29. Cabana Obirsia Lotrului - saua Stefanul - Sfinxul Latoritei - valea Latoritei - iezerul Latoritei - lacul Galbenul - cabana T.C.H. Petrimanul
Marcaj: cabana Obirsia Lotrului - sub Tancul Stefanul (triunghi rosu); Tancul Stefanul – cabana TCH Petrimanul (nemarcat). De la coada lacului Galbenul la cabana TCH Petrimanul: drum auto (6 km).
Timp: 8½ -9½ ore.
Traseu nerecomandabil iarna.
Acest traseu inedit, accesibil drumetilor cu o buna pregatire fizica, ne descopera tinutul plin de pitoresc al caldarii Latoritei. Este necesara o cordelina de 20 m. In ultima parte, dupa un parcurs linistit, strabatem un defileu de o mareata salbaticie, in care se afla lacurile de acumulare Galbenul si Petrimanul.
Prima parte a traseului, de la Obirsia Lotrului (1340 m alt.) la podul Lotrului (1400 m alt.), lunga de 4,1 km, este descrisa la traseul 26 ( l - l¼ ore). Urmatorul tronson, de la podul Lotrului pina la Tancul Stefanul (1750 m alt.), se poate urmari si la traseul 21. Aici descriem sensul de mers in urcus. Trecem apa Lotrului pe pod, mergind pe DN 67 C in directia Novaci. Imediat dupa ce intram in padure trecem piriiasul pe podet si parasim soseaua, mergind spre stinga. Poteca novacenilor scurteaza toate serpentinele si trece prin poiana Mirautului (1490-1510 m alt.). Iese din poiana in partea superioara, trece piriul Mirautul, coteste putin spre dreapta, atinge curba DN 67 C (1525 m alt.) si continua in padure pina la limita superioara a molidului. Aici trece pe sosea circa 100 m. paralel cu imprejmuirea casoriei Stefanul (1640 m alt.), apoi iese din nou din sosea Poteca ciobanilor (triunghi rosu) traverseaza adinca ripa prin care curge piriul Stefanul si continua urcusul pe pajiste. Poteca urmeaza directia sud-est pina cind atinge soseaua 67 C, la circa 1750 m alt., pe malul Ripei Tancului care coboara exact din Peretele Tancului (1860 m alt.). In acest punct parasim definitiv soseaua alpina si imprejurimile ei, odata cu traseul 21. Timp: 2½ -2¾ ore.
Urmeaza o portiune dificila a traseului, fara poteca. Urcam pe panta spre est, avind in stinga Ripa Tancului. In caldarusa de sub peretele Tancului trecem pe dreapta, ocolind stincile. Dupa un urcus obo-sitor iesim pe povirnis, deasupra abruptului. Panta se mai indulceste si dupa un grup de stinci se apla-tizeaza. Nu prea departe, spre dreapta, observam turbariile specifice zonei Carbunele. Traversam aceste smircuri, cautind sa pasim peste marginile inalte si iesim pe culmea Stefanului, la 1915 m alt.; ne aflam pe un mic virf, deasupra seii Stefanul (1860 m alt.), sa care se adinceste in stinga. Pentru prima data, pe traseu se deschide larg vederea ulucului glaciar Latorita, neted si fara jnepeni. Se vede drumul montan saua Stefanul - Puru, mai ingust decit DN 67 C, din care se desprinde mai sus, spre sud. Se vad virfurile Stefanul, Bora, Coasta Benghii (pe stinga ulucului) si muchia Iezerul Latoritei (pe dreapta lui). De aici putem urmari o parte din coborirea care urmeaza pe coastele nordice ale muntelui Iezerul Latoritei. Pina la cota 1915: 3 -3½ ore.
Pe versantul estic al culmii Stefanul, poteca lipseste pina la 1850 m alt. Latorita isi aduna apele aici, in fundul caldarii. Izvorul din dreapta (sud-vest) are o dubla ravena pe interfluviul careia apare poteca noastra. Trecem perpendicular pe soseaua Stefanul - Puru si coborim, indreptindu-ne usor spre dreapta, pina la marginea primei ravene. Aici intram pe poteca ingusta, traversam ravena cu izvor (Izvorul La-toritei - 1820 m alt.), apoi si cealalta ravena. Incepem o lunga traversare pe coasta, in usoara coborire. Daca urcam ajungem pe muchia nord-vestica a virfului iezerul Latoritei si putem admira silueta uriasa a unui ,,sfinx' (1860 m alt), care strajuieste intregu uluc giacior. Revenind la poteca traseului trecem pe linga o serie de izvoare (stinga) si sosim sub Sfinxul Latoritei. Zona stincoasa. Trecem printr-o strunga spre dreapta; observam o mica grota in perete (tot pe dreapta) si razbatem intr-o caldare suspendata intre pereti si abrupturile care cad spre firul Latoritei. Pe fundul acestei caldari salbatice se afla doua lacuri partial colmatate: lacutul Sfinxului (1905 m alt.) si un alt lac mai mic. Mai jos, linga marginea abruptului, mai sint inca trei ochiuri de apa. Poteca ingusta se strecoara pe linga peretii din dreapta, trece peste o groapa cu lespezi si ajunge in stinga, pe marginea povirnisului. Coasta este plina de jnepeni uscati. Poteca mare trece firul izvorului Lacutului si se indreapta catre caldarea Muntinul (sud). Un hatas se abate la stinga (nord), pe coasta in jos, si iese la baza ulucului mare. Pe un promontoriu, la stinga noastra, se afla bordeiul unei stine (1710 m alt.). Poteca ajunge linga bordei si coboara spre dreapta, traverseaza izvorul Lacutului (1680 m alt.), instalindu-se pe coasta la nivel constant. Mai jos de poteca observam alta stina, apoi (dupa aproape 800 m) coborim 45° la stinga, spre firul Latoritei, spre constructiile mari ale stinei Lattorita (1650 m alt.). Aici se afla si cantonul silvic Coasta Benghii. Timp: 3¾ -4½ ore.
In continuare coborim pe linga piriul stinei pina aproape de Latorita. Poteca se mentine linga apa. De la stina, desi avem ca reper apa Latoritei, cautam loc de trecere fie pe linga terenurile mlastinoase, fie pe linga codrul care pune treptat stapinire pe vale. Dupa aproape 2 km ne aflam in locul unde va trebui sa parasim firul vaii (1555 m alt.), aceasta infundindu-se in cheile salbatice care duc la Cascada Dracului. Urcam pe dreapta, fara poteca, prin padurea rara, pe directia sud, pina cind atingem o sa (1585 m alt.). In aceasta sa se afla un lac mic. Spre sud se arcuieste caldarea cu iezerul Latoritei. Coborim pe potecuta ce se strecoara si descinde pe intinsul pajistii.
Parcurgem un teren mocirlos. Inainte de lac, pe stinga, se ridica un tanc inalt. Ajungem pe malul estic al oglinzii de apa si ne oprim aproape de iesirea piriului (1530 m alt.) intr-o poienita. Timp: 4 -5½ ore.
Poteca de coborire se afla pe malul sting al piriului; urmarim poteca pina jos, intr-o caldarusa cu iarba inalta, unde, dupa o curba spre stinga, ne lasam prin lastaris, pe poteca firava, pina cind atingem firul vaii Muntinului (1445 m alt.). Patrundem intr-un tinut al cheilor prapastioase, un labirint greu de trecut in timpul apelor mari si iarna. Poteca abia vizibila, uneori barata de arbusti, se strecoara pe malul sting al Muntinului, care se arunca peste stinci. Dupa circa 150 m de la iesirea de pe valea Muntinului, inainte de o cascada, trecem peste lespezi pe malul drept. Poteca se catara pe o brina ingusta si serpuieste avind pe stinga abruptul si jgheabul apelor in fierbere. Dupa circa 180 m se deschide in stinga gura vaii Latorita, o prapastie intunecoasa. Ea despica muntele si, printre imensele blocuri de piatra care infunda valea, apa ei se arunca cu zgomot de tunet. In aceasta clisura salbatica se vede Cascada Dracului. Poteca noastra trece in continuare pe brina ingusta si coboara pe stinci, ajungind intr-un loc dificil. Fie coborim linga apa, pe gigantice btocuri inconjurate de suvoaie, fie ne cataram pina la locul unde poteca isi reia directia pe versant; cind sint apele mici si nu acopera toata clisura putem face un funicular cu o cordelina, pe care sa transportam bagajele, trecerea noastra fara bagaje nefiind riscanta. Dupa ce depasim ,,spalatura' care rade poteca de pe coasta, printr-o simpla catarare de 3-4 m putem sa revenim pe poteca, tot pe malul drept. Abia acum vedem mai bine sectorul cascadelor pe linga care am trecut. Poteca devine tot mai buna si pe masura ce cheile Muntinului, prin care curge apa Latoritei, se mai largesc, se departeaza de firul apei si patrunde in padure. Dupa o scurta coborire prindem capatul unui drum de tractor pe care traversam Latorita pe malul sting (1320 m alt.). Inaintam pe prundis circa 150 m, apoi traversam din nou pe malul drept, urcind coasta impadurita pina cind iesim intr-un luminis, linga baracile fostului santier T.C.H. Printre trunchiurile molizilor se vede in jos oglinda lacului Galbenul, lac de baraj, o frumoasa aparitie pe cursul acestei vai. Drumul face un ocol mare, urcind pe piriul Urdele, revine apoi si trece peste piriul Balescu, stabilindu-se pe conturul lacului Galbenul. Aceasta ocolire lunga de circa 500 m se poate evita traversind piriul Urdele mai jos de con-fluenta cu Balescu, pe o punte inalta. Parcurgem drumul de contur si dupa 1 km trecem podul peste apa Galbenului si ajungem in dreptul barajului in arc (1305 m alt.). Timp: 5¾ -7 ore.
Din acest punct, traseul 29 continua inca 4,5 km, pina aproape de barajul Petrimanul. Coborim pe drumul auto. Valea Latoritei isi recapata aspectul natural. Apa putina curge pe patul larg si stincos, dar treptat se imbogateste cu apa afluentilor. Dupa 1,7 km, in alt sector de chei, trecem pe linga o mica baraca a muncitorilor forestieri. Curind aiungem la coada lacului Petrimanul. Drumul auto lasa in dreapta o alta ramificatie (drumul spre Curmatura Oltetului si Polovragi). Urmarim soseaua de contur de pe malul sudic, trecem prin dreptul vaii Curmatura (sud, traseele 4, 5) si ajungem in microstatiunea Petrimanul. Sus, in dreapta, zarim cladire impozanta, cu aspect de hotel montan, a cabanei T.C.H. Petrimanul. Un drum auto ce incepe ceva mai la vale urca inapoi pina la aceasta cabana, la 1190 m alt.
Sursa:http://www.scrigroup.com/geografie/Muntii-Paring-Trasee-turistice35642.php
Marcaj: cabana Obirsia Lotrului - sub Tancul Stefanul (triunghi rosu); Tancul Stefanul – cabana TCH Petrimanul (nemarcat). De la coada lacului Galbenul la cabana TCH Petrimanul: drum auto (6 km).
Timp: 8½ -9½ ore.
Traseu nerecomandabil iarna.
Acest traseu inedit, accesibil drumetilor cu o buna pregatire fizica, ne descopera tinutul plin de pitoresc al caldarii Latoritei. Este necesara o cordelina de 20 m. In ultima parte, dupa un parcurs linistit, strabatem un defileu de o mareata salbaticie, in care se afla lacurile de acumulare Galbenul si Petrimanul.Prima parte a traseului, de la Obirsia Lotrului (1340 m alt.) la podul Lotrului (1400 m alt.), lunga de 4,1 km, este descrisa la traseul 26 ( l - l¼ ore). Urmatorul tronson, de la podul Lotrului pina la Tancul Stefanul (1750 m alt.), se poate urmari si la traseul 21. Aici descriem sensul de mers in urcus. Trecem apa Lotrului pe pod, mergind pe DN 67 C in directia Novaci. Imediat dupa ce intram in padure trecem piriiasul pe podet si parasim soseaua, mergind spre stinga. Poteca novacenilor scurteaza toate serpentinele si trece prin poiana Mirautului (1490-1510 m alt.). Iese din poiana in partea superioara, trece piriul Mirautul, coteste putin spre dreapta, atinge curba DN 67 C (1525 m alt.) si continua in padure pina la limita superioara a molidului. Aici trece pe sosea circa 100 m. paralel cu imprejmuirea casoriei Stefanul (1640 m alt.), apoi iese din nou din sosea Poteca ciobanilor (triunghi rosu) traverseaza adinca ripa prin care curge piriul Stefanul si continua urcusul pe pajiste. Poteca urmeaza directia sud-est pina cind atinge soseaua 67 C, la circa 1750 m alt., pe malul Ripei Tancului care coboara exact din Peretele Tancului (1860 m alt.). In acest punct parasim definitiv soseaua alpina si imprejurimile ei, odata cu traseul 21. Timp: 2½ -2¾ ore.
Urmeaza o portiune dificila a traseului, fara poteca. Urcam pe panta spre est, avind in stinga Ripa Tancului. In caldarusa de sub peretele Tancului trecem pe dreapta, ocolind stincile. Dupa un urcus obo-sitor iesim pe povirnis, deasupra abruptului. Panta se mai indulceste si dupa un grup de stinci se apla-tizeaza. Nu prea departe, spre dreapta, observam turbariile specifice zonei Carbunele. Traversam aceste smircuri, cautind sa pasim peste marginile inalte si iesim pe culmea Stefanului, la 1915 m alt.; ne aflam pe un mic virf, deasupra seii Stefanul (1860 m alt.), sa care se adinceste in stinga. Pentru prima data, pe traseu se deschide larg vederea ulucului glaciar Latorita, neted si fara jnepeni. Se vede drumul montan saua Stefanul - Puru, mai ingust decit DN 67 C, din care se desprinde mai sus, spre sud. Se vad virfurile Stefanul, Bora, Coasta Benghii (pe stinga ulucului) si muchia Iezerul Latoritei (pe dreapta lui). De aici putem urmari o parte din coborirea care urmeaza pe coastele nordice ale muntelui Iezerul Latoritei. Pina la cota 1915: 3 -3½ ore.
Pe versantul estic al culmii Stefanul, poteca lipseste pina la 1850 m alt. Latorita isi aduna apele aici, in fundul caldarii. Izvorul din dreapta (sud-vest) are o dubla ravena pe interfluviul careia apare poteca noastra. Trecem perpendicular pe soseaua Stefanul - Puru si coborim, indreptindu-ne usor spre dreapta, pina la marginea primei ravene. Aici intram pe poteca ingusta, traversam ravena cu izvor (Izvorul La-toritei - 1820 m alt.), apoi si cealalta ravena. Incepem o lunga traversare pe coasta, in usoara coborire. Daca urcam ajungem pe muchia nord-vestica a virfului iezerul Latoritei si putem admira silueta uriasa a unui ,,sfinx' (1860 m alt), care strajuieste intregu uluc giacior. Revenind la poteca traseului trecem pe linga o serie de izvoare (stinga) si sosim sub Sfinxul Latoritei. Zona stincoasa. Trecem printr-o strunga spre dreapta; observam o mica grota in perete (tot pe dreapta) si razbatem intr-o caldare suspendata intre pereti si abrupturile care cad spre firul Latoritei. Pe fundul acestei caldari salbatice se afla doua lacuri partial colmatate: lacutul Sfinxului (1905 m alt.) si un alt lac mai mic. Mai jos, linga marginea abruptului, mai sint inca trei ochiuri de apa. Poteca ingusta se strecoara pe linga peretii din dreapta, trece peste o groapa cu lespezi si ajunge in stinga, pe marginea povirnisului. Coasta este plina de jnepeni uscati. Poteca mare trece firul izvorului Lacutului si se indreapta catre caldarea Muntinul (sud). Un hatas se abate la stinga (nord), pe coasta in jos, si iese la baza ulucului mare. Pe un promontoriu, la stinga noastra, se afla bordeiul unei stine (1710 m alt.). Poteca ajunge linga bordei si coboara spre dreapta, traverseaza izvorul Lacutului (1680 m alt.), instalindu-se pe coasta la nivel constant. Mai jos de poteca observam alta stina, apoi (dupa aproape 800 m) coborim 45° la stinga, spre firul Latoritei, spre constructiile mari ale stinei Lattorita (1650 m alt.). Aici se afla si cantonul silvic Coasta Benghii. Timp: 3¾ -4½ ore.
In continuare coborim pe linga piriul stinei pina aproape de Latorita. Poteca se mentine linga apa. De la stina, desi avem ca reper apa Latoritei, cautam loc de trecere fie pe linga terenurile mlastinoase, fie pe linga codrul care pune treptat stapinire pe vale. Dupa aproape 2 km ne aflam in locul unde va trebui sa parasim firul vaii (1555 m alt.), aceasta infundindu-se in cheile salbatice care duc la Cascada Dracului. Urcam pe dreapta, fara poteca, prin padurea rara, pe directia sud, pina cind atingem o sa (1585 m alt.). In aceasta sa se afla un lac mic. Spre sud se arcuieste caldarea cu iezerul Latoritei. Coborim pe potecuta ce se strecoara si descinde pe intinsul pajistii.
Parcurgem un teren mocirlos. Inainte de lac, pe stinga, se ridica un tanc inalt. Ajungem pe malul estic al oglinzii de apa si ne oprim aproape de iesirea piriului (1530 m alt.) intr-o poienita. Timp: 4 -5½ ore.
Poteca de coborire se afla pe malul sting al piriului; urmarim poteca pina jos, intr-o caldarusa cu iarba inalta, unde, dupa o curba spre stinga, ne lasam prin lastaris, pe poteca firava, pina cind atingem firul vaii Muntinului (1445 m alt.). Patrundem intr-un tinut al cheilor prapastioase, un labirint greu de trecut in timpul apelor mari si iarna. Poteca abia vizibila, uneori barata de arbusti, se strecoara pe malul sting al Muntinului, care se arunca peste stinci. Dupa circa 150 m de la iesirea de pe valea Muntinului, inainte de o cascada, trecem peste lespezi pe malul drept. Poteca se catara pe o brina ingusta si serpuieste avind pe stinga abruptul si jgheabul apelor in fierbere. Dupa circa 180 m se deschide in stinga gura vaii Latorita, o prapastie intunecoasa. Ea despica muntele si, printre imensele blocuri de piatra care infunda valea, apa ei se arunca cu zgomot de tunet. In aceasta clisura salbatica se vede Cascada Dracului. Poteca noastra trece in continuare pe brina ingusta si coboara pe stinci, ajungind intr-un loc dificil. Fie coborim linga apa, pe gigantice btocuri inconjurate de suvoaie, fie ne cataram pina la locul unde poteca isi reia directia pe versant; cind sint apele mici si nu acopera toata clisura putem face un funicular cu o cordelina, pe care sa transportam bagajele, trecerea noastra fara bagaje nefiind riscanta. Dupa ce depasim ,,spalatura' care rade poteca de pe coasta, printr-o simpla catarare de 3-4 m putem sa revenim pe poteca, tot pe malul drept. Abia acum vedem mai bine sectorul cascadelor pe linga care am trecut. Poteca devine tot mai buna si pe masura ce cheile Muntinului, prin care curge apa Latoritei, se mai largesc, se departeaza de firul apei si patrunde in padure. Dupa o scurta coborire prindem capatul unui drum de tractor pe care traversam Latorita pe malul sting (1320 m alt.). Inaintam pe prundis circa 150 m, apoi traversam din nou pe malul drept, urcind coasta impadurita pina cind iesim intr-un luminis, linga baracile fostului santier T.C.H. Printre trunchiurile molizilor se vede in jos oglinda lacului Galbenul, lac de baraj, o frumoasa aparitie pe cursul acestei vai. Drumul face un ocol mare, urcind pe piriul Urdele, revine apoi si trece peste piriul Balescu, stabilindu-se pe conturul lacului Galbenul. Aceasta ocolire lunga de circa 500 m se poate evita traversind piriul Urdele mai jos de con-fluenta cu Balescu, pe o punte inalta. Parcurgem drumul de contur si dupa 1 km trecem podul peste apa Galbenului si ajungem in dreptul barajului in arc (1305 m alt.). Timp: 5¾ -7 ore.
Din acest punct, traseul 29 continua inca 4,5 km, pina aproape de barajul Petrimanul. Coborim pe drumul auto. Valea Latoritei isi recapata aspectul natural. Apa putina curge pe patul larg si stincos, dar treptat se imbogateste cu apa afluentilor. Dupa 1,7 km, in alt sector de chei, trecem pe linga o mica baraca a muncitorilor forestieri. Curind aiungem la coada lacului Petrimanul. Drumul auto lasa in dreapta o alta ramificatie (drumul spre Curmatura Oltetului si Polovragi). Urmarim soseaua de contur de pe malul sudic, trecem prin dreptul vaii Curmatura (sud, traseele 4, 5) si ajungem in microstatiunea Petrimanul. Sus, in dreapta, zarim cladire impozanta, cu aspect de hotel montan, a cabanei T.C.H. Petrimanul. Un drum auto ce incepe ceva mai la vale urca inapoi pina la aceasta cabana, la 1190 m alt.
Sursa:http://www.scrigroup.com/geografie/Muntii-Paring-Trasee-turistice35642.php
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu