Marcaj:cerc rosu;Durata: 1-8 ore
Distanţa: 29 km.
Traseul porneşte de la Troiţa din Şinca, unde ajungem venind mai ales de la cabana Şureanu (traseul 7) sau de la Grădiştea de Munte (traseele 12, 13). El poate fi utilizat şi pentru a ajunge la cabana Prislop, printr-o variantă care se îmbină parţial cu traseul 7. De la troiţă, din pajiştea de la Şinca, poteca cu punct roşu are direcţia nordică şi se recunoaşte uşor, fiind bine circulată, mai ales de ciobani. La început se păstrează pe curba de nivel, ocolind prin dreapta (est) un mamelon teşit şi avînd în faţă culmea prelungă a Muntelui Bătrîna (1 792 m), orientată NE-SV. După 10 minute de la plecare ajungem într-o şa, de unde cotim spre NE, urcînd uşor în lungul culmii Bătrîna, presărată cu ţancuri reziduale. În dreapta se deschide valea adîncă şi împădurită a pîrîului Untul (afluent al Boşorogului). Dincolo de jumătatea culmii, poteca trece printr-o îngustare, o adevărată poartă de stîncă, pe versantul nord-vestic al ei şi începe să coboare. Pe Muntele Bătrîna sînt plantaţi stîlpi metalici rari. La început coborîrea este ceva mai rapidă, dar, treptat, se domoleşte; trecem pe lîngă un izvor şi ajungem pe platoul Muntelui Sîpcea (1 670 m). După ce îl traversăm, păstrăm direcţia spre NE şi intrăm în pădurea de conifere. Panta devine mai mare, coborîşul mai rapid, pe o diferenţă de nivel de cca 100 m. După aproximativ 1¼ oră de la intrarea pe traseu, se ajunge în punciul Nisipişte, unde există o poiană lungă şi îngustă, cu o cabana - loc de odihnă al muncitorilor din Cugir. Dacă intrarea în acest traseu (la Şinca) se face în a doua jumătate a zilei şi nu dorim să ajungem la cabana Prislop, este recomandabil ca popasul de noapte să-l facem aici sau la cantonul din poiana Groşilor, din apropiere (1 km spre NE). Reluăm traseul din poiana de la Nisipişte, urmărind ca şi pînă aici linia de creastă, spre nord. După 5 minute poteca se bifurcă, cea din dreapta (est) merge la cantonul silvic Groşi şi coboară (circa 1 oră) pe preluca Groşilor la albia Rîului Mare. Urmărind-o pe cea din stînga (vest), transformată în drum de care, coborîm mai întîi pe lîngă o plantaţie (stînga); după circa 15 minute trecem pe lîngă un izvor cu vălău, iar de la el drumul coteşte brusc la dreapta şi în 5 minute ajungem pe dealul Moliviş, la o bifurcaţie cu un stîlp indicator; săgeţile îndrumă spre cabana Şureanu, prin Muntele Bătrîna (pe drumul pe care am venit), şi spre stînga, la cabana Prislop. Din acest loc, pînă la cabana Prislop se fac 3-4 ore, urmărind marcajul punct triunghi roşu. Mai întîi coborîm cca 20 minute printr-o pădure tînără de conifere pînă la albia Rîului Mic, amonte de chei. După ce o traversăm, urcăm timp de 10-l5 minute pe versantul opus, pînă în saua Lupşei, unde întîlnim marcajul triunghi/punct roşu (traseul 7), care ne conduce la cabana Prislop. De la ramificaţia de pe dealul Moliviş, în faţă (spre nord), apare o poteca lată nemarcată. Ea traversează platoul împădurit al Molivişului (lat de 1 km), după care coboară într-o şa mică, ocoleşte pe la est două vîrfuri şi, după 50-60 minute de la înscrierea pe ea, ajungem în poieniţa de la Răfăinul (1356 m). Mai departe trecem pe lîngă izvorul de la obîrşia pîrîului Chiciura (afluent al Rîului Mare) şi coborîm mai bine de 100 m diferenţă de nivel într-o şa, ocolim pe la vest Vf. Răchita Mare (Chiciura). În continuare, coborîşul uşor continuă prin pădure şi după aproape două ore de la plecare ajungem în poiana Răchita. De aici putem coborî fie în valca Rîului Mare, pe valea Răchitei, fie în valea Rîului Mic, la confluenţa cu Arieşul. Continuăm traseul spre nord, poteca traversează poiana, ocoleşte pe la est Vf. Răchita (1 238 m), apoi se lasă pe versantul vestic şi începe să coboare (peste 1 km) prin pădure, pînă se ajunge, după circa 1 oră din poiana de la Răchita, în cătunul Bocşitura, cu case răsfirate în jurul altitudinii de 1 100 m. Trecem printre casele răzleţe, ascunse după pîlcuri de pomi, ocolim un vîrf teşit pe la est, traversăm vreo 200 m de pădure şi după cca 20 minute ajungem la o bifurcaţie a drumului, lîngă o troiţă. La dreapta, drumul duce în cătunul Goaşele, unde avem mai multe posibilităţi de a coborî în valea Rîului Mare. Noi ne menţinem însă pe poteca de culme care coboară prin Fata Fîntînilor şi dealul Prisăcii în cătunul Bucuru, mai întins, dar cu case la fel de răzleţe presărate prin poieni. Aceste cătune s-au format probabil prin strămutarea locuitorilor de la şes în zona fostelor sălaşe. După mai mult de o oră de la bifurcarei drumului spre Goaşele, ocolind cîteva vîrfuri mici şi trecînd pe lîngă şcoala din Bucuru, ajungem la o intersecţie de poteci în apropierea Vf. lui Bucur (905 m). Cea din stînga coboară destul de repede, în serpentine, prin pădure, pînă în valea Rîului Mic, la cca 2 km amonte de orasul Cugir; cea din dreapta ocoleşte Vf. lui Bucur pe la est, după care se desprind din ea mai multe ramuri: una coboară în valea Rîului Mare, aproape de ,,Mistreţul"; alta în valea Rîului Mir, pe muchia Scăunel, nu departe de confluenţa acestuia cu Rîul Mare.
Sursa:guideromania.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu