Pe 16 decembrie 1942, Horia Sima a fugit din Germania în Italia
de Cicerone Ionitoiu
În noaptea de 24 decembrie, Killinger a anunţat pe Antonescu, în faţa guvernului, că Sima a dispărut şi că s-au luat măsuri suficiente în Germania. Ministrul de interne a trecut la măsuri, la frontieră şi în teritoriu. Au fost arestaţi 1.500 de capi legionari şi internaţi în lagărul de la Tg. Jiu.
Ce se întâmplase?....Pe scurt, lucrurile stăteau aşa. Sima, care era în Germania, aflase că în România se duceau tratative cu Mareşalul pentru reorganizarea mişcării fără el, Pătraşcu, Stoicănescu şi cei vinovaţi de rebeliune. S-a hotărât să torpileze această iniţiativă, recurgând eventual şi la sprijinul lui Mussolini. Oamenii lui Pătraşcu începuseră din noiembrie să schimbe mărci în lire italiene, în timp ce el căuta să însceneze un complot cu „agenţi" trimişi din ţară ca sâ-l omoare pe Sima. „Agenţii" erau tot legionari, care lucrau la uzina de avioane de la Rostock şi cu toţii dormeau împreună.
Pătraşcu, finul lui Sima, cu o grupă de legionari deveniţi schingiuitori, printre ei numărându-se Popa Emil, Eugen Teodorescu, Vasile Coma, Pavel Grimalschi, Roşu Octavian, Nistor Chioreanu, dr. Victor Apostolescu, Traian Boem şi încă 5-6, a început să tortureze alţi „camarzi", îngrozitor şi să le smulgă declaraţii că veniseră ca să-l omoare pe Sima. Această oribilă înscenare a durat între 1-8 decembrie 1942, până ce a fost descoperită de Gestapo. Cu acea ocazie Wilmas, şeful poliţiei a spus: „N-am văzut aşa ceva de când sunt în poliţie", iar instrumentele de tortură au fost adunate şi duse la muzeul poliţiei din Rostock.
După terminarea anchetei, poliţia i-a trimis o relatare lui Sima, spunându-i că nu-i adevărat complotul şi că viaţa nu-i este în pericol. Se mai descoperise că o echipă formată şi condusă de Ovidiu Găină trebuia să ucidă pe membrii Forumului legionar ce se găseau la Berkenbrueck, care nu erau de acord cu metodele de conducere ale lui Sima. Şi totuşi, Sima era hotărât să plece. Const. Stoicănescu luase legătura cu Mihai Enescu, ataşat comercial la Madrid şi curier între legaţiile din Spania şi Italia, pe care l-a adus şi în Germania, unde au pus la punct „plecarea" lui Sima la Roma, unde urma să i se aranjeze o întrevedere cu Mussolini. Pe 16 decembrie Sima a fugit şi pe 18 decembrie au fost arestaţi legionarii din Germania.
Fotin-Mihai Enescu l-a aşteptat pe Horia Sima la Brenner şi l-a dus la Roma. Când Hitler a aflat vestea fugii, a dat ordin că dacă nu va fi prins, legionarii să fie împuşcaţi. Până la urmă, Stoicănescu a dat numele lui Fotin Enescu şi adresa de la Roma, unde au plecat imediat doi poliţişti. Dar Enescu dispăruse de la domiciliu. A fost totuşi găsit şi a promis că-l va da germanilor, dar nu s-a ţinut de cuvânt. Atunci serviciile secrete au recurs la o stratagemă, anunţându-l pe Enescu că vor fi primiţi de Mussolini şi două maşini luxoase s-au prezentat să-i conducă pe „înalţii" oaspeţi la Duce. Dar pe parcurs s-a deviat drumul şi au ajuns la poliţie, unde Sima, arestat, a fost îmbarcat în avion şi dus de data aceasta la închisoare, unde se găseau toţi camarazii, pe 27 decembrie.
În aceste condiţii fuseseră arestaţi şi legionarii din România, iar Antonescu, furios, ameninţa cu oprirea trimiterii de trupe pe front. Iosif Costea, unul din fruntaşii legionari rămaşi în ţară cu conducerea clandestină a mişcării legionare, în cursul lunii decembrie a reuşit să scape de arestări, fugind în Iugoslavia, unde a stat până în toamna lui 1943, când a fost chemat de Horaţiu Comăniciu, care între timp luase legătura cu anturajul lui Iuliu Maniu, secondat fiind de prof. George Mânu, ing. Ion Veţeleanu şi alţi câţiva legionari ce-şi dăduseră seama că trebuie schimbată linia de orientare.
Mareşalul Ion Antonescu continua să fie îngrijorat de fuga lui Sima şi acest lucru a ajuns la urechile lui Hitler care a dat dispoziţie să se calmeze spiritele. Ca urmare, Manfred von Killinger l-a văzut pe Mihai Antonescu pe 29 decembrie 1942, asigurându-l că nici un for german nu este amestecat în fuga lui Horia Sima. Minis*trul de externe german, von Ribbentrop, de asemenea i-a dat dispoziţie omului său de la Bucureşti să meargă la Mareşal pentru a-i arăta indignarea Fuhrerului în legătură cu acest caz şi că datorită ordinelor lui a fost găsit la Roma de unde l-au adus arestat.
În următoarele două zile, 1 şi 2 ianuarie 1943, von Killinger l-a vizitat pe Antonescu căutând să-l liniştească şi să-l asigure de tot sprijinul lui Hitler. Desigur Antonescu era furios şi de situaţia de pe fronturi şi de atitudinea unor comandanţi germani şi la sfârşitul discuţiilor i-a spus reprezentantului lui Hitler: „ Germania are de ales: Mareşalul Antonescu sau Horia Sima. "
Şi într-adevăr, situaţia fronturilor era dezastruoasă. Armata a IV-a condusă de generalul Constantinescu Klaps-Constantin, care intrase în luptă la sfârşitul lunii de*cembrie, după 10 zile de luptă, era complet sfărâmată şi inexistentă, după mărturisirea generalului C. Sănătescu.
Armata a II-a era şi ea într-o situaţie asemănătoare la sfârşitul anului 1942: din 170.000 de oameni rămăseseră numai 35.000, restul morţi şi prizonieri, iar din 70.000 de cai mai avea doar 20.000, pe care cu greu îi mai hrănea.
Armata a VI-a germană cu ceva din armata română, aflată între Don şi Volga, sub conducerea lui von Paulus, cu 200.000 de oameni şi 17 generali se afla încercuită. Armata din Caucaz era în retragere. Trupele germane luau cu forţa maşinile româneşti, pe motiv că românilor nu le trebuiesc, ceea ce crea o situaţie tensionată pe zi ce trecea. Aşa devenise colaborarea frăţească româno-germană.
Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-043)
Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1146-Pe-16-decembrie-1942-Horia-Sima-a-fugit-din-Germania-în-Italia
de Cicerone Ionitoiu
În noaptea de 24 decembrie, Killinger a anunţat pe Antonescu, în faţa guvernului, că Sima a dispărut şi că s-au luat măsuri suficiente în Germania. Ministrul de interne a trecut la măsuri, la frontieră şi în teritoriu. Au fost arestaţi 1.500 de capi legionari şi internaţi în lagărul de la Tg. Jiu.
Ce se întâmplase?....Pe scurt, lucrurile stăteau aşa. Sima, care era în Germania, aflase că în România se duceau tratative cu Mareşalul pentru reorganizarea mişcării fără el, Pătraşcu, Stoicănescu şi cei vinovaţi de rebeliune. S-a hotărât să torpileze această iniţiativă, recurgând eventual şi la sprijinul lui Mussolini. Oamenii lui Pătraşcu începuseră din noiembrie să schimbe mărci în lire italiene, în timp ce el căuta să însceneze un complot cu „agenţi" trimişi din ţară ca sâ-l omoare pe Sima. „Agenţii" erau tot legionari, care lucrau la uzina de avioane de la Rostock şi cu toţii dormeau împreună.
Pătraşcu, finul lui Sima, cu o grupă de legionari deveniţi schingiuitori, printre ei numărându-se Popa Emil, Eugen Teodorescu, Vasile Coma, Pavel Grimalschi, Roşu Octavian, Nistor Chioreanu, dr. Victor Apostolescu, Traian Boem şi încă 5-6, a început să tortureze alţi „camarzi", îngrozitor şi să le smulgă declaraţii că veniseră ca să-l omoare pe Sima. Această oribilă înscenare a durat între 1-8 decembrie 1942, până ce a fost descoperită de Gestapo. Cu acea ocazie Wilmas, şeful poliţiei a spus: „N-am văzut aşa ceva de când sunt în poliţie", iar instrumentele de tortură au fost adunate şi duse la muzeul poliţiei din Rostock.
După terminarea anchetei, poliţia i-a trimis o relatare lui Sima, spunându-i că nu-i adevărat complotul şi că viaţa nu-i este în pericol. Se mai descoperise că o echipă formată şi condusă de Ovidiu Găină trebuia să ucidă pe membrii Forumului legionar ce se găseau la Berkenbrueck, care nu erau de acord cu metodele de conducere ale lui Sima. Şi totuşi, Sima era hotărât să plece. Const. Stoicănescu luase legătura cu Mihai Enescu, ataşat comercial la Madrid şi curier între legaţiile din Spania şi Italia, pe care l-a adus şi în Germania, unde au pus la punct „plecarea" lui Sima la Roma, unde urma să i se aranjeze o întrevedere cu Mussolini. Pe 16 decembrie Sima a fugit şi pe 18 decembrie au fost arestaţi legionarii din Germania.
Fotin-Mihai Enescu l-a aşteptat pe Horia Sima la Brenner şi l-a dus la Roma. Când Hitler a aflat vestea fugii, a dat ordin că dacă nu va fi prins, legionarii să fie împuşcaţi. Până la urmă, Stoicănescu a dat numele lui Fotin Enescu şi adresa de la Roma, unde au plecat imediat doi poliţişti. Dar Enescu dispăruse de la domiciliu. A fost totuşi găsit şi a promis că-l va da germanilor, dar nu s-a ţinut de cuvânt. Atunci serviciile secrete au recurs la o stratagemă, anunţându-l pe Enescu că vor fi primiţi de Mussolini şi două maşini luxoase s-au prezentat să-i conducă pe „înalţii" oaspeţi la Duce. Dar pe parcurs s-a deviat drumul şi au ajuns la poliţie, unde Sima, arestat, a fost îmbarcat în avion şi dus de data aceasta la închisoare, unde se găseau toţi camarazii, pe 27 decembrie.
În aceste condiţii fuseseră arestaţi şi legionarii din România, iar Antonescu, furios, ameninţa cu oprirea trimiterii de trupe pe front. Iosif Costea, unul din fruntaşii legionari rămaşi în ţară cu conducerea clandestină a mişcării legionare, în cursul lunii decembrie a reuşit să scape de arestări, fugind în Iugoslavia, unde a stat până în toamna lui 1943, când a fost chemat de Horaţiu Comăniciu, care între timp luase legătura cu anturajul lui Iuliu Maniu, secondat fiind de prof. George Mânu, ing. Ion Veţeleanu şi alţi câţiva legionari ce-şi dăduseră seama că trebuie schimbată linia de orientare.
Mareşalul Ion Antonescu continua să fie îngrijorat de fuga lui Sima şi acest lucru a ajuns la urechile lui Hitler care a dat dispoziţie să se calmeze spiritele. Ca urmare, Manfred von Killinger l-a văzut pe Mihai Antonescu pe 29 decembrie 1942, asigurându-l că nici un for german nu este amestecat în fuga lui Horia Sima. Minis*trul de externe german, von Ribbentrop, de asemenea i-a dat dispoziţie omului său de la Bucureşti să meargă la Mareşal pentru a-i arăta indignarea Fuhrerului în legătură cu acest caz şi că datorită ordinelor lui a fost găsit la Roma de unde l-au adus arestat.
În următoarele două zile, 1 şi 2 ianuarie 1943, von Killinger l-a vizitat pe Antonescu căutând să-l liniştească şi să-l asigure de tot sprijinul lui Hitler. Desigur Antonescu era furios şi de situaţia de pe fronturi şi de atitudinea unor comandanţi germani şi la sfârşitul discuţiilor i-a spus reprezentantului lui Hitler: „ Germania are de ales: Mareşalul Antonescu sau Horia Sima. "
Şi într-adevăr, situaţia fronturilor era dezastruoasă. Armata a IV-a condusă de generalul Constantinescu Klaps-Constantin, care intrase în luptă la sfârşitul lunii de*cembrie, după 10 zile de luptă, era complet sfărâmată şi inexistentă, după mărturisirea generalului C. Sănătescu.
Armata a II-a era şi ea într-o situaţie asemănătoare la sfârşitul anului 1942: din 170.000 de oameni rămăseseră numai 35.000, restul morţi şi prizonieri, iar din 70.000 de cai mai avea doar 20.000, pe care cu greu îi mai hrănea.
Armata a VI-a germană cu ceva din armata română, aflată între Don şi Volga, sub conducerea lui von Paulus, cu 200.000 de oameni şi 17 generali se afla încercuită. Armata din Caucaz era în retragere. Trupele germane luau cu forţa maşinile româneşti, pe motiv că românilor nu le trebuiesc, ceea ce crea o situaţie tensionată pe zi ce trecea. Aşa devenise colaborarea frăţească româno-germană.
Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-043)
Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1146-Pe-16-decembrie-1942-Horia-Sima-a-fugit-din-Germania-în-Italia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu