RESITA—ANINA (PRIN COMARNIC)
Drum auto pietruit. Distanta: 34 km.
Cantonul silvic Comarnic, cu o frumoasa constructie de lemn, asezat in lunca unde se intilnesc piriul Toplitei cu cel al Comarnicului, este un loc cautat atit prin frumusetea priveliste, cit si pentru vecinatatea pesterii Comanic, una din frumoasele pesteri ale tarii noastre.
Drumul pe care il descriem, spre Anina, se intilneste aici cu o poteca marcata ce face legatura la est cu Semenicul, prin cabana Crivaia sau vila Klaus, si la vest cu comuna Carasova, in parte prin cheile Carasului.
Pestera Comarnic este printre cele mai vechi cunoscute si descrise din patria noastra. Declarata monument al naturii, inchisa cu o poarta de fier — vizitarea facindu-se cu ghid — ea ofera azi, pe cei 4040 m lungime, adevarate minuni ale genezei subpamintene. Sapata de apele piriiasului Ponicova, care si-a gasit cale mai scurta prin fisurile Cracului Putnata, prelungire a culmii Navesul Mare, ea prezinta o galerie fosila superioara si una inferioara activa. Galeria superioara este deosebit de bogata in formatiuni concretionare; asa este, chiar la intrare, „Barba lui Mahomed'. Galeria continua apoi cu cele mai variate fructe exotice: „nuci de cocos', ,,lamii', „banane', printre „trunchiuri de palmieri'. Undeva, printre „candelabre' si „orgi', intilnim un original „cronometru cu picaturi de apa'. Mai departe intilnim „Panteonul', „Sala festiva', „Clopotul', „Vezuviul', si denumirile continua in aceasta infinitate de forme, nascute dintr-o adevarata betie a genezei cavernicole.
Trecind de Comarnic, drumul urca usor, ocolind culmea Navesului. Din inaltimea pe care a cistigat-o dupa aproximativ l km, prin scurtele raristi se poale observa valea Carasului si inceputul salbaticelor chei ce incep de la varsarea piriului Comarnic. Imagini indepartate, salbatice — drumul in continuare este lipsit de perspectiva — dezvaluie aceeasi lume nesfirsita a padurilor, pe care in special pe acest traseu o gusti din plin, in variate forme.
Aici, in apropiere, urmind terasamentul unei vechi linii industriale, dam de pestera Popovat, cu o lungime a galeriilor de l 100 m, deosebit de bogata si ea in formatiuni concretionare. Cu putin inainte de km 17, drumul care a urmarit linia seaca si de mult parasita a Ponicovei, punctata de un sir de doline, iese in lumina poienilor. Imediat in stinga apare si valea Ponicovei si gura prin care apele sale sint inghitite de adincuri. Valea se deschide larga, cu poieni intinse ce ajung pina la cantonul silvic Navesul Mare — km 18, rascruce de drumuri. Aici se desparte un al drum ce trece culmea in valea Birzavei si coboara apoi la Valiug (cantonul Navesul Mare — Valiug: 16 km). Cantonul, situat pe o mica culme, are o perspectiva frumoasa spre valea Carasului, marginita de stincarii de calcar.
De la canton drumul coboara spre valea Carasului in citeva serpentine desfasurate pe un versant despadurit, oferind tot timpul perspectiva vaii. Continuind drumul pe vale, cu padurea ce a coborit si a inchis iarasi perspectiva, se ajunge la cantonul silvic Jervanul (km 22).
Valea Jervanului, un afluent mare al Carasului, aici, spre obirsie, a creat o mica lunca, un loc de frumoasa perspectiva. In spre est, catre Semenic, culmile lungi, greoaie, pe stinci sistuoase, sint bine impadurite, adapostind exploatari forestiere. In fata, spre vest, peste apa Carasului, se inalta stinci calcaroase ale Iesi-Navesului, cu vegetatia si pitorescul specific. Ca in atitea alte locuri frumoase din munti, si aici omul si-a creat loc de odihna si popas. Alaturi de cantonul silvic si de cabanele de exploatare sint inca doua cladiri, amenajate vara ca tabara pentru copii. Citeva saptamini de viata in munti in singuratatea peisajului cind aspru, cind pasnic, in apropierea nemijlocita a padurii, a lumii ei de taine si intelesuri, sint fara indoiala binevenite.
Parasim Jervanul si ne pregatim de un drum lung in pustietatea codrilor, fara perspectiva, fara locuri amenajate pentru popas. Este trecerea din valea Carasului in valea Buhuiului si apoi a Aninei. Daca aproape de Resita drumul descris a urmat cu aproximatie linia de separare dintre sisturi si calcare, aici la 3 km in amonte de Jervan, drumul paraseste valea Carasului si se avinta pe versant, in imparatia calcarului, in lumea sa de surprize. Pe drumul foarte ingust, in panta, spalat de ape, calcarul a ramas curat ca un pavaj alb. Rupturi de mal ici-colo dezgolesc piatra alba. Padurea creste bine aici, amestec de fag si brad. Ajunsi sus la culme, ne asteapta surpriza unei configuratii geografice rare: un platou intins, neregulat, presarat cu doline si acoperit de podoaba padurii.
La km 30, o ramificatie de drum spre stinga ne abate la colonia Ceresnaia. Dupa numai 2 km, printr-o impresionanta padure de brad, instalata pe acelasi platou neregulat, intilnim cladirile fostei colonii: un mic centru silvic, amenajat in trecut mai mult pentru recreare. O statiune in plina padure, contopita cu intinderile nesfirsite si tainice ale codrilor. Un virf de creasta putin dezgolit a deschis perspectiva spre valea Carasului, spre culmile neregulate printre care se infiripa izvoarele lui. Aici, citeva terase si chioscuri au valorificat intr-un mod deosebit aceasta pozitie. In alta parte, ceva mai jos, o poiana deschisa lung in padure a realizat o a doua perspectiva, de data aceasta limitata, interioara, cu lizierele ce inchid in trepte padurea. In partea ei de sus se afla cladirile. In totalitate, colonia a fost proiectata si realizata cu mult descernamint, punind in valoare pozitia si conditiile naturale. Destinatia ei actuala este insa neprecizata, pentru turisti nefiind asigurate posibilitati de cazare.
La numai l km de ramificatia spre Ceresnaia, traseul pe care-l urmarim ajunge la o incrucisare de cinci drumuri. Punctul denumit „Cuptoare' fiind o rascruce periculoasa ca orientare, in lipsa indicatoarelor, reclama multa atentie. Geografic, portiunea se afla deasupra scurgerii subterane a vaii Buhuiului. Valea, care pq aici si-a sapat un pat subteran, a lasat o trecere foarte comoda pentru drum. Consideram necesara o prezentare de detaliu a ramificatiilor din acest punct, spre a evita ratacirile in aceasta lume intinsa de codri, vai pierdute, doline (vezi schita).
1. Drumul ce vine de la Resita.
2. Drumul ce duce la Anina, la limita sa nordica, colonia Celnic, trecind pe la cantonul silvic cu acelasi nume.
3. Drum forestier ce duce prin padure la cantonul silvic Ma?al, de unde se ajunge la cimitirul dintre Anina si Steierdorf.
4. Drum forestier ce duce la lacul Buhui (circa 4 km).
5. Drumul spre cantonul Cirneala si Valiug.
Apele Buhuiului, scapate din actualul lac, se pierd in ponoare si dupa un curs subteran de peste 2 km ies din nou la lumina zilei. Acesta este unul dintre cele mai lungi trasee de curs subteran din tara noastra. La acest piriu subteran se poate ajunge prin trei intrari:
Intrarea Certej, la varsarea piriului Certej in Buhui, intrarea prin doline, in apropiere de saua Cuptoare, si intrarea grotei Buhui, punctul de iesire a apelor din cursul subteran. Fiecare intrare permite cunoasterea doar a unei parti din cursul subteran, din cauza unor portiuni inaccesibile. In grota Buhui, apa subterana a fost captata si condusa printr-un tunel la Anina, pentru alimentarea orasului. Lungimea acestui traseu subteran al pesterii Buhui, formatiunile interesante din pestera, captarea apelor si folosirea lor fac din ea un interesant obiectiv turistic, a carui cunoastere este insa limitata, din cauza captarii apei, ca apa potabila si industriala a Aninei.
Traseul urmarit, care face legatura intre Resita si Anina prin Comarnic, desi dificil de parcurs cu masina, este un traseu variat, cu mult inedit, cu mult farmec.
Sursa:scrigroup.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu