Cu cît teroarea era mai mare cu atît creştea rezistenţa ţăranului
de Cicerone Ionitoiu
#2
Modelul sovietic era urmărit întocmai:"...Să nu se acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pământului. Politica faţă de mica proprietate urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistentă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor.
Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit prin import."
Deci România fusese adusă în situaţia disperată când, după cotele de grâu, ţăranii fuseseră obligaţi să dea şi cote de porumb, de cartofi...
Şi cu toate acestea nu reuşiseră până la sfârşitul anului să "înfiinţeze" decât 56 de colhozuri. Si cât sânge cursese?!
În faţa acestei situaţii, guvernul impus de Moscova a trecut la munca de "lămurire", o altă metodă diabolică de tip stalinist. Au fost trimişi în campania de colectare , adică de a le lua ţăranilor totul din pătule sau ascunzători,totul de pe masa lor şi de la gura copiilor, 99.200 de agitatori, iar pentru a forţa campania de însămânţări din primăvară, au fost expediaţi pe capul ţăranilor 115.543 de membri de partid. Aceştia erau permanent pe teren. Afară de aceştia, duminicile au fost trimişi alţi circa 200.000 agitatori. După datele furnizate de ei, ca să "descreţească" frunţile celor de la sate, le-au trimis şi 5975 echipe cultural-artistice.
Se mergea din casă-n casă şi chiar pe tarlale pentru a-i "lămuri" de necesitatea înfiinţării colectivului şi a muncii "ştiinţifice" în comun.
MUNCA DE NOAPTE
După povestirea reală a lui Ion Dulea, secretar de tineret în raionul Buftea, comuna Arcada. În noul asalt dat asupra ţărănimii s-au folosit intelectualii satelor şi tinerii U.T.-cişti purtaţi prin alte sate decât în cele de origine şi dispersaţi în echipe ca să nu se jeneze unul de altul. Ca material de lucru li se da pătură, maşină dubă sau jep american şi hârtii de iscălit.Elementele de bază erau convocate seara la raion, după ce veneau de la serviciu. O scenă autentică petrecută în comuna Joiţa.
Spre seara o maşină mică se opreşte la poarta Coanei moaşe. Cineva intră în casă şi după un sfert de oră iese cu ginerele. Lumea satului nu dormea, deşi era după o zi de muncă grea la câmp. Numai ochi şi urechi...
Leana lui Proţap îşi face de lucru cu nişte sămânţă de cânepă pe la coana moaşe, după ce maşina îi plecase de la poartă. Era timpul Babelor şi vroia să fie pregătită cu de toate, din timp.
- Ţaîă Ioană, da greu mai găsesc timp să te mai văd. De ,cu munca. Numai nevoia te mai împinge. Iacă nu cumva ţi se află nişte sămânţă de cânepă în plus, că numi ajunge la fâşia de la stăvilar.
- N-am Leano. că ţi-as da cu plăcere, că eu nu mai pun. Nu mai vrea ginerele să mă ostenesc cu toate nimicurile.
- Eh, aşa este când ai stâlp la poartă. Băiat descurcăreţ şi iute ca argintul viu.
- Aşa este Leano. dar nu are timp de ale casei. De abia veni de la lucru, şi maşina de la raion...după el. II luară...c-au nevoie de el.
- Cum să n-aibă nevoie, că doar este secretar de tineret aici în sat. Şi dădu să plece...Făcu vreo doi paşi,.se opri şi cuteză, de parcă şi-ar fi adus aminte:
- Da ce mai zici matale,..ne-or mai lăsa să băgăm şi anul ăsta boabele în pământ?
- Depinde de necesităţi, de ce-o hotărî plenara, răspunse coana moaşe umflându-se oleacă. De...avea 4 clase primare, dar acum de când cu ginere cu 7 clase, învăţase cuvinte noi şi ştia unde să le folosească.
Leana plecă nemulţumită...nu aflase nimic.
La raion, la Buftea, toate încăperile erau pline. Veniseră de peste tot şi aşteptau să primească plicurile cu misiunea. Înainte de a le înmâna sarcina, secretarul de partid le-a spus că în ei s-a pus toată încrederea. Victoria socialismului depinde de concursul lor. Trebuie să meargă în noaptea asta să lămurească încăpăţânaţii care nu intră în colectiv. "Pe toată lumea trebuie s-o faceţi să iscălească. Aşa suntem noi comuniştii, ne străduim să le aducem fericirea cu forţa.
Vreau să felicit pe tov. Ion Dulea care şi-a convins soacra, pe coana moaşe, să se înscrie prima în colectiv, un exemplu pentru sat.(moaşa nici nu visa că ginerele îi iscălise cererea de înscriere în colectiv).0 să fie prima pe panoul de onoare. Si acum vă dau plicurile în care fiecare responsabil de maşină va găsi indicată comuna unde mergeţi, maşina ce o aveţi la dispoziţie şi numele celor care trebuie să iscălească înscrierea în colectiv."
Mişcaţi de încrederea acordată, aceste cadre tinere au plecat în miez de noapte să "fericească" pe ţărani. Treziţi din somn după o zi de muncă, i-au ridicat forţat, aşa cum veniseră la poartă să vadă...ce s-a întâmplat. Suiţi în maşină, li se punea pătura în cap şi oamenii erau purtaţi pe drumuri de ţară sau pe mirişte, timp nemăsurat, după caz.
Unul rupea tăcerea:
- Bade Ioane...de ce nu te înscrii în colectivă? Nu vezi că ai rămas printre ultimii? Te opui dumneata bunăstării pe care .regimul urmăreşte s-o aducă la sate? Crezi că o să ţină cineva cont de dumneata? 0 să-ti vezi copiii plângând pe bătătură, daţi afară din servicii, neputând învăţa, că de...duşmanii poporului nu pot beneficia de avantagii...!0 să sară pe dumneata şi o să ajungi la proces că te-au bătut copii, ba că au cedat partea lor colectivei fără să te întrebe... că ei înţeleg realităţile...nu se opun...O să cheltuieşti şi tot n-ai să câştig, că justiţia acum este a poporului, a noastră care dorim binele...
După această introducere lămuritoare, omul spunea prima dată "nu" şi motiva: "Pământul nu este al meu, l-am moştenit şi tata a vărsat sânge în război şi apoi la pământul moştenit s-a adăugat şi al nevestei şi ştii dumneata că nevasta nu-şi dă partea ei. Şi dacă ceilalţi o să fie fericiţi că au intrat în colective...să mă lase pe mine sărac pe bucata mea de pământ, s-o muncesc din zori până-n noapte, să-mi hrănesc vitişoarele şi orăteniile, că si ele au suflet...Că dacă eu o să merg cu tinicheaua la cazan, pentru ele nu o să-mi dea nimic..." La refuzul gospodarului, se schimba tonul discuţiei si intervenea altul:
-Lasă-l mă ... nu vezi că ăsta nu ştie de vorbă bună. Vrea să zică că el nu se bagă în cârd cu ţiganii, cu golanii, tu vezi că asta este...
Şi-n acest timp, îi trăsnea una în cap de-l ameţea. Omul ţipa şi loviturile nu mai conteneau. Un altul încerca să calmeze spiritele.
-Lasă-l mă...că semnează omul are copilaşi. Iar un altul intervenea:
- Ce, ăsta e om să-şi mai vadă copilaşii! Ia opreşte maşina să-i trag un glonţ s-o terminam cu acest bandit, duşman al poporului.
Maşina oprea. Din nou o lovitură cădea unde se nimerea, peste bietul om acoperit cu pătura, în timp ce o voce se
ruga:
-Lasă-l mă că iscăleşte... Nu-l împuşca...Dă-i omului timp de gândit...să-si facă socoteala. . .
Maşina iar pornea, hurducăindu-se mai tare. Trecea peste arătură în timp ce pumnii cădeau cu nemiluita peste nenorocitul acoperit şi înghesuit.
După o altă bucată de timp iar începeau întrebările, jocul cu un apărător şi cu un călău continua, până ce se oprea maşina.
- Ei, ce faci? Iscăleşti sau...iar cocoşul unui pistol clănţănea de zor în gol. Câte unul speriat căuta să câştige timp...
- Pentru partea mea aş iscăli, dar nu ştiu carte...
- Bine mă...Dă încoace hârtia şi pune deştul şi îi scotea mâna de sub pătură, îi dădea cu ceva pe degetul mare şi ii apăsa pe o hârtie, spunându-i altuia:
-Trece-l pe listă, să meargă la alfabetizare... şi trece-l bursier că a fost om înţelegător.
Pătura era smulsă de pe cap şi bietul om era îmbrâncit din maşina care pleşca să; mai facă o normă.
Nefericitul aruncat în drum, dezmeticindu-se îşi da seama că se găsea după atâta cale...tot la marginea satului. Nici nu-i venea să se ducă acasă să-i spună nevestei ce o aşteaptă...pentru partea ei. De multe ori se lua de bun "deştul" pus, că era al capului de familie. Nu însemna fals în acte publice ci doar ceartă şi nelinişte în familie.
Acei care nu cedau şi nu puneau nici semnătura, nici degetul, continuau să se plimbe cu maşina, să primească lovituri, la care se adăugau de data aceasta şi înjurăturile. Iar opriri, iar ameninţări cu moartea, iar lătrat de pistol, iar hurducături până se crăpa de ziuă. Atunci erau asvârliţi din maşină...amânându-li-se înscrierea până la altă campanie organizată.
Maşina grăbea spre raion. A doua zi lucra în producţie, la întreprinderea de unde fusese pusă la dispoziţia partidului.
Raionul transmitea imediat, mai sus, că sarcina fusese îndeplinită în parte şi atâtea familii ...au acceptat să se înscrie în gospodăriile colective... Nenorocirea venise pe capul bietului ţăran.
UN BILANŢ TRAGIC AL ANULUI 1949
Starea de nemulţumire cuprinsese toata ţara şi manifestările contra sistemului de asuprire prin cote se manifesta de la Cobadin (Dobrogea) pana la Atea (Satu Mare) şi de la Rast (Dolj) la Rogojeşti (Bucovina). Represiune sângeroasa a avut loc şi în jurul Marghitei (comunele Abram, Ghida si Cohani), precum în tot Bihorul pâna la Curtici unde cap. Pancovici a "pacificat" terenul cu mitraliera întrecându-l în vărsare de sânge pe lt. Karl Segal, în operaţiunile de la Calafindesti si Frătăuţi.
Nu s-a lăsat mai prejos nici col.Patriciu Mihai, că doar era mai mare în grad şi lucra direct cu A.Nicolschi, "pacificând" şi el cu echipa lui de criminali, aruncându-i la marginea drumurilor de tară, pentru intimidare, pe: BRUSTUR Remus din Lechinţa pe 1 aug.1949, Kiss Istvan împuşcat pe 20 iulie între Vad şi Mitresti, Kacso Ştefan din Miercurea Nirajului pe 9/10 august la el acasă, Nagy Laszlo împuscându-l înainte de a se înnopta (pe 12 aug. la marginea satului Curteni), pe S Iosif împuscându-l în plina zi pe 7 aug. la marginea Vătaşului, pe când Tinţaru A.Ion, fusese ucis în securitatea din Blaj. Încurajat că nimeni nu l-a întrebat de ce a făcut acest genocid, Patriciu a continuat după cum vom vedea şi în anul următor.
Crăciun Gheorghe, un alt călău înnăscut şi făcut colonel s-a arătat tot aşa de sângeros,
torturând şi executând grupul Nicolae Dabija în vestita Dumbravă a Sibiului. Au fost şi cazuri izolate, ca Rădeanu Vasile din Scânteia-Vaslui, care a făcut manifeste cu abuzurile comuniste şi Juncu I. Ion din Dragomiresti-Neamt, care le-a atras atenţia comuniştilor ca-i va spânzura pe toţi în frunte cu comitetul provizoriu, pentru colectivizare.
1949 / 1950
După crimele înfiorătoare săvârşite pe teritoriul Transilvani,ei contra ţăranilor ce se împotriveau colectivizării sau întovărăşiei, cadavrele fiind lăsate la marginea drumurilor de ţară pentru a înspăimânta populaţia la acţiunile de genocid efectuate în Moldova şi Muntenia, s-a procedat altfel.
Zbirii securităţii, Poppig Ianos(Suceava ),Blehan Octavian (Iasi),Karl Segal(Roman), Fuchs Iani(Fălticeni, Rukenstein (Botoşani), după asasinarea în beciurile securităţii pentru care trebuiau să încheie procese verbale false, când au primit dispoziţia să "ajute" la urgentarea colectivizării, au trecut la arestarea ţăranilor "neascultători", ducerea lor noaptea în păduri şi asasinarea, urmând sa fie acoperiţi cu pământ în gropi comune.
S-au descoperit astfel de gropi comune la:
DEALUL MĂRULUI - punct situat la circa 300 metri, între km.59-60 de pe şoseaua Roman -Vaslui. Pe lângă oasele neidentificate şi resturi vestimentare se găseau şi. doua monezi cu valoare de 5 lei şi data emisiei 1948.Aceasta dovedea că nu erau din timpul războiului, ci din epoca la care ne referim. În sprijinul fixării datei avem declaraţia şefului de post (Şoldanescu V.Ion) care pentru faptul ca a raportat superiorului, a fost ameninţat cu împuşcarea daca nu-şi ţine gura. A fost trecut în cadrul disponibil şi condamnat de T.M.Iaşi în aprilie 1950:
Procesul verbal de deshumare a fost semnat de 8 persoane, printre care ing. Ioan Roşca, fostul deţinut politic Nicolae Popa şi alţii din Piatra Neamţ, datat 3 nov.1990. Istoricul Livia Dandara s-a alăturat grupului, sfătuind cum să se facă săpaturile pentru a se descoperi cât mai multe indicii ajutorării depistării lugubrei descoperiri, având o contribuţie majoră.
DEALUL BALAURULUI - unde au avut loc mai multe execuţii, şi se pare că au fost asasinaţi ţărani răsculaţi din comunele Butea sau Băcesti din jurul Romanului.
La COTUL CIOCOIŢEI - s-au făcut execuţii descoperite într-o tarla de in.
POIANA CAESCULUI - ar fi fost locul îngropării a circa 40 victime.
La POIANA LUI VÂRLAN -ar fi fost îngropate 16 victime printre care şi o femeie.
Din lipsa voinţei politice a guvernului de după 1990, urmaş al înaintaşilor comunişti, în care rolul hotărâtor îl aveau foştii securişti, lucrările au fost oprite şi cercetările manipulate în timp ca să se aştearnă uitarea.
Descoperirea de la CACIULAŢI îţi lasă impresia că te găseşti deja pe teritoriul URSS. La Căciulaţi, aproape de lacul Caldărăşani, securitatea îşi instalase un centru de "selectare" a nemulţumiţilor în urma dispoziţiilor primite ca securitatea să răspundă i direct de adunarea cotelor de grâu.
Ca urmare, mecanicul Iştoc Isidor, făcut sublocotenent, ajutat de Foţi Alexandru, au "muncit" însă la colectarea ţăranilor din Dragoesti, Roşiori, Dridu, şi a omorât la ei.
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0017]
Sursa:universulromanesc.ro
de Cicerone Ionitoiu
#2
Modelul sovietic era urmărit întocmai:"...Să nu se acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pământului. Politica faţă de mica proprietate urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistentă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor.
Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit prin import."
Deci România fusese adusă în situaţia disperată când, după cotele de grâu, ţăranii fuseseră obligaţi să dea şi cote de porumb, de cartofi...
Şi cu toate acestea nu reuşiseră până la sfârşitul anului să "înfiinţeze" decât 56 de colhozuri. Si cât sânge cursese?!
În faţa acestei situaţii, guvernul impus de Moscova a trecut la munca de "lămurire", o altă metodă diabolică de tip stalinist. Au fost trimişi în campania de colectare , adică de a le lua ţăranilor totul din pătule sau ascunzători,totul de pe masa lor şi de la gura copiilor, 99.200 de agitatori, iar pentru a forţa campania de însămânţări din primăvară, au fost expediaţi pe capul ţăranilor 115.543 de membri de partid. Aceştia erau permanent pe teren. Afară de aceştia, duminicile au fost trimişi alţi circa 200.000 agitatori. După datele furnizate de ei, ca să "descreţească" frunţile celor de la sate, le-au trimis şi 5975 echipe cultural-artistice.
Se mergea din casă-n casă şi chiar pe tarlale pentru a-i "lămuri" de necesitatea înfiinţării colectivului şi a muncii "ştiinţifice" în comun.
MUNCA DE NOAPTE
După povestirea reală a lui Ion Dulea, secretar de tineret în raionul Buftea, comuna Arcada. În noul asalt dat asupra ţărănimii s-au folosit intelectualii satelor şi tinerii U.T.-cişti purtaţi prin alte sate decât în cele de origine şi dispersaţi în echipe ca să nu se jeneze unul de altul. Ca material de lucru li se da pătură, maşină dubă sau jep american şi hârtii de iscălit.Elementele de bază erau convocate seara la raion, după ce veneau de la serviciu. O scenă autentică petrecută în comuna Joiţa.
Spre seara o maşină mică se opreşte la poarta Coanei moaşe. Cineva intră în casă şi după un sfert de oră iese cu ginerele. Lumea satului nu dormea, deşi era după o zi de muncă grea la câmp. Numai ochi şi urechi...
Leana lui Proţap îşi face de lucru cu nişte sămânţă de cânepă pe la coana moaşe, după ce maşina îi plecase de la poartă. Era timpul Babelor şi vroia să fie pregătită cu de toate, din timp.
- Ţaîă Ioană, da greu mai găsesc timp să te mai văd. De ,cu munca. Numai nevoia te mai împinge. Iacă nu cumva ţi se află nişte sămânţă de cânepă în plus, că numi ajunge la fâşia de la stăvilar.
- N-am Leano. că ţi-as da cu plăcere, că eu nu mai pun. Nu mai vrea ginerele să mă ostenesc cu toate nimicurile.
- Eh, aşa este când ai stâlp la poartă. Băiat descurcăreţ şi iute ca argintul viu.
- Aşa este Leano. dar nu are timp de ale casei. De abia veni de la lucru, şi maşina de la raion...după el. II luară...c-au nevoie de el.
- Cum să n-aibă nevoie, că doar este secretar de tineret aici în sat. Şi dădu să plece...Făcu vreo doi paşi,.se opri şi cuteză, de parcă şi-ar fi adus aminte:
- Da ce mai zici matale,..ne-or mai lăsa să băgăm şi anul ăsta boabele în pământ?
- Depinde de necesităţi, de ce-o hotărî plenara, răspunse coana moaşe umflându-se oleacă. De...avea 4 clase primare, dar acum de când cu ginere cu 7 clase, învăţase cuvinte noi şi ştia unde să le folosească.
Leana plecă nemulţumită...nu aflase nimic.
La raion, la Buftea, toate încăperile erau pline. Veniseră de peste tot şi aşteptau să primească plicurile cu misiunea. Înainte de a le înmâna sarcina, secretarul de partid le-a spus că în ei s-a pus toată încrederea. Victoria socialismului depinde de concursul lor. Trebuie să meargă în noaptea asta să lămurească încăpăţânaţii care nu intră în colectiv. "Pe toată lumea trebuie s-o faceţi să iscălească. Aşa suntem noi comuniştii, ne străduim să le aducem fericirea cu forţa.
Vreau să felicit pe tov. Ion Dulea care şi-a convins soacra, pe coana moaşe, să se înscrie prima în colectiv, un exemplu pentru sat.(moaşa nici nu visa că ginerele îi iscălise cererea de înscriere în colectiv).0 să fie prima pe panoul de onoare. Si acum vă dau plicurile în care fiecare responsabil de maşină va găsi indicată comuna unde mergeţi, maşina ce o aveţi la dispoziţie şi numele celor care trebuie să iscălească înscrierea în colectiv."
Mişcaţi de încrederea acordată, aceste cadre tinere au plecat în miez de noapte să "fericească" pe ţărani. Treziţi din somn după o zi de muncă, i-au ridicat forţat, aşa cum veniseră la poartă să vadă...ce s-a întâmplat. Suiţi în maşină, li se punea pătura în cap şi oamenii erau purtaţi pe drumuri de ţară sau pe mirişte, timp nemăsurat, după caz.
Unul rupea tăcerea:
- Bade Ioane...de ce nu te înscrii în colectivă? Nu vezi că ai rămas printre ultimii? Te opui dumneata bunăstării pe care .regimul urmăreşte s-o aducă la sate? Crezi că o să ţină cineva cont de dumneata? 0 să-ti vezi copiii plângând pe bătătură, daţi afară din servicii, neputând învăţa, că de...duşmanii poporului nu pot beneficia de avantagii...!0 să sară pe dumneata şi o să ajungi la proces că te-au bătut copii, ba că au cedat partea lor colectivei fără să te întrebe... că ei înţeleg realităţile...nu se opun...O să cheltuieşti şi tot n-ai să câştig, că justiţia acum este a poporului, a noastră care dorim binele...
După această introducere lămuritoare, omul spunea prima dată "nu" şi motiva: "Pământul nu este al meu, l-am moştenit şi tata a vărsat sânge în război şi apoi la pământul moştenit s-a adăugat şi al nevestei şi ştii dumneata că nevasta nu-şi dă partea ei. Şi dacă ceilalţi o să fie fericiţi că au intrat în colective...să mă lase pe mine sărac pe bucata mea de pământ, s-o muncesc din zori până-n noapte, să-mi hrănesc vitişoarele şi orăteniile, că si ele au suflet...Că dacă eu o să merg cu tinicheaua la cazan, pentru ele nu o să-mi dea nimic..." La refuzul gospodarului, se schimba tonul discuţiei si intervenea altul:
-Lasă-l mă ... nu vezi că ăsta nu ştie de vorbă bună. Vrea să zică că el nu se bagă în cârd cu ţiganii, cu golanii, tu vezi că asta este...
Şi-n acest timp, îi trăsnea una în cap de-l ameţea. Omul ţipa şi loviturile nu mai conteneau. Un altul încerca să calmeze spiritele.
-Lasă-l mă...că semnează omul are copilaşi. Iar un altul intervenea:
- Ce, ăsta e om să-şi mai vadă copilaşii! Ia opreşte maşina să-i trag un glonţ s-o terminam cu acest bandit, duşman al poporului.
Maşina oprea. Din nou o lovitură cădea unde se nimerea, peste bietul om acoperit cu pătura, în timp ce o voce se
ruga:
-Lasă-l mă că iscăleşte... Nu-l împuşca...Dă-i omului timp de gândit...să-si facă socoteala. . .
Maşina iar pornea, hurducăindu-se mai tare. Trecea peste arătură în timp ce pumnii cădeau cu nemiluita peste nenorocitul acoperit şi înghesuit.
După o altă bucată de timp iar începeau întrebările, jocul cu un apărător şi cu un călău continua, până ce se oprea maşina.
- Ei, ce faci? Iscăleşti sau...iar cocoşul unui pistol clănţănea de zor în gol. Câte unul speriat căuta să câştige timp...
- Pentru partea mea aş iscăli, dar nu ştiu carte...
- Bine mă...Dă încoace hârtia şi pune deştul şi îi scotea mâna de sub pătură, îi dădea cu ceva pe degetul mare şi ii apăsa pe o hârtie, spunându-i altuia:
-Trece-l pe listă, să meargă la alfabetizare... şi trece-l bursier că a fost om înţelegător.
Pătura era smulsă de pe cap şi bietul om era îmbrâncit din maşina care pleşca să; mai facă o normă.
Nefericitul aruncat în drum, dezmeticindu-se îşi da seama că se găsea după atâta cale...tot la marginea satului. Nici nu-i venea să se ducă acasă să-i spună nevestei ce o aşteaptă...pentru partea ei. De multe ori se lua de bun "deştul" pus, că era al capului de familie. Nu însemna fals în acte publice ci doar ceartă şi nelinişte în familie.
Acei care nu cedau şi nu puneau nici semnătura, nici degetul, continuau să se plimbe cu maşina, să primească lovituri, la care se adăugau de data aceasta şi înjurăturile. Iar opriri, iar ameninţări cu moartea, iar lătrat de pistol, iar hurducături până se crăpa de ziuă. Atunci erau asvârliţi din maşină...amânându-li-se înscrierea până la altă campanie organizată.
Maşina grăbea spre raion. A doua zi lucra în producţie, la întreprinderea de unde fusese pusă la dispoziţia partidului.
Raionul transmitea imediat, mai sus, că sarcina fusese îndeplinită în parte şi atâtea familii ...au acceptat să se înscrie în gospodăriile colective... Nenorocirea venise pe capul bietului ţăran.
UN BILANŢ TRAGIC AL ANULUI 1949
Starea de nemulţumire cuprinsese toata ţara şi manifestările contra sistemului de asuprire prin cote se manifesta de la Cobadin (Dobrogea) pana la Atea (Satu Mare) şi de la Rast (Dolj) la Rogojeşti (Bucovina). Represiune sângeroasa a avut loc şi în jurul Marghitei (comunele Abram, Ghida si Cohani), precum în tot Bihorul pâna la Curtici unde cap. Pancovici a "pacificat" terenul cu mitraliera întrecându-l în vărsare de sânge pe lt. Karl Segal, în operaţiunile de la Calafindesti si Frătăuţi.
Nu s-a lăsat mai prejos nici col.Patriciu Mihai, că doar era mai mare în grad şi lucra direct cu A.Nicolschi, "pacificând" şi el cu echipa lui de criminali, aruncându-i la marginea drumurilor de tară, pentru intimidare, pe: BRUSTUR Remus din Lechinţa pe 1 aug.1949, Kiss Istvan împuşcat pe 20 iulie între Vad şi Mitresti, Kacso Ştefan din Miercurea Nirajului pe 9/10 august la el acasă, Nagy Laszlo împuscându-l înainte de a se înnopta (pe 12 aug. la marginea satului Curteni), pe S Iosif împuscându-l în plina zi pe 7 aug. la marginea Vătaşului, pe când Tinţaru A.Ion, fusese ucis în securitatea din Blaj. Încurajat că nimeni nu l-a întrebat de ce a făcut acest genocid, Patriciu a continuat după cum vom vedea şi în anul următor.
Crăciun Gheorghe, un alt călău înnăscut şi făcut colonel s-a arătat tot aşa de sângeros,
torturând şi executând grupul Nicolae Dabija în vestita Dumbravă a Sibiului. Au fost şi cazuri izolate, ca Rădeanu Vasile din Scânteia-Vaslui, care a făcut manifeste cu abuzurile comuniste şi Juncu I. Ion din Dragomiresti-Neamt, care le-a atras atenţia comuniştilor ca-i va spânzura pe toţi în frunte cu comitetul provizoriu, pentru colectivizare.
1949 / 1950
După crimele înfiorătoare săvârşite pe teritoriul Transilvani,ei contra ţăranilor ce se împotriveau colectivizării sau întovărăşiei, cadavrele fiind lăsate la marginea drumurilor de ţară pentru a înspăimânta populaţia la acţiunile de genocid efectuate în Moldova şi Muntenia, s-a procedat altfel.
Zbirii securităţii, Poppig Ianos(Suceava ),Blehan Octavian (Iasi),Karl Segal(Roman), Fuchs Iani(Fălticeni, Rukenstein (Botoşani), după asasinarea în beciurile securităţii pentru care trebuiau să încheie procese verbale false, când au primit dispoziţia să "ajute" la urgentarea colectivizării, au trecut la arestarea ţăranilor "neascultători", ducerea lor noaptea în păduri şi asasinarea, urmând sa fie acoperiţi cu pământ în gropi comune.
S-au descoperit astfel de gropi comune la:
DEALUL MĂRULUI - punct situat la circa 300 metri, între km.59-60 de pe şoseaua Roman -Vaslui. Pe lângă oasele neidentificate şi resturi vestimentare se găseau şi. doua monezi cu valoare de 5 lei şi data emisiei 1948.Aceasta dovedea că nu erau din timpul războiului, ci din epoca la care ne referim. În sprijinul fixării datei avem declaraţia şefului de post (Şoldanescu V.Ion) care pentru faptul ca a raportat superiorului, a fost ameninţat cu împuşcarea daca nu-şi ţine gura. A fost trecut în cadrul disponibil şi condamnat de T.M.Iaşi în aprilie 1950:
Procesul verbal de deshumare a fost semnat de 8 persoane, printre care ing. Ioan Roşca, fostul deţinut politic Nicolae Popa şi alţii din Piatra Neamţ, datat 3 nov.1990. Istoricul Livia Dandara s-a alăturat grupului, sfătuind cum să se facă săpaturile pentru a se descoperi cât mai multe indicii ajutorării depistării lugubrei descoperiri, având o contribuţie majoră.
DEALUL BALAURULUI - unde au avut loc mai multe execuţii, şi se pare că au fost asasinaţi ţărani răsculaţi din comunele Butea sau Băcesti din jurul Romanului.
La COTUL CIOCOIŢEI - s-au făcut execuţii descoperite într-o tarla de in.
POIANA CAESCULUI - ar fi fost locul îngropării a circa 40 victime.
La POIANA LUI VÂRLAN -ar fi fost îngropate 16 victime printre care şi o femeie.
Din lipsa voinţei politice a guvernului de după 1990, urmaş al înaintaşilor comunişti, în care rolul hotărâtor îl aveau foştii securişti, lucrările au fost oprite şi cercetările manipulate în timp ca să se aştearnă uitarea.
Descoperirea de la CACIULAŢI îţi lasă impresia că te găseşti deja pe teritoriul URSS. La Căciulaţi, aproape de lacul Caldărăşani, securitatea îşi instalase un centru de "selectare" a nemulţumiţilor în urma dispoziţiilor primite ca securitatea să răspundă i direct de adunarea cotelor de grâu.
Ca urmare, mecanicul Iştoc Isidor, făcut sublocotenent, ajutat de Foţi Alexandru, au "muncit" însă la colectarea ţăranilor din Dragoesti, Roşiori, Dridu, şi a omorât la ei.
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0017]
Sursa:universulromanesc.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu