Ghe NICA-Blog: Anina-Bozovici(pe valea Minisului)*muntii Semenicului

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Anina-Bozovici(pe valea Minisului)*muntii Semenicului

ANINA—BOZOVICI, PE VALEA MINISULUI

Drum auto.

Distanta: 33 km.

Intre centrul Aninei si centrul Steierului distanta este de 4 km. Drumul spre Bozovici porneste din Steicr, avind inca 29 km; bine intretinut, el este accesibil pentru masini.
Din marginea Steierului, drumul insoteste piriul cu acelasi nume ce strabate comuna. La km 2 se ramifica spre dreapta drumul forestier ce duce la cantonul silvic Crivina. Dupa aceasta ramificatie drumul paraseste un timp piriul, mentinindu-se pe versant si coboara apoi, dupa circa 2 km, in valea Minisului. O recunoastem dupa debitul mai mare, dupa calea ferata forestiera ce o urmareste si dupa versantele stincoase de calcar ce o inconjura. La km 5,5 se ramifica spre dreapta un alt drum forestier, pe valea Pauleasca. Aceasta vale, destul de lunga, vine din sud, izvorind in apropiere de valea Beiului.
Trecind de valea Pauleasca, Minisul continua sa strabata cheile marunte in care s-a angajat, pina la km 7. Aici valea se deschide, apar lunci cultivate, culminind cu lunca de la km 10, unde se afla mica asezare Colonia Minisului. In trecut a existat aici un mic centru industrial: o fabrica de spirt si una de pulbere, in jurul carora s-a creat o colonie. Fabricile au disparut dupa primul razboi mondial, iar asezarea este in prezent o colonie forestiera. De aici, din apropiere, linia ferata forestiera transporta lemn la Anina.
Trecind de Colonia Minisului, luncile continua inca vreo 2 km, pina la Gura Golimbului, unde Riul Alb isi coboara apele din culmile dinspre sud, din framintatul teren calcaros ce da in pasunile Lapusnicului Mare. Alungita din aceste culmi, Cirsia Rosie se apropie pina in valea Minisului.
De la Gura Golimbului, km 12, valea se ingusteaza iarasi, incepind a doua zona de chei. Peretii cheilor, puternic sfirtecati, salbatici, cu pesteri, nu au inaltimi prea mari. Pe la mijlocul lor, ogasul Gura Izvorului vine din stinga, din dealul Zabal. La km 15, valea se deschide iarasi, cu lunci cultivate si salase izolate. La km 16, valea Minisului primeste din stinga un afluent, Poneasca. In sus pe vale exista un drum forestier, pe care, la circa 4 km, se afla colonia Poneasca. Situata intr-o frumoasa pozitie, unde valea se largeste intr-o lunca deschisa, la confluenta cu un alt piriias, colonia are mult farmec. Cladirea centrala, din piatra, si inca alte trei cladiri sint situate pe o mica terasa a apei, la circa 10—20 m deasupra acesteia, inconjurate de brazi, curate, ingrijite, ele au in preajma un parculet vechi, baraje, uzina, precum si intinderile nesfirsite ale codrilor.
Terenul si vechile constructii au fost distruse dupa primul razboi mondial, dar astazi, refacute si amenajate, functioneaza din 1959 ca tabara de pionieri.
Urmind in amonte piriul Poneasca, se poate trece usor in valea Birzavei prin saua denumita Trei Movile. La circa 500 m in aval de varsarea piriului Poneasca, valea Minisului se angajeaza in cea de-a treia zona de chei, denumite cheile Bigarului. Desi mai scurte, ele sint mai impresionante prin inaltimea peretilor si prin curiozitatile ce le ofera. Cirsia Mare, ce se ridica pieptis in stinga, este denumita Cirsia Zagrazii, iar cea din dreapta, Gozna.
Apa si-a sapat aici anevoie albia strimta si adinca, ca un canal de piatra presarat cu bolovani, sub pereti uriasi. Cheile nu au nici un kilometru lungime. In ele Minisul primeste pe dreapta un piriias, Bigarul, care izvoraste de sub stinca uriasa a Cirsiei Goznei si i se adauga cu un salt spectaculos, printr-o spintecatura a albiei. Locul acesta al izbucnirii, la numai vreo 100 m de valea Minisului, pazit de inaltimea peretelui, e plin de farmec. Suvoiul de apa se aduna in firul piriiasului, sare un prag, apoi, la umbra padurii, inspumeaza in cadere apa Minisului. Aici s-a amenajat un pod si un mic loc de popas, binevenit pentru drumet. Iesita din chei, valea se deschide brusc in spatele unui cleant mic, cu o padurice de pini alaturi. De aici, spre vale, Minisul nu va mai fi incatusat de stincarii, curgind linistit si agale pe cei mai bine de 10 km pina la Bozovici.
Pe stinga se ramifica mai multe drumuri forestiere: pe valea Zagrade, valea Cizmarului, valea Radovacea. La km 23 se apropie un alt afluent mare, valea Taria. Luncile sint din ce in ce mai largi, frumoase, cu finete si livezi, cu salase tot mai numeroase. Apoi cind dealurile se deschid in largul Tarii Almajului, intram in comuna Bozovici, situata pe valea Minisului.
Sursa:scrigroup.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;