marți, 3 iulie 2012

Poiana Marului-Valea Sucului-Paraul Caleanu-Saua Plaiului (muntii Tarcu)



Poiana Mărului - valea Şucului - Pîrîul Căleanu - Şaua Plaiului





Marcaj:
bandă roşie                                          

Durata: 7-8 ore

Legături cu traseele: 6 şi 10





Traseul spre vîrful Căleanu are două secvenţe deosebite. Prima urmează şoseaua forestieră de pe Valea Şucului, lungă de 7,7 km, ajungînd pînă dincolo de confluenţa cu Şuculeţul, şi poate fi parcursă cu mijloace auto care, de obicei, merg pînă la cabana forestieră nOlteana". Cea de a doua secvenţă este o potecă de culme ce urcă pînă la vîrf.

Incepem excursia noastră plecînd de la Poiana Mărului, din faţa hotelului “Scorilo", pe drumul ce se îndreaptă pe valea Şucului. Traversăm Bistra Mărului şi drumul ce însoţeşte rîul, cotim la dreapta, pe sub un mal abrupt, şi apoi la stînga. Trecem de cantonul silvic şi de viitoarea şosea Poiana Mărului - Zăvoi - Oţelu Roşu.

Urmăm traseul prin pădure, paralel cu rîul Şucu. Marcajul nostru (bandă roşie) alternează cu marcajul bandă galbenă, care duce peste Culmea Jigorei la staţia telescaunului din Valea Craiului (traseul 6). De pe versanţi se scurg ape repezi, uneori înspumate. Pe măsură ce înaintăm spre sud, către inima muntelui, valea se îngustează, luînd aspectul unui mic defileu.

Pe dreapta atrag atenţia stînci şi pereţi abrupţi, strecuraţi printre molizi, ce se înnoadă undeva sus, în Cleanţul Boborăţii. Aici, panta Şucului este mai înclinată, iar apele învolburate ocolesc bolovani rnari, se despart sau se adună şi sar înspumate din treaptă în treaptă. Ajungem la gura văii Şuculeţului (6,3 km cle la Poiana Mărului), într-o mică poiană, unde întîlnim o clădire părăsită. Traversăm Şuculeţul şi continuăm traseul pe drumul forestier, însoţind pîrîul Olteana (numele Şucului în cursul superior). După mai bine de 1 km trecem apa pe partea stîngă. Urmărim cu atenţie semnele de marcaj bandă roşie, de pe marginea drumului; după 200 m ajungem la un loc de răscruce, marcat pe o stîncă de pe partea dreaptă prin săgeţi.

Atenţic! Acest ,,indicator" poate trece neobservat la urcuş, dar este vizibil la coborîş.

Din acest loc părăsim drumul forestier. Poteca se îndreaptă spre stînga şi urcă pieptiş pe versant. Aici începe secvenţa a doua a traseului către vîrful Căleanu şi Şaua Plaiului. Incepem să urcăm către est (stînga), prin pădure, ţinîndu-ne în apropierea unui pîrîu, afluent al pîrîului Oltenna. După circa 45 de minute, timp în care cîştigăm circa 200 m difercnţă de nivel, ajungem pe culnic, într-o şa ceva mai largă. în stînga, în josul culmii, se înalţă un mamelon rotunjit, cu rarişte. După binemeritatul popas, o luăm la dreapta, urmînd culmea, tot prin pădure, pe direcţie sud-est. Trecem pe lîngă o fostă pepinieră silvică şi la circa 1400 m altitudine ieşim din pădure. A trecut 1 oră din şa şi circa 2 ore de cînd am părăsit drumul forestier. Străbătînd pajiştea subalpină, trecem prin apropierea unei stîne, urmăm culmea în urcuţ spre o zonă ceva mai plană şi, după alte 40 de minute străbatem o porţiune de traseu care ne permite un mic respiro. Către dreapta, o potecă ciobănească se îndreaptă spre stînele aflate la izvoarele pîraielor afluente ale pîrîului Olteana.

Păşunea se lărgeşte treptat, iar zarea se deschide tot mai mult. Urcăm în continuare, aproximativ pe direcţia sud, către vîrful rotunjit ce ne apare în faţă; sîntem deja pe Culmea Brusturului. La circa 1 ¼ - 1 ½ oră de la liziera pădurii, intersectăm un alt drum pastoral care vine din bazinul Şucului şi care, mergînd relativ orizontal, trece în cel al Şuculeţului. Urmînd linia de cea mai mare pantă, în serpentine, atingem vîrful Brusturu (2116 m) după circa 2 ¾ ore de la ieşirea din pădure şi aproape 5 ore de cînd am părăsit drumul forestier.

Străbătînd Culmea Brusturului, urcuşul este compensat de larga privelişte asupra împrejurimilor. Spre dreapta, admirăm bazinul superior al pîrîului Olteana, cu relieful modelat de gheţari. Dincolo de ea se înalţă Culmea Jigorei, care leagă Muntele Mic de Masivul Ţarcu. Spre stînga (est) cuprindem cu privirea valea Şuculeţului, dincolo de care se arcuieşte Culmea Nedeii, cu profilul ei netezit şi uşor înclinat. Pe faţa estică a vîrfului Brusturu se află căldarea glaciară Groapa Brusturului, pe care acum o putem admira de deasupra pereţilor ei. După ce trecem de vîrful Brusturu, coborîm într-o mică şa, pregătindu-ne de un scurt şi ultim urcuş, către vîrful Căleanu (2190 m). Urmăm cu atenţie culmea şi, după 15-20 de minute, ajungem pe impozantul vîrf al Masivului Ţarcu. Au trecut 5-5 ½ ore de cînd am părăsit drumul forestier.

Asocierea de culmi netezite, bine acoperite cu vegetaţie din care nu lipsesc tufele de ienuperi şi jnepeni, şi de văi puternic adîncite în corpul muntelui se desfăşoară în toată splendoarea. Din vîrf, coborîm lin către sud-vest (uşor către dreapta), pe un platou întins, iar după 15-20 de minute ajungem în Şaua Plaiului (2075 m), unde întîlnim traseul 10, care străbate culmea principală a Masivului Ţarcu. Coborînd prin căldarea glaciară Oboroacele putem continua traseul către Cuntu (2 ore) sau spre Muntele Mic (5 ore), dacă forţele ne permit. De asemenea, putem urca la staţia meteorologică de pe vîrful Ţarcu, în circa ¾ oră, sau putem merge către Şaua lepei (stînga), în care caz ne sînt necesar 3-3½ ore.

Sursa:guideromania.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu