sâmbătă, 7 iulie 2012

Saua Iepei-Vf.Custurii-Vf.Bloju-Vf.Pietrei-Vf.Scarisoara-Vf.Petreanu-a)Sarmizegetusa;b)Clopotiva(muntii Tarcu)



Şaua lepei - Vîrful Custurii - vîrful Bloju -Vîrlul Pietrei - vîrful Scărişoara - vîrful Petreanu - (a. Sarmizegetusa; b. Clopotiva)

Traseu nemarcat                                                  

Durata: 9-11 ore

Legături cu traseele: 10, 12, 13, 14, 15, 16 şi 17

Şaua Iepei constituie un însemnat punct de răscruce pentru traseele turistice din munţii Ţarcu. Aici ajungem pornind de la colonia ,,Tomeasa", pe traseul 10, în sens invers, folosind mai întîi drumul de contur al lacului de la Gura Apelor şi apoi poteca ce urcă pe versantul stîng al văii Corciova, timp de 3 ore.

Tot în Şaua Iepei putem ajunge venind dinspre Muntele Mic (traseul 10) sau dinspre Armeniş (traseele 9 şi 10), cu intenţia de a străbate integral cele mai mari înălţimi ale Munţilor Ţarcu, din Depresiunea Timişului pînă în ,,Ţara Haţegului". Şi într-un caz şi în altul, din cauza modestelor posibilităţi de cazare, recomandăm excursia cu cortul. Din Şaua Iepei (1727 m), cumpănită între izvoarele Bistrei Mărului şi Corciovei, important punct de răscruce pentru traseele din Ţarcu, începem traseul către Sarmizegetusa, peste crestele masivului Bloju, desfăşurat sud-vest - nord-est.

Ne angajăm în urcuş pe o potecă, mai puţin bătută în prima porţiune, ce suie în serpentine largi pe versant, lăsînd în stînga o suprafaţă compactă de jnepeniş. Incetul cu încetul panta se domoleşte şi ajungem la peste 2 000 m altitudine, după aproximativ 1 oră de urcuş. Spre răsărit (dreapta), pe coastă, se desface o potecă bine conturată care ajunge, prin căldări, la stînele Gropiţa şi Tomeasa. In scurt timp, după ce traversăm cîteva mameloane schiţate pe culmea netedă, poteca ajunge la Vîrful Custurii (2089 m), cunoscut şi sub numele de Netiş. Urcuşul la vîrf poate fi evitat pe poteca ce îI ocoleşte prin stînga şi iese în şaua situată la nord-vest de acesta. Pînă aici s-a scurs 1 ¼ - 1 ½ oră din Şaua Iepei. Sub Vîrful Custurii, spre sud-est, se observă Căldarea Zeicului, traversată de poteca ce duce spre Tomeasa şi către vîrful Zeicu; la nord se deschide impresionanta căldare a Pietrei (Netişului), asemănătoare unui vast amfiteatru. în această zănoagă, sub abrupturile ei semicirculare, se remarcă un relief haotic. Grohotişuri organizate sub formă de conuri sau risipite pe coastele stîncoase alternează cu forme rotunjite, praguri şi trepte glaciare, în bună parte îmbrăcate într-o nraare de pietre". în această dezordine încîntătoare a naturii, apele unui iezer mare şi ale altor două mai mici adună în undele lor minunate ochiuri de cer albastru, pe care se proiec-tează adesea clăbucii norilor albi.

Din Vîrful Custurii ne îndreptăm către nord-vest, pe marginea Căldării Pietrei, către cele două piscuri stîncoase - parcă gemene - vîrful Bloju (2162 m) şi Vîrful Pietrei (2192 m). Urmăm coama dintre Căldarea Pietrei (dreapta) şi izvoarele Bistrei Mărului (stînga), urcînd panta de sud a vîr-fului Bloju, printre blocuri mari de stîncă şi grohotişuri. Depăşim vîrful pe faţa lui estică şi coborîm în şaua ce îl separă de Vîrful Pietrei. Către stînga se desprinde o potecă nemarcată, care coboară prin Muntele Păltineţu la Poiana Mărului (traseul 17). Depăşim intersecţia şi printr-un urcuş scurt atingem Vîrful Pietrei, de unde se deschide un peisaj măreţ. Către apus se conturează contraforturile muntoase ce sprijină vîrful şi se pierd în depărtare spre Po-iana Mărului. La răsărit, în lungul Văii Pietrei, se înalţă cetatea stîncoasă a Munţilor Retezat, cu vîrful Retezat, semeţ şi singuratic. Din Şaua lepei pînă în Vîrful Pietrei s-au scurs 2 ¼ -2 ½ ore de mers.

Reluăm traseul. Coborîm custura nordică a Vîrfului Pietrei, care desparte Căldarea Pietrei de Căldarea Peceneaga, şi ajungem într-o şa (2 100 m) pentru a urca apoi în vîrful Bistra (2160 m) care domină trei căldări glaciare: Bistra Boului (la nord), Peceneaga (vest) şi a Pietrei (est). Din vîrful Bistra se desprinde spre stînga (nord) o potecă nemarcată (traseul 12), care prin vîrfurile Cununii, Murgani, Sturu şi Zănoaga ajunge la Poiana Mărului. Poteca noastră se angajează pe culme, spre nord-est, şi ne conduce într-o şa netedă. Din şa se vede mai bine, sub un alt unghi, Căldarea Pietrei, pe care am ocolit-o începînd de la Vîrful Custurii pînă aici. La nord, sub şa (unde am ajuns după 1V4 oră din vîrful Bloju), se deschide Zănoaga Bistrei Boului, acoperită aproape în întregime de jnepeniş. Grohotişurile se furişează la piciorul pantelor sub Vîrful Cununii. Mai multe lacuri ascunse în jnepeniş îşi trimit apele limpezi spre nord; unite într-un singur şuvoi ele alcătuiesc izvorul principal al Bistrei. O potecă ciobănească se lasă în căldare, spre lacuri.

In urcuş molcom, poteca noastră, îndreptată spre nord-est, ne scoate pe spinarea Dealului Negru. Atingem pe nesimţite ,,vîrful" de numai 2084 m şi mai privim o dată peisajul, profitînd de orizontul larg deschis. Avem grijă să nu ne abatem spre dreapta, pe poteca ciobănească cu direcţie est, care străbate culmea mamelonată a Dealului Galben şi coboară apoi spre Rîul Mare. Drumul nostru se lasă pieziş pe versantul de răsărit al muntelui, pe sub tufişuri compacte de jnepeniş şi pe deasupra izvoarelor Văii Negre, răsfirate în căldarea glaciară deschisă către dreapta. Coborîşul se accentuează, iar poteca trece prin jnepeniş în serpentine şi răzbeşte într-o şa înierbată. Cotim către stînga, pe sub vîrful Scărişoara (1880 m) şi coborîm, tot prin jnepeniş, către şaua de la nordul vîrfului. În dreapta, ceva mai jos, sub culme se află stîna Scărişoara.

In continuare, ocolim prin dreapta un mamelon şi atingem o nouă şa. Mergînd către nord-est, urcăm pe un vîrf rotunjit şi ajungem pe un platou ce se continuă pînă în vîrful Petreanu. Poteca urmează flancul stîng al vîrfului Petreanu (1895 m). Au trecut 5-6 ore de mers de la Şaua lepei. Ajungem astfel pe panta nordică, nu departe de vîrf, la o răscruce, de unde avem două variante de coborîre în Depresiunea Haţegului.

a. Varianta către Sarmizegetusa

Pentru a ajunge la Sarmizegetusa, alegem poteca ce se lasă căfre nord (înainte), pe culme şi apoi o ia la stînga (nord-vest), coborînd prin pădure şi poieni. în şaua de la est de vîrful Groşanu (1 154 m) întîlnim o troiţă. Din această şa nu mergem înainte, coborînd către stînele din poiană, ci o luăm la dreapta (nord) pe poteca bine bătută; apoi intrăm în pădure şi trecem pe lîngă izvoarele unuia dintre afluenţii pîrîului Zeicani. Mergînd pieziş pe versant, atingem culmea, unde întîlnim venind din dreapta o potecă ce coboară direct din vlrful Petreanu. Trecem pe dreapta culmii netezite (versantul estic) şi coborîm către nord-est, spre cariera de cuarţ de la izvoarele Zlatinei, de unde folosim drumul carosabil ce duce la Sarmizegetusa. Lăsăm pe dreapta un saivan, iar în stînga, numeroase stîne şi un canton pastoral. De la cariera de cuarţ, avem de străbătut 14,5 km (3 ½-4 ore) pînă la Sarmizegetusa. Drumul merge pe versant, paralel cu apa Zlatinei, apoi coboară în serpentine numeroase, prin păşuni şi fîneţe, către nord-est, şi din nou merge paralel cu Zlatina, pe sub vîrful Ciclodan (1145 m). în cele din urmă el coboară în serpentine pe abruptul ramei deluroase a Depresiunii Haţegului şi ajunge la Sarmizegetusa, după ce traversează o întinsă păşune. Pentru a scurta distanţa, putem folosi numeroasele scurtături ce întretaie serpentinele. După 9-10 ore de mers sosim la hanul turistic aflat în această frumoasă localitate a ,,Ţării Haţegului".

b. Varianta către Clopotiva

După ce trecem de vîrful Petreanu, poteca noastră se angajează pe culmea înierbată, orientată spre nord-est. Ocolim prin stînga mamelonul cu cota 1718, intrăm în pădure şi urmăm firul culmii pe distanţă de circa 500 m. La aproximativ 1600 m altitudine, ieşim din pădure în rarişte. Din nou intrăm în pădure şi coborîm uşor către stînga, paralel cu unul dintre afluenţii văii Hobiţa. La circa 1 320 m altitudine, poteca se abate la dreapta, mergînd mai întîi pe curba de nivel, apoi din nou pe culme, către Poiana Tăului. Trecem de o şa unde se află şi un sălaş şi urcăm câtre nord-est, pe muchia cul-mii. Străbatem o alternanţă de rarişti şi poieniţe, apoi o porţiune ceva mai netedă. Incepem să urcăm pieptiş prin poiană şi ulterior prin pădure, atin-gînd astfel vîrful Furcătura (Furcitura) Clopotivei (1457 m). De aici coborîm către est, urmărind culmea şi lăsînd în dreapta fîneţele presărate cu sălaşe. În continuare coborîm uşor pe culme, apoi ceva mai accentuat, prin poiană, îndreptîndu-ne către liziera pădurii. După 4-4 ½ ore din vîrful Petreanu sosim la capătul drumului ce asigură accesul spre construcţiile hidroenergetice de pe Rîul Mare. Drumul coboară prin pădurea compactă, descrind serpentine largi cale de 7 km, pînă la drumul modernizat ce însoţeşte Rîul Mare. Putem scurta traseul folosind cîteva poteci ce ,,taie" serpentinele şi coboară în acelaşi drum. De asemenea, de la ultima serpentină putem coborî direct, pe o altă potecă, în satul Clopotiva.
Aşadar după 5-5^2 ore din vîrful Petreanu, intrăm în Depresiunea Haţeg (la circa 500 m altitudine). Se recomandă ca întregul traseu, cu cele două variante, să se parcurgă în două etape, înnoptînd în cort sau la stînă.

Sursa:guideromania.com


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu