joi, 12 iulie 2012

Saua Iepei-Vf.Custurii-Vf.Bloju-Vf.Pietrei-Vf.Cununii-Vf.Murgani-Vf.Zanoaga-Poiana Marului (muntii Tarcu)



Şaua Iepei - Vîrful Custurii - vîrful Bloju -Vîrful Pietrei - Vîrful Cununii - vîrful Murgani - vîrful Zănoaga - Poiana Mărului

Traseu nemarcat                                                      

Durata: 7-8 ore (4 ½ -5 ½ ore din Vîrful Pietrei)









Acest traseu se recomandă turiştilor care, străbătînd culmile masivelor Ţarcu şi Baicu, doresc să coboare la Poiana Mărului peste Vîrful Pietrei sau celor interesaţi să meargă de la Gura Apelor la Poiana Mărului, pe o cale diferită de cea descrisă în traseul 17. Din Şaua lepei ajungem la Vîrful Pietrei, folosind traseul 11 care atinge vîrfurile Custurii şi Bloju. Din vîrful Bistra (2160 m) situat imediat la nord de Vîrful Pietrei, se desprind două culmi, care îm-brăţişează izvoarele rîului Bistra: Culmea Dealul Negru-Petreanu, prelungită spre nord-est, către Sarmizegetusa, şi Culmea Cununii, ce se îndreaptă iniţial către nord şi se roteşte treptat spre nord-vest. Traseul nostru urmează această a doua culme.
Din poteca ce ocoleşte prin dreapta vîrful Bis-tra, o luăm la stînga şi urmăm culmea exact către nord, pe marginea căldării glaciare a Bistrei. Ajungem într-o şa foarte largă, dincolo de care se înalţă Vîrful Cununii (2083 m), rotunjit, cu pajişti şi pîlcuri de jnepeniş. De sub abruptul prăpăstios al vîrfului, la umbra căruia se deschide o căldare glaciară cu două lacuri, izvorăşte Bistra. La vest de Vîrful Cununii se adînceşte valea Peceneaga, cu izvoarele sale înrămurate, prinse între coamele munţilor. Depăşim Vîrful Cununii mergînd pe versantul său stîng (faţa sudică), în coborîre piezişă prin stîncăria de granit şi grohotişuri risipite haotic, strecurîndu-se printre jnepeni. Urmăm poteca pe curbă de nivel, pe la obîrşia unuia dintre afluenţii văii Peceneaga şi, treptat, ocolim prin stînga vîrful Murgani (1966 m). Ajungem astfel într-o şa abia schiţată ce separă vîrful amintit de vîrful Lolaia (1 873 m). Ocolim şi acest vîrf prin dreapta şi urmăm culmea despădurită, care devine relativ netedă. După cîteva sute de metri intrăm în pădure şi urmăm riguros culaea cale de peste 1 km, ajungînd astfel sub creştetul pleşuv al vîrfului Sturu (1 823 m).
leşim din pădure şi urcăm pe acest vîrf care oferă un orizont larg deschis. De sub el coboară spre est cîţiva afluenţi ai Bistrei, spre nord-vest afluenţii pîrîului Marga, iar spre sud-vest pîrîul Sturu, tributar Bistrei Mărului. Din vîrful Sturu cuprindem cu privirea întregul ţinut. Spre nord poienile de pe culmi sfîrsesc şi totul este acoperit cu păduri întinse. Pe valea Bistrei, satele se înşiră în lungul şoselei şi căii ferate, diricolo de care se înalţă povîrniţi Munţii Poiana Ruscă, cu podurile lor etajate şi împădurite. La vest, Depresiunea Poiana Mărului, ţesută în lung de firul argintiu al Bistrei, e străjuită de silueta greoaie a Măgurii Marga si a Muntelui Mic. Către sud, Piciorul Nedeii, neted, sculptat pe margini de căldări glaciare, încearcă să acopere timid fundalul vîrfului Căleanu.
De la vîrful Sturu reluăm traseul spre vest, mergînd chiar pe culme, prin pajiştea tăiată ca un culoar prin pădurea de conifere. Din stînga soseşte poteca ce ocoleşte vîrful Sturu. Coborîm într-o şa sub care, pe stînga, se află stîna din Sturu. Depăşim un alt vîrf aplatizat şi continuăm drumul prin pădure, către o nouă porţiune netezită a culmii, pe direcţie vest. În stînga, ceva mai jos cu circa 60 m altitudine, se află un izvor binecunoscut, Fîntîna Oacheşă, lar în apropierea lui, stîna cu acelaşi nume. In continuare, poteca trece prin rarişti şi pătrundc din nou în pădure. Depăşim un vîrf teşit (1595 m) şi coborim iarăşi prin rarişte într-o şa. După un scurt urcuş atingem vîrful Zănoaga (1455 m), la o ora de mers din vîrful Sturu.
Sîntem într-un punct de răscruce. Poteca ce urmează culmea tnainte, către nord-vest, duce în Măgura Marga. Traseul nostru urmează însă poteca ce o ia la stînga (sud), prin pajişti, coborînd în trepte şi lăsînd în stînga Valea Rea. Ocolim prin dreapta un vîrf (1418 m), străbătînd în continuare păşunile inter-calate cu arbori izolaţi şi coborîm din ce în cc mai abrupt. Intrăm într-o pădure tînără de foioase, în care treptat îşi fac apariţia numerosi mesteceni. leşim din lăstărişul de mesteacăn în preajma unui releu metalic, azi dezafectat. De aici poteca şi drumul de acces la releu coboară în serpentine numeroase pe versantul înclinat. Admirăm splendida imagine a localităţii Poiana Mărului, dincolo de care se înalţă Muntele Mic. Ceva mai la est se vede şantierul unde se construieşte barajul de pe Bistra Mărului. Drumul nostru ajunge în preajma unor case şi apoi, cotind la dreapta, coboară la drumul asfaltat de pe Bistra Mărului, în locul de unde porneşte, tre-ctnd rîul, şi traseul turistic spre Muntele Mic (bandă albastră, traseul 3). De la vîrful Zănoaga pînă aici au trecut 1 ½-2 ore. Ajunşi în drumul modernizat, o luăm la stînga şi după numai 10 minute sosim la hotelul ,,Scorilo".

Sursa:guideromania.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu