Ghe NICA-Blog: Valea Garda Seaca *muntii Apuseni

duminică, 29 septembrie 2013

Valea Garda Seaca *muntii Apuseni

Valea Gârda Seacă
*Drumetie

Izvorăşte din Şesul Gârzii, un platou carstic tipic, având o lungime de peste 20 km. În aval de primul izvor (Gura Apei) râul traversează o primă zonă de calcare, unde formează chei adânci şi câteva mici peşteri. În a doua bară de calcare pe care o traversează Gârda formează alte chei strâmte şi adânci, primind mici afluenţi (Apa din Piatră, Coliba Ghiobului) pentru a se pierde apoi în Peştera Coiba Mică. Până în acest punct, valea poartă numele de Gârdişoara. Principalele formaţiuni carstice din zonă sunt: Izbucul de la Coliba Ghiobului, Peştera Şura, Peştera cu Apă de la Faţa Bălăcenii, Izbucul Gura Apei etc. Aval de Coiba Mică reapare un fir de apă care ulterior se pierde prin Peştera Coiba Mare. Această peşteră are cel mai mare portal din România: 47 m înălţime şi 74 m lăţime. Aval de Coiba Mare, într-un mic bazinet, este cuibărit cătunul Casa de Piatră, cătun în a cărui vecinătate se găsesc câteva peşteri remarcabile: Vârtop, Gheţarul de la Vârtop, Peştera Orbului, Oilor, Peştera de după Deluţ etc. Gârda, purtând de acum numele de Gârda Seacă se formează din nou din câteva izbucuri, cel mai important fiind Izbucul Tăuz, cel mai adânc sifon din ţară: -87 m, prin care apar la zi apele pierdute în Peştera Coiba Mare. Aval de Tăuz, Gârda sapă cele mai impresionante chei ale sale (Hoancele Căldărilor, Cheile de la Cerbu, Cheile de sub dealul Jilip, Cheile de la Tăuz) în care se găsesc câteva zeci de peşteri de mici dimensiuni (sub 500 m). Aval de aceste chei apa curge pe roci impermeabile (gresii şi conglomerate), primind în acest sector şi un afluent important: resurgenţa din Peştera cu Apă de la Tău. Aval de acest sector, Gârda taie o nouă bară de calcare, colectând apele Izbucului Coteţul Dobreştilor şi a altor mici afluenţi şi după câţiva km (primind şi apele Ordâncuşei) se varsă în Arieş.
Sursa:http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=101&Itemid=79&lang=ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;