Complexul turistic ,,Muntele Mic" - Cuntu -Şaua Plaiului - (a. prin virful Ţarcu; b. prin Căldări) - Şaua Şuculeţului - Şaua Şcheiului - vîrful Mătania (Nedeia) - Şaua lepei - valea Corciova - colonia “Tomeasa" (barajul Gura Apelor)
Marcaj:
bandă roşie
Durata: 11-13 ore
Legături cu traseele: 2, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 13, 16 şi 18
Pornim de la hotelul ,,Sebeş", către est, trecînd prin stînga cabanei ,,Centrale". Traversăm şoseaua nemodernizată, care asigură accesul la complexul turistic, şi, dirijaţi de stîlpii metalici, cu marcaj bandă roşie, urcăm în cîteva minute pînă pe culmea care închide orizontul către Munţii Ţarcu. Străbatem păşunea la început orizontal, apoi coborînd uşor, jumătate dreapta, pe marcaj. Traversăm din nou şoseaua şi continuăm să coborîm pe deasupra unor izvoare, sub şaua largă în care ajunge de altfel şi drumul nemodernizat (30 de minute de la plecare). Poteca lasă drumul către dreapta şi urcă uşor pe sub Vîrful Jigorei. Marcajul este aplicat pe fagi bătrîni. Străbatem în continuare păşunea si rariştea de pădure. Incepem să coborîm accentuat, către sud, trecînd de trei ori pe lîngă serpentinele drumului ce coboară în Valea Craiului şi ajungem în Şaua Jigorei la 1205 m altitudine (1 oră de mers de la Muntcle Mic). Lăsăm în dreapta cabana Asociaţiei sportive “Dacia" şi începem să urcăm, folosind drumul de tractor şi poteca largă de la liziera pădurii, pe plaiul ce se înalţă către sud. Ceva mai sus, un stîlp indicator ne arată sensul potecii marcate cu bandă galbenă, care coboară la Poiana Mărului, pe valea Olteana (stînga, timp de mers 3 ½ ore), şi la staţia telescaunului din Valea Craiului (dreapta, timp de mers 1 ½ oră). Pe indicator este consemnat, de asemenea, marcajul bandă roşie şi timpul necesar pentru a ajunge atît la Muntele Mic (1 ¾ oră), cît şi la Cuntu (1 ½ oră). Menţinînd direcţia sud (înainte, pe culme) străbatem Poiana Prisaca şi intrăm în pădure. Drumul ne va fi de acum încolo călăuză sigură spre Cuntu. Coborîm uşor şi străbatem o porţiune de culme relativ netedă; curînd însă urcuşul se accentuează şi ajungem astfel pe vîrful Şeroni, în poiana cu acelaşi nume, de unde priveliştea spre vîrful Ţarcu şi Muntele Mic este cuprinzătoare. După popasul bine-venit, coborîm şi ajungem la un nou indicator de marcaj. Acesta arată că spre dreapta, pe poteca marcată cu semnul cruce albastră, se poate ajunge în 1 ¾ oră la telescaun, iar înainte, urmînd marcajul bandă roşie, se ajunge în circa 1 oră la Cuntu şi în 4 ore la vîrful Ţarcu.
In continuare străbatem o zonă mai netedă, înconjurată de molizi, şi începem din nou să urcăm uşor spre stînga (sud-est), prin pădure; la început domol, urcuşul se accentuează treptat sub vîrful Cuntu, dar pentru scurt timp, căci îndată coborîm spre poiana întinsă în care se află staţia meteorologică Cuntu. Au trecut 3 ore de la plecare (vezi şi traseul 5). Punctul Cuntu reprezintă locul de plecare spre Ţarcu şi Gura Apelor, dar şi un plăcut loc de popas. Tot aici se află şi indicatorul cu săgeţi care consemnează direcţia şi durata (3 ore) pînă la vîrful Ţarcu. Inainte de plecare, ne aprovizionăm cu apă de la izvorul din spatele cabanelor.
Drumul de căruţă, pe care se face aprovizionarea staţiei meteorologice Vîrful Ţarcu, urcă şi el în acelaşi sens cu marcajul turistic bandă roşie, aşa încît, pe timp de ceaţă sau pe vreme nefavorabilă, ne poate fi călăuză sigură. Asadar, începem să urcăm în serpentine, printre pajişti şi blocuri de piatră, spre est. Marcajul este aplicat pe stîlpi metalici şi pe pietre. Urcăm pieptiş o primă treaptă a muntclui, apoi poteca ne poartă pe un versant relativ neted, înierbat, de unde zarea începe să se deschidă. Spre dreapta atrag atenţia abrupturile de la obîrşiile pîrîului Muroniu (Rîul Lung), iar către stînga, valea Olteana (Şucu), dincolo de care se profilează piciorul şi vîrful Brusturu (2116 m). Traseul intră pe drumul de căruţă, pe care îl urmează uşor către dreapta, printr-o serpentină largă, pentru a atinge o nouă treaptă a culmii, apoi urcă mai accentuat, către muchie. La circa 1870 m altitudine (1 ½ oră de mers de la Cuntu) ajungem la o intersecţie de poteci, pe buza abruptului expus către est.
Atenţie! Poteca noastră, marcată cu bandă roşie, urcă spre sud, pe culme, la vîrful Ţarcu, iar o alta, marcată tot cu bandă roşie, coboară mai întîi în căldările glaciare de pe versantul nordic al vîrfului şi urcă apoi în Şaua Plaiului, unde reîntîlneşte prima variantă a traseului.
a. Varianta prin vîrful Ţarcu
Drumul de căruţă se înscrie pe faţa estică a muntelui, în timp ce poteca noastră, marcatâ prin stîlpi de metal, urmează riguros muchia. Imediat ce am trecut printr-o mică strungă, se deschide o splendidă panoramă. Numeroase culmi şi vîrfuri domină căldările glaciare de la obîrşia Şucului (Ol-teana). Către nord-est apare vîrful Brusturu, strîns legat de vîrful Căleanu (2 190 m), cu imense abrupturi ce străjuiesc şi conturează o amplă căldare glaciară. Marginea festonată a acesteia, asemeni unei pînze de ferăstrău, poartă sugestiva denumire de Pietrele Dracilor; o altă căldare glaciară se contu-rează catre est, sub culmea netezită şi larg ondulată, iar către sud, celelalte două căldări glaciare, cuibărite pe versantul nordic al vîrfului Ţarcu. Cea mai mare dintre ele este Căldarea Oboroaccle, cu pereţi scrijeliţi de imense culoare de avalanşă, căptuşită cu grohotişuri întinse, în care zărim cîteva bordeie ciobăneşti. Praguri de stîncă, de pe care apele pîraielor se aruncă cu zgomot, pot fi observate cu uşurinţă. Intre Şaua Plaiului şi vîrful Ţarcu se înalţă vîrful Bodea, o proeminenţă uşor bombată. In urcuş domol, poteca se anină mai întîi de pereţii căldării glaciare şi, printr-o serpentină pronunţată, urmată de un urcuş pieptiş dar scurt, atinge din nou culmea. Ea însoţeşte drumul ceva mai sus, pe versant, apoi se uneşte cu acesta şi ajunge pe o suprafaţă mai netedă şi înierbată. De remarcat că iarna este interzisă folosirea drumului, de-oarece există pericolul producerii avalanşelor. Aşadar, pe timp de iarnă, pentru accesul la vîrf se foloseşte strict linia de cea mai mare pantă a culmii, fără abateri laterale. De aici înainte, urcuşul către vîrful Ţarcu devine relativ comod. Urmărim marcajul, lăsînd în dreapta izvoarele Rîului Lung. Poteca taie cîteva serpentine, în urcuş direct, şi după circa 3 ore de mers de la Cuntu ajungem la staţia meteorologică. La 5 minute distanţă de staţie atingem vîrful Ţarcu, unul dintre vîrfurile înalte ale Carpaţilor Româ-nesti, care ne oferă o splendidă panoramă. Spre vest, pătrundem cu privirea către Culoarul Timişului, dincolo de care se înalţă coama netezită a Munţilor Semenic. Către nord, în depărtare, apare cupola Muntelui Mic, iar în plan mai apropiat, culmea pe care am venit. Spre nord-est, spinarea deosebit de netedă a Muntelui Căleanu, care nu trădează nimic din ameţitoarele abrupturi ce îl mărginesc pe trei laturi. Către est, apare drumul pe care îl vom urma în continuare, prin stînga vîrfului Bodea şi Şaua Plaiului, largă şi netedă. Spre sud se desprind culmi masive separate de pîraiele de la obîrşiile Rîului Alb şi Rîului Rece. Dincolo de despicătura adîncă a văii Rîului Rece se desfăşoară în toată splendoarea lor Munţii Godeanu. Către sud-est, de la dreapta la stînga, remarcăm Vîrful Olanelor (1 990 m) şi apoi, impozant, vîrful Godeanu (2 229 m), sprijinit pe contraforturi masive. Pornim din nou la drum. De la piramida de lemn, ce marchează vîrful Ţarcu, aflat la 150 de metri de staţia meteorologică, poteca marcatâ, mai puţin clară la început, coboară uşor către est, în şaua dintre vîrfurile Ţarcu şi Bodea. Străbatem păşunea largă din care apar lespezi de piatră şi treptat ne angajăm pe faţa nordică a vîrfului Bodea. Incepem să coborîm accentuat către Şaua Plaiului (2 075 m alti-tudine). Au trecut circa 20 de minute din vîrful Ţarcu pînă aici. în sa soseşte din stînga, urcînd din căldări, poteca variantei b a traseului nostru.
b. Varianta prin căldări
Este de fapt vechiul drum pastoral “Plaiul Mare al Vîrciorovei" ce traversează căldările glaciare din masiv şi se întîlneste cu prima variantă a traseului în Şaua Plaiului. Pornim de pe buza abruptului estic al culmii principale, pe care am urcat de la Cuntu, şi coborîm spre stînga. Poteca depăşeşte cîteva lespezi de piatră, şlefuite de ploi şi zăpezi, şi coteşte la dreapta, înscriindu-se pe pantele căldărilor glaciare. Traversăm un pîrîu şi urmăm spre răsărit o poliţă; pe sub pereţii stîncoşi, plaiul pătrunde în Căldarea Oboroace, după ce descrie cîteva serpentine, printre blocuri de piatră şi grohotiş. Lăsăm pe dreapta lezerul Ţarcului, cuibărit între grohotişuri abundente şi, prin cîteva serpentine, urcăm în Şaua Plaiului, ocolind o stîncă izolată. Urmînd varianta b, ajun-gem în această şa în circa 2 ½ - 3 ore de la Cuntu. Tot din Şaua Plaiului putem face o abatere la stînga (nord-est) pînă în vârful Căleanu. Un urcuş domol, scurt de 2 km (50 de minute, 125 m diferenţă de nivel), fără potecă, ne scoate la vîrf, de unde se deschide o largă perspectivă spre miazănoapte. Mărginit pe trei laturi de circuri glaciare, vîrful apare spre nord ca un adevărat promontoriu. De sub el se desprind două culmi: spre nord-est Culmea Brusturului, dominată de vîrful cu acelaşi nume, acoperită cu grohotişuri galben-verzui datorită lichenilor, iar spre sud-est culmea ce desparte izvoarele Şuculeţului de cele ale Rîului Rece. De pe vîrf, ca şi de pe această culme acoperită cu gro-hotişuri rînduite ca nişte ghirlande, se observă căldarea glaciară Groapa Brusturului şi imensa căldare de la obîrşiile Şuculeţului - Căldarea Şuculeţului. Hornuri, abrupturi stîncoase, torenţi de pie-tre, roci şlefuite de gheţari, mici lacuri suspendate, din care izvoarele coboară în trepte spre fundul văii, toate completează imaginea de amănunt a căldărilor. Dincolo de valea Şuculeţului se întind culmile prelungi din Masivul Baicu, mărginite şi ele de căldări nivale. Spre est, peste valea Rîului Rece, se desfăşoară Culmea Prislopului, stavilă între acesta şi Rîul Şes. În ultimul plan, la nord-est şi sud-est, privirile pătrund pînă spre custurile Retczatului şi înălţimile Godeanului, din care piramida vîrfului Gugu, zveltă şi ascuţită, se evidenţiază cu un farmec deosebit, iar lîngă ea, spre sud, coama netedă a Muntelui Moraru, sculptată de torenţi şi zănoage. Alături, cea de a doua piramidă, asimetrică, vîrful Godeanu, trimite spre noi puternice contraforturi. La dreapta, culmile ascuţite sau teşite ale Munţilor Cernei se încîlcesc şi se despletesc spre meleagurile Severinului şi Herculanelor.
După cum am văzut, Şaua Plaiului este locul de joncţiune a celor două variante ale traseului. în continuare, drumul către colonia “Tomeasa" parcurge o bună parte din Munţii Ţarcu, pe culme, traversînd şei adînci, pentru a se lăsa în cele din urmă în văile Rîului Şes şi Rîului Mare. Din Şaua Plaiului, în care se află un stîlp indicator, traseul de pe culmea principală a Munţilor Ţarcu continuă către est (dreapta), în cazul în care coborîm dinspre vîrf, sau tot înainte, dacă am parcurs sectorul de traseu prin căldări. Poteca marcată trece pe faţa sud-estică a Muntelui Căleanu, care îşi trimite spre sud o vastă suprafaţă netezită, acoperită cu păşuni şi jnepeniş. Bine bătută, poteca turistică merge aproape orizontal, iar printr-o succe-siune dc mici urcuţuri şi coborîşuri trece pe la obîrşia unuia dintre afluenţii Rîului Rece, oferindu-ne posibilitatea să admirăm abrupturile estice, desprinse de sub vîrful Bodea. Trecem printre pîlcuri de jnepeni, străbatem o mică zonă cu grohotişuri albicioase, traversăm cîteva izvoare (unde se recomandă aprovizionarea cu apă pentru restul drumului) şi facem un ocol larg, pe la obîrşia unui alt pîrîu tributar Rîului Rece. Către nord-est, pe sub culme, ne îndreptăm în direcţie generală sud-est. Prin serpentine scurte traversăm culmea pe poteca pietroasă şi coborîm lin, către nord-est. Străbatem din nou o zonă netedă. în dreapta ghicim abrupturile ce mărginesc şesul suspendat pe care îl străbatem. Coborîm ceva mai accentuat pe poteca plină de pie-tre. în faţă se înalţă vîrful Seiul (2042 m altitu-dine) din care, spre dreapta (sud), se prelungeşte Culmea Prislopului, ce face legătura cu Munţii Godeanu.
Coborîm în curmătura largă si plată a Şuculeţului (1 909 m) după aproape ¾ -1 oră de cînd am plecat din Şaua Plaiului. Ajungem la o răspîntie. Un stîlp indicator, parţial degradat de intemperii, arată poteca spre Şaua Iepei, iar uşor dreapta, pe culme, în urcuş, poteca spre Culmea Prislopului şi Munţii Godeanu, marcată cu punct roşu. În paralel, această a doua potecă a fost marcată şi cu bandă roşie, din dorinţa de a lega cei doi munţi, Ţarcu şi Godeanu, prin marcajul atribuit culmilor principale (traseul 18).
Continuăm itinerarul către nord-est, paralcl cu pîrîul, prin pajiştea alpină. Treptat începem să urcăm uşor pe sub vîrful Seiu[3]. în drum, admirăm abrupturile şi căldările glaciare de pe faţa estică a Muntelui Căleanu. Scocuri adînci scrijelează pereţii acestora, iar pîraie înspumate coboară printre jnepeni, aruncîndu-se în mici cascade. Sub noi, valea ia forma unei veritabile ,,copăi", prin care apele pîrîului lunecă spre nord, străjuită pe dreapta de Muntele Bistricioara. Ocolim pe la est şi nord vîrful Seiul. Poteca se înscrie pe nesimţite către poalele muntelui lăsînd la stînga o vale puţin adîncă şi mlăştinoasă, prin care şerpuieste unda strălucitoare a pîrîului. în timp ce el coboară continuu şi ocoleşte mamelonul din stînga, poteca noastră merge pe dreapta şi traversează cîteva izvoare săpate în versantul muntelui. Incepem să coborîm şi, în cîteva minute, ajungem în Şaua Şcheiului (1866 m), unde se află şi o cruce mare din lemn, semn de orientare mai ales pe timp de ceaţă. A trecut ¾ - 1 oră din Şaua Şuculeţului. Curmătură adîncă, sculptată între Culmea Prislopului (terminată la nord cu vîrful Seiu) şi Masivul Baicu, Şaua Şuculeţului este locul de obîrşie al văii Şuculeţului, îndreptată spre nord-vest, şi al Şcheiului, ce se îndreaptă către sud-est. În lungul acesteia din urmă, se observă vîrful Gugu şi coama netedă a Muntelui Moraru, din Munţii Godeanu. La limita pădurii, pe stînga, se zăreşte o stînă, iar lîngă ea, un lac mic ce luceşte în bătaia soarelui. Spre apus, valea Şuculeţului, adîncă şi împădurită, ne conduce privirea spre Muntele Mic. Din şa, o potecă desprinsă către dreapta, pe versantul stîng al Şcheiului, merge spre lacul Pie-trele Albe (numit şi Tăul Lucios), adăpostit într-o căldare glaciară, acoperită cu jnepeniş şi cu abrupturi stîncoase către sud. Din Şaua Şcheiului, poteca marcată cu bandă roşie urcă în serpentine strînse către nord-est (15 minute). Apoi urcuşul se domoleşte şi timp de 25-30 de minute străbatem un platou unde întîlnim şi stîlpii de marcaj. După 1 km de urcuş, ne putem abate 250-300 m spre dreapta pentru a ajunge dea-supra căldării glaciare în care se află lacul Pie-trele Albe.
După scurta abatere, revenim la potecă şi continuăm urcuşul pe o suprafaţă netedă, deranjată pe alocuri de mici proeminenţe stîncoase, tivite de les-pezi de piatră, şi, după aproape ¾ oră de la plecare din Şaua Şcheiului, ajungcm pe vîrful Nedeia (2150 m). Poteca nu trece chiar prin vîrf, ci la 100 m vest de el. De aici, către stînga (nord-vest), se desprinde prelunga culme a Nedeii, în lungul căreia coboară poteca marcată cu triunghi albastru (tra-seul 15) către staţiunea “Poiana Mărului".
Abaterea la vîrful Nedeia, pe timp frumos, prezintă un interes deosebit. De aici, perspectiva Munţilor Godeanu apare în toată măreţia ei. Imediat sub vîrf se deschide Căldarea Mătaniei, însoţită de altele mai mici; mai departe se văd contraforturi rotunjite ce sfîrşesc în valea îngustă a Rîului Şes. Dincolo de el, orizontul este închis de culmea Moraru-Gugu; sub vîrful Godeanu se conturează căldările de la izvoarele Cîrnei. în stînga, peisajul este completat cu valea Lăpuşnicului Mare, deasupra căreia se înalţă custurile Retezatului, dominate de piramida trunchiată a vîrfului cu acelaşi nume. Spre nord-vest, dincolo de cocoaşa Muntelui Baicu, se profilează Masivul Bloju, cu vîrfurile sale stîncoase şi împestriţate de grohotişuri. Revenind la marcaj continuăm drumul spre Şaua lepei şi spre colonia ,,Tomeasa". La nord de vîrful Nedeia, platoul se îngustează şi ia aspect de culme rotunjită. Coborîm lin spre nord-est şi, după 20 de minute de la vîrf, ajungem într-o şa parţial înmlăş-tinită. Ocolim prin dreapta un mamelon scund, brăz-dat de blocuri de stîncă şi urcăm din nou, pe ver-santul de nord-vest al Muntelui Baicu (2 123 m).
Mergem prin stînga vîrfului şi coborîm din nou către un platou neted, unde întîlnim două blocuri de piatră şi un lac de origine nivală. Cîteva serpentine scurte ne scot în Şaua lepei (1727 m), situată la obîrşiile Bistrei Mărului (nord-vest) şi pîrîului Corciova (sud-est). Pe măsură cc coborîm spre şa, lăsăm către stînga obîrşiile bine împădurite ale Bistrei Mărului. Dincolo de şa, culmea principală a Munţilor Ţarcu continuă către nord, etalîndu-şi vîrfurile Netişului (2089 m) şi Pietrei. Păşunea este împestriţată pe alocuri cu lespezi de piatră, jnepeni şi ici colo cîte o stînă. In Şaua Iepei ajungem după 1 ½ - 1 ¼ oră de mers de la vîrful Nedeia, unde ne întîmpină un stîlp indicator. în continuare coborîm la dreapta, pe valea Corciovei, către lacul de pe Rîul Mare, pe care îl zărim ascuns între pădurile de conifere ce îmbracă poalele munţilor. La început coborîm printr-o zonă străbătută de ravene puternic adîncite. Ajungem la un izvor si îi urmăm îndeaproape firul. Străbatem un loc mlăstinos, apoi trecem apa pe malul stîng. Către dreapta se află o căldare glaciară cu versanţi abrupţi şi cu fundul năpădit de grohotişuri. Continuăm să coborîm prin păşunea subalpină în care zărim un stîlp de marcaj, în dreptul stînei de pe dreapta văii. Ne îndreptăm către liziera pădurii şi rămînem pe stînga apei. Coborîm uşor către stînga, spre valea unui mic afluent al Corciovei, adîncit puternic în trupul muntelui. O traversăm si ajungem într-o mică suprafaţă defrişată.
Atenţie! Poteca străbate zona defrişată, în urcuş uşor, tot înainte spre liziera pădurii. Intrăm în pădure, unde poteca devine din nou clară; pe un molid recunoastem un semn de marcaj. Coborîm menţinîndu-ne pe versantul stîng al văii Corciovei. Mai departe poteca clară urmăreşte culmea care treptat se lăţeşte. Urmează o nouă coborîre, mai accentuată, prin serpentine scurte şi dese, pe faţa din dreapta culmii (către valea Corciovei).
Atenţie! Sub nici un motiv nu ne abatem către stînga, căci valea imediat următoare (Zeicu) este străjuită de versanţi abrupţi, împăduriţi, din care ţîşnesc steiuri ameninţătoare. După 1-1 ¼ oră de mers din Şaua lepei ajungem în drumul de contur al lacului de pe Rîul Mare. Pe ultima porţiune de potecă semnele de marcaj sînt foarte rare. Coborîrea în drum este puţin ane-voioasă, căci prin construirea drumului s-a format un mal de cîţiva metri înălţime, care solicită atenţie la coborîre. Ajunşi la drum, o luăm la stînga, către est. Mai avem de parcurs circa 3 km pînă în dreptul bara-jului şi apoi încă 1 km, pe drum betonat, pînă la o bifurcaţie. Alegem drumul din dreapta (tot betonat) pe care îl urmăm cîteva sute de metri şi ajungem după 1- 1 ¼ oră la colonia ,,Tomeasa" (capătul liniei de autobuz spre Clopotiva). Ultimii kilometri pot fi parcurşi şi cu mijloace auto ocazionale. De la Muntele Mic pînă aici au trecut 11-13 ore. Datorită lungimii lui, recomandăm ca acest traseu să fie parcurs în două etape, cu înnoptare în cort. Vara, cînd ziua este lungă, se poate parcurge întregul traseu pornind de la Cuntu dis-de-dimineaţă, în care caz sînt necesare 9-10 ore, cu restrîngerea abaterilor şi a popasurilor. Odată ajunşi în colonie putem coborî cu un mijloc de transport ocazional sau cu autobuzul la cabana ,,Gura Zlatei", (circa 7 km aval), pe Rîul Mare.
Sursa:guideromania.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu