Manastirea Sfantul Pavel*Manastire de pe muntele Athos
*Foto:Licenta PEXELS
Mănăstirea Sfântul Pavel (în greacă: Μονή Αγίου Παύλου) este una dintre mănăstirile din Muntele Athos și ocupă locul 14 în ierarhia Sfântului Munte. Este situată în partea de sud-vest a peninsulei Athos, pe versantul vestic al Muntelui Athos la 1,5 km de coastă, la o altitudine de ~ 150 m deasupra nivelului mării.
Conform tradiției, această mănăstire a fost fondată în sec. al IX-lea, dar sursele istorice o menționează încă de la sfârșitul sec. al X-lea. În sec. al X-lea și al XI-lea existau două mănăstiri pe Athos cu numele comun de «Xiropotamu» și două nume suplimentare. Prima dintre acestea - este actuala manastirea Xiropotamu, iar cea de-a doua - este mănăstirea Sfântul Pavel. Preacuviosul Pavel de Xiropotamu s-a mutat după ce a fondat mănăstirea Xiropotamu în zona Vulevtiri, unde a întemeiat o nouă mănăstire. Puțin mai târziu, apare un alt Pavel, care semnează decretele lui Protas ca egumen al Xiropotamului (adică al mănăstirii Sfântului Pavel). Este foarte posibil ca acesta să fi fost un elev și succesor al aceluiași Pavel de Xiropotamu, care a devenit Protoiereu în 1001.
Distrusă în sec. al XIV-lea, mănăstirea a fost vândută călugărului Antonios Pagasis, sub a cărui conducere a reușit să își recâștige statutul de mănăstire. Înființarea mănăstirii a fost sprijinită în mod impresionant de familia imperială a Paleologilor și de conducătorii sârbi, precum și de mama sultanului Mehmet. Sultanul i-a dăruit mamei sale o parte din Darurile magilor, capturate de soldații săi la Constantinopol; aceasta, la rândul ei, le-a donat mănăstirii. Dorind să predea ea însăși comorile, Maria a pus piciorul pe Muntele Athos, dar a auzit vocea Maicii Domnului, interzicându-i să rămână acolo. Ulterior, pe acest loc a fost construită o capelă.
Perioada de dominație turcească a început pentru mănăstire prin donațiile generoase ale soției sultanului Murad al II-lea, Mara Branković, fiica domnitorului Serbiei și a unei creștine. În secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, mănăstirea a reușit să își reconstruiască clădirile și să construiască unele facilități suplimentare. În timpul primelor secole de dominație otomană, mănăstirea a fost sprijinită de conducătorii sârbi, și chiar și sigiliul mănăstirii era bilingv - greacă-slavă. Sârbii au fost înlocuiți treptat de bulgari, iar în 1813 greaca a devenit limba oficială a mănăstirii. Din cauza dificultăților economice din sec. al XVIII-lea, Mănăstirea Sfântul Pavel a fost nevoită să vândă câteva parcele de teren din afara Sfântului Munte, dar după un timp a avut parte de o îmbunătățire considerabilă, iar mănăstirea a dobândit noi terenuri și chiar a construit un nouă biserică principală. Recensământul din 1808 menționează că Sfântul Pavel avea 128 de călugări, dintre care 30 trăiau între zidurile sale.
Mănăstirea Sfântul Pavel se află la doar 20 de minute de mers pe jos de la malul mării. Solul stâncos a făcut ca mănăstirea să se extindă în sus pe pantă. Din cauza distrugerilor de tot felul, diferitele clădiri ale complexului mănăstiresc, datează de la începutul sec. al XIV-lea până în epoca modernă. Turnul mănăstirii, caracteristic mănăstirilor, construite ca niște fortărețe, pe vârful stâncilor, a fost ridicat în 1522. Construcția templului principal a fost finalizată în 1844. Biserica este dedicată Întâmpinarea Domnului. Iconostasul de marmură a costat 1700 de lire de aur. Spre deosebire de templul anterior, care a fost decorat cu fresce în 1447, noua biserică nu a fost pictată. Un fragment din vechile fresce care înfățișează capul lui Atanasie din Athos, se păstrează în bibliotecă. În stânga și în dreapta bisericii se află capelele Sfântului Pavel și Sfântului Gheorghe. Mănăstirea are și alte capele, dintre care una este dedicată tot Sfântului Gheorghe și este decorată cu fresce din sec. al XVI-lea, realizate de un maestru necunoscut din școala cretană.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.JPG)
