Divizarea grupului de partizani din Banat - Rezistenţa (1946 – 1958)-(cap-V-)
de Cicerone Ionitoiu
-PARTEA III-
Preluat din Rex Histrianorum
REZISTENTA ARMATA DIN BANAT, RAMURA VARCIOROVA
Cauzele care au generat solidaritatea anticomunista:
--Comportamentul trupelor de "ocupaţie" sovietice si al oportuniştilor care s-au pus la dispoziţia lor dezlănţuind teroarea si jaful populaţiei.
--Regimul instaurat prin forţă de URSS a căutat să se legitimeze printr'o parodie de alegeri pe care le-au furat si falsificat cu neruşinare.
Această atitudine împotriva populaţiei si bineînţeles a voinţei naţionale a făcut ca ţăranii să riposteze si înainte si după 19 Noiembrie 1946.
Speranţa salvării si intrării în legalitate se îndrepta spre Iuliu Maniu si marea majoritate (peste 80%) au dat votul Partidului National ţărănesc. Fiind prinşi cu furtul voinţei lor exprimate prin vot secret si împotriva minciunilor neruşinate pe care le spuneau, oamenii au reacţionat prompt.
Intr-o astfel de întâlnire a reprezentanţilor P.N.T din com. Balint.jud.Severin, la care fruntaşii PNT, Ion Târziu, Aurel Vernichescu, Ion Ută si Dandu Jucu prezentau programul partidului - a sosit, o maşină împrumutată de la fabrica de ţiglă "Muschong" din Lugoj si au început să provoace strigând: votaţi soarele. Unul din ei a fost rănit de săteni si seara a murit.
Făcându-i vinovaţi, fără motiv, pe vorbitori care în acelaşi timp erau si candidaţi pe listele de deputaţi, s-a cerut de câtre autorităţile comuniste arestarea lor si condamnare. După o anchetă superficială pentru că nu aveau motive de reţinere, de la Timişoara au fost puşi în libertate până la proces. Acesta n-ar fi trebuit să aibă loc, dar aşa erau ordinele autorităţilor comuniste.
Şeful legiunii de jandarmi, locotenent colonel Ştefan Popescu i-a sfătuit să dispară fiindcă se fac presiuni pentru a fi condamnaţi. Au mai stat câtva, că se apropiau alegerile din 19 Nov.1946 si puţin înainte de acestea, ing.Aurel Vernichescu, avocatul Ionul Târziu si colonelul Ion Ută si-au luat raniţele în spate si suiţi în trenul ce mergea spre Orşova au coborât în gara Cârpa. Fostul senator Dandu Jucu rămăsese ascuns la nişte prieteni din Lugoj. Cei trei, încet încet au pornit la drum trecând prin satul Bolvasnita, fără să oprească si au poposit la intrarea în Vârciorova, sub umbra unui nuc stufos, răcorindu-se pe fată din apa unui firav fir de apă ce mai şiroia în acel an secetos .
CINE ERAU CALATORII:
Ion Târziu , renumit avocat din Lugoj, secretarul organizaţiei judeţene PNT al cărei preşedinte era Emil Ghilezan, un om curajos si foarte popular.
Ion Ută, născut pe 22 Oct.1891 la Caracal, a făcut campania din 1913 în Bulgaria, apoi primul război mondial şi în 1940 a fost numit la comanda Reg. 17 Infanterie Lugoj , iar pe 19 Ianuarie 1940 până la 31 oct. 1943 a deţinut funcţia de prefect al judeţului Severin. După 23 Aug: 1944 a ocupat funcţia de preşedinte a organizaţie PNT din oraşul Lugoj. După "incidentul" de la Balint, împreună cu ceilalţi au fost trimişi sub escortă la Timişoara si după ancheta preliminară, până la proces lăsaţi liberi, dar sfătuiţi să dispară.
Aurel Vernichescu , n.24 Mai 1898, inginer agronom, fost directorul Camerei agricole din jud.Severin (stabilit în Lugoj), fiul preotului Martin Vernichescu un patriot deosebit care sub austro-ungaria a militat în rândurile Partidului National si după condamnarea memorandistilor a cunoscut si el schingiuirile din temniţele de la Budapesta si Seghedin, continuând să sprijine Unirea si apoi până la moarte P.N.T-ul. A avut trei copii, pe Aurel si două fete. Una, Aurelia căsătorită cu Sergiu Morariu , directorul Băncii agricole din Orşova, fost deputat PNT în timpul guvernării din 1928-1931(amândoi arestaţi si trecuţi din închisoare cu D.O. la Rubla pe Bărăgan, si a doua fată, căsătorită cu un colonel, căzut prizonier şi mort în lagărele de exterminare din URSS.
Aceştia erau cei trei, care după ce s-au răcorit la marginea satului Vârciorova, s-au oprit In mijlocul satului, în fata casei cele mai arătoase si au bătut la poartă. A apărut o bătrână de 77-78 de ani, mică de stat dar cu o privire ageră , le-a deschis, si-a îmbrăţişat îndelung feciorul si i-a poftit pe cel trei în casă. Era bătrâna preoteasă care-si trăia acele zile, nu prea liniştite pentru tară, în casa părinteasca clădită de tatăl ei , preotul Dumitrescu mort în 1908, iar soţul, părintele Martin venise din comuna Cârpa de unde era de origine.
In această casă îndestulată si-au început existenta de proscrişi ai regimului comunist, puşi sub urmărire după furtul alegerilor din 19 Nov.1946 în vederea lichidării tuturor adversarilor regimului de venetici.
După plecare lor din Lugoj, col. Ştefan Popescu, şeful legiunii de jandarmi, l-a chemat pe Constantin Jumanca, tânăr din Vârciorova ce-si. făcea armata în termen la jandarmi si cunoscându-l ca om de mare caracter i-a spus că-l mută la postul de jandarmi din com. Cârpa, unde era la 7 km.de casă având obligaţia să vegheze asupra celor trei si. să le transmită ce era nevoie din partea lui . I-a dat si trei puşti mitralieră, una pentru fiecare ca să le aibă ca apărare, fiindcă dintre ei , numai colonelul lor, Ută avea un parabelum.
Nici nu s-a sfârşit luna Noiembrie si Constantin Jumanca a fost chemat la legiune unde colonelul i-a spus să le comunice că au fost puşi sub urmărire si e bine să-si schimbe locul. Colonelul avusese grijă ca la postul din Cârpa să fie un adjutant, pe nume Cioclov pe care l-a înştiinţat să colaboreze cu Constantin Jumanca în ajutorarea celor trei.
Iarna fiind pe aproape n-au avut timp să-si găsească adăpost prin pădure si au apelat la Nicolae Dare, bun cunoscut al familiei Vernichescu si care avea sălaşul la marginea pădurii. De abia s-au mutat si agenţii siguranţei au si vizitat pe bătrâna preoteasă, dar n-au găsit nimic suspect. Dar siguranţa nu s'a mulţumit. A trimis un agent care s'a angajat ca slugă la un fost primar ce era prieten cu familia Vernichescu si sluga nouă, săptămânal făcea un drum până la Caransebeş, probabil pentru a tine la curent stăpânii cu veştile adunate.
Pentru că noua gazdă era un om mai nevoiaş , cei trei au angajat un om de încredere, pe Nicolae-Lae Stângii zis Picicu. Era un ţigan muncitor si foarte cinstit care a acceptat cu bucurie să meargă săptămânal la Lugoj si să care câte o raniţă cu alimente si în special carne de la măcelarul Luca. A făcut acest serviciu până în Martie 1949, aprovizionându-i peste tot unde-si schimbau locul. Armele pe care le-au avut nu le-au folosit, nici împotriva mistreţilor, pentru a nu atrage atenţia prin zgomotul lor.
Nu la mult timp după alegerile din 19 Nov., colonelul Ştefan Popescu înaintat în funcţie a ajuns la Timişoara. A avut grijă să-l pună la curent pe înlocuitorul lui, maiorul Ion Corciova, cu situaţia celor trei. In toamna anului 1947 maiorul însoţit de căpitanul Mateescu au venit la Vărciorova si au stat de vorbă cu cei trei în casa lui Constantin Jumanca-îngerul lor păzitor.
In primăvara anului 1947, au hotărât să se mute si ing.Aurel Vernichescu a luat legătura cu Mogos Ivănescu, om de încredere, pe care-l cunoştea de când mergeau la vânătoare si acesta le-a pus la dispoziţie un sălaş, cu două încăperi, care se găsea la 8 km., la punctul "Pojorîta", unde s'au simţit mai bine, puteau să se si mişte. Alimentaţia era mai greoaie, Lae Stângii ducea mâncarea la Mogos acasă, iar acesta o aducea cu calul la sălaş.
Numărul "partizanilor" de la Pojorîta a crescut la patru. Mogos Ivănescu avea un nepot de soră, pe Miron Ivănescu din comuna vecină Borlova, care dezertase din armată , cu o carabină Z.B., si pe care unchiul l-a alăturat celorlalţi.
In toamna anului 1947 s'a hotărât de "sus" să se facă razii în toată tara, în regiunile unde erau semnalaţi "partizani" pentru a fi arestaţi. Maiorul Ion Corciova l-a anunţat pe Constantin Jumanca să-i muta pe cei urmăriţi. In comună a sosit adjutanţii Cioclov, cu plutonierul Fleancu de la Otelul Roşu si opt jandarmi între care se aflau si agenţi ai siguranţei. De cazarea si mâncarea celor zece s'a ocupat Constantin Jumanca si lucrurile bine aranjate au mulţumit pe toţi. După trei zile, căutătorii, au plecat mulţumiţi ca nu avuseseră probleme.
Dar veştile se adunau si din alte parti. Jandarmii si pădurarii răscoleau desişurile pădurii , între Petrosnita, Bucosnita pe valea Golotului; până spre creasta Nemanului Mare, în căutarea tăbăcarului Nicolae Crestoi si a tâmplarului Ion Brânzei care sălăşluiau împreună cu Filon Verca(evadat de la curtea marţială a Timişoarei, refăcând legăturile mişcării legionare si ascunzându-se prin viroagele de nepătruns ale Semenicului. Si-i vor căuta mereu.
Cât au stat la Pojorîta "cei patru" au cunoscut un pădurar, petre Jumanca zis Neagra(născut la Vârciorova în 1920 si care le-a pus la dispoziţie un sălaş pe raza cantonului său, la numai 4 km. distantă de Vârciorova, la punctul numit "Ogaşul cireşilor" si unde îi venea si lui Lae Stângu mai uşor să-i alimenteze. Au stat câtva timp pană ce într'o zi a trecut pe acolo un cioban cu o turmă de oi si de teamă să nu-i. denunţe s'au reîntors la Pojorîta.
Nesiguranţa începuse să pună stăpânire pe munte mai ales că după vânzarea de către Vasile Comau (venit si el din Germania) , a curierului Dragos Hoinic, ce făcea legătura cu occidentul, s'a trecut pe 15 Mai 1948 la arestarea a circa 5000 de legionari , în toată tara, desfăcându-se pactul dintre Nicolae Petrasu şi Teohari Georgescu. Poterile erau din ce în ce mai dese, devenind anexele jandarmilor(ochii si urechile stăpânirii) iar numărul informatorilor mărindu-se în lumea statelor, unde şantajul si banul începuse să corupă.
Intr-o astfel de atmosferă, pe 9 Iulie 1948 mult căutatul Filon Verca s-a pomenit înconjurat de 7 ţevi de puşti, printre mânuitori depistând pe plutonierul major de jandarmi Cojocari , caporalul Dragomir, pădurarii Madincea, soanda s.a, Fusese arestat si avea buletin pe numele de Ion Moraru din com. Leucusesti la circa 30 km.de Lugoj. Intrat pe mâinile chestorului Kling Zoltan(fost geamgiu) si a comisarului Anghelescu , unul mai ticălos decât celălalt. Lăsăm acest grup trimis de la Lugoj în torturile lui Mois Aurel Ambrus Coloman, de la si*guranţa din Timişoara si ne întoarcem la"cei patru" din regiunea Vârciova.
Lae Stângu împreună cu tatăl său, plecat în luna August la poalele muntelui Tarcu pentru confecţionarea câtorva mii de bucăţi de şindrilă pentru acoperiş. Pentru a schimba decorul si a se mişca fără frică si mai ales pentru a se grăbi confecţionarea s-au dus si "cei patru" partizani daţi în urmărire. Acolo nu mai erau deranjaţi de ciobanii cu oi din cauza pădurii seculare, fără iarbă de păscut .
După terminare, în Septembrie s-au întors la Pojorîta unde s-a început iar aprovizionarea cu calul. Dar si raziile erau mai accentuate si mai dese deoarece Filon Verca reuşise să evadeze pentru a doua oară de la Timişoara si era căutat peste tot, cu asiduitate, mai ales că masivele păduroase unde se adăposteau erau vecine . Două rude apropiate ale lui Aurel Vernichescu, adică Zărie Vernichescu si Petru Murgeală au venit la Pojorîta spre sfârşitul lui Septembrie 1948 si i-au invitat să poposească si la sălaşele lor situate pe teritoriul com.Cârpa. S-au dus si nu au regretat pentru aceste rude fiind înstărite i-au omenit cum se cuvine si cu de toate încât n-a mai fost nevoie de ajutorul lui Lae Stângu.
O altă grupă de partizani legionari ce acţiona, în fază de organizare, în regiunea Băile Herculane-Orşova a fost arestată începând din 5 Sept. 1948 cu Marineasa Zagaria până la 20 Nov când după arestarea lui Petchescu Ion, maiorul Kling Zoltan a întocmit dosarul de trimitere în judecată. Unul din principalii membri ai organizaţiei, cristegu Gheorghe, tâmplar din Plugova a fost omorât pe 29 Oct. 1950 la Lugoj în temniţă de către criminalul Kling Zoltan.
CEI PATRU AU RĂMAS TREI
După instalarea în sălaşul de la Cârpa, colonelul Târziu i-a părăsit si a plecat în regiunea Globu Craiove-Borlovenii Noi unde acţiona cu un grup de 30 de ţărani. Tot în toamna anului 1948, pe 12 Noiembrie s-a retras în munte si comandorul Petre Domăsneanu care cu un grup mic s-a ataşat lui Spiru Blănaru care se organizase în jurul comunei Teregova.
Cei trei rămaşi în jurul comunei Cârpa si-au continuat existenta peste iarna destul de grea, în care tânărul Miron Ivănescu s-a îmbolnăvit de o boală gravă de plămâni. In timpul unei nopţi geroase a fost adus cu sania doctorul Jurca de la Caransebeş.Nu s-a putut face nimic si a fost nevoie să fie transportat tot cu sania la un cunoscut din Caransebeş unde a fost tratat până la vindecare.
Intensificându-se urmărirea partizanilor , pe 21 Ianuarie 1949 s-a insituit Comandament unic la dispoziţia generalului Ion Băjenaru (comandantul zonei) si din care făceau parte lt.col.Ambrus Coloman si maior Mois Aurel. Acest organ va raporta zilnic generalului Pintilie Gheorghe( Bodnarenco Pantiusa). La dispoziţie li s-au pus Batalionul 5 securitate la Caransebeş si Batalion 9 securitate la Orşova. Toate satele au fost împânzite cu militari si prin şantaj se recrutau informatori chiar si din rândurile familiilor celor retraşi în munte.
Nu din întâmplare, la Timişoara se formează un grup care "iniţia" o lovitură de stat armată, prin ocuparea autorităţilor din Arad , Timisoara , Caransebeş si blocarea accesului feroviar pe valea Timişului până la Arnenis. In vederea acestui scop au fost trimişi în Feb. 1949 la. Vârciorova Tănase Ion , popovici Gheorghe, Ungureanu Teodor si Voichita Constantin(din Vârciorova originar). Prin intermediul unui bun gospodar din Vârciorova, Ion Dalea zis Cioca, au reuşit să-i aducă pe Aurel Vernichescu si Ion Tărziu de la sălaş în casa lui Ion Jumanca , în sat, unde au stat de vorbă asupra acţiunii ce intenţionau s-o declanşeze. Au fixat chiar data 18/19 Martie .De la Timişoara au mai venit o dată interesându-se dacă ştiu de acţiunea grupului lui Ion Ută si oameni pentru a ocupa autorităţile din Caransebeş.
De fapt datorită informatorilor , trupele de securitate au pornit atacul împotriva partizanilor si numai în noaptea de 7/8 Feb. 1949 au fost distruse trei puncte de adăpostire a partizanilor:
1 . In com. Globul Craiovei la locuinţa lui Paraschiv Andrei a fost capturat partizanul Grozăvescu Petre zis Dragu, de către securistii slt.Giuchici Rista conduşi de o călăuză.
2. In aceiaşi noapte spre orele 2, securiştii însoţiţi de o călăuză de la Ocolul silvic Mehadia sub comanda plutonului slt.Sărăteanu Vasile, au mers pe Valea Bolvasnitei la sălaşul lui Dumitru Bosulescu zis Radoslav unde au arestat pe comandorul Petre Domasneanu cu încă două persoane.
3. Tot în aceiaşi noapte, în urma trădării lui Vădrariu Andrei si tot de la Mehadica au pornit 20 de securisti conduşi de maiorul Corapciu Pamfil, care către ora 6,45au ajuns la Poiana Baciului, la sălaşul lui Careba Meilă unde în timpul luptei ce s-a angajat a fost împuşcat colonelul Ion Ută cu încă 3 partizani.
Mai notăm, tot fără a intra în amănunte că pe 22 Feb. 1949 a avut loc lupta de la Pietrele Albe (la 8 km.de Teregova) între grupul partizanilor conduşi de Spiru Blănaru si securitatea condusă de slt.Airoaei Gh.Vasile căzut grav rănit în luptă.Din partea partizanilor au dost împuşcaţi Petre Anculia si Ghită Ungureanu si prinşi Nicolae Ghimboase si Gheorghe Smultea pe când securitatea a avut 3 răniţi. Restul partizanilor s-au retras în noapte, s-au împârit în diferite direcţii şi a început urmărirea lor.
Pe 6 şi 7 Martie a avut loc urmărirea unor partizani si la punctul "Cracul Stânei" (22 km. vest de Cornereva; a fost împuşcat Izbasa Horia din Cănicea si a scăpat rănit Nistor Armas zis Gârbin.
Intre 11 si 13 Martie a avut loc ciocnirea dintre grupul Spiru Blanaru si securitatea condusa de cap. Mihălcescu Gheorghe ajutat de 3 plutoane. Acţiunea în urma trădării socrului lui Ion Caraiman a avut loc la sălaşele de pe Cracu Farcului la circa 2 km. de com Fenes. Au fost împuşcaţi Caraiman Ion, Berzescu Ion si Smultea Horia. Rănit, Spiru Blănaru a fost urmărit până a fost prins.
La aceste acţiuni de lichidare a grupului de partizani din Semenic a participat si compania de securitate condusă de căpitanul Trandaf Narcis. De subliniat că acest căpitan a fost arestat după aceia, de la Oradea si a trecut prin mina de plumb de la Baia Sprie unde a întâlnit pe unii dintre cei urmăriţi de el si arestaţi .
Acţiunea de "lovitura de stat" din 18/19 Martie 1949
Am pus sub semn de întrebare această acţiune deoarece ea se năştea odată cu deplasarea forţelor securităţii în cadrul Comandamentului Unic în vederea lichidării partizanilor din Semenic. Si această ideie "se naşte"la Timişoara si Arad unde Tănase Ion (născut în corn Bratovoieşti -Dolj Impreună cu Popovici Gheorghe(din Sângiorgiu jud.Timis), Ungureanu Teodor(fost gardian public originar din com.Petricani-Iaşi si Volchita si Voichita Constantin hotărăsc să dea lovitura de răsturnarea regimului.
A făcut si un manifest pe care l-a dat si în satul Checsa lui Giulvezau E.Ion(n.l925) Pe care l-a declarat la arestare. Manifestele au fost scrise de el si sapirografiate iar la multiplicare l-a ajutat si Popovici Gheorghe. A luat legătura si cu Bucurestiul unde a contactat pe Florea Stefănescu si Corbu Constantin. Planul de ocuparea instituţiilor din Arad a fost conceput de Tănase Ion împreună cu avocatul Bugariu B.Vasile, născut la Arad in 1913 .
In ceea ce priveşte armamentul la locuinţa lui Popovici Gheorghe s-au "depozitat 4 pistoale, un pistol automat si 15-16 grenade. Iar formaţia de acţiune era formată din 11 oameni. Aceasta era situaţia în seara de 17 Martie 1949 când s-au convocat oamenii ca să li se citească ordinul scris de către Bugariu Vasile trimis de Tănase Ion si prin care se cerea trecerea la ocuparea instituţiilor si arestarea conducătorilor autorităţilor.
A doua zi , pe 18 Martie 1949, Constantin Jumanca a fost trimis de Aurel Vernichescu la Timişoara să ia legătură cu colonelul Ştefan Popescu si la Lugoj cu maiorul Ion cărora să le transmită mesajul ca să oprească unităţile în subordine ca să lupte a doua zi când vor trece la ocuparea autorităţilor din Caransebes. Dar ceea ce nu se ştia, era faptul că şeful miliţiei Severin-Ion Corciovu -participase la uciderea grupului colonelului Uta si la prinderea comandorului Petre Domasneanu.
Seara de 18 Martie când se întorcea spre casă Constantin Jumanca, la marginea comunei Cârpa a văzut 8 camioane încărcate cu armată ce se îndreptau spre Vârciorova. Un cunoscut din acest sat l-a oprit să doarmă acolo spunându-i că la Vâciorova a intervenit armata.
Din raportul securităţii semnat de col. Ambrus Coloman adresat lui Pintilie Gheorghe reiese că în noaptea de 18/19 au coborât de la Sălaş, ing.Aurel Vernichescu, lonut Târziu, Miron Ivănescu, fostul prim procuror Sebastian Crasnaru si alţi câţiva săteni, în casa ţăranului Ion Jumanca din Vârciorova.
In cursul zilei de 18 Martie au fost arestaţi Cristea Gheorghe si Victor C. Bisericosul amândoi din Vârciorova, socotiti curieri de legătură ai partizanilor. S-a aflat că în noaptea de 17/18 se adunaseră circa 30-35 ţărani la Ion Jumanca. Au mai fost arestaţi Buhevici Mihai, Pârvu Nicolas Stângu zis Pecicu si Stângu Silvestru zis Peciu. Din cercetările făcute asupra arestaţilor , în noaptea de 18/18 Martie 1949 , însoţiti de Cristea Gheorghe zis Doilei au plecat la răscolirea sălaşelor din comunele Borlova si Bolvasnita.
CICERONE IONIŢOIU. Rezistenţa anticomunistă din munţii României, 1946 - 1958. Ediţia a II-a, revizuită şi completată. "Gîndirea Românească", 1993, 140 p. ISBN 973-95688-1-2
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
Sursa:universulromanesc.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu