Lumea Pierdută
*Drumetie
Denumită aşa datorită sălbăticiei sale din trecut, Lumea Pierdută reprezintă un platou carstic împădurit, mărginit de Pârâul Ursului, Pârâul Sec şi culmea sudică a Vârfului Gârdişoara. Din punct de vedere hidrografic aici apar două văi: Pârâul Ursului şi Pârâul Sec, care au izvoarele apropiate şi se unesc în aval delimitând un platou izolat de regiunile din jur.
Platoul Lumea Pierdută ascunde în subteran o imensă reţea de galerii active, trădată la suprafaţă de existenţa unor doline mascate de vegetaţie. Două dintre acestea sunt porţi de intrare în subteran, prin avene cu verticale spectaculoase, printre cele mai mari în patrimoniul carstic romanesc.
Avenul Negru (cu o verticală de 79 m) se prezintă ca o pâlnie cu un diametru de circa 50 m. Avenul Gemănata (cu o verticală de 64 m) are deasupra intrării un pod natural care-l împarte în două cavităţi (de unde şi numele). Verticala avenului este întrerupta de o platformă de buşteni şi gheaţă, formată la circa -40 m, după care încă un puţ duce la râul ce străbate galeria orizontală, comunicând cu reţeaua de sub Avenul Negru. Un alt aven mai modest, Avenul Acoperit, are o verticală de doar 35 m şi nu comunică cu cursul activ.
Reţeaua subterană drenează apa din Pârâul Sec, care se pierde într-un ponor şi parcurge un traseu subteran de 2.700 m, după care iese prin izbucul "Izvorul Rece", situat în limita vestică a platoului, lângă Pârâul Ursului. Pârâul Sec rămâne astfel fără apă, fiind parcurs doar de un drum forestier.
Pârâul Ursului îşi are obârşia în câteva izvoare de pe Muntele Gârdişoara. După ce întâlneşte drumul forestier, el primeşte pe dreapta un afluent provenit dintr-un izbuc situat lângă drum, Izbucul Ursului. Mai jos cu circa 500 m, Izvorul Rece îmbogăţeşte debitul văii. De aici însă, apa începe să se piardă în patul văii, reuşind foarte rar, doar în perioadele ploioase sau la viituri să parcurgă încă un kilometru până la Peştera Căput. Această peşteră este colectoarea tuturor apelor din acest bazin hidrografic, având o galerie descendentă în trepte, cu numeroase cascade. Aceste ape sunt drenate spre galeria subterană a Cetăţilor Ponorului.
Sursa:http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=65&Itemid=79&lang=ro
*Drumetie
Denumită aşa datorită sălbăticiei sale din trecut, Lumea Pierdută reprezintă un platou carstic împădurit, mărginit de Pârâul Ursului, Pârâul Sec şi culmea sudică a Vârfului Gârdişoara. Din punct de vedere hidrografic aici apar două văi: Pârâul Ursului şi Pârâul Sec, care au izvoarele apropiate şi se unesc în aval delimitând un platou izolat de regiunile din jur.
Platoul Lumea Pierdută ascunde în subteran o imensă reţea de galerii active, trădată la suprafaţă de existenţa unor doline mascate de vegetaţie. Două dintre acestea sunt porţi de intrare în subteran, prin avene cu verticale spectaculoase, printre cele mai mari în patrimoniul carstic romanesc.
Avenul Negru (cu o verticală de 79 m) se prezintă ca o pâlnie cu un diametru de circa 50 m. Avenul Gemănata (cu o verticală de 64 m) are deasupra intrării un pod natural care-l împarte în două cavităţi (de unde şi numele). Verticala avenului este întrerupta de o platformă de buşteni şi gheaţă, formată la circa -40 m, după care încă un puţ duce la râul ce străbate galeria orizontală, comunicând cu reţeaua de sub Avenul Negru. Un alt aven mai modest, Avenul Acoperit, are o verticală de doar 35 m şi nu comunică cu cursul activ.
Reţeaua subterană drenează apa din Pârâul Sec, care se pierde într-un ponor şi parcurge un traseu subteran de 2.700 m, după care iese prin izbucul "Izvorul Rece", situat în limita vestică a platoului, lângă Pârâul Ursului. Pârâul Sec rămâne astfel fără apă, fiind parcurs doar de un drum forestier.
Pârâul Ursului îşi are obârşia în câteva izvoare de pe Muntele Gârdişoara. După ce întâlneşte drumul forestier, el primeşte pe dreapta un afluent provenit dintr-un izbuc situat lângă drum, Izbucul Ursului. Mai jos cu circa 500 m, Izvorul Rece îmbogăţeşte debitul văii. De aici însă, apa începe să se piardă în patul văii, reuşind foarte rar, doar în perioadele ploioase sau la viituri să parcurgă încă un kilometru până la Peştera Căput. Această peşteră este colectoarea tuturor apelor din acest bazin hidrografic, având o galerie descendentă în trepte, cu numeroase cascade. Aceste ape sunt drenate spre galeria subterană a Cetăţilor Ponorului.
Sursa:http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=65&Itemid=79&lang=ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu