Răscoala se generalizează-Bihorul în flăcari
de Cicerone Ionitoiu
#6
Securitatea din Oradea avea mult de muncă. I se dăduse şi Maramureşul, cu un tineret foarte energic şi cu munţii care aveau multe ascunzători ce favorizau mişcările de partizani. Colonelul Ludovic Cseller îsi sudase un colectiv de 126 de "lucrători" în care, ca să nu fie discriminare, introdusese şi 19 români.
In această lună călduroasă trebuia să încheie dosarele unor partizani care îi dăduseră mult de lucru, pentru a le trimite tribunalului de la Cluj. Credea că rezolvase problema "instigatorilor" la răscoalele de pe Barcău, când în noaptea de 28/29 iulie n-a mai avut noapte. L-au sculat ba din Ghida şi Abram, că ţăranii nu mai vor să treiere, ba dinspre sud, unde parcă se uniseră satele din jurul Batarului, Tăutului şi Talpoşului, care ameninţau primăriile, iar miliţienii, de frică, fugiseră.
Dimineaţa a venit năuc la treabă şi a chemat imediat pe căpitanul Elekes şi i-a spus să contramandeze plecarea avionului spre Sighet, deoarece se impunea prezenţa lui ca să liniştească răscoala.
Partizanii din Maramureş mai puteau aştepta, erau bine păziţi în închisoarea de la Sighet, şi aşteptarea era tot din contul pedepsei ce trebuiau s-o facă. După ce-a plecat colonelul, Elekes a chemat pe sublocotenentul Ilie Rada şi i-a spus să contramandeze plecarea avionului. Acesta i-a spus că este o prostie să facă acest lucru, când aviatorul nu ştie în ce direcţie trebuie să meargă decât atunci când te sui, şi nici cu cine să meargă. Avionul e alimentat şi gata de a plecat în misiune. Atâta se ştie la aeroport.
Au stâns în grabă actele, dosarele şi au plecat la aeroport. Cseller deja se suise în maşină şi plecase cu căpitanul Retezan, omul de mână care ştia să bată , să nu te mai scoli sănătos. Si ştia să mânuiască bine pistolul, chiar şi mitraliera, lucru ce-l va dovedi în urmărirea partizanilor.
Cu vreo săptămână înainte, avusese un succes deosebit. Numai la Biharia arestase circa 200 de ţărani. Si bătuse la ei şi triase şi iar bătuse până ce 16 au "recunoscut" că au fost"instigatori". Pe doi dintre ei, Dorobanţ Francisc şi Szabo Peter, într-o noapte din luna septembrie i-au dus din închisoarea Oradea şi i-au împuşcat la marginea comunei Biharia pentru a îngrozi localnicii.
Ziua şi-a petrecut-o alergând dintr-un centru de sate revoltate (Ghida, Satu Barbă, Abram, Margine, Saldabagiu, unde ţăranii înarmaţi cu topoare,furci, sape, devastau primăriile, ardeau arhivele cu procesele verbale de impunere strigând: "Nu vom da nici un bob de grâu ca să iasă din comună"), la celălalt ciorchine de comune de pe Crişul Negru, la sud de Băile Tinca. Aici a izbucnit revolta la Tăut şi s-a întins cuprinzând Baţârul, Talpoş într-o parte şi Cociuba Mare, Belfir, Ucuriş , Susag , Coroiu, de cealaltă parte.
Peste tot se ardea, se distrugea, firele telefonice se rupeau, miliţienii fugeau, ţăranii refuzau să duca grâul la arie, iar cei de pe batoze vroiau plata în grâu.
Seara, Cseller s-a retras să se odihnească puţin , dar n-a fost chip. A primit cea mai neagră veste de când era şef de regională.
Avionul pe care-l contramandase să plece, plecase totuşi şi la radio se anunţase că aterizase lângă Triest cu căpitanul Elekes şi sublocotenentul Ilie Rada. Mai dormi dacă poţi?!
A doua zi dimineaţa a aflat că plecaseră cu documente importante şi cu dosarul aproape finalizat al mişcării de rezistentă din Maramureş, pe care trebuia să-l înainteze tribunalului Cluj.
Si răscoala continua cu şi mai mare furie. Noroc că-l avea cu el pe celălalt căpitan, Retegan. La Gurbediu, lângă Tinca, unde se duceau discuţii cu mecanicii de la batoză să primească plata în bani, nu s-a putut ajunge la înţelegere.
Si răscoala se întindea mereu. Trecuse şi în judeţul Arad, pe "moşia" locot. colonel Ambruş Coloman. Acum, cei doi trebuiau să-şi dea mâna să nu-şi supere şeful, pe generalul Pintilie Bodnarenco. Bieţii ţărani aveau parte de trei "români" care să-i pacifice.
"MÂNCAŢI PRUNE ŞI CASTRAVEŢI CA SĂ PUTEŢI STRÂNGE CUREAUA"
După apariţia Deciziei 306, publicată pe 21/iulie 1949 şi prin care se preciza că "Nici un producător nu poate treiera înainte de a primi procesul verbal în care se menţionează cantităţile de cereale ce trebuie predate", iar nepredarea se pedepseşte conform decretului 183/30-04-1049 cu închisoare de la 5-15 ani şi amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei, în comuna Somoşcheş, la nord de Ineu, ţăranul Sasu Ion al Şchiopului, pe 23 iulie a întocmit o listă cu sătenii care doresc să treiere fără a da cote reuşind să strângă peste 50 de semnături în aceiaşi zi .
*
A doua zi, duminică 24 iulie, oamenii au început să treiere, dar a intervenit miliţia şi autorităţile comunale care i-au împiedicat să continue. Anunţând "judeţeană", a venit imediat la faţa locului Petru Bele, prefectul judeţului, care cu greu i-a convins să aştepte până luni dimineaţa când se va găsi o soluţie. Intr-adevăr pe 25 iulie s-a hotărât ca ţăranii care au până la 3 ha să poată treiera, dar cu toate acestea nu s-a început fiindcă nu aveau toţi adus grâul la arie. Sâmbătă 30 iulie, câţiva ţărani care nu mai aveau făină pentru pâine au început treieratul, dar organele primăriei le-au luat cota de la batoză şi au depozitat-o în primărie.
Duminică 31 iulie s-au asociat la treierat şi ceilalţi ţărani, indiferent de suprafaţa de pământ, luându-şi tot grâul acasă, fără a mai da cote. Cei care treieraseră sâmbătă s-au dus la primărie şi cu forţa şi-au încărcat cotele în saci şi le-au dus şi ei acasă.
Autorităţile comunale au fost bătute, alungate, iar firele telefonice rupte pentru a nu se cere intervenţia miliţiei de la judeţ.
Instructorul partidului, Balasz, care era trimis în comună, a dispărut de furia populaţiei. Locotenentul de securitate de la Arad, Mariş Ioan anunţa pe Coloman de la Timişoara pe 1 august că "instigarea" la revoltă ar fi venit dinspre judeţul Bihor, acolo unde era pe teren şeful Securităţii, Cseller.
Prefectul Petru Bele fiind anunţat, a venit pentru a doua oară în comună în timp de o săptămână. Satul valid i-a ieşit înainte şi l-a oprit pe prefect, l-au tras din maşină şi l-au bătut, trântindu-l la pământ. Maşina i-a fost răsturnată în şanţ; iar primarul Cârlig Iosif a reuşit să fugă cu un camion urmărit de ţărani. Bătut zdravăn, a fost făcut scăpat când au văzut o maşină cu miliţieni venind spre Someşcheş. Salvat, a fost dus la spitalul din Ineu.
In aceea Duminică de 31 iulie 1949, toată regiunea din nordul judeţului Arad era în plină revoluţie, şi se întinsese în Şuşag, Ucuriş, Apateum, Şepreuş, unde clopotele chemau de zor pe săteni la luptă pentru apărarea bucatelor pentru copii. Avem să vedem şi desfăşurarea evenimentelor din acele comune.
Regiunea a fost împânzită cu grăniceri, securitate, miliţie şi muncitori, toţi înarmaţi. Luni, 1 august, revolta a continuat în comuna Someşcheş devastându-se ferma, iar în strigăte de "Jos comuniştii" şi "Vrem libertate", au intrat în primărie, distrugând interiorul şi arzând tablourile călăilor comunişti, lozincile şi o parte din arhivă. Satu de la mic la mare era prezent. Spre seară au început să se tragă clopotul bisericii anunţându-se sosirea forţelor armate. Satul a fost ocupat şi a început vânătoarea ţăranilor: Au fost omorîţi Faur Ion şi Margine Gheorghe. Alte zeci arestaţi şi printre condamnaţi se numărau: Sas Aurel-Augustin(2 ani), Sas Ion(10 ani), Scrob Petre (3 ani) si Flonta Floarea-casnica.
LA UCURIS ÎNCEPE SA CURGĂ SÂNGELE
Am văzut că pe graniţa dintre Bihor şi Arad revoltele se ţineau lanţ şi Ludovic Cseller dezlănţuise teroare, şi începuse arestările şi deportările. Astfel au fost ridicaţi din comuna Bicaciu 20 de ţărani între 5 luni şi 64 de ani;de la Batâr au fost ridicate 24 de persoane între 7 luni şi 69 de ani; din Talpoş sunt arestaţi 28 de ţărani între 1 şi 74 de ani; din Tăut alţi 21 de ţărani între o lună şi şi 72 de ani; din Girişul Negru sunt arestaţi 28 de ţărani între 2 şi 62 de ani; din Belfir sunt arestate 20 de persoane între 7 luni şi 69 de ani şi din Cociuba Mare, 16 ţărani între 2 şi 70 de ani. Acesta era primul val de deportaţi şi satele rămăseseră sub ocupaţie armată.
In comuna Ucuriş, pe 31 iulie, duminică, ţăranii au fost chemaţi la primărie ca să iscălească pentru primirea procesului verbal, cu obligaţiile de predare a cotelor ce fuseseră fixate, altfel nu aveau voie să înceapă treieratul.
In această comună ţăranii încă de la jumătatea lunii iulie îşi aranjaseră grâul în stoguri şi aşteptau lângă batozele care şi ele erau pregătite. Ca de obicei, în fiecare an, la aceea dată, grâul vechi era terminat şi oamenii nu mai aveau de făcut pâine pentru copii.
In timp ce începuseră să se dea procesele verbale, oamenii au rugat pe primar să le dea voie să treiere câte o căruţă pentru mâncare, dar acesta a interzis lui Ioan Brânduşe şi Teodor Popa, proprietarii batozelor, să le pornească. La insistenţele ţăranilor, primarul Teodor Cotuna, înfuriat, le-a spus: "Mâncaţi prune şi castraveţi ca să puteţi strânge cureaua."
Aceasta a întrecut orice măsură. Oamenii care erau pregătiţi să înceapă, văzând că-şi bate joc de ei un neisprăvit în toate, cu 2 clase primare, au pus mâna pe obligaţii, smulgându-le de la agentul agricol, le-au scos în curtea primăriei şi le-au dat foc.
Primarul şi funcţionarii primăriei au fost alungaţi şi oamenii au început să smulgă tablourile de pe pereţi ale călăilor ruşi şi ale celor români, să ia arhiva din dulapuri şi să le arunce pe foc. In faţa primăriei, peste uliţă, era ridicată Poarta de triumf ornată cu secera şi ciocanul, încadrate de steaguri roşii. Tăiată cu fierăstrăul şi sfărâmată cu târnăcoapele, a fost arsă pe foc.
Firele telefonice ce făceau legătura cu Oradea şi Beliu au fost rupte şi s-au ridicat baricade la cele două capete ale comunei, în timp ce clopotul suna a primejdie ce se auzea până la Berechiu, Suşag, Coroi...
Revolta a continuat până târziu în noapte, în timp ce pe deasupra satului se învârtea un avion, iar trupele de grăniceri şi securitate înconjurau satul. Luni dimineaţa, pe 1 august satul s-a trezit sub ocupaţie şi în plină teroare a arestărilor, iar cei pe care puneau mâna erau aruncaţi în beciul primăriei, unde apa era până la genunchi. Retegan, după alţii Retezatu, securist îmbrăcat în civil, bătea cu parul, lovind în cap şi pe spinare, smulgând declaraţii neadevărate.
Două zile au durat ciocnirile în sat, adevărat război civil. Miercuri dimineaţa, pe 3 august au trecut la execuţii ca să sperie pe săteni, împuşcându-i în ceafă pe cei mai vrednici dintre ei:
Ioan BODEAN cel ce aruncase portretele pe foc a fost împuşcat la intrarea în satul Ucuris dinspre Beliu.
Alexandru MATEOC a fost împuşcat lângă biserică.
Florea MATEOC împuşcat lângă şcoală.
Ion MATEOC, care, nici nu fusese la răscoală, dar care nu-şi denunţase fiul fugit, ca mulţi alţii, prin porumb şi păduri, a fost împuşcat lângă fântână.
Toţi aceştia au fost lăsaţi două zile la vedere, pe locurile unde fuseseră executaţi... Ion I.MATEOC, fiul, după trei zile a fost prins şi împuşcat la marginea satului.
In ziua de Miercuri 3 August 1949, după cum o să vedem, au fost împuşcaţi 45 de ţărani în comunele din jur, care puseseră mâna pe furci ca să-şi apere pământul.
Tot în seara zilei de 3 August au fost ridicate 15 familii totalizând 31 de persoane, rudele celor împuşcaţi şi deportaţi. Printre ei numărându-se:
Maria PĂFUCAN, soţia lui Floare MATEOC a Gherii, cu cele două fete Maria şi Florica.
Soţia lui Ioan MATEOC cu cei doi fii, iar cel de al treilea fusese deja executat.
Familia lui Alexandru MATEOC a lui Lusuman. Florea ANTON a Ningenii cu familia. Alexandru ANTON a Ningenii cu familia.
Toată averea acestora a fost confiscată şi pe 6 august 1949, pe pământurile lor s-a înfiinţat colhozul "Drapelul muncii", cu 43 familii din sat care s-au oferit ca să intre, bucurându-se de munca celor ucişi.
Deportaţii s-au înapoiat în 1954, iar pe 19 februarie 1961, tot satul a fost forţat să intre în colectiv. Satul a rămas sub ocupaţia şi teroarea militară dirijată de Securitate.
SÂNGELE CURGE ŞI IN COMUNA BERECHIU
In ziua de duminică 31 iulie, la primăria comunei Berechiu şi-a făcut apariţia echipa culturală a Şcolii de ofiţeri din INEU pentru a descreţi frunţile ţăranilor. Dar ţăranii înfometaţi au început să strige: "Vrem pâine şi nu mălai! Vrem libertate ! Jos comuniştii !"
Secretarul biroului de plasă al PMR, Beli Petru, care se găsea acolo şi căuta să lămurească sătenii în legătură cu treierişul şi colectările, a fost bătut de cei cei fuseseră adunaţi şi a fugit.
Ajunsese veste de bătaia ce o primise prefectul la prânz în comuna Someşcheş şi când au auzit clopotele bătând şi dinspre Vest(de la Apateu) şi dinspre Răsărit(de la Ucuriş) şi dinspre Sud (de la Someşcheş), pe la orele 5 după amiază au pus mâna pe furci şi pe topoare şi au plecat spre Somoscheş.
Miliţia şi grănicerii care încercuiseră comuna Berechiu i-au oprit din drum şi ei s-au întors in sat, unde atmosfera era tot de agitaţie, gata să izbucnească. Pe 1 august s-au adunat din nou la primărie, refuzând să iasă la câmp, şi au continuat să manifesteze împotriva măsurilor luate de regim şi ameninţau autorităţile. S-au rupt firele telefonice şi primarul a fugit.
S-au cerut întăriri, dar situaţia în regiune devenise alarmantă, ceea ce a făcut pe lt.col.Coloman Ambruş să vină la Arad în noaptea de 31 iulie, pentru a conduce operaţiunile, şi se plângea în raportul adresat lui Bodnarenco de greutăţile întâmpinate de neaprobarea folosirii forţelor de la grănicerii din Radna, pe care Bucureştiul când le aproba, când revenea asupra aprobării. Numai în seara de 1 august a primit avizul şi a desfăşurat forţele, alăturându-se efectivului de 315 miliţieni şi 65 de securişti.
I se raportase bătaia pe care o primise prefectul judeţului Petre Bele, originar din comuna Chereluş, situată în raza revoltelor şi care ajunsese la Bucureşti, fiind ruda cu Miron Bele, fruntaş alături de Petru Groza, în Frontul Plugarilor. Datorită faptului că şi Avram Bunaciu, secretarul general al Ministerului de interne şi ministrul justiţiei, era originar din Gurba, la 10 km.de zona răscoalelor s-a intervenit şi s-a aprobat ca să se facă execuţii de către Coloman.
Ceea ce nu ştiau autorităţile era atitudinea provocatoare a lui Petru Bele faţă de ţăranii înfometaţi, care a dus la bătaia şi internarea lui în spital. In acea Duminică de 31 iulie, când prefectul s-a dus să potolească populaţia, a fost oprit la marginea comunei Somoscheş. I-a intrebat "Ce vă trebuie ? de ce nu vă astâmpăraţi ? Oamenii s-au plâns de cotele foarte mari care-i lasă muritori de foame.
0 femeie văduvă i s-a adresat:"Domnule prefect, eu mâine dimineaţă nu voi avea ce să le dau de mâncare ce-lor patru copii ai mei. Ce să fac?" Si în bătaie de joc, Petru Belu i-a răspuns: " Duceţi-vă pe islaz şi paşteţi iarbă." Acestea nu se comunicau la Bucureşti şi nici chiar la regionala Securităţii.
In seara de 1 August, au năvălit în comună trupele de grăniceri şi au trecut la arestări şi torturări. Printre cei ridicaţi şi duşi la Securitate în vederea înscenării procesului, se numărau:
Bele Gheorghe, zis Iepuroiu, născut pe 16 nov.1911, ţăran, văr cu prefectul, fost preşedintele organizaţiei PNT din comună, după torturi şi chinuri, i s-au dat 5 ani şi a trecut prin Gherla şi a ajuns la Peninsula.
Haiduc Mihai zis Tuţu, născut 15 Oct.1885,fost membru PNT, care a distrus tablourile si colţul A.R.L.U.S. şi a fost prezent la devastarea primăriei şi bătaia membrilor de partid, a fost condamnat. Ilonca Gheorghe, de 20 de ani a fost arestat şi condamnat.
Precup Petre, născut în 1885, membru PNT a fost prezent la devastarea primăriei şi bătaia membrilor de partid.
Rus Elena a Şoldoaii, născută în 1908, a lovit pe secretarul de partid al plasei Ineu şi îndemna pe muncitorii de la batoză să lucreze numai în natură cu plată, nu pe bani. Panda Maria zis a Gubi a participat la revolta ţărănească. Haiduc Mihai zis Bucşe tatăl, membru PNT, a participat la revoltă.
Haiduc M.Mihai zis Bucşe, fiul, a fugit din sat şi s-a ascuns în porumb, la 4km de sat.A fost descoperit prin trădare pe 11 august şi în timpul luptei a fost grav rănit. A murit la scurt timp. In gara Cermei au fost prinşi Barbu Marin şi Capeţ (condamnat la 4 ani). Au mai fost condamnaţi Jurcoi Mihai(3 ani), Cornea Florea şi alţii. Pe 3 August au fost ridicate 18 persoane şi trimise cu D.O.
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0014]
Sursa:universulrpmanesc.com
de Cicerone Ionitoiu
#6
Securitatea din Oradea avea mult de muncă. I se dăduse şi Maramureşul, cu un tineret foarte energic şi cu munţii care aveau multe ascunzători ce favorizau mişcările de partizani. Colonelul Ludovic Cseller îsi sudase un colectiv de 126 de "lucrători" în care, ca să nu fie discriminare, introdusese şi 19 români.
In această lună călduroasă trebuia să încheie dosarele unor partizani care îi dăduseră mult de lucru, pentru a le trimite tribunalului de la Cluj. Credea că rezolvase problema "instigatorilor" la răscoalele de pe Barcău, când în noaptea de 28/29 iulie n-a mai avut noapte. L-au sculat ba din Ghida şi Abram, că ţăranii nu mai vor să treiere, ba dinspre sud, unde parcă se uniseră satele din jurul Batarului, Tăutului şi Talpoşului, care ameninţau primăriile, iar miliţienii, de frică, fugiseră.
Dimineaţa a venit năuc la treabă şi a chemat imediat pe căpitanul Elekes şi i-a spus să contramandeze plecarea avionului spre Sighet, deoarece se impunea prezenţa lui ca să liniştească răscoala.
Partizanii din Maramureş mai puteau aştepta, erau bine păziţi în închisoarea de la Sighet, şi aşteptarea era tot din contul pedepsei ce trebuiau s-o facă. După ce-a plecat colonelul, Elekes a chemat pe sublocotenentul Ilie Rada şi i-a spus să contramandeze plecarea avionului. Acesta i-a spus că este o prostie să facă acest lucru, când aviatorul nu ştie în ce direcţie trebuie să meargă decât atunci când te sui, şi nici cu cine să meargă. Avionul e alimentat şi gata de a plecat în misiune. Atâta se ştie la aeroport.
Au stâns în grabă actele, dosarele şi au plecat la aeroport. Cseller deja se suise în maşină şi plecase cu căpitanul Retezan, omul de mână care ştia să bată , să nu te mai scoli sănătos. Si ştia să mânuiască bine pistolul, chiar şi mitraliera, lucru ce-l va dovedi în urmărirea partizanilor.
Cu vreo săptămână înainte, avusese un succes deosebit. Numai la Biharia arestase circa 200 de ţărani. Si bătuse la ei şi triase şi iar bătuse până ce 16 au "recunoscut" că au fost"instigatori". Pe doi dintre ei, Dorobanţ Francisc şi Szabo Peter, într-o noapte din luna septembrie i-au dus din închisoarea Oradea şi i-au împuşcat la marginea comunei Biharia pentru a îngrozi localnicii.
Ziua şi-a petrecut-o alergând dintr-un centru de sate revoltate (Ghida, Satu Barbă, Abram, Margine, Saldabagiu, unde ţăranii înarmaţi cu topoare,furci, sape, devastau primăriile, ardeau arhivele cu procesele verbale de impunere strigând: "Nu vom da nici un bob de grâu ca să iasă din comună"), la celălalt ciorchine de comune de pe Crişul Negru, la sud de Băile Tinca. Aici a izbucnit revolta la Tăut şi s-a întins cuprinzând Baţârul, Talpoş într-o parte şi Cociuba Mare, Belfir, Ucuriş , Susag , Coroiu, de cealaltă parte.
Peste tot se ardea, se distrugea, firele telefonice se rupeau, miliţienii fugeau, ţăranii refuzau să duca grâul la arie, iar cei de pe batoze vroiau plata în grâu.
Seara, Cseller s-a retras să se odihnească puţin , dar n-a fost chip. A primit cea mai neagră veste de când era şef de regională.
Avionul pe care-l contramandase să plece, plecase totuşi şi la radio se anunţase că aterizase lângă Triest cu căpitanul Elekes şi sublocotenentul Ilie Rada. Mai dormi dacă poţi?!
A doua zi dimineaţa a aflat că plecaseră cu documente importante şi cu dosarul aproape finalizat al mişcării de rezistentă din Maramureş, pe care trebuia să-l înainteze tribunalului Cluj.
Si răscoala continua cu şi mai mare furie. Noroc că-l avea cu el pe celălalt căpitan, Retegan. La Gurbediu, lângă Tinca, unde se duceau discuţii cu mecanicii de la batoză să primească plata în bani, nu s-a putut ajunge la înţelegere.
Si răscoala se întindea mereu. Trecuse şi în judeţul Arad, pe "moşia" locot. colonel Ambruş Coloman. Acum, cei doi trebuiau să-şi dea mâna să nu-şi supere şeful, pe generalul Pintilie Bodnarenco. Bieţii ţărani aveau parte de trei "români" care să-i pacifice.
"MÂNCAŢI PRUNE ŞI CASTRAVEŢI CA SĂ PUTEŢI STRÂNGE CUREAUA"
După apariţia Deciziei 306, publicată pe 21/iulie 1949 şi prin care se preciza că "Nici un producător nu poate treiera înainte de a primi procesul verbal în care se menţionează cantităţile de cereale ce trebuie predate", iar nepredarea se pedepseşte conform decretului 183/30-04-1049 cu închisoare de la 5-15 ani şi amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei, în comuna Somoşcheş, la nord de Ineu, ţăranul Sasu Ion al Şchiopului, pe 23 iulie a întocmit o listă cu sătenii care doresc să treiere fără a da cote reuşind să strângă peste 50 de semnături în aceiaşi zi .
*
A doua zi, duminică 24 iulie, oamenii au început să treiere, dar a intervenit miliţia şi autorităţile comunale care i-au împiedicat să continue. Anunţând "judeţeană", a venit imediat la faţa locului Petru Bele, prefectul judeţului, care cu greu i-a convins să aştepte până luni dimineaţa când se va găsi o soluţie. Intr-adevăr pe 25 iulie s-a hotărât ca ţăranii care au până la 3 ha să poată treiera, dar cu toate acestea nu s-a început fiindcă nu aveau toţi adus grâul la arie. Sâmbătă 30 iulie, câţiva ţărani care nu mai aveau făină pentru pâine au început treieratul, dar organele primăriei le-au luat cota de la batoză şi au depozitat-o în primărie.
Duminică 31 iulie s-au asociat la treierat şi ceilalţi ţărani, indiferent de suprafaţa de pământ, luându-şi tot grâul acasă, fără a mai da cote. Cei care treieraseră sâmbătă s-au dus la primărie şi cu forţa şi-au încărcat cotele în saci şi le-au dus şi ei acasă.
Autorităţile comunale au fost bătute, alungate, iar firele telefonice rupte pentru a nu se cere intervenţia miliţiei de la judeţ.
Instructorul partidului, Balasz, care era trimis în comună, a dispărut de furia populaţiei. Locotenentul de securitate de la Arad, Mariş Ioan anunţa pe Coloman de la Timişoara pe 1 august că "instigarea" la revoltă ar fi venit dinspre judeţul Bihor, acolo unde era pe teren şeful Securităţii, Cseller.
Prefectul Petru Bele fiind anunţat, a venit pentru a doua oară în comună în timp de o săptămână. Satul valid i-a ieşit înainte şi l-a oprit pe prefect, l-au tras din maşină şi l-au bătut, trântindu-l la pământ. Maşina i-a fost răsturnată în şanţ; iar primarul Cârlig Iosif a reuşit să fugă cu un camion urmărit de ţărani. Bătut zdravăn, a fost făcut scăpat când au văzut o maşină cu miliţieni venind spre Someşcheş. Salvat, a fost dus la spitalul din Ineu.
In aceea Duminică de 31 iulie 1949, toată regiunea din nordul judeţului Arad era în plină revoluţie, şi se întinsese în Şuşag, Ucuriş, Apateum, Şepreuş, unde clopotele chemau de zor pe săteni la luptă pentru apărarea bucatelor pentru copii. Avem să vedem şi desfăşurarea evenimentelor din acele comune.
Regiunea a fost împânzită cu grăniceri, securitate, miliţie şi muncitori, toţi înarmaţi. Luni, 1 august, revolta a continuat în comuna Someşcheş devastându-se ferma, iar în strigăte de "Jos comuniştii" şi "Vrem libertate", au intrat în primărie, distrugând interiorul şi arzând tablourile călăilor comunişti, lozincile şi o parte din arhivă. Satu de la mic la mare era prezent. Spre seară au început să se tragă clopotul bisericii anunţându-se sosirea forţelor armate. Satul a fost ocupat şi a început vânătoarea ţăranilor: Au fost omorîţi Faur Ion şi Margine Gheorghe. Alte zeci arestaţi şi printre condamnaţi se numărau: Sas Aurel-Augustin(2 ani), Sas Ion(10 ani), Scrob Petre (3 ani) si Flonta Floarea-casnica.
LA UCURIS ÎNCEPE SA CURGĂ SÂNGELE
Am văzut că pe graniţa dintre Bihor şi Arad revoltele se ţineau lanţ şi Ludovic Cseller dezlănţuise teroare, şi începuse arestările şi deportările. Astfel au fost ridicaţi din comuna Bicaciu 20 de ţărani între 5 luni şi 64 de ani;de la Batâr au fost ridicate 24 de persoane între 7 luni şi 69 de ani; din Talpoş sunt arestaţi 28 de ţărani între 1 şi 74 de ani; din Tăut alţi 21 de ţărani între o lună şi şi 72 de ani; din Girişul Negru sunt arestaţi 28 de ţărani între 2 şi 62 de ani; din Belfir sunt arestate 20 de persoane între 7 luni şi 69 de ani şi din Cociuba Mare, 16 ţărani între 2 şi 70 de ani. Acesta era primul val de deportaţi şi satele rămăseseră sub ocupaţie armată.
In comuna Ucuriş, pe 31 iulie, duminică, ţăranii au fost chemaţi la primărie ca să iscălească pentru primirea procesului verbal, cu obligaţiile de predare a cotelor ce fuseseră fixate, altfel nu aveau voie să înceapă treieratul.
In această comună ţăranii încă de la jumătatea lunii iulie îşi aranjaseră grâul în stoguri şi aşteptau lângă batozele care şi ele erau pregătite. Ca de obicei, în fiecare an, la aceea dată, grâul vechi era terminat şi oamenii nu mai aveau de făcut pâine pentru copii.
In timp ce începuseră să se dea procesele verbale, oamenii au rugat pe primar să le dea voie să treiere câte o căruţă pentru mâncare, dar acesta a interzis lui Ioan Brânduşe şi Teodor Popa, proprietarii batozelor, să le pornească. La insistenţele ţăranilor, primarul Teodor Cotuna, înfuriat, le-a spus: "Mâncaţi prune şi castraveţi ca să puteţi strânge cureaua."
Aceasta a întrecut orice măsură. Oamenii care erau pregătiţi să înceapă, văzând că-şi bate joc de ei un neisprăvit în toate, cu 2 clase primare, au pus mâna pe obligaţii, smulgându-le de la agentul agricol, le-au scos în curtea primăriei şi le-au dat foc.
Primarul şi funcţionarii primăriei au fost alungaţi şi oamenii au început să smulgă tablourile de pe pereţi ale călăilor ruşi şi ale celor români, să ia arhiva din dulapuri şi să le arunce pe foc. In faţa primăriei, peste uliţă, era ridicată Poarta de triumf ornată cu secera şi ciocanul, încadrate de steaguri roşii. Tăiată cu fierăstrăul şi sfărâmată cu târnăcoapele, a fost arsă pe foc.
Firele telefonice ce făceau legătura cu Oradea şi Beliu au fost rupte şi s-au ridicat baricade la cele două capete ale comunei, în timp ce clopotul suna a primejdie ce se auzea până la Berechiu, Suşag, Coroi...
Revolta a continuat până târziu în noapte, în timp ce pe deasupra satului se învârtea un avion, iar trupele de grăniceri şi securitate înconjurau satul. Luni dimineaţa, pe 1 august satul s-a trezit sub ocupaţie şi în plină teroare a arestărilor, iar cei pe care puneau mâna erau aruncaţi în beciul primăriei, unde apa era până la genunchi. Retegan, după alţii Retezatu, securist îmbrăcat în civil, bătea cu parul, lovind în cap şi pe spinare, smulgând declaraţii neadevărate.
Două zile au durat ciocnirile în sat, adevărat război civil. Miercuri dimineaţa, pe 3 august au trecut la execuţii ca să sperie pe săteni, împuşcându-i în ceafă pe cei mai vrednici dintre ei:
Ioan BODEAN cel ce aruncase portretele pe foc a fost împuşcat la intrarea în satul Ucuris dinspre Beliu.
Alexandru MATEOC a fost împuşcat lângă biserică.
Florea MATEOC împuşcat lângă şcoală.
Ion MATEOC, care, nici nu fusese la răscoală, dar care nu-şi denunţase fiul fugit, ca mulţi alţii, prin porumb şi păduri, a fost împuşcat lângă fântână.
Toţi aceştia au fost lăsaţi două zile la vedere, pe locurile unde fuseseră executaţi... Ion I.MATEOC, fiul, după trei zile a fost prins şi împuşcat la marginea satului.
In ziua de Miercuri 3 August 1949, după cum o să vedem, au fost împuşcaţi 45 de ţărani în comunele din jur, care puseseră mâna pe furci ca să-şi apere pământul.
Tot în seara zilei de 3 August au fost ridicate 15 familii totalizând 31 de persoane, rudele celor împuşcaţi şi deportaţi. Printre ei numărându-se:
Maria PĂFUCAN, soţia lui Floare MATEOC a Gherii, cu cele două fete Maria şi Florica.
Soţia lui Ioan MATEOC cu cei doi fii, iar cel de al treilea fusese deja executat.
Familia lui Alexandru MATEOC a lui Lusuman. Florea ANTON a Ningenii cu familia. Alexandru ANTON a Ningenii cu familia.
Toată averea acestora a fost confiscată şi pe 6 august 1949, pe pământurile lor s-a înfiinţat colhozul "Drapelul muncii", cu 43 familii din sat care s-au oferit ca să intre, bucurându-se de munca celor ucişi.
Deportaţii s-au înapoiat în 1954, iar pe 19 februarie 1961, tot satul a fost forţat să intre în colectiv. Satul a rămas sub ocupaţia şi teroarea militară dirijată de Securitate.
SÂNGELE CURGE ŞI IN COMUNA BERECHIU
In ziua de duminică 31 iulie, la primăria comunei Berechiu şi-a făcut apariţia echipa culturală a Şcolii de ofiţeri din INEU pentru a descreţi frunţile ţăranilor. Dar ţăranii înfometaţi au început să strige: "Vrem pâine şi nu mălai! Vrem libertate ! Jos comuniştii !"
Secretarul biroului de plasă al PMR, Beli Petru, care se găsea acolo şi căuta să lămurească sătenii în legătură cu treierişul şi colectările, a fost bătut de cei cei fuseseră adunaţi şi a fugit.
Ajunsese veste de bătaia ce o primise prefectul la prânz în comuna Someşcheş şi când au auzit clopotele bătând şi dinspre Vest(de la Apateu) şi dinspre Răsărit(de la Ucuriş) şi dinspre Sud (de la Someşcheş), pe la orele 5 după amiază au pus mâna pe furci şi pe topoare şi au plecat spre Somoscheş.
Miliţia şi grănicerii care încercuiseră comuna Berechiu i-au oprit din drum şi ei s-au întors in sat, unde atmosfera era tot de agitaţie, gata să izbucnească. Pe 1 august s-au adunat din nou la primărie, refuzând să iasă la câmp, şi au continuat să manifesteze împotriva măsurilor luate de regim şi ameninţau autorităţile. S-au rupt firele telefonice şi primarul a fugit.
S-au cerut întăriri, dar situaţia în regiune devenise alarmantă, ceea ce a făcut pe lt.col.Coloman Ambruş să vină la Arad în noaptea de 31 iulie, pentru a conduce operaţiunile, şi se plângea în raportul adresat lui Bodnarenco de greutăţile întâmpinate de neaprobarea folosirii forţelor de la grănicerii din Radna, pe care Bucureştiul când le aproba, când revenea asupra aprobării. Numai în seara de 1 august a primit avizul şi a desfăşurat forţele, alăturându-se efectivului de 315 miliţieni şi 65 de securişti.
I se raportase bătaia pe care o primise prefectul judeţului Petre Bele, originar din comuna Chereluş, situată în raza revoltelor şi care ajunsese la Bucureşti, fiind ruda cu Miron Bele, fruntaş alături de Petru Groza, în Frontul Plugarilor. Datorită faptului că şi Avram Bunaciu, secretarul general al Ministerului de interne şi ministrul justiţiei, era originar din Gurba, la 10 km.de zona răscoalelor s-a intervenit şi s-a aprobat ca să se facă execuţii de către Coloman.
Ceea ce nu ştiau autorităţile era atitudinea provocatoare a lui Petru Bele faţă de ţăranii înfometaţi, care a dus la bătaia şi internarea lui în spital. In acea Duminică de 31 iulie, când prefectul s-a dus să potolească populaţia, a fost oprit la marginea comunei Somoscheş. I-a intrebat "Ce vă trebuie ? de ce nu vă astâmpăraţi ? Oamenii s-au plâns de cotele foarte mari care-i lasă muritori de foame.
0 femeie văduvă i s-a adresat:"Domnule prefect, eu mâine dimineaţă nu voi avea ce să le dau de mâncare ce-lor patru copii ai mei. Ce să fac?" Si în bătaie de joc, Petru Belu i-a răspuns: " Duceţi-vă pe islaz şi paşteţi iarbă." Acestea nu se comunicau la Bucureşti şi nici chiar la regionala Securităţii.
In seara de 1 August, au năvălit în comună trupele de grăniceri şi au trecut la arestări şi torturări. Printre cei ridicaţi şi duşi la Securitate în vederea înscenării procesului, se numărau:
Bele Gheorghe, zis Iepuroiu, născut pe 16 nov.1911, ţăran, văr cu prefectul, fost preşedintele organizaţiei PNT din comună, după torturi şi chinuri, i s-au dat 5 ani şi a trecut prin Gherla şi a ajuns la Peninsula.
Haiduc Mihai zis Tuţu, născut 15 Oct.1885,fost membru PNT, care a distrus tablourile si colţul A.R.L.U.S. şi a fost prezent la devastarea primăriei şi bătaia membrilor de partid, a fost condamnat. Ilonca Gheorghe, de 20 de ani a fost arestat şi condamnat.
Precup Petre, născut în 1885, membru PNT a fost prezent la devastarea primăriei şi bătaia membrilor de partid.
Rus Elena a Şoldoaii, născută în 1908, a lovit pe secretarul de partid al plasei Ineu şi îndemna pe muncitorii de la batoză să lucreze numai în natură cu plată, nu pe bani. Panda Maria zis a Gubi a participat la revolta ţărănească. Haiduc Mihai zis Bucşe tatăl, membru PNT, a participat la revoltă.
Haiduc M.Mihai zis Bucşe, fiul, a fugit din sat şi s-a ascuns în porumb, la 4km de sat.A fost descoperit prin trădare pe 11 august şi în timpul luptei a fost grav rănit. A murit la scurt timp. In gara Cermei au fost prinşi Barbu Marin şi Capeţ (condamnat la 4 ani). Au mai fost condamnaţi Jurcoi Mihai(3 ani), Cornea Florea şi alţii. Pe 3 August au fost ridicate 18 persoane şi trimise cu D.O.
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0014]
Sursa:universulrpmanesc.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu