Comuna Apateu înecata în sânge
de Cicerone Ionitoiu
#7
Nemulţumirile create de cotele mari şi obligativitatea ridicării lor chiar de la batoză au făcut pe ţărani să se adune duminică dimineaţa în centrul comunei APATEU, situată numai la 5 km de BERECHIU.
Directorul şcolii şi notarul s-au amestecat şi ei în discuţii, căutând să-i "lămurească" despre împlinirea acestei "datorii" obşteşti faţă de stat. Numai asta lipsea în acele momente. Ţăranii n-au mai aşteptat "lămurirea" şi au sărit asupra lor făcându-i una cu pământul.
La clopotele de la Berechiu au răspuns şi ei prin clopote.
Au pus mâna pe ce au apucat şi în timp ce unii au devastat casa notarului şi directorului, alţii s-au îndreptat spre primărie şi şcoală, unde au ars arhiva, portretele călăilor ruşi şi români precum şi lozincile comuniste de înflorire a României socialiste. Comuna răsuna de strigăte: Jos cotele, jos comuniştii, vrem libertate. Zvonindu-se că vine armată împotriva lor, au trecut la baricadarea comunei mai ales înspre Berechiu , aşezând lemne, grape cu dinţii în sus, bolovani...
0 altă dorinţă a răsculaţilor era ca salariaţii să nu primească plata în bani, ci numai în natură. Trebuie subliniat că din 1949, toţi salariaţii din comună, inclusiv corpul didactic, corpul sanitar, fuseseră trecuţi în bugetul comunei ca să primească lefurile la discreţia primarului şi secretarul organizaţiei de bază să aprecieze dacă depun şi muncă pe teren obştesc, deci să-i dirijeze.
Plutonierul major de jandarmi, Pânzaru Ioan, era un om mai aparte care-şi dădea seama că trăieşte în sat cu oamenii şi trebuie să le înţeleagă suferinţa, nu ca să-i mai terorizeze şi el. Până la urmă a fost şi el arestat şi condamnat.
Când a sosit o maşină cu 5 miliţieni din jud. Bihor ca să întărească siguranţa în sat, aceştia au fost arestaţi şi închişi în miliţie, iar plutonierul major nu a făcut nici-o obiecţiune.
In seara de duminică pe la orele 21, armata a încercat să intre în sat venind dinspre Sepreus. Atunci s-a tras clopotul şi satul cu mic cu mare a venit la margine, începând să fluiere şi să huiduiască. Şase ţărani care erau în post avansat, în afară de sat, au încercat să se opună dar în faţa focului deschis de armată, n-au reuşit şi au fost făcuţi ostateci.
Lt.col. Clain de la reg.l Grăniceri, cu locot. Hârţău Gheorghe şi slt. Haiduc Iustin de la acelaşi regiment, a ţinut satul sub foc de armă continuu, ca să se poată retrage cu cei 6 ostateci, deoarece pretindeau că nu aveau forţe suficiente. Înseamnă că forţa şi hotărârea ţăranilor a fost determinantă în retragerea armatei.
A doua zi, după orele 17 , pe 1 august 1949, la intervenţia lt.Coloman Ambruş, obţinându-se aprobarea Bucureştiului de a primi întăriri de armată şi mână liberă în folosirea "focului" , grănicerii au revenit în forţă, ocupând satul şi trecând la represalii sângeroase.
Două zile a durat vânătoarea ţăranilor şi chinuirea la faţa locului, înainte de a fi trimişi la securitatea Arad.
Pe 3 august 1949,1a marginea satului Apateu, pe locul denumit "Dâlma" au fost ucişi Stana Simion(26 ani), Mangu Ion (36 ani), MOŢ Petre (51 ani),iar pe 3/4 aug.alţii: Maliţa Gheorghe(51 ani) şi MOŢ Aurel (21 ani).
Familiile celor ucişi, cu ale arestaţilor şi alte zeci de ţarani, au luat drumul deportării, averea confiscându-se, servind ca nadă la înfiinţarea colhozului în care au intrat "uscăturile" satului.
Printre arestaţi şi condamnaţi s-au numărat: Blidar Petru(condamnat la 3 ani) Botaş Dimitrie(4 ani), Bule Teodor (64 ani), Mang Ion(nu cel împuşcat), Mermeza Saveta(5 ani), Miron Petru, Moţiu Petru (4 ani şi apoi D.O.), Pârvu Aurel(10 ani), Petraş Mihai(3 ani), Purtan Simion(3 ani), Zegrea Petru(5 ani), Homorogan Petre, Herman Gheorghe zis Bicoş, Blaj Teodor zis Pupi, Botaş Marian, Mangu Petre zis al Florii Nastii, Mermeza Simion, Maliţa Ion al Clopaciului, Partan Vasile şi alţii.
COMUNA SEPREUŞ PLĂTEŞTE TRIBUTUL DE SÂNGE
Ca peste tot, birurile statului îi exasperaseră pe ţăranii din Sepreuş, comună situată la 6 km sud de comuna APATEU; şi aici, în ziua de duminică, 31 iulie, clopotul bisericii i-a adunat pe ţărani în mijlocul satului să se sfătuiască. Au hotărît că dacă dau cotele de grâu, n-au ce să dea la copii să mănânce şi atunci mai bine să salveze mâncarea copiilor. Circa 400 de săteni veniţi înarmaţi cu ciomege, furci, topoare, n-au mai socotit autorităţile comunale demne de a-i reprezenta, le-au izgonit, au dezarmat o patrulă călare de 3 miliţieni, au fixat posturi din ţărani, şi au trecut la lucru.
Au rupt firele telefonice, au scos arhiva din Sfatul popular şi i-au dat foc, aceasta arzând cu o parte din local. Au desfiinţat şi cooperativa, punând stăpânire pe întreaga comună.
In după amiaza de 1 august, lt.col.Ambruş Coloman de la Timişoara a dat dispoziţie de a se lua comuna cu asalt. Până seara, 40 grăniceri şi alţi 40 miliţieni însoţiţi de cadrele securităţii, au fost angajaţi în operaţiune. In timpul ciocnirii, 2 grăniceri au fost răniţi. Uliţă cu uliţă, casă cu casă au fost călcate pentru depistarea "instigatorilor". Ca teroarea să fie şi mai mare, în timpul nopţii de 2/3 august au împuşcat şi aruncat pe drum pe: INCICAU Mihai (ţăran născut în 1899), pe PARVU Ion(ţăran, membru PNL), PÂRVU Teodor (avocat, membru PNT), STANA Ion(fost cârciumar), Huţiu Ion...
Din comuna au fost arestaţi 57 de ţărani, iar familiile lor şi ale celor asasinaţi au luat drumul Bărăganului în D.O.
Printre cei arestaţi s-au numărat: Burcă Iosif(2 ani), Burcă Petre (condamnat), Burcă Teodor(condamnat la 8 ani), Horga Ion, Horga Mihai(4 ani): Incicău Iosif, Incicău Petru, Orădan Teodor, Orb Florea(2 ani), Pârvan Vasile, Pintea Petru, Purtan Petru(10 ani), Roşca Gheorghe(6 ani), Stana Ion(nu cel împuşcat, condamnat la 14 ani ), Stana Petru(12 ani), Stana Simion (16 ani), Suciu Mihai, Suciu Toader(3 ani) şi printre arestaţi s-a găsit şi preotul Ştefănuţ Ion.
REPRESALIILE DIN ALTE COMUNE
Revolta a fost atât de puternică, încât a cutremurat două judeţe şi a fost nevoie să se ocupe satele cu armată. Câteva exemple:
S-au lăsat 2 Companii şi 2 plutoane în 3 comune:
BATAR - unde au împuşcat pe un ţăran cu numele de CRĂCIUN şi pe 3 August au deportat 24 de persoane între 7 ani şi 67 ani.
TALPOŞ - au ridicat şi dus în domiciliu obligator 28 de persoane între un an şi 74 de ani.
TAUT - au ridicat 21 de ţărani între o lună şi 72 de ani.
BICACIU-Salonta a fost împuşcat PETRUT Dumitru în 2/3 august 1949. In alte 3 comune s-au lăsat 3 Companii de soldaţi după cum urmează:
BELFIR:au fost împuşcaţi în comună KIAK Laczi(măcelar) pe 3 August şi LORICZ Soni, ţăran, ucis pe 1 august. Au fost ridicaţi 20 de ţărani - între 7 luni şi 69 de ani;
COCIUBA Mare, au fost arestaţi 16 ţărani între 2 ani şi 70 de ani şi duşi în DO.
GIRISUL NEGRU:a fost ridicată Eva ŢITIRIG, mamă a 4 copii între 4 şi 9 ani şi alţi 28 ţărani (între 2-62 ani). Au fost împuşcaţi: SARBU Silviu(notar)pe 1 august, în faţa primăriei, BOTTON Gheorghe pe 2 August şi BOLOG Ioan ucis pe 3 August.
AU FOST LĂSATE 2 PLUTOANE IN COMUNA BICACIU şi au fost ridicate 20 persoane între 5 luni şi 64 de ani, ce au fost duse în domiciliu obligator.
COROIU: a fost împuşcat pe 29 iulie ţăranul Matei LEUCUŢIA şi au fost ridicate 16 persoane între 10 ani şi 63 ani şi trimise în domiciliu obligatoriu.
In com.Avram Iancu a fost împuşcat ţăranul PATAŞ Ion pe 2 Aug.1949.
CRAIVA: preotul din comună a luat cheile şi nu s-a putut intra la clopotniţă. Pentru a înfricoşa, au fost arestaţi 24 de ţărani între 2 ani şi 72 ani şi au fost trimişi în domiciliu obligatoriu . Dintre cei împuşcaţi pe 30 şi 31 august s-au numărat:Hurth Ioan, Hurth Teodor,Huţui Ioan(născut in 1908) şi Huţui Teodor.
In SUSAG , a fost împuşcat PETRAN Gheorghe zis Tibic şi au mai fost ridicaţi 17 ţărani între 6 luni şi 72 de ani şi trimişi în domiciliu obligator.
La TINCA, SUCIGAN, V.Vasile, notar, invalid a fost împuşcat în comună pe 2 august.
UCURIS, pe lângă morţii din comună au mai fost arestaţi 31 ţărani între 16 luni şi 70 de ani ce au ajuns în domiciliu obligator.
La SIRIA, s-au făcut arestări ce au trecut prin Securitatea din Timişoara.
Mişcările au avut loc şi în judeţul Timiş, Torontal dând multă bătaie de cap, fiind nevoiţi să ţină în alarmă trupele şi să întărească efectivele de la sate.
Printre vinovaţii de represaliile din judeţele Bihor şi Arad se numără: Bondarenko-Pintilie ajuns general, Cseller Ludovic şi Ambruş Coloman avansaţi la gradul de colonei, maior Moiş Aurel, Birtaş, lt.col. Clain de la grăniceri, căp. Negru Radu, cap.Retegan(sau Retezan după alţii), locot.Martiş Ion şi Hărtău Gheorghe, slt.Cimbrea Vladimir şi Haiduc Iustin şi mulţi alţi. Nu trebuiesc trecuţi cu vederea anchetatorii printre care se numără şi: Aibănuş Mihai, Bihari, Broitman, Kupfer , Litvin , Smilovici, Rafila Alexandru, Schnellbach Martin, ş.a.
Securitatea învinuia organizaţiile de partid de la sate, că nu s-au preocupat să promoveze "lupta de clasă între ţăranii săraci şi cei înstăriţi", lăsându-i manevraţi şi antrenaţi în acţiuni "huliganice împotriva regimului". Mai erau învinuiţi naţional ţărăniştii că au provocat agitaţia la sate, folosindu-se de elementele epurate care s-au reîntors la locurile de origine.
Desigur nu aveau voie să spună adevărul, că motivul real era situaţia de înfometare la care fuseseră aduşi ţăranii prin politica de jaf şi teroare.
Ambruş Coloman, venit la faţa locului, a văzut că numai folosirea forţei masive poate linişti lucrurile şi în consecinţă a trecut la execuţii, arestări şi deportări.
MĂRTURISIREA REALITĂŢII
Steliana Breazu din Oradea ne relatează mărturisirea obţinută de la un preot: "Mă numesc Iosif STOICA, preot născut 10 ianuarie 1909 la Minişul de Sus-Arad.
La vremea când au izbucnit revoltele de la Ucuriş, Sepreuş, Cermei, Somoşcheş, în perioada de la sfârşitul lui iulie şi primele zile ale lunii august 1949, mă aflam în localitatea Gurba-Arad, unde funcţionam ca preot ortodox.
Imi amintesc că, în vara aceea, ţăranii din Gurba şi din satele învecinate îşi pierduseră cu toţii răbdarea, văzând cum se confiscase grâul la batoze, confiscare botezată "cote de stat". Oamenii se întorceau acasă plângând, cu căruţele aproape goale, doar cu 10-12 saci de grâu rămaşi pentru sămânţă. Ei ştiau că de acum înainte aveau să trăiască doar cu mălai şi cu mămăligă.
Atunci când (prefectul) Petre Bele le-a spus "Duceţi-vă pe islaz şi paşteţi iarbă", lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată. Prefectul comunist a luat-o la fugă... şi a anunţat autorităţile din Arad... a sosit miliţia călare, care a făcut arestări şi execuţii sumare... cadavrele au fost lăsate în văzul tuturor, două zile şi două nopţi, fără măcar să¬i acopere. După aceea, miliţia i-a pus în sicrie şi i-a încărcat în camioane. Cum drumul spre Arad trecea prin Gurba, eu am văzut în camioane atât sicriele cât şi arestaţii, de la fereastra casei parohiale...
Confiscarea grâului apoi s-a făcut foarte uşor direct de la batoze... Comitetul judeţean a trimis în fiecare sat câte doi muncitori de la întreprinderile arădene, care cu doi delegaţi de la primărie şi cu preotul, mergeau din casă în casă cu muncă de lămurire pentru ca ţăranii să dea şi porumbul de bună voie...
Muncitorii spuneau: "Trebuie să-l distrugem pe ţăran. Până nu-l distrugem pe ţăran, ţara nu are să aiungă la un nivel de trai mai bun."
A trebuit să mă supun acestei corvezi şi să-mi audă urechile cum muncitorii de la Arad înjurau pe ţărani de mamă şi de Dumnezeu."
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0015]
Sursa:universulromanesc.com
de Cicerone Ionitoiu
#7
Nemulţumirile create de cotele mari şi obligativitatea ridicării lor chiar de la batoză au făcut pe ţărani să se adune duminică dimineaţa în centrul comunei APATEU, situată numai la 5 km de BERECHIU.
Directorul şcolii şi notarul s-au amestecat şi ei în discuţii, căutând să-i "lămurească" despre împlinirea acestei "datorii" obşteşti faţă de stat. Numai asta lipsea în acele momente. Ţăranii n-au mai aşteptat "lămurirea" şi au sărit asupra lor făcându-i una cu pământul.
La clopotele de la Berechiu au răspuns şi ei prin clopote.
Au pus mâna pe ce au apucat şi în timp ce unii au devastat casa notarului şi directorului, alţii s-au îndreptat spre primărie şi şcoală, unde au ars arhiva, portretele călăilor ruşi şi români precum şi lozincile comuniste de înflorire a României socialiste. Comuna răsuna de strigăte: Jos cotele, jos comuniştii, vrem libertate. Zvonindu-se că vine armată împotriva lor, au trecut la baricadarea comunei mai ales înspre Berechiu , aşezând lemne, grape cu dinţii în sus, bolovani...
0 altă dorinţă a răsculaţilor era ca salariaţii să nu primească plata în bani, ci numai în natură. Trebuie subliniat că din 1949, toţi salariaţii din comună, inclusiv corpul didactic, corpul sanitar, fuseseră trecuţi în bugetul comunei ca să primească lefurile la discreţia primarului şi secretarul organizaţiei de bază să aprecieze dacă depun şi muncă pe teren obştesc, deci să-i dirijeze.
Plutonierul major de jandarmi, Pânzaru Ioan, era un om mai aparte care-şi dădea seama că trăieşte în sat cu oamenii şi trebuie să le înţeleagă suferinţa, nu ca să-i mai terorizeze şi el. Până la urmă a fost şi el arestat şi condamnat.
Când a sosit o maşină cu 5 miliţieni din jud. Bihor ca să întărească siguranţa în sat, aceştia au fost arestaţi şi închişi în miliţie, iar plutonierul major nu a făcut nici-o obiecţiune.
In seara de duminică pe la orele 21, armata a încercat să intre în sat venind dinspre Sepreus. Atunci s-a tras clopotul şi satul cu mic cu mare a venit la margine, începând să fluiere şi să huiduiască. Şase ţărani care erau în post avansat, în afară de sat, au încercat să se opună dar în faţa focului deschis de armată, n-au reuşit şi au fost făcuţi ostateci.
Lt.col. Clain de la reg.l Grăniceri, cu locot. Hârţău Gheorghe şi slt. Haiduc Iustin de la acelaşi regiment, a ţinut satul sub foc de armă continuu, ca să se poată retrage cu cei 6 ostateci, deoarece pretindeau că nu aveau forţe suficiente. Înseamnă că forţa şi hotărârea ţăranilor a fost determinantă în retragerea armatei.
A doua zi, după orele 17 , pe 1 august 1949, la intervenţia lt.Coloman Ambruş, obţinându-se aprobarea Bucureştiului de a primi întăriri de armată şi mână liberă în folosirea "focului" , grănicerii au revenit în forţă, ocupând satul şi trecând la represalii sângeroase.
Două zile a durat vânătoarea ţăranilor şi chinuirea la faţa locului, înainte de a fi trimişi la securitatea Arad.
Pe 3 august 1949,1a marginea satului Apateu, pe locul denumit "Dâlma" au fost ucişi Stana Simion(26 ani), Mangu Ion (36 ani), MOŢ Petre (51 ani),iar pe 3/4 aug.alţii: Maliţa Gheorghe(51 ani) şi MOŢ Aurel (21 ani).
Familiile celor ucişi, cu ale arestaţilor şi alte zeci de ţarani, au luat drumul deportării, averea confiscându-se, servind ca nadă la înfiinţarea colhozului în care au intrat "uscăturile" satului.
Printre arestaţi şi condamnaţi s-au numărat: Blidar Petru(condamnat la 3 ani) Botaş Dimitrie(4 ani), Bule Teodor (64 ani), Mang Ion(nu cel împuşcat), Mermeza Saveta(5 ani), Miron Petru, Moţiu Petru (4 ani şi apoi D.O.), Pârvu Aurel(10 ani), Petraş Mihai(3 ani), Purtan Simion(3 ani), Zegrea Petru(5 ani), Homorogan Petre, Herman Gheorghe zis Bicoş, Blaj Teodor zis Pupi, Botaş Marian, Mangu Petre zis al Florii Nastii, Mermeza Simion, Maliţa Ion al Clopaciului, Partan Vasile şi alţii.
COMUNA SEPREUŞ PLĂTEŞTE TRIBUTUL DE SÂNGE
Ca peste tot, birurile statului îi exasperaseră pe ţăranii din Sepreuş, comună situată la 6 km sud de comuna APATEU; şi aici, în ziua de duminică, 31 iulie, clopotul bisericii i-a adunat pe ţărani în mijlocul satului să se sfătuiască. Au hotărît că dacă dau cotele de grâu, n-au ce să dea la copii să mănânce şi atunci mai bine să salveze mâncarea copiilor. Circa 400 de săteni veniţi înarmaţi cu ciomege, furci, topoare, n-au mai socotit autorităţile comunale demne de a-i reprezenta, le-au izgonit, au dezarmat o patrulă călare de 3 miliţieni, au fixat posturi din ţărani, şi au trecut la lucru.
Au rupt firele telefonice, au scos arhiva din Sfatul popular şi i-au dat foc, aceasta arzând cu o parte din local. Au desfiinţat şi cooperativa, punând stăpânire pe întreaga comună.
In după amiaza de 1 august, lt.col.Ambruş Coloman de la Timişoara a dat dispoziţie de a se lua comuna cu asalt. Până seara, 40 grăniceri şi alţi 40 miliţieni însoţiţi de cadrele securităţii, au fost angajaţi în operaţiune. In timpul ciocnirii, 2 grăniceri au fost răniţi. Uliţă cu uliţă, casă cu casă au fost călcate pentru depistarea "instigatorilor". Ca teroarea să fie şi mai mare, în timpul nopţii de 2/3 august au împuşcat şi aruncat pe drum pe: INCICAU Mihai (ţăran născut în 1899), pe PARVU Ion(ţăran, membru PNL), PÂRVU Teodor (avocat, membru PNT), STANA Ion(fost cârciumar), Huţiu Ion...
Din comuna au fost arestaţi 57 de ţărani, iar familiile lor şi ale celor asasinaţi au luat drumul Bărăganului în D.O.
Printre cei arestaţi s-au numărat: Burcă Iosif(2 ani), Burcă Petre (condamnat), Burcă Teodor(condamnat la 8 ani), Horga Ion, Horga Mihai(4 ani): Incicău Iosif, Incicău Petru, Orădan Teodor, Orb Florea(2 ani), Pârvan Vasile, Pintea Petru, Purtan Petru(10 ani), Roşca Gheorghe(6 ani), Stana Ion(nu cel împuşcat, condamnat la 14 ani ), Stana Petru(12 ani), Stana Simion (16 ani), Suciu Mihai, Suciu Toader(3 ani) şi printre arestaţi s-a găsit şi preotul Ştefănuţ Ion.
REPRESALIILE DIN ALTE COMUNE
Revolta a fost atât de puternică, încât a cutremurat două judeţe şi a fost nevoie să se ocupe satele cu armată. Câteva exemple:
S-au lăsat 2 Companii şi 2 plutoane în 3 comune:
BATAR - unde au împuşcat pe un ţăran cu numele de CRĂCIUN şi pe 3 August au deportat 24 de persoane între 7 ani şi 67 ani.
TALPOŞ - au ridicat şi dus în domiciliu obligator 28 de persoane între un an şi 74 de ani.
TAUT - au ridicat 21 de ţărani între o lună şi 72 de ani.
BICACIU-Salonta a fost împuşcat PETRUT Dumitru în 2/3 august 1949. In alte 3 comune s-au lăsat 3 Companii de soldaţi după cum urmează:
BELFIR:au fost împuşcaţi în comună KIAK Laczi(măcelar) pe 3 August şi LORICZ Soni, ţăran, ucis pe 1 august. Au fost ridicaţi 20 de ţărani - între 7 luni şi 69 de ani;
COCIUBA Mare, au fost arestaţi 16 ţărani între 2 ani şi 70 de ani şi duşi în DO.
GIRISUL NEGRU:a fost ridicată Eva ŢITIRIG, mamă a 4 copii între 4 şi 9 ani şi alţi 28 ţărani (între 2-62 ani). Au fost împuşcaţi: SARBU Silviu(notar)pe 1 august, în faţa primăriei, BOTTON Gheorghe pe 2 August şi BOLOG Ioan ucis pe 3 August.
AU FOST LĂSATE 2 PLUTOANE IN COMUNA BICACIU şi au fost ridicate 20 persoane între 5 luni şi 64 de ani, ce au fost duse în domiciliu obligator.
COROIU: a fost împuşcat pe 29 iulie ţăranul Matei LEUCUŢIA şi au fost ridicate 16 persoane între 10 ani şi 63 ani şi trimise în domiciliu obligatoriu.
In com.Avram Iancu a fost împuşcat ţăranul PATAŞ Ion pe 2 Aug.1949.
CRAIVA: preotul din comună a luat cheile şi nu s-a putut intra la clopotniţă. Pentru a înfricoşa, au fost arestaţi 24 de ţărani între 2 ani şi 72 ani şi au fost trimişi în domiciliu obligatoriu . Dintre cei împuşcaţi pe 30 şi 31 august s-au numărat:Hurth Ioan, Hurth Teodor,Huţui Ioan(născut in 1908) şi Huţui Teodor.
In SUSAG , a fost împuşcat PETRAN Gheorghe zis Tibic şi au mai fost ridicaţi 17 ţărani între 6 luni şi 72 de ani şi trimişi în domiciliu obligator.
La TINCA, SUCIGAN, V.Vasile, notar, invalid a fost împuşcat în comună pe 2 august.
UCURIS, pe lângă morţii din comună au mai fost arestaţi 31 ţărani între 16 luni şi 70 de ani ce au ajuns în domiciliu obligator.
La SIRIA, s-au făcut arestări ce au trecut prin Securitatea din Timişoara.
Mişcările au avut loc şi în judeţul Timiş, Torontal dând multă bătaie de cap, fiind nevoiţi să ţină în alarmă trupele şi să întărească efectivele de la sate.
Printre vinovaţii de represaliile din judeţele Bihor şi Arad se numără: Bondarenko-Pintilie ajuns general, Cseller Ludovic şi Ambruş Coloman avansaţi la gradul de colonei, maior Moiş Aurel, Birtaş, lt.col. Clain de la grăniceri, căp. Negru Radu, cap.Retegan(sau Retezan după alţii), locot.Martiş Ion şi Hărtău Gheorghe, slt.Cimbrea Vladimir şi Haiduc Iustin şi mulţi alţi. Nu trebuiesc trecuţi cu vederea anchetatorii printre care se numără şi: Aibănuş Mihai, Bihari, Broitman, Kupfer , Litvin , Smilovici, Rafila Alexandru, Schnellbach Martin, ş.a.
Securitatea învinuia organizaţiile de partid de la sate, că nu s-au preocupat să promoveze "lupta de clasă între ţăranii săraci şi cei înstăriţi", lăsându-i manevraţi şi antrenaţi în acţiuni "huliganice împotriva regimului". Mai erau învinuiţi naţional ţărăniştii că au provocat agitaţia la sate, folosindu-se de elementele epurate care s-au reîntors la locurile de origine.
Desigur nu aveau voie să spună adevărul, că motivul real era situaţia de înfometare la care fuseseră aduşi ţăranii prin politica de jaf şi teroare.
Ambruş Coloman, venit la faţa locului, a văzut că numai folosirea forţei masive poate linişti lucrurile şi în consecinţă a trecut la execuţii, arestări şi deportări.
MĂRTURISIREA REALITĂŢII
Steliana Breazu din Oradea ne relatează mărturisirea obţinută de la un preot: "Mă numesc Iosif STOICA, preot născut 10 ianuarie 1909 la Minişul de Sus-Arad.
La vremea când au izbucnit revoltele de la Ucuriş, Sepreuş, Cermei, Somoşcheş, în perioada de la sfârşitul lui iulie şi primele zile ale lunii august 1949, mă aflam în localitatea Gurba-Arad, unde funcţionam ca preot ortodox.
Imi amintesc că, în vara aceea, ţăranii din Gurba şi din satele învecinate îşi pierduseră cu toţii răbdarea, văzând cum se confiscase grâul la batoze, confiscare botezată "cote de stat". Oamenii se întorceau acasă plângând, cu căruţele aproape goale, doar cu 10-12 saci de grâu rămaşi pentru sămânţă. Ei ştiau că de acum înainte aveau să trăiască doar cu mălai şi cu mămăligă.
Atunci când (prefectul) Petre Bele le-a spus "Duceţi-vă pe islaz şi paşteţi iarbă", lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată. Prefectul comunist a luat-o la fugă... şi a anunţat autorităţile din Arad... a sosit miliţia călare, care a făcut arestări şi execuţii sumare... cadavrele au fost lăsate în văzul tuturor, două zile şi două nopţi, fără măcar să¬i acopere. După aceea, miliţia i-a pus în sicrie şi i-a încărcat în camioane. Cum drumul spre Arad trecea prin Gurba, eu am văzut în camioane atât sicriele cât şi arestaţii, de la fereastra casei parohiale...
Confiscarea grâului apoi s-a făcut foarte uşor direct de la batoze... Comitetul judeţean a trimis în fiecare sat câte doi muncitori de la întreprinderile arădene, care cu doi delegaţi de la primărie şi cu preotul, mergeau din casă în casă cu muncă de lămurire pentru ca ţăranii să dea şi porumbul de bună voie...
Muncitorii spuneau: "Trebuie să-l distrugem pe ţăran. Până nu-l distrugem pe ţăran, ţara nu are să aiungă la un nivel de trai mai bun."
A trebuit să mă supun acestei corvezi şi să-mi audă urechile cum muncitorii de la Arad înjurau pe ţărani de mamă şi de Dumnezeu."
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0015]
Sursa:universulromanesc.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu