, astfel, fluxul de informatii, in virtutea unor concepte obscure, precum securitate si siguranta nationala.

Daca creditam a doua ipoteza ca fiind adevarata, atunci aproape tot ceea ce stim despre extraterestri, nu poate fi altceva decat varianta cosmetizata si oferita opiniei publice de catre expertii in dezinformare.

In sfarsit, o alta teorie a conspiratiei nu exclude nici varianta in care reprezentantii civilizatiilor extraterestre se afla in contact strans cu CIA, Mossad sau MI5, si au cazut de acord impreuna (dupa niste criterii numai de ei cunoscute), asupra modului in care omul de rand este informat, pregatit si educat in privinta extraterestrilor.


Armata americana si extraterestrii

Unele surse, cu credibilitate indoielnica si imposibil de verificat, au sustinut, de-a lungul timpului, ca structuri din CIA si departamente speciale ale U.S. Army au o indelungata relatie cu trei specii de fiinte extraterestre care, dintre toate natiunile lumii, ar fi ales sa intre in contact doar cu americanii:
Reptilienii (botezati astfel datorita pielii lor),
"Conformatorii" (fiinte vii bazate pe siliciu)
si "Micii Cenusii" (cunoscuti si sub numele de Ebeni, care ar fi originari din sistemul solar Zeta Reticuli - cei mai cunoscuti si comuni extraterestri: umanoizi, mici de inaltime, cu pielea cenusie, capul voluminos si ochi mari, asemanatori cu aceia ai unei insecte).

O sursa anonima, cunoscuta pe blogurile si forumurile adeptilor teoriei conspiratiei, care se recomanda "general in rezerva al U.S. Navy", dezvaluia, la inceputul lunii februarie 2008, ca, in ultimii 50 de ani, au existat peste 300 de intalniri, cu caracter confidential, intre extraterestri si reprezentanti ai guvernului american. Imediat dupa interviul sau, aparut in cateva ziare americane, generalul in cauza, initulat in randul cercurilor de ufologi drept Sursa A, a declarat ca a primit amenintari cu moartea, fiind totodata somat sa se opreasca din "ciripit".

Cercetarile unor jurnalisti specializati in fenomenul UFO au confirmat faptul ca "Sursa A" fusese, intr-adevar, general in randul U.S. Navy. Evident, nimeni nu poate verifica asta! Una peste alta, rezervistul nu s-a lasat intimidat de amenintari si a dat un nou interviu investigatorilor OZN Clay si Shawn Pickering, in care ofera amanunte despre o conlucrare permanenta, in domeniul militar, intre extraterestrii reptilieni si forurile superioare care conduc din umbra guvernele si serviciile secrete americane.

O alta sursa, evident ramasa anonima, asociata cu un obscur serviciu secret, Defense Intelligent Agency, ne anunta ca 18 reprezentanti de varf ai Statelor Unite, Rusia, China si Vatican s-au deplasat, pe data de 12 noiembrie 2009, pe un atol din Pacific. Acolo, intr-un decor paradisiac,oamenii s-ar fi intalnit cu extraterestrii din specia Ebeni. Agentul D.I.A., nu stie ce s-a discutat exact acolo si cum s-a terminat intalnirea interplanetara...


Succesul tehnologic U.R.S.S. a fost... extraterestru!

In ograda Marelui Frate de la Rasarit, lucrurile nu stau cu mult diferit. In linii mari, se observa aceeasi secretomanie fata de fenomenul OZN, inconjurata de multe mistificari si diversiuni (in care agentii rusi sunt asi). Istoria relatiilor dintre seviciile secrete ruse si vizitatorii de pe alte plante ar data de peste 100 ani, inca din timpul politiei secrete tariste, redutabila Ohrana. Astfel ca baza de date a serviciilor secrete de la Kremlin cu extraterestri este intr-atat de bogata incat dosarele si inregistrarile audio-video ar incapea in peste 20 de vagoane de tren, daca este sa dam crezare unui fost cadru KGB.

Presa internationala asociaza Rusiei si fostului spatiu sovietic doar celebrul incident de la Voronezh si alte cateva aparitii fugitive pe cerul Moscovei. Pasionatii fenomenului OZN sustin, insa, ca incidenta aparitiilor si contactelor este cu mult mai mare. Fosta Uniune Sovietica acoperea un spatiu imens, de dimensiunea unui continent. Nici suprafata de astazi a Rusiei nu e cu mult mai mica. Teoretic, este cumva de asteptat ca pe un asemenea teritoriu vast sa aiba lor numeroase observatii, incidente OZN si chiar intalniri intre oameni si extraterestri. Avansul tehnologic si militar pe care U.R.S.S. l-a luat in fata SUA, imediat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial si pana la inceputul anilor '70 ai secolului trecut s-ar fi datorat stransei conlucrari intre KGB si o rasa razboinica de extraterestri - conform unei teorii a conspiratiei.




Se pare ca datele si tehnologia furnizate de fiintele venite dintr-o galaxie situata la milioane de ani lumina de Terra i-au ajutat pe sovietici si in dezvoltarea unor avioane de ultima generatie, aeronave a caror existenta Kremlinul nu o va recunoaste niciodata. Alti conspirationisti vin cu o ipoteza si mai infricosatoare. Conform lor, milioanele de victime ale comunismului de pe teritoriul sovietic, mare parte ucise in gulagurile siberiene si despre ale caror ramasite nu se mai stie nimic, ar fi fost, de fapt, sacrificate extraterestrilor.

Insusi Stalin ar fi ratificat, in persoana, un pact malefic cu extraterestrii. Sustinatorii acestei sumbre ipoteze afirma ca un departament special al politiei secrete livra constant cobai umani extraterestri. Evident, cel mai probabil nu vom afla niciodata daca aceste teorii au fost lansate sub forma unei diversiuni, sunt rodul plasmuirii umor minti exaltate, sau au macar un strop de adevar.


Cele 4 principii

Conspirationistii afirma ca societatile moderne au fost construite sub forma unor cercuri concentrice de putere, putand fi controlate si manipulate de sus in jos. In aceasta ecuatie, regimul politic nu mai conteaza. Serviciile secrete, aflate la varf, au propriile motive, atunci cand vine vorba despre pastrarea linistii in privinta existentei extraterestrilor.

De la CIA, FSB, Mossad, pana la serviciile de profil din Burundi sau Benin, toate aceste structuri superioare de informatii, care coordoneaza, de fapt, si lumea politicului, actioneaza, in mare, dupa aceleasi principii, atunci cand vine vorba despre pastrarea secretului asupra unor dezvaluiri care ar produce reactii necontrolate din partea marilor mase de oameni.


Fizicianul Stanton Friedman, care a avut in trecut posturi importante in randul unor giganti precum Westinghouse si General Electric, si-a dedicat o buna parte a cercetarilor personale tocmai relatiilor intre structurile de putere umane si extraterestri. In opinia sa, serviciile secrete din intreaga lume se ghideaza, in general, dupa patru principii care i-ar ajuta la evitarea unui adevarat "Watergate cosmic".

1. Agentii departamentelor speciale cauta, in primul rand, descifrarea potentialului tehnologiei extraterestre si stabilirea unor relatii cu EI; relatii din care, evident, tarile pe care le reprezinta, sa aiba cat mai mult de castigat.

2. Niciun serviciu secret nu doreste ca guvernele concurente sau inamice sa ajunga in posesia informatiilor despre propriile relatii cu extraterestrii.

3. Daca o mare figura publica internationala, gen presedintele SUA sau cel al Rusiei, Regina Elisabeta a Marii Britanii sau Papa de la Vatican, va iesi la rampa cu o declaratie prin care recunoaste existenta fenomenului OZN, se risca producerea unei anarhii mondiale generalizate, din punct de vedere politic, economic, social si religios. Nimeni nu are interesul sa anunte existenta extraterestrilor, cel putin nu deocamdata, si oricine incearca acest lucru trebuie oprit prin orice mijloace.

4. Al patrulea mare principiu are in vedere controlarea stricta a fundamentalistilor religiosi, care, in problema OZN, fie considera extraterestrii drept unelte ale Satanei, fie nu recunosc posibilitatea existentei lor. Recrudescenta fundamentalismului religios in plin secol XXI, este unul dintre aspectele cele mai ingrijoratoare pentru unele servicii de informatii. Evident, atunci cand aceasta nu se afla in interesul lor.
Sursa:descopera.ro

Comorile de portelan de pe nava "Steaua Adevarului"

Doar aurul, argintul şi pietrele preţioase, pe care visează să le descopere vânătorii de comori, sunt singurele tezaure care merită căutate printre recife? În ultimii ani, metalelor şi pietrelor preţioase li s-au adăugat şi alte artefacte de mare valoare comercială, pe lângă valoarea lor istorică şi artistică. Una dintre cele mai remarcabile descoperiri din ultimele decenii a fost găsirea a unei nave chineze, Tek Sing ( numele tradus înseamnă Steaua adevărului ), de la al cărei naufragiu au trecut aproape 200 de ani. Tek Sing s-a scufundat în 1822, în Marea Chinei de Sud, cu aproximativ 1.800 de oameni la bord - echipaj şi pasageri. Plecată din portul Amoy (azi Xiamen) din China, Tek Sing se îndrepta spre Jakarta, Indonezia, ducând o mare încărcătură de porţelanuri chinezeşti şi 1.600 de emigranţi chinezi. După o lună de călătorie, căpitanul a decis să o ia pe-o scurtătură, prin Strâmtoarea Gaspar, care leagă Marea Chinei de Sud de Marea Java. Decizie fatală: nava s-a lovit de un recif şi s-a scufundat, cu porţelanuri şi oameni cu tot, la o adâncime de 30 metri. Doar vreo 200 de oameni au supravieţuit tragediei şi au fost salvaţi de două vase aflate în apropiere. Timp de aproape două secole, epava lui Tek Sing a zăcut pe fundul Mării Chinei de Sud, până când şi-a îndreptat atenţia spre ea un explorator şi scafandru britanic, Michael Hatcher, care se specializase în operaţiuni de recuperare în Marea Chinei de Sud şi devenise cunoscut datorită aducerii la suprafaţă a încărcăturii de porţelan a unui vas al Companiei Olandeze a Indiilor de Răsărit, Geldermalsen, scufundat în 1751. (Multe dintre porţelanurile recuperate au fost vândute, ulterior, la o mare şi foarte profitabilă licitaţie, organizată de celebra casă Christie's.) În secolul al XVIII-lea şi secolul al XIX-lea, China devenise teatrul unei activităţi masive de producţie şi export de porţelan către pieţele europene, iar între Bătrânul Continent şi China se desfăşura un comerţ intens şi prosper, cu cantităţi uriaşe din asemenea obiecte, care se vindeau bine şi împodobeau multe cămine europene. Tek Sing, nefericita joncă chineză ce avea să-şi afle sfârşitul în 1822, era una dintre miile de nave care transportau fragile încărcături de porţelan alb-albastru spre Indonezia (la vremea aceea colonie olandeză), de unde erau preluate de nave olandeze care le duceau în Europa. În luna mai a anului 1999, Michael Hatcher a localizat epava şi a început lunga operaţiune de adunare şi aducere la suprafaţă a delicatelor boluri, farfurii şi bibelouri care alcătuiseră încărcătura comercială a navei. Echipajul lui Hatcher a recuperat aproximativ 350.000 piese, dintre care foarte multe au suportat extraordinar de bine şederea lor de aproape două secole în apele sărate ale oceanului. O mare licitaţie a fost organizată la Stuttgart, Germania, în noiembrie 2000, pentru a pune la îndemâna colecţionarilor aceste obiecte, emoţionante nu atât prin frumuseţe, cât prin vechime şi prin soarta lor deosebită. În epava lui Tek Sing şi în jurul ei au fost găsite şi rămăşiţe umane - victimele tragediei din 1822 - dar acestea au fost lăsate în pace, respectând credinţa membrilor chinezi şi indonezieni ai echipei de scufundători ai lui Hatcher: aduce ghinion să tulburi morţii din somnul lor veşnic. Scufundătorii s-au mărginit, aşadar, să aducă la suprafaţă delicatele porţelanuri, dintre care unele, căzute pe fundul mării, fuseseră cotropite de corali, alcătuind curioase îmbinări de natural şi artificial, de forme de viaţă şi obiecte lucrate de om, ca pentru a reaminti vremurile în care natura se dovedea aproape întotdeauna mai puternică decât omul, iar corăbiile erau adesea victime ale mării.                                                     Sursa: descopera.ro, wikipedia.org

Comoara de la Pietroasele-Romania

Comoara de la Pietroasele - Romania     

*Foto:Wikimedia Commons                                                                                                         

Gasita la Pietroasele, langa Buzau in 1837 comoara dateaza din perioada gotica continand 22 de obiecte de aur, fiind un exemplu pentru stilul perioadei migratiilor popoarelor. Din cele 22 de piese doar 12 se pastreaza pana azi si le putem vedea la Muzeul de Istorie din Bucuresti, printre care celebra closca si alte trei fibule asemanatoare incrustrate cu pietre pretioase si o patera, un vas rotund folosit in sacrificii, modelat cu figurine cu zei gotici in haine grecesti asezati in mijlocul unei zeite tridimensionale. 

Comoara Nagyszentmiklos-Romania

Comoara Nagyszentmiklós - Romania                                                                                                           
Comoara Nagyszentmiklós este o colectie pretioasa de 23 de vase datand din secolul al X-lea gasite in 1791 langa orasul Nagyszentmiklós, acum Sannicolau Mare.

Comoara Tillia Tepe-Afghanistan

Comoara Tillia Tepe - Afghanistan                                                                                                                         
Tillia Tepe este un sit arheologic in nordul Afganistanului langa Sheberghan. Descoperirea s-a facut cu un an inainte ca armata sovietica sa ocupe Afganistanul. Comoara este o colectie de circa 20.000 de podoabe gasite in sase morminte (morminte a cinci femei si unul de barbat) pline de bijuterii extrem de scumpe care dateaza din secolul I i.Hr. Majoritatea sunt facute din aur, turcoaza si lapislazuli si includ monede, coliere cu nestemate, curele, medalioane si coroane.                                                                                      
(hartacomorii.blogspot.com)

Comoara Pereshchepina-Bulgaria

Comoara Pereshchepina - Bulgaria                                                                                                                        
Inca o comoara bulgareasca, o colectie de obiecte bizantine si avare din perioada Volkerwanderung. Comoara a fost descoperita in 1912 in satul Mala Pereshchepina de catre un baietel care, in timp ce pazea oile, s-a impiedicat literalmente de un vas de aur si a cazut in mormantul lui Kuvrat, fondatorul Bulgariei Mari si tatal lui Asparuh, fondatorul primului imperiu bulgar. Comoara contine mai bine de 800 de piese, printre care 19 vase de argint si 16 vase din aur. Mai mult, s-a mai gasit si un sceptru de aur, o sabie din fier foarte bine pastrata, cu capatul in forma de inel iar manerul si teaca din aur.
(hartacomorii.blogspot.com)

Comoara lui Tutankamon-Egipt

Comoara lui Tutankamon - Egipt                                                                                                                                
A fost descoperita in mormantul sau in 1922 de catre Howard Carter. Comoara reusise sa fie crutata de distrugere si jaf deoasece se afla sub ruinele caselor muncitorilor construite in perioada lui Ramses. Se spune ca cea mai impresionanta piesa gasita in mormantul lui Tutankamon nu este masca sa, cu toate ca este ca mai bine cunoscuta, ci sicriul din aur, lucrat cu mare grija, talent si atentie la detalii rar intalnite. Desenele de pe sicriu il reprezinta pe rege ca pe Osiris care tine sceptrul si biciul, simbolurile traditioanale ale regelui. Mormantul mai continea o multime de alte comori, printre care si tronul regelui.
(hartacomorii.blogspot.com)

Comoara Preslav-Bulgaria

Comoara Preslav - Bulgaria                                                                                                                                    
A fost gasita in toamna anului 1978 in viile din Castana, la 3 km nord de Veliki Preslav. Pamantul ascundea mai bine de 170 obiecte de aur, argint sau bronz printre care 15 monede bizantine de argint care apartinusera lui Constantin al VII-lea si alte artefacte datand din secolele III - VII.                                  
(hartacomorii.blogspot.com)

Comoara Panagyuriste-Bulgaria

Comoara Panagyuriste - Bulgaria                                                                                                                    


Aceasta a fost descoperita pe 8 decembrie 1949 de catre trei frati, Pavel, Petko si Michail Deikovi care lucrau intr-o fabrica de caramida langa Panagyurishte. In timp ce sapau pentru a extrage lut au dat peste niste obiecte neobisnuit de stralucitoare, mai exact una dintre cele mai faimoase comori din lume, comoara Panagyuriste. Spectaculoasa colectie traca contine piese care cantaresc, in total, 6.164 kg de aur pur. Toate obiectele sunt decorate cu scene din miturile trace, obiceiuri si viata de zi cu zi. Comoara provine din secolul al IV-III-lea i.Hr.
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comoara Sroda-Polonia

Comoara Środa - Polonia        

Foto:Wikimedia Commons                                                                                                                             

Comoara Środa este una dintre cele mai valoroase descoperiri arheologice ale secolului al XX-lea. A fost gasita in 1985 in timpul unor lucrari de renovare in Środa Śląska, Polonia. Comoara contine o coroana de aur despre care se crede ca apartinea lui Blanche a Valois, sotia imparatului Charles IV, doua pandantive din secolul al XII-lea, alte doua din secolul al XIII-lea, o brosa medievala din aur decorata cu pietre pretioase, trei inele, 39 monede de aur si 2924 de argint.
(hartacomorii.blogspot.com)

Comori pierdute ale lumii(Comoara lui Montezuma)

Comoara lui Montezuma                                                                         
Foto:Wikimedia Commons

In vara lui 1520, conquistadorul Hernando Cortes a reusit sa-l raneasca mortal pe imparatul aztec Montezuma si, crezand a castigat razboiul, a ordonat oamenilor sai sa stranga bogatiile regatului, in incercarea de a parasi America de Nord. Insa, aztecii furiosi au reusit sa-i prinda in apropierea capitalei Tenochtitlan, unde au avut loc lupte crancene. La finalul lor, lacul Tezcuco era plin de cadavrele spaniolilor si de bijuteriile lui Montezuma, caci conquistadorii speriati au renuntat la prada, sperand ca vor scapa cu viata. Cortes si cativa din oamenii lui au reusit sa scape si s-au intors un an mai tarziu pentru a se razbuna. Afland de intoarcerea sa, locuitorii din Tenochtitlan au ascuns bogatiile in lacul Tezcuco si in apropierea lui. Ele sunt si astazi ingropate in apropiere de Mexico City, fostul Tenochtitlan, insa nimeni nu stie exact unde. Un fost presedinte mexican a cerut ca lacul sa fie drenat, insa nici urma de bijuterii.

Comori pierdute ale lumii(Chivotul lui Dumnezeu)

Chivotul lui Dumnezeu                                                      


Pentru israeliti, Chivotul lui Dumnezeu era cel mai sacru lucru din lume. Disparitia Chivotului Legii a captivat nenumarati ceretatori din intraga lume. Dat fiind ca nu exista nici o mentiune despre distrugerea acestuia, oamenii au cautat mereu sa dezlege marele mister. Chivotul a servit ca o arhiva sfanta pentru pastrarea unor relicve sacre, incluzand cele doua tablete cu cele Zece Porunci. Din punct de vedere istoric si religios, Chivotul si continutul sau sunt nepretuite. In anul 607 i.H., babilonienii au cucerit Ierusalimul, capitala statului israelit si locul unde se afla Chivotul, in Templul lui Solomon. Mai mult de un milion de oameni au murit in cursul acestui macel. Saptezeci de ani mai tarziu, cand israelitii s-au intors in oras, Chivotul disparuse. Ce s-a intamplat cu acesta este unul dintre subiectele pe care se speculeaza cel mai mult si in zilele noastre. O ipoteza raspandita spune ca evreii au ascuns Chivotul de babilonieni in muntele Nebo din Egipt, ori in Etiopia, intr-o pestera. Totusi, daca artefactul a fost ascuns, de ce nu a fost adus inapoi atunci cand s-a reconstruit templul? Altii cred ca atacul violent al babilonienilor ar fi distrus Chivotul. O alta explicatie spune simplu ca Dumnezeu a luat Chivotul printr-o interventie divina pentru a-l pastra in siguranta.