Ghe NICA-Blog: Ciuma neagra(1)

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Ciuma neagra(1)

„Ciuma neagra” sau „Marea Ciuma” a castigat ansamblul Europei occidentale intre 1348 – 1357. In 1348, ea a atins o mare parte a Frantei, Italia, Anglia, Germania de Vest si Peninsula Iberica. Un an mai tarziu, Germania in intregime si Scandinavia, cat si Tarile de Jos. In 1352, Rusia. Doar cateva regiuni situate la mare distanta de drumuri, ca zonele muntoase, au putut scapa de acest flager. Europa a pierdut din cauza sa o treime din populatie. Cea mai mare epidemie din istorie, asa o considera toti. Unele orase si-au vazut populatia redusa la un sfert! Si asta in aproape un an... Anglia a pierdut, se pare, 70% din populatia sa, care avea circa 7 milioane de oameni. In 1400, mai erau in viata numai 2 milioane!! Dar nu este vorba decat de estimari. In lipsa de surse destul de precise, nu putem cunoaste numarul exact al victimelor. Ce stim actual? Cercetarile efectuate in acest domeniu in sec.XX, au scos in evidenta propagarea ciumei in China, din 1331. Se crede ca o treime din populatia sa a fost decimata intre 1331 si 1393. Ea a trecut atunci de la aproximativ 125 de milioane la circa 90 de milioane de locuitori. Catre 1338, ciuma este atestata pe platourile Asiei Centrale. Sapaturile, efectuate intr-un cimitir de crestini nestorieni din regiunea Issyk-Kul la sud de lacul Balcic, au permis de a se constata un procent de mortalitate ridicat pentru anii 1338 – 1340. Trei pietre de morminte, datate in 1338 – 1339, indica expres ciuma ca cauza a decesului. Din aceasta regiune, boala s-a propagat, pe caile traditionale ale marelui comert intre Orient si Occident, de la est la vest spre Mediterana si Europa, difuzandu-se in ritmul deplasarilor umane, lovind orase ca Sarmarkand, sau Sarai, capitala „Hoardei de Aur”. In fine, ciuma a atins malurile Marii Negre catre 1346.
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;