Ghe NICA-Blog: Domnia lui Vlad Tepes

luni, 12 noiembrie 2012

Domnia lui Vlad Tepes

Vlad Tepes a fost fiul lui Vlad Dracul, de la care a mostenit nu numai unele calitati remarcabile, dar si porecla de Draculea. Vlad Dracul a fost un barbat drept si neinfricat, vestit pentru vitejia de care dadea dovada in razboaie si pentru intelepciune. Vlad Dracul a avut cinci copii dintre care doi erau neligitimi. Toti copii au reusit sa ocupe tronul Tarii Romanesti, Vlad Tepes domnind in 1448.
Celebrul Dracula s-a nascut in anul 1430 sau 1431 pe cand tatal sau se afla in Transilvania. Ajuns domn al Tarii Romanesti cu sprijinul lui Sigismund de Luxemburg, regale Ungariei, catre sfarsitul anului 1438, Vlad Dracul a avut de infruntat presiunea Imperiului Otoman aflat in plina ofensiva.
In anul 1438 Vlad Dracul a fost obligat sa insoteasca trupele turcesti in Transilvania iar in anul 1442 a fost chemat la Poarta unde sultanul l-a inchis la Galipoli, sub acuzatia ca in timpul campaniei din 1438 a fost “fatarnic". In 1443 Vlad Dracul s-a impacat cu Iancu de Hunedoarea si a adoptat o atitudine net antiotomana.Actiunea lui Iancu de Hunedoara urmarea sa reconstituie frontu antiotoman pe linia Dunarii. Vlad Tepes a ajuns domn in Tara Romaneasca cu ajutor turcesc in 1448.
Domnia lui Vladislav al II-lea (1447-1456). Pribegia lui Vlad Tepes. Reocuparea tronului (1456)
Vladislav al II-lea a incercat sa duca o politica de echilibru intre Imperiul Otoman aflat in ofensiva si regatul Ungariei, a carei aparare o organiza cu secces romanul iancu de Hunedoara. Un moment important in relatiile externe ale Tarii Romanesti il constituiet tratatul de pace pe timpt de trei ani incheiat la 20 noiembrie 1451 intre Ungaria si sultan.
In acest tratat se prevedea, printre altle, ca Vladislav trebuia sa plateasca mai departe tribut Imperiului Otoman, in timp ce fata de Iancu de Hunedoara era obligat la “ascultare, supunere si indatorire".Dupa cucerirea Constantinopolului (20 mai 1453) presiunea otomana asupra tarilor romane avea sa se intareasca.
Iancu de Hunedoara a facut o ultima tentativa de a scoate Tara Romaneasca din situatia primejdioasa in care se afla, organizand o expeditie la sud de Carpati, in cursul lunilor octombrie-noiembrie 1455.
Vlad Tepes ajuns la tronul tarii cu sprijinul turcesc in toamna anului 1448 si izgonit de Vladislav se intoarce in Imperiul Otoman. La 6 februarie 1452, Vlad Tepes se gasea in Transilvania, unde incerca sa reocupe tronul Tarii Romanesti. In 1456 Iancu e Hunedoara a hotarat sa-l sprijine pe Vlad Tepes pentru inlocuirea li Vlasislav al II-lea. Domnia a II-a a lui Vlad Tepes a inceput in iulie sau august 1456, inainte de 20 august, cand rivalul sau era in mod sigur mort, si dupa 3 iulie, cand Vlad Tepes nu era inca domn.
Politica interna a lui Tepes
Dorinta lui Tepes de a fi considerat un “mare stapanitor" nu poate fi pusa la indoiala, tinand seama de intreaga politica de intarire a autoritatii domnesti dusa de aprigul voievod. Pentru a fi recunoscut drept “mare suveran" cum se considera el insusi, domnul ar fi trebuit sa dispara de mijloacele necesare ca sa-si faca respectata o asemenea autoritate.
Vlad Tepes a inteles ca principala cauza a slabirii statului erau luptele pentru putere.Prin uciderea boierilor Vlad Tepes urmarea sa-si intareasca domnia. Anul 1459poate fi considerat anul in care Tepes a reusit sa lichideze opozitia boierimii si sa-si consolideze domnia.
Sursa:portalroman.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;