*Manastire de pe muntele Athos
*Foto:Licenta PEXELS
Esfigmenu (în greacă Μονή Εσφιγμένου) - este una dintre cele 20 de manastiri din Athos, aflată pe locul 18 în ierarhia Sfântului Athos. Este situată în partea de est a peninsulei Athos; a fost aprobată de Kinot în sec. al X-lea și al XI-lea. Catoliconul (clădire modernă - începutul sec. al XIX-lea) este consacrat în numele Înălțării lui Hristos. Frații se consideră a fi sub jurisdicția Patriarhiei de la Constantinopol.
Deși, mănăstirea a fost recunoscută și ratificată în statutul său de către Kinot în sec. al X-lea, ea a fost construită mult mai devreme, în sec. al V-lea, de către împăratul Teodosie al II-lea, împreună cu sora sa Pulcheria. La câteva sute de metri de actuala mănăstire se află ruinele unei alte mănăstiri Esfigmenu "vechi", datată de arheologi în sec. al IV-lea.
Structura impunătoare a mănăstirii este scăldată de mare pe partea de nord, iar mănăstirea însăși este situată la intrarea în defileu.
Biserica principală de astăzi a mănăstirii este dedicată Înălțării Domnului și a fost construită în 1806-1810, pe locul vechii biserici principale; a fost inaugurată de patriarhul Grigore al V-lea, care se afla în exil în Sfântul Munte în această perioadă, după al doilea său mandat de patriarh. Impozantul și monumentalul templu este, bineînțeles, de tipul Sfântului Munte, iar în afară de cupola centrală, are 7 cupole mai mici.
Cristelnița se află în colțul de sud-est a bisericii principale și a fost construită tot la în. sec. al XIX-lea, pe locul unei cristelnițe mai vechi, care datează din timpul lui Ioan al V-lea Paleologul. Noua cristelniță este înconjurată de opt coloane care susțin cupola și sunt conectate prin plăci de marmură cu basoreliefuri.
Clădirea dreptunghiulară a refectoriului este situată vis-a-vis de biserica principală și a fost construită în 1810. În anul următor, refectoriul a fost decorat cu fresce care au fost deteriorate de un incendiu provocat de soldații turci, care se aflau în mănăstire în timpul Revoluției de eliberare a Greciei.
În zidurile mănăstirii mai există încă 6 capele, pe lângă biserica principală și capelele sale; acestea nu au fost decorate cu fresce, dar conțin icoane portabile notabile. Printre acestea se numără capela Sfântului Anfim și a Sfântului Grigorie Palamas, pe latura de sud. Printre celelalte 7 capele aparținând mănăstirii, se află o capelă dedicată lui Antonie de Pechersk, fondatorul Lavrei Peșterilor din Kiev.
De asemenea, sub autoritatea mănăstirii se află 3 kafisme și 2 chilii; una dintre ele se află în Karyes și reprezintă mănăstirea, iar cealaltă - se află la o jumătate de oră de mers pe jos de la capitală.
Multe relicve ale sfinților sunt păstrate cu grijă în mănăstire, cum ar fi talpa Mariei Magdalena. Există relicve valoroase, cum ar fi Crucea Pulcheriei și o icoană mozaicată a Mântuitorului din sec. al VII-lea.
Esfigmenu (în greacă Μονή Εσφιγμένου) - este una dintre cele 20 de manastiri din Athos, aflată pe locul 18 în ierarhia Sfântului Athos. Este situată în partea de est a peninsulei Athos; a fost aprobată de Kinot în sec. al X-lea și al XI-lea. Catoliconul (clădire modernă - începutul sec. al XIX-lea) este consacrat în numele Înălțării lui Hristos. Frații se consideră a fi sub jurisdicția Patriarhiei de la Constantinopol.
Deși, mănăstirea a fost recunoscută și ratificată în statutul său de către Kinot în sec. al X-lea, ea a fost construită mult mai devreme, în sec. al V-lea, de către împăratul Teodosie al II-lea, împreună cu sora sa Pulcheria. La câteva sute de metri de actuala mănăstire se află ruinele unei alte mănăstiri Esfigmenu "vechi", datată de arheologi în sec. al IV-lea.
Structura impunătoare a mănăstirii este scăldată de mare pe partea de nord, iar mănăstirea însăși este situată la intrarea în defileu.
Biserica principală de astăzi a mănăstirii este dedicată Înălțării Domnului și a fost construită în 1806-1810, pe locul vechii biserici principale; a fost inaugurată de patriarhul Grigore al V-lea, care se afla în exil în Sfântul Munte în această perioadă, după al doilea său mandat de patriarh. Impozantul și monumentalul templu este, bineînțeles, de tipul Sfântului Munte, iar în afară de cupola centrală, are 7 cupole mai mici.
Cristelnița se află în colțul de sud-est a bisericii principale și a fost construită tot la în. sec. al XIX-lea, pe locul unei cristelnițe mai vechi, care datează din timpul lui Ioan al V-lea Paleologul. Noua cristelniță este înconjurată de opt coloane care susțin cupola și sunt conectate prin plăci de marmură cu basoreliefuri.
Clădirea dreptunghiulară a refectoriului este situată vis-a-vis de biserica principală și a fost construită în 1810. În anul următor, refectoriul a fost decorat cu fresce care au fost deteriorate de un incendiu provocat de soldații turci, care se aflau în mănăstire în timpul Revoluției de eliberare a Greciei.
În zidurile mănăstirii mai există încă 6 capele, pe lângă biserica principală și capelele sale; acestea nu au fost decorate cu fresce, dar conțin icoane portabile notabile. Printre acestea se numără capela Sfântului Anfim și a Sfântului Grigorie Palamas, pe latura de sud. Printre celelalte 7 capele aparținând mănăstirii, se află o capelă dedicată lui Antonie de Pechersk, fondatorul Lavrei Peșterilor din Kiev.
De asemenea, sub autoritatea mănăstirii se află 3 kafisme și 2 chilii; una dintre ele se află în Karyes și reprezintă mănăstirea, iar cealaltă - se află la o jumătate de oră de mers pe jos de la capitală.
Multe relicve ale sfinților sunt păstrate cu grijă în mănăstire, cum ar fi talpa Mariei Magdalena. Există relicve valoroase, cum ar fi Crucea Pulcheriei și o icoană mozaicată a Mântuitorului din sec. al VII-lea.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu