Poiana Mărului - Buza Nedeii - vîrful Poiana Nedeii - vîrfui Bistricioara - vfrful Mătania (Nedeia) - Şaua lepei - colonia “Tomeasa"
Marcaj:
triunghi albastru pînă în vîrful Nedeia, apoi
Durata: 9-10 ore (5-6 ore pînă în vîrful Nedeia)
Legături cu traseele: 6, 7, 10, 11, 12, 13 şi 16
De la Staţiunea nPoiana Mărului" la barajul de la Gura Apelor se poate ajunge pe valea Bistrei Mărului (traseul 16) sau pe Culmea Nedeii si vîrful Baicu. Acesta din urmă, pe care îl descriem, este un drum ce se desfăşoară la înălţime, avînd un deosebit interes turistic. Pornim de la Poiana Mărului, din faţa hotelului “Scorilo" (650 m), şi trecem apa Bistrei Mărului. Ajungem la o intersecţie de drumuri forestiere. Drept înainte porneşte drumul de pe valea Şucului; la dreapta, cel ce face joncţiunea cu şoseaua asfaltată, ceva mai jos de staţiune; la stînga, cel care urcă paralele cu apa Bistrei. De la intersecţie o luăm la stînga (est) pe lîngă magazinul alimentar către păstrăvărie. Pe dreapta drumului, într-o fîneaţă, se înşiruie cîţiva stîlpi ai reţelei electrice. Mergem paralel cu aceştia, circa 150 de metri, şi apoi o luăm la drepta, pe poteca lată ce urcă pe o terasă a rîului. Zărim primul marcaj pe un fag bătrîn, lîngă gardul ce înconjură fîneaţa de pe podul terasei şi începem urcuşul. Ne afundăm treptat în pădurea de foioase care, toamna, îmbracă cele mai frumoase culori. Poteca urcă spre sud-est, tinzînd să prindă culmea ce separă Valea Fîntînii (dreapta) de Bistra Mărului (stînga).
După circa ½ oră de urcuş atingem culmea, pe care o urmăm spre stînga (est). Poteca urcă domol, ocolind în repetate rînduri mici proeminenţe pietroase. Urcuşul se accentuează, iar panta mai abruptă obligă la serpentine strînse, La circa 1 050 m altitudine, după 1 ¼ - 1 ½ oră de la plecare, ajungem în poiana ,,La Prcluci" situată într-o curmătură uşor vălurită. Traversăm o mică vîlcea, unde ceva mai jos susură un izvor. Poteca urcă din greu în serpentine strînse, către sud, pe versantul muntelui Buza Nedeii, ţinîndu-se în general pe linia de culme dintre Şucu şi Bistra Mărului. Ceva mai sus apare o altă poieniţă, netedă şi parţial înmlăştinită. Alte serpentine ne conduc printr-o pădure de molid mai rară, cu luminişuri, şi ajungem la golul de munte (circa 1600 m altitudine). Din Poiana Mărului pînă aici am urcat continuu timp de 3-3 ½ ore.
In faţa noastră se conturează culmea prelungă şi golaşă a Nedeii, pe care o vom străbate în totalitate. Pe tot parcursul ei, pînă la vîrful Nedeia[4] (Mătania), punctul cel mai înalt al culmii, poteca turistică este bine marcată; deseori, lîngă potecă se intîlnesc momîi (grupuri de pietre sau simple lespezi ridicate de ciobani pentru orientare, mai ales pe timp de ceaţă). De la marginea superioară a pădurii, după alte două serpentine ajungem într-o şa, la sud de vîrful Buza Nedeii. Aici poteca se bifurcă. Cea din stînga coboară pe nesimţite la stînele de la izvoarele Jdimirului. Cea din dreapta (traseul nostru) se îndreaptă spre sud şi urcă imperceptibil pe versantul de răsărit al culmii. în dreapta, cîteva vîrfuri stîncoase, despărţite prin şei mici, ne însoţesc pe o distanţă de aproape 1 km. Poteca ocoleşte pe la est vîrful Poiana Nedeii (1777 m) şi ne scoate într-o nouă curmătură; au trecut 3 ¾ - 4 ore de la plccare.
O abatere spre apus (dreapta), pe platoul vîrfului Poiana Nedeii, oferă un orizont larg în toate direcţijle. Spre vest, peste valea adîncă a Şucului se profilează cupola Muntelui Mic. Către nord şi est. Masivul Bloju, sprijinit de culmi mult alungite, cu poalcle îmbrăcate în păduri de molid, sfîrşeşte deasupra Bistrei Mărului. Ici şi colo, stînele risipite la marginea pădurii, pcte albicioase de grohotişuri, şi desenul neregulat al culmilor ne conduc privirile spre apus, dincoio de frumoasa depresiune a Poienii Mărului, pe creştetul Măgurii Marga, sau mai departe, pe profilul îndepărtat si neted al Munţilor Poiana Ruscă. La sud-est, un vîrf străbătut de o potecă ascunde Muntele Bistricioara şi vîrful Nedeia, iar mai în spate, ca două largi ferestre, apar Şaua lepei şi Şaua Şcheiului, două curmături ce delimitează Masivul Baicu. În partca de sud-vest se înalţă, masiv ca o cetate ce străjuieste zările, vîrful Ţarcu. Vîrfurile Căleanu şi Brusturu, între care s-a cuibărit Groapa Brusturului (două căldări conjugate, rupte în trepte împestriţate de grohotişuri), sînt mult suspendate deasupra văii Şuculeţului, a cărei obîrşie se retrage departe spre Şaua Şcheiului.
Pornim din nou la drum. Trecem pe deasupra unei stîne, ajungem într-o şa şi urcăm un piept de munte ceva mai abrupt, lăsînd la dreapta un grup de stînci ce pun în evidenţă un pachet de strate dure, apoi atingem vîrful cu cota 1943 m altitudine. Următorul urcuş ne conduce pe culmea netedă din care, ici şi colo, apar lespezi de piatră şi blocuri de stîncă. O abatere din potecă de circa 150 m la stînga ne scoate deasupra unui abrupt stîncos, apărut pe neaşteptate, care conturează frumoasa căldare glaciară Zănoaga Dalciului. La cîteva sute de metri sub noi, pe patul văii glaciare, un pîrîias se strecoară printre pripoare şi conuri de grohotiş la marginea unei stîne, pentru a se ascunde în pădure. De jur-împrejur pereţi de piatră scrijeliţi de torenţi conturează lăcaşul gheţarilor de altădată.
Revenim la traseu. în drumul ei spre sud-est, poteca coboară într-o şa, de unde pleacă spre stînga o potecă ciobănească ce se îndreaptă către est, pe marginea Căldării Dalciului. In continuare, urcăm domol spre sud-est, pe Muntele Bistricioara (2005 m), unde ajungem după 4 ½ -4 ¾ ore. Ne întîmpină două stînci, puternic măcinate de gerul iernilor aspre şi lungi. Spre stînga, povîrnişul ondulat al culmii face loc Căldării Frîncului. Continuînd să mergem către est-sud-est, urcuşul devine treptat lejer, pentru ca să se accentueze pe măsură ce ne apropiem de vîrful Nedeia (2150 m). Atingem vîrful, care pe vreme bună oferă o privelişte cuprinzătoare. în preajma vîrfului, pe faţa lui vestică, dinspre valea Şuculeţului, în unele veri mai puţin secetoase, se află şi un mic izvor. De la Poiana Mărului pînă aici s-au scurs 5-6 ore.
În vîrful Nedeia se face legătura cu traseul 10, marcat cu bandă roşie, care, venind de la Muntele Mic pe la Cuntu şi vîrful Ţarcu, se îndreaptă către Şaua lepei şi colonia ,,Tomeasa". Aşadar, de la vîrf o luăm la stînga, spre est-nord-est. Admirînd căldările glaciare de la obîrşia Varîngului, ne strecurăm pe faţa nordică a vîrfului Baicu şi coborîm în Şaua lepei. De aici mergem pe valea Corciovei pînă la drumul de contur al lacului Gura Apelor şi apoi pe acesta, la stînga, către colonia ,,Tomeasa" (timp necesar 4-4 ½ ore). Pentru detalii, vezi şi traseul 10.
Sursa:guideromania.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu