Previziunile lui Maniu încep să se adeverească
de Cicerone Ionitoiu
Preşedintele PNŢ i-a răspuns la scrisoare în termenii următori:„Domnule Dr. Valeriu Pop .....Vă mulţumesc pentru lămuririle privitoare la aşa-zisul acord de la Viena şi la rolul dvs. în această catastrofală operaţiune...Cum nu am obiceiul să-mi ascund opiniile, nici să-mi acopăr atitudinile, trebuie să recunosc exactitatea informaţiunii dvs., că v-am atacat pentru rolul şi atitudinea ce aţi avut în legătură cu arbitrajul de la Viena. Este dreptul fiecăruia de a aproba sau a ataca actele celor care se ocupă de afacerile publice. Motivul pentru care v-am atacat atitudinea dvs. n-a fost împrejurarea că aţi fi semnat sau nu procesul verbal adresat la Viena, ceea ce nu are vreo importanţă deosebită. Am criticat şi reprobat întreaga dvs. atitudine, în legătură cu cedarea Ardealului de Nord, pentru următoarele motive:
Dvs. nu aţi respectat angajamentele reciproce asupra cărora am căzut de acord în casa şefului dvs. de partid, dl C. Brătianu, la începutul lunii iulie 1940 şi anume:
a. că veţi semna, împreună cu noi, un memoriu adresat Regelui Carol II, prin care aveam să protestăm împotriva acceptării, în principiu, a unor tratative directe cu ungurii, în ce priveşte soluţionarea chestiunilor în litigiu între România şi Ungaria.
b. că nici un ardelean nu va lua parte la nici un act în legătură cu aceste tratative, care acceptate odată, chiar şi pentru cel mai naiv om politic trebuiau să însemne, în cel din urmă, oarecare cedări teritoriale în favoarea Ungariei...
Dvs. însă aţi refuzat să iscăliţi memoriul-protest şi aţi primit însărcinarea oficială de a duce tratative cu Ungaria, deci de a lua parte activă la actul istoric de directă trădare, prin care s-a cedat o parte însemnată a Transilvaniei. Astfel, Domnia Voastră, participând direct şi jucând un rol de prim plan, în tratativele de la Turnu-Severin, mai întâi şi mai târziu la întâlnirea de la Viena, nu numai că aţi călcat un angaja*ment, dar, deşi sunteţi transilvănean, aţi admis, fie şi numai în mod teoretic, că frontierele Ardealului sunt negociabile şi nu constituiesc un patrimoniu sacru şi intangibil, pentru ori care român ardelean.
Aceasta este cu atât mai grav, cu cât dvs., în calitate de consilier şi fost ministru al exRegelui Carol II, aţi ştiut că Axa este hotărâtă să decidă în favoarea Ungariei şi că Regele Carol II este gata să facă concesiuni teritoriale. Nici eu, nici opinia publică românească şi mai puţin cea in*ternaţională n-a putut sesiza împrejurarea că, în decursul întregii proceduri de la Viena, împestriţată cu lacrimi şi ameţeli, provocate, desigur de o conştiinţă tulbure şi de lipsa prezenţei de spirit, dvs. aţi semnat sau nu protocolul. Făcând abstracţie de la aceasta, este inexactă informaţia că nesemnarea pro*cesului verbal de la Viena, de către dvs., ar putea fi primită ca un protest, deoarece dvs. aţi luat parte la banchetul festiv de încheiere a „ arbitrajului" şi aţi închinat pahare cu sfâşietorii ţării noastre.
Cel mai mic simţ de răspundere şi prevedere politică ar fi trebuit să vă îndemne să părăsiţi imediat Viena şi să declaraţi oficial că dvs. aţi fost trimişi să discutaţi problema, iar nu să ascultaţi un verdict, adus fără dezbateri. Ar fi trebuit imediat să vă depuneţi, în mod ostentativ, mandatul, ceea ce n-aţi făcut. In schimb, ulterior, în discursul din 2 septembrie de la radio, nu numai că aţi aprobat semnarea, dar aţi încercat să prezentaţi acest act ca ceva firesc şi ca un obligament patriotic de mare prudenţă, anihilând prin această declaraţie orice valoare morală a nesemnării protocolului... în consecinţă, este o tactică complet greşită să întemeiaţi argumentarea invalidităţii juridice a actului de la Viena şi nevinovăţia dvs., în ce priveşte răspunderea istorică de a fi colaborat la trădarea Transilvaniei de Nord, de împrejurarea că dvs. personal nu aţi semnat protocolul...
Dreptatea noastră este clară ca lumina soarelui. Duşmanii noştri seculari au reuşit să prefacă problema Transilvaniei, iniţial derutată de către ex Regele Carol II, prin domnia lui nenorocită, sprijinită de sfetnicii săi inconştienţi, într-o problemă de forţă. In faţa acestei împrejurări, hotărârea de la Viena, care s-a adus cu colabora*rea dvs. activă şi cu aprobarea dvs. ulterioară, are numai importanţa unui element moral şi istoric, care nu aşează într-o lumină frumoasă nici solidaritatea ardelenilor, nici prevederea politică a conducătorilor statului din acel timp. " Iuliu Maniu, Bucureşti, 27 iunie 1942
Valeriu Pop a încercat să se angajeze într-o polemică cu Iuliu Maniu, în primul rând negând afirmaţiile că ar fi trădat Ardealul de Nord, după aceea aducând acuzaţii Preşedintelui PNŢ şi încheie spunând că acesta a apucat un drum contrar intereselor ţării: „ Credeţi că România s-ar putea degaja din actuala încadrare fără riscuri mortale? Nici onoarea, dar nici conştiinţa intereselor noastre vitale nu ne permit luarea în considerare a unor astfel de aventuri. Mareşalul Antonescu şi Armata nu se vor preta niciodată la astfel de acte... Părerile şi acţiunea dvs. pot fi însă speculate de adversarii României, împotriva intereselor mari ale Ţării. Opriţi-vă deci, Domnule Maniu, nu perseveraţi pe calea aceasta greşită. "
„ Ce rost ar mai avea discuţia între noi ? Ar fi păcat şi de hârtie şi de timp ", i-a răspuns Iuliu Maniu dându-i un binevoitor sfat: „Părăsiţi cât mai grabnic scena politică, ca să faceţi posibil opiniei publice româneşti să uite activitatea dvs. din ultimele două decenii şi ca astfel să se poată exercita spiritul său de iertare. Să faceţi să se poată uita că aţi părăsit atâţia prieteni, că aţi trădat atâtea partide şi pe urmă aţi lăsat pradă ungurilor o mare parte a Transilvaniei. Vă cred pe cuvânt că aţi schimbat trei partide. Iau act de afirmaţia d-voastră că principiile dvs. au rămas aceleaşi şi nu aţi schimbat decât «eticheta», dar vă rog să nu uitaţi că pe comerciantul care pe aceeaşi marfă pune diverse etichete, clienţii îl părăsesc. Ei ştiu că în mod fatal trebuie să fie fals sau conţinutul sau eticheta. In cele mai multe cazuri, ambele. "
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1144-Previziunile-lui-Maniu-încep-să-se-adeverească
de Cicerone Ionitoiu
Preşedintele PNŢ i-a răspuns la scrisoare în termenii următori:„Domnule Dr. Valeriu Pop .....Vă mulţumesc pentru lămuririle privitoare la aşa-zisul acord de la Viena şi la rolul dvs. în această catastrofală operaţiune...Cum nu am obiceiul să-mi ascund opiniile, nici să-mi acopăr atitudinile, trebuie să recunosc exactitatea informaţiunii dvs., că v-am atacat pentru rolul şi atitudinea ce aţi avut în legătură cu arbitrajul de la Viena. Este dreptul fiecăruia de a aproba sau a ataca actele celor care se ocupă de afacerile publice. Motivul pentru care v-am atacat atitudinea dvs. n-a fost împrejurarea că aţi fi semnat sau nu procesul verbal adresat la Viena, ceea ce nu are vreo importanţă deosebită. Am criticat şi reprobat întreaga dvs. atitudine, în legătură cu cedarea Ardealului de Nord, pentru următoarele motive:
Dvs. nu aţi respectat angajamentele reciproce asupra cărora am căzut de acord în casa şefului dvs. de partid, dl C. Brătianu, la începutul lunii iulie 1940 şi anume:
a. că veţi semna, împreună cu noi, un memoriu adresat Regelui Carol II, prin care aveam să protestăm împotriva acceptării, în principiu, a unor tratative directe cu ungurii, în ce priveşte soluţionarea chestiunilor în litigiu între România şi Ungaria.
b. că nici un ardelean nu va lua parte la nici un act în legătură cu aceste tratative, care acceptate odată, chiar şi pentru cel mai naiv om politic trebuiau să însemne, în cel din urmă, oarecare cedări teritoriale în favoarea Ungariei...
Dvs. însă aţi refuzat să iscăliţi memoriul-protest şi aţi primit însărcinarea oficială de a duce tratative cu Ungaria, deci de a lua parte activă la actul istoric de directă trădare, prin care s-a cedat o parte însemnată a Transilvaniei. Astfel, Domnia Voastră, participând direct şi jucând un rol de prim plan, în tratativele de la Turnu-Severin, mai întâi şi mai târziu la întâlnirea de la Viena, nu numai că aţi călcat un angaja*ment, dar, deşi sunteţi transilvănean, aţi admis, fie şi numai în mod teoretic, că frontierele Ardealului sunt negociabile şi nu constituiesc un patrimoniu sacru şi intangibil, pentru ori care român ardelean.
Aceasta este cu atât mai grav, cu cât dvs., în calitate de consilier şi fost ministru al exRegelui Carol II, aţi ştiut că Axa este hotărâtă să decidă în favoarea Ungariei şi că Regele Carol II este gata să facă concesiuni teritoriale. Nici eu, nici opinia publică românească şi mai puţin cea in*ternaţională n-a putut sesiza împrejurarea că, în decursul întregii proceduri de la Viena, împestriţată cu lacrimi şi ameţeli, provocate, desigur de o conştiinţă tulbure şi de lipsa prezenţei de spirit, dvs. aţi semnat sau nu protocolul. Făcând abstracţie de la aceasta, este inexactă informaţia că nesemnarea pro*cesului verbal de la Viena, de către dvs., ar putea fi primită ca un protest, deoarece dvs. aţi luat parte la banchetul festiv de încheiere a „ arbitrajului" şi aţi închinat pahare cu sfâşietorii ţării noastre.
Cel mai mic simţ de răspundere şi prevedere politică ar fi trebuit să vă îndemne să părăsiţi imediat Viena şi să declaraţi oficial că dvs. aţi fost trimişi să discutaţi problema, iar nu să ascultaţi un verdict, adus fără dezbateri. Ar fi trebuit imediat să vă depuneţi, în mod ostentativ, mandatul, ceea ce n-aţi făcut. In schimb, ulterior, în discursul din 2 septembrie de la radio, nu numai că aţi aprobat semnarea, dar aţi încercat să prezentaţi acest act ca ceva firesc şi ca un obligament patriotic de mare prudenţă, anihilând prin această declaraţie orice valoare morală a nesemnării protocolului... în consecinţă, este o tactică complet greşită să întemeiaţi argumentarea invalidităţii juridice a actului de la Viena şi nevinovăţia dvs., în ce priveşte răspunderea istorică de a fi colaborat la trădarea Transilvaniei de Nord, de împrejurarea că dvs. personal nu aţi semnat protocolul...
Dreptatea noastră este clară ca lumina soarelui. Duşmanii noştri seculari au reuşit să prefacă problema Transilvaniei, iniţial derutată de către ex Regele Carol II, prin domnia lui nenorocită, sprijinită de sfetnicii săi inconştienţi, într-o problemă de forţă. In faţa acestei împrejurări, hotărârea de la Viena, care s-a adus cu colabora*rea dvs. activă şi cu aprobarea dvs. ulterioară, are numai importanţa unui element moral şi istoric, care nu aşează într-o lumină frumoasă nici solidaritatea ardelenilor, nici prevederea politică a conducătorilor statului din acel timp. " Iuliu Maniu, Bucureşti, 27 iunie 1942
Valeriu Pop a încercat să se angajeze într-o polemică cu Iuliu Maniu, în primul rând negând afirmaţiile că ar fi trădat Ardealul de Nord, după aceea aducând acuzaţii Preşedintelui PNŢ şi încheie spunând că acesta a apucat un drum contrar intereselor ţării: „ Credeţi că România s-ar putea degaja din actuala încadrare fără riscuri mortale? Nici onoarea, dar nici conştiinţa intereselor noastre vitale nu ne permit luarea în considerare a unor astfel de aventuri. Mareşalul Antonescu şi Armata nu se vor preta niciodată la astfel de acte... Părerile şi acţiunea dvs. pot fi însă speculate de adversarii României, împotriva intereselor mari ale Ţării. Opriţi-vă deci, Domnule Maniu, nu perseveraţi pe calea aceasta greşită. "
„ Ce rost ar mai avea discuţia între noi ? Ar fi păcat şi de hârtie şi de timp ", i-a răspuns Iuliu Maniu dându-i un binevoitor sfat: „Părăsiţi cât mai grabnic scena politică, ca să faceţi posibil opiniei publice româneşti să uite activitatea dvs. din ultimele două decenii şi ca astfel să se poată exercita spiritul său de iertare. Să faceţi să se poată uita că aţi părăsit atâţia prieteni, că aţi trădat atâtea partide şi pe urmă aţi lăsat pradă ungurilor o mare parte a Transilvaniei. Vă cred pe cuvânt că aţi schimbat trei partide. Iau act de afirmaţia d-voastră că principiile dvs. au rămas aceleaşi şi nu aţi schimbat decât «eticheta», dar vă rog să nu uitaţi că pe comerciantul care pe aceeaşi marfă pune diverse etichete, clienţii îl părăsesc. Ei ştiu că în mod fatal trebuie să fie fals sau conţinutul sau eticheta. In cele mai multe cazuri, ambele. "
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1144-Previziunile-lui-Maniu-încep-să-se-adeverească
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu