Cabana Pietrele-Valea Pietrele-Lacul Bucura-Cabana Buta

  Cabana Pietrele – valea Pietrele – Lacul Bucura -cabana Buta


Marcaj: banda albastra de la cabana Pietrele la lacul Bucura; cruce rosie de la lacul Bucura la cabana Buta Durata: 7—7½ ore Caracteristici: nerecomandat iarna

Cale turistica principala pe directia nord-sud, traseul 2 înlesneste accesul spre toate traseele care duc la obiectivele din zona centrala. Marcajul si poteca bine executate asigura posibilitatea cea mai lesnicioasa de retragere pe vreme rea, fie spre cabana Pietrele, fie spre cabana Buta.
Itinerarul porneste din spatele cabanei Pietrele (1 480 m). Dupa traversarea pîrîului urcam prin padure pe fruntea nordica a muntelui Stînisoara; dupâ 5 minute apare o prima bifurcatie: la stînga ramîne poteca spre Lacul Gales (marcaj triunghi rosu), iar la dreapta poteca (marcata cu banda albastra), traseul spre Lacul Bucura.
Dupa un urcus îndelungat, poteca iese într-o poiana (1 550 m). La blocul eratic, aflat în preajma potecii, se desprinde discret un hatis care coboara în valea Pietrele si dupa un parcurs foarte interesant razbate pe culmea muntele Pietrele.
Peisajul care se deschide din valea Pietrele spre sud ne îngaduie sa banuim în parte frumusetile care ne asteapta. Mai sus de primul prag glaciar valea Pietrele cu profil în U este flancata de culmile stîncoase Pietrele (est) si Stînisoara (vest), în ultim plan se zareste Custura Bucurei, situata pe creasta principala, în vecinatatea Pelegii.
Din aceasta poiana, unde odinioara era asezata vechea cabana Pietrele, coborîm cîteva minute la un izvor, de la care reluam urcusul în padure. Poteca ne conduce peste stînci cu forme rotunjite si iese în poiana „La Gentiana”. Ea urca acum molcom pe la mijlocul poienii pîna la refugiul Gentiana (1 670 m) unde sosim dupa circa 50 minute de la plecare. Privelistea se întregeste cu amfiteatrul cladirii inferioare a vaii Pietrele. Crestele muntilor Pietrele si Stînisoarei coplesesc aceasta vale, pantele abrupte, brazdate de jgheaburi, fiind captusite la poale cu pînze de grohotisuri si pîlcuri de jnepeni, înfratiti cu zîmbri.
Reluam urcusul pe pantele domoale ale acestei trepte glaciare. La un ultim pîlc de molizi (circa 1 680 m) iesim la gol, în zona jneapanului. Tufe bogate împestriteaza sirurile de grohotis, lasînd poienitelor tainice adaposturi pentru flori. La capatul unui urcus, pe parcursul caruia trecem peste firicele de apa, sosim la jgheabul în care curge tumultuos apa pîrîului Pietrele. Taietura adînca a patului de piatra este îmbracata cu jnepeni puternici ce uneori îsi împletesc bratele de la un mal la altul.
Trecem puntea pe malul drept si regasim poteca strecurîndu-se printre tufisurile de jnepeni. Urcusul se accentueaza. Poteca taie în largi coturi tot pragul glaciar din dreptul vîrfurilor Pietrele si Stînisoara, iesind pe treapta mijlocie, lînga pîrîu. Dupa o portiune fara jnepeni, cu panta mai domoala, cu o serie de blocuri de piatra, ajungem la Bordu Tomii (circa 1 890 m); stînca solitara ofera un acoperis precar în caz de ploaie, folosit uneori de ciobani ca refugiu pentru noapte. Dupa un scurt popas pornim mai departe. Trecem pîrîul Pietrele urcînd pe stînga vaii, aici foarte larga. Versantii muntilor se retrag departe de noi, dar ofera abrupturi macinate ce-i fac aproape inaccesibili. Lasam în stînga mlastinile întinse pe netezisul treptei mijlocii si începem un nou urcus. Stîlpii cu marcaj se însira pe mijlocul vaii. Trecem din nou apa Pietrele, pe dreapta, acum un mic pîrîias, lasam în stînga pîrîul si potecuta spre caldarea Pietricelele si ne angajam într-un urcus prelung pe bordul caldarii superioare. Iesind pe întinsul treptei ajungem aproape de lacul Pietrele (1 990 m), oglinda de apa, poate mai putin spectaculoasa ca alte „ochiuri de mare”, cu un pitoresc inegalabil. Un pisc ce de aici pare gigantic îsi etaleaza marele perete nordic în oglinda lacului. Este vîrful Bucura II (2370 m), vestit pentru traseele alpine pe care le ofera iubitorilor de cataratura. Din pisc se lasa o custura cu abrupturi spre nord, pîna în curmatura Bucurei (2206 m), loc în care va ajunge curînd si poteca noastra; din custura se ridica apoi spre est piscul Custura Bucurei (2370 m). Cu greu ne hotarîm sa parasim locul de popas de pe malul Lacului Pietrele. De la lac poteca se abate putin în stînga si traverseaza o scochina, pe fundul careia adasta uneori zapada.
În capatul sudic al jgheabului poteca sovaie putin spre dreapta pe o morena, apoi se îndreapta usor spre stînga printre lespezile care captusesc poalele piscului Custura Bucurei. Pe masura ce urcam vom cuprinde privelistea caldarii si lacului Pietrele; mai sus, „rasarind” peste saua Stînisoarei, ne trimite reflexe aurii vîrful Retezat scaldat în soare. Obisnuiti cu forma sa de trunchi de con, asa cum se prezinta privit din nord si din sud, vom fi foarte surprinsi cînd Retezatul ni se va înfatisa de aici ca o piramida ascutita.
În apropiere de saua Bucurei trecem pe lînga doua stînci ca doua turnulete. Poteca taiata în piatra urca scurt si iese pe creasta principala de nord. În curmatura Bucurei (2206 m). Timp de mers: 2 ¾ ore. În fata grandioasei privelisti ce se deschide spre sud vom încerca noi emotii coplesitoare. La piciorul pantei se asterne oglinda Lacului Buc ata, cel mai mare lac glaciar din Carpati (8,86 ha). Aceasta minunata suprafata de ape limpezi ca lacrima coloreaza si însufleteste tinuturile aspre brazdate de stînci si grohotisuri. Dar Bucura nu e singurul lac din aceasta caldare uriasa: Lacul Lia, Lacul Bucurelul si alte minuscule ochiuri de apa din cotloanele Pelegii îsi trimit, fiecare, semnalul lor de culoare si pitoresc. Peste aceasta lume lacustra se înlantuiesc într-o fantastica alcatuire culmile Bucura, Sîntamaria, Slaveiul, Plaiul Mic, Custura, carora li se adauga, în zare, si vîrful Arcanu din Muntii Vîlcan. Imensul amfiteatru, cu lacurile sale, cuprinde o lume aparte, aceea care prin farmecul ei a dus vestea Retezatului ca un masiv nespus de frumos.
In curmatura Bucurei poteca întretaie traseul de creasta (marcaj banda rosie) si apoi coboara usor spre dreapta înscriind o serpentina pe versantul sudic. Panta se domoleste repede. Poteca coboara lin pe pajiste orientîndu-se catre latura vestica a Lacului Bucura.
Înca de sus, de sub curmatura, din firul principal al potecii se desprind hatase care converg spre zonele cu tapsane si abrupturi, unde vara se instaleaza, fara îngaduinta, numeroase corturi. Unul din hatase coboara pe malul vestic al Lacului Bucura. trece pe la steiul de piatra Bucura, folosit uneori ca adapost, si ajunge la malul sudic, reintrînd în poteca mcrcata de data aceasta cu cruce rosie.
Urmarind de sub curmatura Bucurei poteca marcata cu banda albastra, coborîm comod pante cu iarba; traversam pîrîul Bucurelul si dupa circa 3 ore de la plecare atingem punctul important de ramificatie a potecilor turistice Bucurelul (2 070 m). Aici se afla un indicator metalic cu inscriptii greu lizibile: “ spre cabana Buta: marcaj cruce rosie, timp de mers 3—3 ½ ore; spre Lacul Zanoaga prin saua Judele: marcaj punct rosu, 3-3 1/4 ore; spre saua Retezatului: marcaj banda galbena, timp de mers 2 ore.”
Locul nu este indicat pentru popas, asa ca vom continua mersul spre sud, urmarind marcajul crucea rosie, pe lînga lacul Bucurelul, deasupra steiului Bucura. Ne oprim uneori pentru a admira privelistea impresionanta asupra Lacului Bucura si asupra vîrfului Peleaga, ambele obiective de prim ordin.
Popasul pe care îl meritam se poale face la urmatorul punct de ramificatie al itinerarelor turistice, unde se afla un stîlp cu sageti. El este plasat aproape de pragul glaciar care desparte caldarea Lacului Bucura de caldarea „lacurilor însirate” (circa 2055 m). În acest loc ni se ofera cea mai cuprinzatoare priveliste atît spre caldarea Lacului Bucura, cit si spre ulucul inegalabil în frumusete unde sclipesc lacurile Lia si Ana si se disting caldarile Florica si Viorica pe trepte succesive pîna sub crenelurile din Poarta Bucurei. Ocrotite de masivele înlantuiri ale muntelui Slaveiu, de aridele blocuri si stîncarii din muntele Sîntamaria, strajuite de silueta alpina a muntelui Judele, pe de o parte, si de versantii puternic înclinati si brazdati de roci dezgolite ale masivului munte Bucura, pe de alta parte, acest uluc închide nu numai o lume a lacurilor azurii, dar si petice de pajisti si pîlcuri de jnepeni, la adapostul carora se dezvolta o minunata haina înflorata. Nicaieri parca nu cuprinzi într-o clipire gingasia multicolora a florilor, albastrul de neuitat al lacurilor si semetia stîncilor. Spre Lacul Bucura si spre Peleaga privelistea este la fel de impresionanta. Purtat pe undele vîntului vine spre noi vuietul repezisurilor sau al torentilor acompaniat de cîntecul talangilor. Din caldarea Berbecilor pîna sub încretita frunte a Pelegii, turme de oi cutreiera neobosite spatiile. Pe malul Bucurei vite cornute se adapa în lac, iar în cele mai neasteptate cotloane licare pînzele colorate ale corturilor. Aceleasi locuri iarna capata o alta înfatisare: asprimea stîncilor dispare sub lin-toiul cu forme rotunjite, peretii apar distonant de închisi, lacurile nu mai aduc acea paleta de culori, fiind complet îngropate sub gheata si nameti, iar albastrul cerului are o puritate care nu poate atinge decît sublimul.
Înainte de a parasi locul de popas amintim cele trei marcaje turistice care pornesc de aici si merg în comun pentru o buna bucata de drum, pîna în saua „La Pintenul Slaveiului”: spre muntele Slaveiu si Lunca Berhina, marcaj punct galben, timp de mers 5½ — 6 ore; spre Lacul Zanoaga prin muntele Slaveiului, marcaj cruce albastra, timp de mers 8—9 ore; spre cabana Gura Zlata peste muntele Slaveiu si Lacul Zanoaga, marcaj triunghi rosu, timp de mers 9-10 ore.
Parasim locul de popas si coborîm pe lespezile de la gura Lacului Bucura (2040 m), pe marcaj cruce rosie. Fara a ne lasa la vale, spre caldarea Ana, trecem pe pajistea de sub Peleaga, despartindu-ne la un nou stîlp de poteca marcata cu cruce galbena, care se abate în caldarea Berbecilor, urca la vîrful Peleaga, apoi la vîrful Papusa Mare si Custura si continua pîna la Uricani (timp de mers: 12 ½ — 14 ore).
Poteca marcata cu cruce rosie se abate treptat la dreapta si coboara pragul glaciar a! Lacului Bucura, fara sa patrunda însa spre caldarea în care se afla Lacul Ana, urmarind o morena înierbata presarata cu steiuri si pînze de grohotis. Ajungem pe pragul al doilea al vaii glaciare unde, lînga un stei voluminos, se desprinde o poteca spre Lacul Lia, aflat în dreapta noastra (marcaj vechi, punct rosu). Poteca principala coboara într-o caldarusa sculptata în flancul muntelui Peleaga. Din stînga se lasa jgheaburile Serpilor si Urzicilor, care aduc sopot de ape. Trecem pîrîiasele direct pe fundul caldarii si patrundem în zona pîlcurilor de jneapan dominate de exemplare frumoase de zîmbri. Poteca se apropie de marginea abruptului în care s-a adîncit pîrîul bogat a! Bucurei. Dincolo, pe versantul opus, un tinut salbatic se prezinta cu desisuri de jneapan, grohotisuri interminabile care se înlantuie la baza coltilor si turnurilor granodioritice ale Pintenului Slaveiului.
Poteca patrunde în molidisul tînar, apoi în padurea deasa, trecînd si printr-o portiune cu doborîturi de copaci. Coborîm continuu, iesind într-o poienita cu izvorase care anunta apropierea marii poieni a Pelegii. Dupa o alta portiune de coborîre în padure iesim în poiana Pelegii, cu branisti presarate cu blocuri de piatra. Avînd izvoare suficiente si o pozitie pentru campare, poiana ofera adapost mai bun decît cea de la Lacul Lia si o splendida pozitie pentru excursii atît spre circurile Bucurei si Slaveiului, cît si spre cele ale Pelegii. Timp de mers pîna aici: 5 ½ ore.
Dupa un popas placut coborîm pe o poteca mare io valea Pelegii, în imediata apropiere de confluenta sa cu Bucura, ape care aici dau nastere Lapusnicului Mare (1 598 m).
Urcam pe malul opus o panta mare si iesim în poiana stînei de la Gura Bucurei, numita si „La Scortar”.
Din rascrucea potecilor, lînga stîna, porneste un traseu care ajunge la Gura Apei, pe valea Lapusnicului Mare (marcaj punct albastru, timp de mers: 5½-6½ ore).
Din spatele stînei, prin poiana plina de stevie salbatica, poteca principala (marcaj cruce rosie si punct albastru) se strecoara, putin vizibila, pîna Ce reintra în padurea deasa de molid.
începem un urcus destul de obositor pe partea înclinata, pe parcursul caruia vom întîlni mici izvoare, iar la iesirea în golul Plaiului Mic, tufarisuri de ienuperi si tufe de jnepeni. Incinte de a ajunge pe culmea principala de sud pajistile înconjura doua lacuri (Lacurile Papusa), de la care se deschide o frumoasa priveliste asupra vaii Bucurei si fundalului acesteia. De aici se vad bine caldarile Slaveiului, Pelegii si Papusii, precum si valea Lapusnicului Mare si muntii care o încadreaza.
Urcam în saua Plaiului Mic (1 879 m, timp de mers: 6 ½ ore), unde traversam poteca culmii principale (marcaj banda rosie si triunghi albastru). La stîlpul cu sageti unde vom face un popas, ni se dezvaluie spre sud noi frumuseti: valea Buta învesmîntata în paduri bogate, peste care se înalta maiestuoase creneluri calcaroase din muntii Piule si Plesa. La orizont (sud) se unduiesc înaltimile modeste ale Muntilor Vîlcan.
Din saua Plaiului Mic pornesc poteci în directiile:
• vest, catre vîrful Piatra lui Iorgovan (banda rosie si triunghi albastru, timp de mers 5 ore); catre Albele — Godeanu — Baile Herculane (banda rosie, etapa de 3-3 ½ zile);
• est, catre Uricani (banda rosie si cruce galbena timp de mers lO-IO1/? ore); catre Vulcan (banda rosie, partial executat, etapa de 2 zile); catre cabana Baleia (triunghi albastru, timp de mers 8-9 ore);
• sud, catre cabana Buta (½ – ¾ ora).
Parasim saua Plaiului Mic si coborîm spre sud, în caldarusa Plaiului. Dupa circa 20 de minute ajungem la liziera padurii de molid, pe lînga care ne abatem usor la dreapta. Trecem de un sipot si intram în padure. Iesim apoi în poiana „La Morminti” (circa 1 650 m), o traversam în coborîre lenta si reintram în padure urmînd apoi serpentinele. În apropiere de pîrîul Buta cotim la stînga si coborîm paralel cu pîrîul, pîna la cabana Buta (1 580 m).