PRELUAT:http://www.romanialeaks.org/2013/03/intr-un-sub-regimul-basescu-se-fileaza.html
Într-un an, sub regimul Băsescu se filează şi ascultă cât în zece sub Ceauşescu!
Declaraţie politică incendiară
Numai Parlamentul poate fi garantul Constituţiei, al independeţei justiţiei, al presei, Agenţiei Naţionale de Integritate şi al Serviciilor de informaţii
Starea de profunda dereglementare a intregului sistem institutional al domeniului securitatii nationale si al activitatii serviciilor de informatii, a caror activitate secreta este, in absenta unei legislatii actualizate si predictibile, o permanenta sursa de intruziuni abuzive in viata intima si privata a cetatenilor, o amenintare grava la adresa drepturilor si libertatilor fundamentale, un pericol real pentru democratie continua sa fie acceptata de intreaga clasa politica, in pofida evidentei ca autoritatile publice de securitate si aparare nationala, ordine publica si siguranta civica sunt conduse, organizate si functioneaza in contextul politic al unor legi din anii 1991- 1992.
Zeci de mii de interceptari ale convorbirilor telefonice in asa zisul temei al securitatii nationale sunt ilegale
Nu mai putin de sapte legi permit declarativ interceptarea comunicatiilor , dar nu exista o lege care sa reglementeze regimul activitatilor de interceptare si protectia informatiilor privind persoanele interceptate ca legaturi ale suspectilor, fara a face obiectul autorizarilor de interceptare.
In perioada 1980-1988, potrivit cercetatorilor arhivelor securitatii, s-au aprobat 1310 interceptari si 123 de filaje.
Potrivit datelor comunicate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numărul de interceptări telefonice dar şi de înregistrări ambientale a crescut de la an la an. ÎCCJ a emis, în perioada 2005 - 1 noiembrie 2010, un număr de 13 932 mandate de interceptare în baza legii siguranţei naţionale (anul 2005 - 1554; anul 2006 - 2392; anul 2007 - 1985;anul 2008 - 2225; anul 2009 - 3011 ; 1 ianuarie - 1 noiembrie 2010 - 2765). În anii 2010-2011, dacă avem în vedere ultimele date oficiale, media anuală a fost dublată. Concluzia care se impune de la sine, este ca, in fiecare an luat in parte, s-au realizat mai multe interceptari decat a efectuat securitatea in noua ani !
Anterior, între anii 1991 şi 2004, mandatele au fost emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu mai multă largheţe. Acceptând, totuşi, media anuală a perioadei de după 2004, rezultă minimum alte 30.000 de mandate (dar, mai exact, cu ceva peste 38.000). Dacă la fiecare dintre aceste mandate luăm în calcul agenda convorbirilor şi legăturilor telefonice zilnice ale persoanelor interceptate, vor rezulta lesne peste un milion de persoane şi informaţiile aferente. Cunosc toate aceste persoane că au fost interceptate, expres sau incidental? Au ele posibilitatea să constate ce informaţii au fost prelucrate, ce circuit au urmat, cine le-a accesat şi împotriva cui să se îndrepte pentru eventualele divulgări ori utilizări, fără consimţământ, ale datelor privind viaţa lor intimă, familială sau privată? Dar dacă le-a fost violat secretul economic al afacerilor şi au fost trimişi în faliment?!
Absenţa unei legi a regimului interceptărilor care să instituie proceduri şi garanţii de prelucrare securizată a informaţiilor, anonimizare a persoanelor fără legătură cu obiectul detaliat al mandatului, absenţa regulilor de ordonare şi păstrare a suportului informaţiilor rezultate din interceptări, abuzul parchetelor de a nu cerceta scurgerile de informaţii cu caracter infracţional, nerespectarea confidenţialităţii instrucţiei penale şi multe alte situaţii pentru care legea nu este predictilă se constituie în tot atâtea premise de atenate la adresa libertăţii persoanei.
Mandatele emise în temeiul art. 13 al Legii nr. 14 /1992 privind securitatea naţională între 26 iulie 1991 şi 25 noiembrie 2004 au autorizat interceptările fără respectarea cerinţei de fond a însuşi textului de lege menţionat, care trimitea la respectarea prevederilor Codului de procedură penală, inoperante în cazurile actelor de obţinere a informaţiilor prin operaţiuni tehnice, deoarece serviciile de informaţii nu sunt îndrituite a efectua acte procedurale.
Modificările Codului de procedură penală din anul 2004 şi o decizie a Curţii Constituţionale au făcut inoperante dispoziţiile legii siguranţei nationale referitoare la interceptări.
Faţă de situaţia creată, dispoziţiile respective au fost traslatate în art. 20 al Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului. Reglementarea total atipică, mai corect spus lipsa de reglementare a regimului interceptării comunicaţiilor, dar şi a altor operaţiuni de culegere de informaţii care implică intruziunea în drepturile şi libertăţile fundamentale, viaţa intimă, familială şi privată a persoanei au creat posibilitatea ca “toată lumea să spioneze pe toată lumea”, dar niciodată să nu se ştie cine răspunde de violarea Titlului II al Constituţiei României (“Drepturile şi libertăţile şi îndatoririle fundamentale”) şi a Capitolului II din Titlul II al Codului penal (“Infracţiuni contra libertăţii persoanei”).
Crearea si utilizarea ofiterilor acoperiti este doar o posibilitate enuntata, fara a fi reglementata legal
Consecinta absentei cadrului legal de stabilire a situatiilor, conditiilor si limitelor utilizarii ofiterilor acoperiti a condus la abuzuri incredibile, cu consecinte negative dintre cele mai grave asupra independentei justitiei, a libertatii presei , liberei initiative in afaceri, functiionarii democratice a partidelor si chiar a puterii legislative.
Daca nu se va pune capat dereglemetarii si dezordinii in chestiunea operatiunilor sub acoperire, nu va trece prea mult timp pana se va pune problema ca unele institutii sa fie eliberate de sub ocupatia “serviciilor specializate” si infiltrate cu profesionistii de care este nevoie pentru functionarea lor doar in temeiul legii.
Serviciile specializate exercita presiunii asupra justitiei prin sistemul informarii strict secrete rezervate si special dedicate anumitor cauze
Afirmatiile publice ale judecatorului Adrian Neacsu privind imixtiunea “serviciilor specializate” in activitatea Consiliului Superior al Magistraturii vin sa ne confirme o situatie exploziva.
Cum in cauzele penale bazate pe inscenari si folosirea ilegala a agentilor provocatori nu exista o instructie penala conforma rigorilor procedurale, nu exista nici mijloace de proba realizate cu respectarea legii. Dosarele unor astfel de cauze , in mod firesc, ar trebui restituite Parchetului.
Mijloacele de proba lipsa din dosarele regizate sunt suplinite cu note “strict secrete” ale “serviciilor specializate”, care nu sunt piese ale dosarelor si nu sunt puse si la dispozitia tuturor partilor din proces
Notele “strict secrete” dupa care judeca sunt de mai multe categorii : [1] note cu informatii obtinute in secret si care nu au intrunit calitatea, cerintele si conditiile prevazute de lege pentru a putea fi realizate mijloacele de proba;
[2] note cu informatii in totalitate , ori in parte false, prin care inculpatilor li se pune in sarcina acuzatii extrem de grave, cel mai adesea imposibil de dovedit, dar puse pe seama unor surse secrete imbatabile, fara exceptie interceptari fara elemenete de verificabilitate. Aceste note pun o mare presiune asupra magistratilor. Conform notelor, ei au in fata un infractor extrem de abil, de regula manipulat de fosti securisti odiosi de rang inalt, sustinut de servicii straine inamice, cu conturi si averi ascunse, realizate pe seama afacerilor veroase cu seici si emiri, chiar cu Emirul Dubaiului, ca tot este acesta o destinatie preferata…
[3] note de evaluare psiho-comportamentala a inculpatului, pentru a facilita dominarea sa si a-l timora in timpul interogatoriului si al confruntarii.
[4] note prin care se conduce procesul penal, fiind livrate scenariul, regia si elementele de tactica ale anchetei.
Asemenea presiuni diabolice, perverse si inimaginabile puse pe justitie nu sunt mentionate in Raportul privind Mecanismul de Verificare si Control. Nimeni nu s-a dus sa se planga pe afara ca a fost santajat cu dovezile propriilor slabiciuni si ca, intre compromitere si acceptarea pactului cu Diavolul , a ales sa-si vanda constiinta profesionala, sa incalce legea, sa pronunte sentinte de condamnare in absenta vinovatiei, fiindca onoarea pe care si-a patat-o este mai presus de valoarea suprema a libertatii omului.
Cand partidele si Parlamentul se vor elibera se sub ocupatia oculta si vor reforma juridic si institutional domeniul activitatii serviciilor secrete , cetatenilor Romaniei li se va garanta suprematia Constitutiei si a legilor, independenta Justitiei, integritatea Agentiei Nationale de Integritate si neutralitatea politica a autoritatilor publice de securitate nationala.
Sursa:WikiLeaks Romania
Într-un an, sub regimul Băsescu se filează şi ascultă cât în zece sub Ceauşescu!
Declaraţie politică incendiară
Numai Parlamentul poate fi garantul Constituţiei, al independeţei justiţiei, al presei, Agenţiei Naţionale de Integritate şi al Serviciilor de informaţii
Starea de profunda dereglementare a intregului sistem institutional al domeniului securitatii nationale si al activitatii serviciilor de informatii, a caror activitate secreta este, in absenta unei legislatii actualizate si predictibile, o permanenta sursa de intruziuni abuzive in viata intima si privata a cetatenilor, o amenintare grava la adresa drepturilor si libertatilor fundamentale, un pericol real pentru democratie continua sa fie acceptata de intreaga clasa politica, in pofida evidentei ca autoritatile publice de securitate si aparare nationala, ordine publica si siguranta civica sunt conduse, organizate si functioneaza in contextul politic al unor legi din anii 1991- 1992.
Zeci de mii de interceptari ale convorbirilor telefonice in asa zisul temei al securitatii nationale sunt ilegale
Nu mai putin de sapte legi permit declarativ interceptarea comunicatiilor , dar nu exista o lege care sa reglementeze regimul activitatilor de interceptare si protectia informatiilor privind persoanele interceptate ca legaturi ale suspectilor, fara a face obiectul autorizarilor de interceptare.
In perioada 1980-1988, potrivit cercetatorilor arhivelor securitatii, s-au aprobat 1310 interceptari si 123 de filaje.
Potrivit datelor comunicate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numărul de interceptări telefonice dar şi de înregistrări ambientale a crescut de la an la an. ÎCCJ a emis, în perioada 2005 - 1 noiembrie 2010, un număr de 13 932 mandate de interceptare în baza legii siguranţei naţionale (anul 2005 - 1554; anul 2006 - 2392; anul 2007 - 1985;anul 2008 - 2225; anul 2009 - 3011 ; 1 ianuarie - 1 noiembrie 2010 - 2765). În anii 2010-2011, dacă avem în vedere ultimele date oficiale, media anuală a fost dublată. Concluzia care se impune de la sine, este ca, in fiecare an luat in parte, s-au realizat mai multe interceptari decat a efectuat securitatea in noua ani !
Anterior, între anii 1991 şi 2004, mandatele au fost emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu mai multă largheţe. Acceptând, totuşi, media anuală a perioadei de după 2004, rezultă minimum alte 30.000 de mandate (dar, mai exact, cu ceva peste 38.000). Dacă la fiecare dintre aceste mandate luăm în calcul agenda convorbirilor şi legăturilor telefonice zilnice ale persoanelor interceptate, vor rezulta lesne peste un milion de persoane şi informaţiile aferente. Cunosc toate aceste persoane că au fost interceptate, expres sau incidental? Au ele posibilitatea să constate ce informaţii au fost prelucrate, ce circuit au urmat, cine le-a accesat şi împotriva cui să se îndrepte pentru eventualele divulgări ori utilizări, fără consimţământ, ale datelor privind viaţa lor intimă, familială sau privată? Dar dacă le-a fost violat secretul economic al afacerilor şi au fost trimişi în faliment?!
Absenţa unei legi a regimului interceptărilor care să instituie proceduri şi garanţii de prelucrare securizată a informaţiilor, anonimizare a persoanelor fără legătură cu obiectul detaliat al mandatului, absenţa regulilor de ordonare şi păstrare a suportului informaţiilor rezultate din interceptări, abuzul parchetelor de a nu cerceta scurgerile de informaţii cu caracter infracţional, nerespectarea confidenţialităţii instrucţiei penale şi multe alte situaţii pentru care legea nu este predictilă se constituie în tot atâtea premise de atenate la adresa libertăţii persoanei.
Mandatele emise în temeiul art. 13 al Legii nr. 14 /1992 privind securitatea naţională între 26 iulie 1991 şi 25 noiembrie 2004 au autorizat interceptările fără respectarea cerinţei de fond a însuşi textului de lege menţionat, care trimitea la respectarea prevederilor Codului de procedură penală, inoperante în cazurile actelor de obţinere a informaţiilor prin operaţiuni tehnice, deoarece serviciile de informaţii nu sunt îndrituite a efectua acte procedurale.
Modificările Codului de procedură penală din anul 2004 şi o decizie a Curţii Constituţionale au făcut inoperante dispoziţiile legii siguranţei nationale referitoare la interceptări.
Faţă de situaţia creată, dispoziţiile respective au fost traslatate în art. 20 al Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului. Reglementarea total atipică, mai corect spus lipsa de reglementare a regimului interceptării comunicaţiilor, dar şi a altor operaţiuni de culegere de informaţii care implică intruziunea în drepturile şi libertăţile fundamentale, viaţa intimă, familială şi privată a persoanei au creat posibilitatea ca “toată lumea să spioneze pe toată lumea”, dar niciodată să nu se ştie cine răspunde de violarea Titlului II al Constituţiei României (“Drepturile şi libertăţile şi îndatoririle fundamentale”) şi a Capitolului II din Titlul II al Codului penal (“Infracţiuni contra libertăţii persoanei”).
Crearea si utilizarea ofiterilor acoperiti este doar o posibilitate enuntata, fara a fi reglementata legal
Consecinta absentei cadrului legal de stabilire a situatiilor, conditiilor si limitelor utilizarii ofiterilor acoperiti a condus la abuzuri incredibile, cu consecinte negative dintre cele mai grave asupra independentei justitiei, a libertatii presei , liberei initiative in afaceri, functiionarii democratice a partidelor si chiar a puterii legislative.
Daca nu se va pune capat dereglemetarii si dezordinii in chestiunea operatiunilor sub acoperire, nu va trece prea mult timp pana se va pune problema ca unele institutii sa fie eliberate de sub ocupatia “serviciilor specializate” si infiltrate cu profesionistii de care este nevoie pentru functionarea lor doar in temeiul legii.
Serviciile specializate exercita presiunii asupra justitiei prin sistemul informarii strict secrete rezervate si special dedicate anumitor cauze
Afirmatiile publice ale judecatorului Adrian Neacsu privind imixtiunea “serviciilor specializate” in activitatea Consiliului Superior al Magistraturii vin sa ne confirme o situatie exploziva.
Cum in cauzele penale bazate pe inscenari si folosirea ilegala a agentilor provocatori nu exista o instructie penala conforma rigorilor procedurale, nu exista nici mijloace de proba realizate cu respectarea legii. Dosarele unor astfel de cauze , in mod firesc, ar trebui restituite Parchetului.
Mijloacele de proba lipsa din dosarele regizate sunt suplinite cu note “strict secrete” ale “serviciilor specializate”, care nu sunt piese ale dosarelor si nu sunt puse si la dispozitia tuturor partilor din proces
Notele “strict secrete” dupa care judeca sunt de mai multe categorii : [1] note cu informatii obtinute in secret si care nu au intrunit calitatea, cerintele si conditiile prevazute de lege pentru a putea fi realizate mijloacele de proba;
[2] note cu informatii in totalitate , ori in parte false, prin care inculpatilor li se pune in sarcina acuzatii extrem de grave, cel mai adesea imposibil de dovedit, dar puse pe seama unor surse secrete imbatabile, fara exceptie interceptari fara elemenete de verificabilitate. Aceste note pun o mare presiune asupra magistratilor. Conform notelor, ei au in fata un infractor extrem de abil, de regula manipulat de fosti securisti odiosi de rang inalt, sustinut de servicii straine inamice, cu conturi si averi ascunse, realizate pe seama afacerilor veroase cu seici si emiri, chiar cu Emirul Dubaiului, ca tot este acesta o destinatie preferata…
[3] note de evaluare psiho-comportamentala a inculpatului, pentru a facilita dominarea sa si a-l timora in timpul interogatoriului si al confruntarii.
[4] note prin care se conduce procesul penal, fiind livrate scenariul, regia si elementele de tactica ale anchetei.
Asemenea presiuni diabolice, perverse si inimaginabile puse pe justitie nu sunt mentionate in Raportul privind Mecanismul de Verificare si Control. Nimeni nu s-a dus sa se planga pe afara ca a fost santajat cu dovezile propriilor slabiciuni si ca, intre compromitere si acceptarea pactului cu Diavolul , a ales sa-si vanda constiinta profesionala, sa incalce legea, sa pronunte sentinte de condamnare in absenta vinovatiei, fiindca onoarea pe care si-a patat-o este mai presus de valoarea suprema a libertatii omului.
Cand partidele si Parlamentul se vor elibera se sub ocupatia oculta si vor reforma juridic si institutional domeniul activitatii serviciilor secrete , cetatenilor Romaniei li se va garanta suprematia Constitutiei si a legilor, independenta Justitiei, integritatea Agentiei Nationale de Integritate si neutralitatea politica a autoritatilor publice de securitate nationala.
Sursa:WikiLeaks Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu