Profetii

Ţăranul profet

Robert Nixon, un ţăran clarvăzător care trecea drept idiotul satului, s-a născut în Anglia în jurul anului 1467, într-o fermă din ţinutul Cheshire. Ajuns la vârsta la care putea munci, a fost folosit ca plugar, fiind considerat, se pare, prea stupid pentru orice altă activitate. Cel mai adesea tăcut, el începea însă uneori să mormăie cuvinte ininteligibile, care păreau a constitui o dovadă în plus a debilităţii sale mentale. Într-o zi, pe când muncea la câmp, s-a oprit, aruncând priviri ciudate de jur împrejurul lui şi a strigat: „Ei bine, Dick? Ei bine, Harry? O, ghinion, Dick! O, bravo, Harry!” Aceste exclamaţii, mai puţin incoerente decât de obicei, dar totuşi de neînţeles, i-au intrigat pe tovarăşii lui Robert, care le-au descoperit sensul a doua zi: ei au aflat că exact în momentul în care Robert rostise aceste cuvinte bizare, regele Richard al III-lea (Dick) fusese ucis în bătălia de la Bosworth, şi că învingătorul, Henry Tudor (Harry), fusese proclamat Henric al VII-lea al Angliei.

În curând, faima tânărului clarvăzător a ajuns la urechile noului suveran, care şi-a manifestat curiozitatea şi dorinţa de a-l cunoaşte. De la Londra, acesta a trimis un mesager care trebuia să-l aducă pe ţăran la palat. Înainte chiar ca mesagerul să părăsească curtea regală, Robert a aflat că venea după el şi, cuprins de o imensă teamă, a început să alerge ca un nebun pe uliţele satului, urlând că regele îl chema la curte şi că avea să-l lase să moară de foame. Henry al VII-lea, între timp, hotărâse să-l pună la încercare pe tânărul profet, aşa că, atunci când tânărul Robert i-a fost înfăţişat, s-a prefăcut a fi cuprins de o mare tulburare, pretinzând că rătăcise un diamant de mare valoare. Ar fi Robert capabil să-l regăsească? Ţăranul a răspuns calm printr-un proverb: „Cel care a ascuns, regăseşte”. Regele, care într-adevăr ascunsese diamantul, a fost foarte impresionat şi a dat ordin să se consemneze tot ce spunea tânărul. Cuvintele sale, în mod neclar interpretate, au prezis războaiele civile engleze, moartea sau abdicarea regilor, războiul cu Franţa. El a mai anunţat şi că oraşul Nantwich, din Cheshire, avea să fie luat de o inundaţie, dar acest lucru nu s-a întâmplat încă.

Predicţia care viza însăşi persoana vizionarului părea cea mai neverosimilă dintre toate: Robert ar fi urmat să moară de inaniţie în palat. Pentru a-l calma, regele a dat ordin să fie servit cu tot ce dorea, şi asta la orice oră din zi şi din noapte – ceea ce i-a creat mulţi duşmani tânărului în bucătăriile regale, unde era foarte invidiat pentru acest privilegiu. Or, într-o zi, regele plecă din Londra, lăsându-l pe Robert în paza unui şambelan. Acesta, pentru a-şi pune protejatul la adăpost de răutatea servitorilor, l-a închis chiar în cabinetul regelui. Dar şambelanul a fost la rândul său chemat în afara Londrei pentru o afacere urgentă, şi a plecat, uitând să lase cheia şi ordinele necesare pentru eliberarea lui Robert. La întoarcere, l-a găsit pe Robert mort de foame.

Vocea interioară a lui Churchill

Atacurile aeriene deveniseră atât de frecvente la Londra, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, încât mulţi londonezi, fără a fi inconştienţi de pericol, nu le mai acordau totuşi prea multă atenţie. Prim-ministrul Winston Churchill, înzestrat cu un curaj înnăscut, şi care trăise multe clipe periculoase sub focul inamicului în timpul anilor săi de serviciu activ, era la fel de temerar ca oricare dintre concetăţenii săi şi poate mai puţin dispus să se lase deranjat de bombele lui Hitler. În orice caz, toată lumea se aştepta ca el să fie personificarea neîmblânzitului spirit de rezistenţă al Marii Britanii. Dar, atunci când vocea sa interioară îl avertiza în privinţa unui pericol iminent, nu ezita să se pună imediat la adăpost.

Într-o seară, pe când primea vizita a trei dintre miniştrii săi în reşedinţa tradiţională a prim-ministrului britanic de pe Downing Street nr. 10, s-a declanşat un atac aerian, dar cina nu a fost totuşi întreruptă numai pentu atât. Brusc, Churchill s-a ridicat de la masă şi s-a dus la bucătărie, unde lucrau bucătarul şi o cameristă. L-a rugat pe majordom să pună mâncarea pe o tavă în sufragerie şi a dat ordin personalului să intre imediat în adăpostul antiaerian. Apoi s-a întors la invitaţii săi. Trei minute mai târziu, o bombă exploda în spatele casei şi distrugea bucătăria. Dar, ca prin miracol, prim-ministrul şi oaspeţii săi au scăpat teferi.

Unul dintre mijloacele adoptate de Churchill pentru a întreţine încrederea concetăţenilor săi era vizitarea bateriilor antiaeriene în timpul atacurilor nocturne. O dată, după ce a inspectat una dintre ele în toiul luptei, s-a întors spre maşina sa cu intenţia, poate, de a mai vizita încă două sau trei baterii înainte de ivirea zorilor. Şoferul i-a deschis portiera pe partea unde se aşeza el de obicei. Dar, de data aceasta, în loc să urce, el a făcut ocolul maşinii, a deschis cealaltă portieră şi a luat loc. Câteva clipe mai târziu, circula pe străzile întunecate, când o bombă explodă nu departe de maşina sa; suflul ei a ridicat maşina, care a continuat să ruleze pe două roţi, gata-gata să se răstoarne, căzând apoi la loc în poziţia normală. „Sunt sigur, a afirmat Churchill mai târziu, că numai greutatea mea aflată la locul potrivit a făcut ca maşina să-şi regăsească echilibrul”. Când soţia sa l-a întrebat despre acest periculos incident, la început a spus că nu ştia de ce schimbase partea chiar în acea zi. Apoi a adăugat: „Ba da, ştiu. Cineva mi-a zis «Stop!» înainte să ajung la portiera deschisă. Apoi am înţeles că se aştepta de la mine să mă duc să deschid cealaltă portieră, pentru a lua loc pe partea opusă. Şi asta am şi făcut.”

Întâlnire cu destinul

În 1954, Eva Hellström, fondatoarea Societăţii Suedeze de Cercetări Psihice, a visat că ea şi soţul ei zburau deasupra străzilor Stockholmului. Aruncând o privire în jos, ea a văzut un accident de circulaţie: un tren verde intrase în coliziune cu un tramvai albastru. Trenurile din Stockholm erau pe atunci vopsite în maro, dar atunci când, câteva luni mai târziu, au apărut noi trenuri vopsite în verde, Eva Hellström a căpătat certitudinea că visul său se va împlini. Ea a făcut o schiţă a poziţiei celor două vehicule şi şi-a notat: „Accidentul va avea loc la intersecţia trenului de Djursholm şi a tramvaiului nr. 4, la Valhallavägen; din câte ştiu eu, acolo au mai avut loc ciocniri între maşini şi trenuri, dar niciodată nu a fost implicat vreun tramvai…” Pe 4 martie 1956, după aproape doi ani de la acest vis, tramvaiul albastru nr. 4 şi trenul verde de Djursholm s-au ciocnit la Valhallavägen; poziţia vehiculelor era exact cea din schiţa Evei Hellström.

Premoniţiile inconştiente

După un studiu realizat în anii 1950 de W.E. Cox, trenurile sortite a avea un accident au mai puţini pasageri decât trenurile normale. Accidentele constituind un eveniment necunoscut până în momentul producerii lor, Cox a tras concluzia că foarte mulţi oameni, în mod conştient sau nu, evită să călătorească cu trenul în ziua în care urmează să aibă loc accidentul. Cox a obţinut de la companiile de cale ferată, pentru un tren dat, date referitoare la numărul de călători: în ziua accidentului, în cele şase zile premergătoare accidentului şi în aceeaşi zi a săptămânii în cele patru săptămâni precedente. De exemplu, trenul Georgian, aflat în serviciu între Chicago şi estul statului Illinois, a suferit un accident în 15 iunie 1952; în acea zi nu avea la bord decât 9 pasageri. Or, în cele şase zile anterioare accidentului, avusese 68, 60, 53, 48, 62 şi 70 de pasageri. Pe data de 8 iunie avusese 35 de pasageri, iar pentru celelalte zile considerate: 55, 53 şi 54 de pasageri. În cursul celor zece zile respective, numărul mediu de călători în trenul Georgian fusese de 58,8. Totuşi, în ziua accidentului, această medie scăzuse cu 84 %.

Un alt exemplu al fenomenului pe care Cox îl numeşte „evitarea accidentelor” transpare din datele culese referitor la trenul nr. 15, al cărui traseu era Chicago – Milwaukee – Saint-Paul – Oceanul Pacific, care a suferit un accident pe data de 15 septembrie 1952, având 55 de pasageri la bord. În cinci din cele şapte zile precedente, alese conform metodei lui Cox, acest tren a numărat peste 100 de călători, iar în celelalte două zile, cu cel puţin 30 mai mulţi decât în ziua accidentului. Numărul mediu de pasageri în decursul celor 10 zile fără accident era cu 50% mai mare decât numărul de pasageri din ziua accidentului.

Uluitoarele predicţii ale lui Cyrano de Bergerac

Scriitorul francez Cyrano de Bergerac şi-a dobândit faima mai ales datorită dimensiunii neobişnuite a nasului său, cât şi iscusinţei sale în mânuirea spadei. El a fost mai puţin cunoscut ca scriitor de science-fiction şi chiar ca profet. Scrierile sale fantastice, două povestiri ale călătoriilor pe Soare şi pe Lună, au fost publicate post-mortem în 1656 şi respectiv 1662. În ele, la numai câţiva ani după ce Galilei abjurase în faţa Inchiziţiei, Cyrano a descris traiectoria planetei Pământ şi a altor planete ale sistemului solar şi câmpul gravitaţional slab al Lunii şi a descris, printre câteva aparate imaginare de călătorie interplanetară, o rachetă cu propulsie. Cu 300 de ani înaintea scriitorului Eric von Daniken, el a emis îndrăzneaţa ipoteză că zeii mitologiilor sunt de fapt fiinţe extraterestre (mai exact locuitori ai Lunii, deşi de provenienţă solară), care îşi puteau schimba forma la voinţă. Mai mult, Cyrano a descris câteva elemente ale tehnologiei lunare: case care se pot retrage în pământ în caz de vreme rea, cu ajutorul unor şuruburi uriaşe, case care îşi schimbă locul în funcţie de anotimp, prin intermediul unor aripi asemănătoare cu cele ale morilor de vânt, aparatură pentru înregistrarea şi redarea sunetelor şi becuri care făceau noaptea lunară la fel de strălucitoare ca şi ziua. Deşi mulţi scriitori de science-fiction au prezis tehnologii noi, Cyrano a luat-o înaintea tuturor cu previziunile sale asupra invenţiilor electrice şi electronice, cum ar fi fonograful, magnetofonul, casa mobilă şi becul.

Profetul şomer

La data de 4 decembrie 1978, Edward Pearson era arestat deoarece călătorea fără bilet pe ruta Inverness-Perth, în Scoţia. El a apărut în faţa Tribunalului din Perth, unde a fost descris drept „un profet scoţian şomer”. El a declarat instanţei că mergea la Londra pentru a-l avertiza pe Ministrul Mediului asupra unui cutremur ce urma să zguduie în curând oraşul Glasgow.

Povestea lui Edward Pearson a fost relatată din nou în ziarul din Dundee, „Courier&Advertiser” din 6 decembrie, sub titlul: „Profetul nu avea bilet de tren”. Trei săptămâni mai târziu, cititorii ziarului „Courier&Advertiser” au fost surprinşi, în timpul nopţii, de un cutremur care a dărâmat clădiri din Glasgow şi din alte regiuni ale Scoţiei. Este interesant de remarcat că, pe tot cuprinsul insulelor britanice, cutremurele sunt un fenomen foarte rar întâlnit. Articol preluat din REVISTA MISTERELOR

Sursa:”yogaesoteric.net”

Reancarnarea

“Nimic în univers nu se pierde, totul se transformă; sufletul transmigrează şi, trăgând în jurul său atom cu atom, el îşi reconstruieşte un nou trup.”
Reîncarnarea nu este o credinţă, o teorie sau un subterfugiu psihologic în faţa finalităţii sinistre care este moartea. Ea este un fenomen guvernat de legi precise care ne permit o mai bună înţelegere a drumului pe care îl parcurgem în vieţile noastre succesive.
Înţelepţii Orientului afirmă că pentru cunoaşterea adevărului ce se ascunde în noi este necesară asimilarea a trei discipline care nu sunt foarte accesibile Occidentului: concentrarea, contemplaţia şi meditaţia. Numai aşa ne-am putea aminti cine suntem noi cu adevărat şi, într-una dintre etapele acestui demers iniţiatic ne-am putea aminti vieţile noastre anterioare.
Veţi spune că în urma unor astfel de experienţe aţi putea deveni o persoană care reuneşte mai multe identităţi, mai multe personalităţi. Dar oare nu este aşa? Nu simţim de nenumărate ori acele multiple euri din noi care deseori ne produc contradicţii în propria fiinţă? Avantajul ar fi însă că ne-am aminti toate aptitudinile trecute şi toate experienţele pe care le-am avut într-o altă viaţă şi am putea avea astfel acces la o memorie colosală care ne-ar putea transforma în supraoameni. În plus, am avea şansa imensă să intuim că dincolo de toate aceste personalităţi care se schimbă de la o viaţă la alta, ceva din noi rămâne întotdeauna neschimbat, acea scânteie luminoasă, Sinele divin care este, de fapt, adevăratul nostru Eu.
Ca orice demers ştiinţific, şi în cazul reîncarnării există o serie de argumente care pot susţine această teorie milenară. Iată părerea noastră:
O ordine cu adevărat morală presupune în mod necesar ideea unei vieţi anterioare vieţii actuale. Altfel, nu este posibil de explicat inegalitatea şanselor, diversitatea tulburătoare a situaţiilor morale şi a destinelor individuale. Trebuie admis că faptele bune sau rele dintr-o viaţă anterioară sunt cauza destinului actual al omului. Altfel, aceasta s-ar datora fie întâmplării, fie unui Dumnezeu nedrept… Reîncarnarea este, deci, necesară pentru a da omului o explicaţie satisfăcătoare despre el-însuşi şi despre viaţa pe care o trăieşte.
De multe ori, oamenii se întreabă “de ce mi se întâmplă tocmai mie”? Puţini ştiu însă că nimic nu este întâmplător, totul este o necesitate care are la bază legea universală a karma-ei.
O ordine cu adevărat morală a lumii presupune în mod necesar ideea unei vieţi după această viaţă. Dacă n-ar fi aşa, atunci cum va veni acea recompensă liniştitoare, pe care atâţia oameni o aşteaptă în mod îndreptăţit? Cum se poate ajunge la dezvoltarea perfecţiunii morale a omului, dacă posibilitatea unei alte vieţi nu-i este acordată ? Această doctrină îi permite deci omului să oprească tulburarea ordinii mondiale şi, în cele din urmă, să scape de eternul ciclu de renaşteri.
Sursa:”yogaesoteric.net”

Grigori Rasputin

Grigori Rasputin (22 ianuarie 1869 – 29 decembrie 1916)

Cum a murit: s-a inecat dupa ce a fost otravit, impuscat, injunghiat si batut

Grigori Rasputin, desi de origini umile, avea o influenta majora la curtea regala insa atitudinea sa vulgara si necugetata i-au adus numerosi inamici politici care si-au propus sa il ucida. Acestia au hotarat sa il otraveasca insa Rasputin nu a fost afectat de otrava care ar fi omorat un barbat de trei ori mai solid. La urmatoarea incercare s-au strecurat in spatele lui si l-au impuscat in cap insa in timp ce unul dintre “ucigasii” sai ii verifica pulsul, acesta l-a prins de gat si l-a strangulat. Rasputin a incercat sa fuga insa viitorii asasini erau pe urmele lui si l-au impuscat de trei ori. Nici aceste gloante nu au reusit sa-l rapuna insa l-au incetinit suficient incat urmaritorii sai sa il prinda din urma si sa il bata inainte sa il arunce intr-un rau inghetat.
Cand corpul sau a fost scos din apa, o autopsie a indicat faptul ca moartea lui a fost cauzata de…inec.

Regele Adolf Frederick al Suediei

Regele Adolf Frederick al Suediei (14 mai 1710 – 12 februarie 1771)
Cum a murit: a mancat prea multa budinca
Adolf Frederick a fost regele Suediei in perioada anilor 1751 – 1771.
In iarna anului 1771, dupa ce a luat parte la un banchet la care a consumat homari, caviar, sauerkraut, hering afumat si sampanie, Adolf a decis sa treaca la desert. Preferatul regelui era Semla. Una sau doua portii ar fi fost suficiente insa cele 14 castroane i-au cauzat probleme digestive care au condus la moartea sa.

Aeschylus

Aeschylus (525 BC/524 BC – 456 BC)

Cum a murit: un vultur i-a aruncat o broasca testoasa in cap

Considerat fondator al tragediei, Aeschylus este primul din cei trei dramaturgi ai Greciei Antice a caror opera inca supravietuieste.
Legenda spune ca in timp ce Aeschylus se afla in Sicilia, un vultur care zbura deasupra sa i-a confundat chelia cu o piatra si i-a aruncat o testoasa in cap. Din cauza inaltimii, dramaturgul a murit.
Acest incident nu este unul neobisnuit deoarece in zona mediteraneana exista o specie de vultur care arunca de la inaltimi mari oase si testoase pe pietre pentru a le sparge.

Attila

Attila, regele hunilor (406 – 453)
Cum a murit: i-a sangerat nasul in noaptea nuntii
Desi conform spuselor lui Priscus – diplomat si istoric din Tracia – Attila a murit la un ospat dat in cinstea casatoriei sale cu Ildico din cauza unei hemoragii nazale, exista o teorie alternativa care sugereaza ca regele hunilor a murit dupa ce a consumat cantitati exagerate de alcool, tot din cauza unor sangerari la nivelul cailor respiratorii. Potrivit teoriei din urma, Attila era prea beat ca sa observe faptul ca ii sangera nasul asa ca s-a sufocat in somn in propriul sau sange.

Supararea presedintelui Basescu motiv de rafuiala politica

ACIN SIX-RAY
-Tableta-
Mitingul politistilor.a suparat rau de tot pe d-nul Basescu.Supararea se pare ca i-a scurtcircuitat ratiunea.Presedintele pur si simplu asa ca o toana renunta la politie in a-i asigura protectia.Ca un semn de solidaritate micutul Boc face acelasi lucru adica renunta la politie in coloana oficiala.
Asa ca politia ramane fara paine in ceea ce priveste protectia demnitarilor.Foarte bine poate se mai fac ceva economii la bugetul Ministerului de Inerne.Protestul politistilor neautorizat ,asa zis spontan ,a adancit lupa in PD-L.Daca nu s-a reusit remanierea lui Vasile Blaga ,se va reusii sigur demiterea din functia de ministru de interne.Nici ca se putea mai bine pentru dl.Basescu ca sa se scape de un incomod ca Vasile Blaga.Tripleta Blaga,Berceanu,Videanu au fost trase pe linie moarta.Traiasca Udrea,Oprea,Diaconescu oamenii presedintelui ce probabil se vor infrupta in continuare din privilegiile dl Basescu.Se pare ca sefii de la Politia Romana si Jandarmeria Romana isi vor da demisia.Asa ca pierderi colaterale.Nici o problema ,vor venii altii mai indoctrinati,si vor pune in practica aberantele solutii anticriza ale dl.Basescu.Politistii vor murmura in barba nemultumiti si poate vom vedea si alte proteste “spontane” cu acelasi final-nu se obtine nimic-
Vremuri grele pentru democratie.Sa auzim numai de bine!

Casnicia ideala!

Casnicia ideala !
Eu si sotia mea cunoastem secretul pentru a mentine o casatorie solida:
1. De doua ori pe saptamana mergem intr-un restaurant dragut -companie
placuta, mancare buna, bem vin…Ea merge marti si joi, eu miercuri si vineri.
2. Dormim in paturi separate, eu la Bucuresti, ea la Cluj.
3. O duc peste tot, dar ea reuseste mereu sa gaseasca drumul
inapoi.
4. Am intrebat-o unde vrea sa mearga pentru aniversarea casatoriei si mi-a raspuns: “Intr-un loc unde nu am mai fost demult”. I-am sugerat bucataria.
5. Ne tinem de mana mereu. Daca nu o fac, incepe sa cheltuiasca.
6. Are un robot de bucatarie electric, un storcator electric, un prajitor electric si zice ca sunt prea multe in casa, nu are loc de ele unde sa stea. Asa ca i-am cumparat un scaun electric.
7. Mi-a spus ca masina nu merge, ca are apa in carburator. Am
intrebat unde e masina si mi-a raspuns: “In lac”.
8. Si-a facut o masca de argila. Pentru doua zile a fost frumoasa foc. Apoi s-a spalat .
9. A fugit dupa camionul de gunoi, urland: “Sunt in intirziere pt. gunoi?”Soferul i-a raspuns: “Nu, salta inauntru!”
10. Aminteste-ti mereu : “casatoria e prima cauza a divortului.”
11. Nu i-am vorbit sotiei timp de 11 luni. Nu indrazneam sa o intrerup.
12. Ultima cearta a fost din cauza mea. A intrebat “Ce e pe televizor?”, Iar eu i-am raspuns: “Praf”.
13. La inceput, Dumnezeu a creat pamantul si s-a odihnit.Apoi a creat barbatul si s-a odihnit. Apoi a creat femeia. Si nici omul, nici Dumnezeu nu s-au mai odihnit niciodata.
Si a fost nevoit sa inventeze bautura.

Horace Wells

Horace Wells (21 ianuarie 1815 – 24 ianuarie 1848)
Cum a murit: a folosit anestezic pentru a se sinucide
Dentist american, Horace Wells a fost unul dintre pionierii folosirii anestezicelor. Cunoscut pentru faptul ca nu suporta tipetele pacientilor sai, acesta a fost printre primii medici care au folosit diverse substante pe post de anestezic.
Investigatiile sale in materie de substante ce atenueaza durerile au condus la declinul sau deoarece experimenta pe propriul sau corp. Intr-o zi, bine ametit, Wells a alergat spre doua prostituate pe care le-a atacat cu acid sulfuric. A fost mai apoi arestat si inchis la Tombs Prison din New York.
Dupa ce si-a revenit din starea de delir a inceput sa aiba mustrari de constiinta asadar, in imposibilitatea de a trai in vinovatie, dentistul s-a sinucis dupa ce a inhalat o doza substantiala de cloroform si si-a taiat artera femurala.

Politistii la usa lui Basescu

ACIN SIX-RAY
-Tableta-
In jurul palatului Cotroceni ,forfota mare.Politistii nemultumiti au iesit sa protesteze.Pai de…viata grea,salariu cu 25% mai mic si cine stie cate alte favoruri taiate.E normal sa te apuce nebunia nu alta.Politistii au cerut mortis grabis sa vina presedintele sa vorbeasca cu ei.dar presedintele nu are timp sa stea la taclale cu o masa de oameni nemultumiti,cand treburile tarii cer sa adopte “strategii” de iesire din criza.Si ce daca politistii striga sus si tare ca presedintele nu-i mai reprezinta .Nimeni nu are timp sa-i asculte.Jandarmii au inconjurat masele de politisti ce protesteaza si ameninta ca vor amenda pe liderii de sindicat cu amenzi intre 1000 si 100000 RON,asta da cadou.. asa ca intre politisti(ca tot fac parte din sistemul national de aparare)Politistii au si tupeu,auzi tu…cer demisia presedintelui.
Bietii oameni nu realizeaza ca nu vor obtine nimic in urma protestului-poate ceva sanctiuni asa ca ceva intamplator.
E clar .vin vremuri grele .Sa auzim numai de bine!

Doi ani intr-un univers paralel

Dieter Kersting, un agent de schimb, în vârstă de 44 ani, din Germania, a dispărut într-o zi printr-o uşă rotativă, petrecând doi ani într-o lume paralelă, unde timpul nu avea niciun înţeles şi totul părea straniu. A reapărut în noiembrie 1993, fiind găsit în toiul nopţii, plimbându-se de-a lungul unei artere foarte aglomerate. La început, poliţiştii au fost şocaţi de înfăţişarea sa şi de limba neînţeleasă pe care o vorbea. Convinşi că este un psihopat, doctorii i-au administrat un sedativ.
Calmat, agentul de schimb din Frankfurt, Germania, a descris câteva etape ale călătoriei sale într-o altă lume. Helmut Stein, medicul care s-a ocupat de caz, spunea: „Există universuri paralele şi acest om aduce încă o dovadă asupra acestei realităţi. Nu putem încă explica fenomenul, dar lumi ciudate, necunoscute nouă, există alături de a noastră. Şi, uneori, din motive pe care nu le putem deocamdată înţelege, uşile se deschid, permiţând oamenilor să pătrundă.”
Dieter Kiersting a dispărut la 27 februarie 1991, în timp ce mergea la slujbă, printr-o uşă rotativă. După câteva săptămâni de cercetare, poliţia a declarat că „nu există nicio explicaţie pentru dispariţia d-lui Kersting dar, cu siguranţă, nu este vorba despre o glumă proastă”.

La începutul cercetărilor, dr. Stein era sceptic, dar după ce l-a ascultat, a început să se convingă că spune adevărul. Deşi erau lipsuri uriaşe în memoria sa, descrierea lumii în care trăise doi ani nu avea nicio legătură cu Pământul. Conform povestirii sale, totul era negru şi, la început, a avut o senzaţie de cădere. Apoi, Kersting nu-şi mai amintea ce s-a petrecut mai departe. Însă, brusc, a ajuns pe o stradă aglomerată, într-un oraş unde caii şi boii trăgeau căruţele în formă de ou şi zeci de mii de oameni se deplasau dintr-o parte în alta a străzii, răcnind ceva într-o limbă pe care el nu o înţelegea, fiind deosebit de violenţi: se atacau unii pe alţii cu cuţite şi arme şi chiar dacă existau victime, nimeni nu părea să sufere şi nimeni nu murea. Kersting a mai vorbit despre nişte sunete şi umbre care păreau a fi entităţi. Însă, când i s-au cerut alte explicaţii, deodată a intrat într-o stare de agitaţie şi tulburare, s-a speriat şi a început să ţipe…
Deşi trecuseră doi ani, Dieter insista că timpul stătuse pe loc, iar Dr. Stein specula ideea că pacientul său ar fi intrat într-o lume în care trecutul, prezentul şi viitorul se petreceau simultan (se percepeau în simultaneitate), fără a exista o desfăşurare secvenţială, o progresie a timpului…„Experienţa acestui om ar putea să ne schimbe fundamental concepţia despre realitate şi existenţă pentru totdeauna”, declară el.
Fragment din lucrarea „Spaţiu, timp şi dincolo de ele prin yoga”
Sursa:”yogaesoteric.net:

Visele profetice ale Sfintei Odilia

În ultimele luni ale celui de-al doilea război mondial, şiruri nesfârşite de tancuri americane străbăteau orăşelul elveţian Odilianberg, situat în zona muntoasă, la numai câteva mile de Strasbourg. Greoaiele maşini de luptă huruiau asurzitor trecând la câţiva metri de o biserică veche, în al cărei cimitir se afla şi mormântul Sfintei Odilia (ce a trăit între anii 660-720), o femeie blândă şi evlavioasă, care a prezis venirea acestor tancuri cu peste 1300 de ani în urmă.

Odilia provenea dintr-o familie nobilă. S-a născut oarbă şi când a fost botezată, la vârsta de 13 ani, se spune că brusc a început să vadă. Multe legende au circulat în legătură cu ea, dar niciuna nu este mai învăluită în mister decât aceea născută dintr-un document cunoscut drept „Profeţia Sfintei Odilia”. Acesta nu a fost conceput iniţial ca o profeţie, constând în realitate din două scrisori trimise fratelui ei, în care îi descria acestuia repetatele şi obsedantele ei vise. Această „profeţie” trasează vădite paralele cu persoane şi evenimente ale celui de-al doilea război mondial.

„Ascultă-mă dragă frate, pentru că eu am văzut prăpădul pădurilor şi al munţilor. Spaima a pus stăpânire pe oameni, pentru că în nicio altă parte a universului cineva nu a mai fost martor la o astfel de catastrofă. Va veni o vreme când germanii vor fi cunoscuţi drept cea mai războinică naţiune a lumii. Aceasta se va întâmpla atunci când din sânul acestei naţiuni se va ridica un războinic teribil, care va răspândi acest flagel în toată lumea. Oamenii îl vor numi Antichrist. El va fi blestemat de mii şi mii de mame, care vor jelui ca şi Raşela soarta copiilor săi şi care nu vor fi niciodată consolate pentru că vor părăsi această lume şi vor fi ucise în propriile lor cămine.” Sfânta Odilia îi relatează fratelui ei că oamenii îl vor numi pe comandantul forţelor germane Antichrist. Or, Adolf Hitler a fost într-adevăr numit astfel, datorită faptelor sale abominabile. În toată perioada în care a avut autoritatea de a da ordine, el a ars, a prădat şi a pustiit fără încetare. „Cuceritorul va apărea de undeva de pe malurile Dunării. Războiul pe care îl va aduce va fi cel mai îngrozitor război pe care omenirea l-a cunoscut vreodată.” Trebuie să remarcăm faptul că Adolf Hitler s-a născut la mai puţin de 25 de metri de Dunăre. „Armele sale vor fi multicolore”, scrie mai departe Sfânta Odilia, „iar căştile soldaţilor săi vor fi prevăzute cu nişte puncte care vor lansa fulgere de lumină, în timp ce în mâini aceştia vor purta torţe aprinse. Va fi imposibil să se estimeze numărul atrocităţilor comise.” „Va fi învingător pe uscat, pe mare şi în aer. Pe cer vor apărea războinici înaripaţi care, în timpul acestor atacuri de neimaginat, vor urca atât de mult încât vor ajunge până la stele, pe care le vor lua şi le vor arunca asupra oraşelor de la un capăt la altul al Universului, pentru a crea uriaşe incendii. Pământul se va cutremura de violenţa bătăilor. Râurile se vor înroşi de sânge. La suprafaţa oceanelor vor apărea monştrii marini.” Timp de doi ani, după ce Hitler şi-a dezlănţuit maşina de război, aceasta a făcut ravagii pe tot cuprinsul Europei. Roiurile de avioane germane l-au anihilat pe inamic, doborându-l. Ele inundau întunericul cu lumina sclipitoare a trasoarelor lor, după ce aruncau toată încărcătura de bombe incendiare asupra unor obiective lipsite de apărare. Milioane de tone de explozive au zguduit pământul timp de peste 5 ani. Submarinele apărute la suprafaţa oceanelor ar fi putut arăta ca nişte stranii monştri marini oricărui om al secolului al VIII-lea.

„Generaţiile viitoare vor fi uluite cum numeroşii şi puternicii săi adversari nu au reuşit să pună capăt marşului său victorios. Iar războiul va fi de durată. Cuceritorul va ajunge la apogeul triumfului său la jumătatea celei de-a şasea luni a celui de-al doilea an al ostilităţilor. Acesta va fi sfârşitul primei etape de victorii sângeroase. El va spune: «Acceptaţi jugul stăpânirii mele», iar în timpul acesta îşi va continua cuceririle. Duşmanii săi însă nu se vor supune, iar el se va răsti la ei: «nenorocirea se va abate asupra voastră, pentru că eu sunt cuceritorul»”. Să analizăm acest fragment pe baza faptelor istorice. Cel de-al doilea război mondial a început în septembrie 1939. Deci cel de-al doilea an de lupte a început în septembrie 1940. La şase luni după aceasta, în martie 1941, Hitler a luat o hotărâre care i-a fost fatală. După acea dată el nu a mai reuşit să cucerească nicio altă naţiune importantă, iar în iunie 1941 el a pornit nefericita campanie împotriva Rusiei. Acest moment a constituit începutul sfârşitului pentru nazişti. În septembrie 1942, Adolf Hitler s-a adresat la Berlin Reichului german astfel: „Duşmanul va fi anihilat. Germaniei i-a fost scris să domine, să conducă! Vă promit acest lucru şi este de datoria mea să-l realizez!” Sfânta Odilia menţionase că vorbele acestuia vor fi: „Nenorocirea se va abate asupra lor pentru că eu sunt cuceritorul!” Şi le menţionase cu peste un mileniu înainte ca evenimentele să aibă loc. În concluzie, Sfânta Odilia precizează: „Semnele rele vor apărea şi în Orient, unde trupele Cuceritorului vor fi lovite de o ciudată şi necunoscută boală. Această nenorocire îi va descuraja pe soldaţii săi, iar naţiunile vor spune: «Iată degetul lui Dumnezeu. Aceasta este dreapta pedeapsă.»” Pentru prima oară în istorie, furia exploziei atomice s-a abătut asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. O boală ciudată şi necunoscută a afectat victimele, descurajându-le. Să fie un mod prin care Sfânta Odilia a descris un eveniment istoric de care o despărţeau şaisprezece secole atunci când l-a visat? Sursa:”yogaesoteric.net”

Francis Bacon

Francis Bacon (22 ianuarie 1561 – 9 aprilie 1626)
Cum a murit: a indesat zapada intr-un pui mort
Francis Bacon a fost un renumit om politic, filosof, creator al eseului englez, sustinator al revolutiei stiintifice si “ghinionist convins”.
Bacon se incadreaza in randul persoanelor care au murit in urma experimentelor proprii.
In anul 1625, acesta privea pe fereastra la ninsoarea de afara cand deodata l-a lovit inspiratia – de ce nu ar ajuta zapada la pastrarea carnii in acelasi mod in care o face si sarea? Dornic sa afle raspunsul la intrebare si ignorand vijelia de afara, Bacon s-a grabit in oras sa cumpere un pui dupa care s-a intors acasa. Aflat afara in viscol, acesta a omorat puiul si a inceput sa-l umple cu zapada.
Experimentul sau a fost desigur un esec – puiul nu a inghetat iar ca urmare a faptului ca a stat afara in frig a facut o forma grava de pneumonie. Ca totul sa fie mai dramatic, a prajit puiul si l-a mancat. La scurt timp dupa aceea a murit.

Empedocles

Empedocles – 430 BC
Cum a murit: S-a aruncat intr-un vulcan ca sa devina nemuritor
Empedocles era un filosof grec, cel mai bine cunoscut pentru teoria clasica a celor patru elemente si pentru faptul ca era ultimul ‘cugetator’ care isi scria ideile in forma lirica.
Conform legendei, Empedocles s-a aruncat in vulcanul activ de la muntele Etna din Sicilia, astfel incercand sa-i convinga pe invataceii sai ca trupul sau a disparut si ca intr-o zi se va intoarce ca zeu.
Din pacate pentru filosof, una dintre sandalele sale a ramas in urma si a fost descoperita de un discipol, asadar planul sau a fost dejucat

Puterea miraculoasa a credintei

de Pierre Frondaie

De la început mărturisesc că povestirea pe care doresc s-o evoc, naivă şi profundă în acelaşi timp, ca o revelaţie primitivă la limita unui vis, nu este menită să încânte pe domnii cu spirite tari, împietriţi în orgoliul lor de a nu crede nimic. Cu atât mai mult nu va place filosofilor raţiunii pure, nici astronomilor dialogând asupra cometelor.

Mi-a fost povestită într-un mic oraş din Bretagne, pe un prundiş cu pietrişul auriu, în faţa crepusculului, în timp ce soarele avea înfăţişarea unui rege magnific care primea, la ceremonia culcării, o întreagă curte de nori eleganţi, îmbrăcaţi în trandafiriu, într-un castel oarecare din văzduh.

Iar cel pe care-l ascultam era un bătrân marinar bronzat, copt şi răscopt în aroma sării marine de toate razele tropicale, a căror fierbinţeală o simţise în timpul strălucirii lor.

Aşadar, era povestea oarecare a unui oarecare vaporaş foarte vechi, pe care-l admirasem chiar în biserica oraşului; un mic vapor care, la început, când era nou, nu arăta mai frumos decât altele: o jucărie pentru puştani, sculptată grosolan. Dar, ca şi oamenii, la fel de sigur, lemnul îmbătrânise. Acum, datorită nu ştiu cărui aspect venerabil de relicvă, căpătat în această biserică, unde era conservat de două lungi secole, micul vapor părea un bunic minuscul şi fermecător, strămoş al marilor veliere asemănătoare, care porneau în larg.

Aventura, sau legenda, nu s-a şters din memoria oamenilor, ea se păstrează şi se transmite şi acum. Tradiţia orală şi-a făcut datoria. Iar eu trebuie să remarc, în treacăt, că erau puţine şanse să se uite căci, într-adevăr, ce înseamnă patru generaţii sau chiar cinci?

Aşadar, întâmplarea pe care marinarul mi-o povestise, o ştia de la bunicul său. Acesta o auzise de la străbunicul său, propriul erou al întâmplării.

Astăzi o reproduc aproape cum am auzit-o, imaginându-mi, din comoditate, că sunt primul său povestitor, un marinar din timpul lui Ludovic XIV: „În iarna anului 1698 ne întorceam dintr-o lungă călătorie în Ţara Insulelor. Eram o duzină de oameni pe bricul pe care-l comandam şi nu mai aveam de parcurs decât câteva ore pentru a zări la orizont coastele abrupte ale Bretagniei. Totuşi, cu tot timpul favorabil de până acum, vremea s-a posomorât apoi, prin nu ştiu ce fel de discordie a vânturilor, marea a început să se agite furioasă, cuprinsă de acea mânie teribilă capabilă să înmoaie chiar şi barba aspră a mateloţilor. Soarele şi-a ascuns strălucirea. Jucam pe valuri ca în dansurile săltăreţe de Sainte Eloi; catargele s-au prăbuşit dintr-o singură lovitură şi trei dintre mateloţi, Jingoel, Pomicais şi Penarvan, lupi de mare haini şi deocheaţi, prea răi pentru a crede în ceva, s-au înecat, scăpaţi pentru totdeauna de binefacerile omenirii. Am rămas şapte, eu fiind singurul căsătorit.

Curând, furtuna dezlănţuită a dat vaporului lovitura de graţie. Am lansat barca de salvare. Bricul s-a scufundat în valuri cu un geamăt al cochiliei sale de lemn, un geamăt profund ca un horcăit omenesc ca şi cum, printr-un ultim efort de protecţie, ar fi aşteptat doar îndepărtarea noastră pentru a-şi da sfârşitul.

Până la barcă am fost la discreţia valurilor şi numai Dumnezeu ştie ce înseamnă furia lor! Între moarte şi noi scândurile fragile făceau faţă cu greu. După câteva minute barca, ultima noastră şansă, s-a scufundat la rândul său şi iată-ne înotând în plină mare. Ah! Doamne! În timp ce ne zbăteam pentru a scăpa de furtună, păream ca nişte contrabandişti în munţi, când în adâncul văilor, când deasupra crestelor. Şi atunci s-a produs miracolul! Dar ştiţi, un adevărat miracol, cum apare doar în cărţi, în dreptul imaginilor bunului Dumnezeu, un miracol ca şi cum vântul potrivnic ar fi fost alungat de cel din spate: în mijlocul uraganului a apărut un mic vas!

De unde venea? El răsărise în faţa ochilor noştri, ieşit din mare sau căzut din cer! Revolta valurilor nu oprea cu nimic mersul său. El avansa, mai puternic decât forţa talazurilor, care se calmau după trecerea sa. Acelaşi instinct ne-a făcut pe toţi şapte să înotăm spre el şi vaporul, ale cărui pânze băteau ca marile aripi ale arhanghelului, s-a oprit ca să ne culeagă din mare. Prin aceasta înţeleg că am putut ajunge pe punte cu ajutorul unei corzi care pendula de-a lungul corpului vasului. Nici n-am avut timp să discutăm despre cele întâmplate, căci vasul o şi pornise în direcţia coastei.

Atunci am avut bucuria să privim în jurul nostru şi dacă un altul ar fi povestit ceea ce vreau să vă spun, ceea ce am văzut eu singur, nu l-aş fi crezut! Fusesem doar în apă, gata să mor împreună cu camarazii mei şi acuma iată-ne cu toţii spre oraş!

Şapte martori pentru un singur miracol! Nu mai trebuia nici o dovadă în plus.

Niciodată, nici un marinar nu a mai navigat pe un vapor asemănător. Avea o lungime de 12 până la 15 metri şi o lăţime de 3 metri. Nicio scară, nici un tambuchi pentru a pătrunde înăuntru.

Pe de altă parte, enigmaticul nostru salvator nu părea a fi gol ca un balon ci, dimpotrivă, plin ca şi cum ar fi fost tăiat dintr-un singur bloc gigantic.

Dar cine manevra vasul? Nu exista echipaj. Nicio parâmă mobilă, nicio cârmă, niciun greement de care să te poţi servi. Aproape de roată, un pilot mare, sculptat grosolan din lemn, privea înainte şi părea să transmită navei ordinele unei misterioase Atotputernicii.

Pe catarg, pânzele cusute neîndemânatic în rare locuri păreau că dispreţuiesc vântul care urla ca un lup în jurul lor. Noi căzusem în genunchi copleşiţi de faptul că ne simţeam în mâinile bunului Dumnezeu. Ne apropiam de pământ cu o viteză prodigioasă.

Deodată, am izbucnit într-un nou strigăt de groază: vaporul se îndrepta direct spre un culoar format din două rânduri de stânci, un culoar atât de strâmt, încât abia avea lăţimea necesară ca să permită trecerea unei bărci. Despicarea miraculoasei carene a vasului ar fi fost fatală. Dar nu. Brusc vasul nostru s-a contractat, păstrându-şi însă proporţiile. A devenit atât de mic, încât am fost nevoiţi să ne strângem unul lângă altul, pentru a avea loc fiecare. În depărtare se zărea Peninsula Bretagne. Alergam spre ţărm cu viteza unei ghiulele de tun, desigur, definitiv salvaţi! Atunci, vaporul a început să devină din ce în ce mai mic, până când, la circa 100 de metri de ţărm, în zona formată de plaja întinsă a trebuit să ne aruncăm în apă. Vasul nostru, refugiul nostru se strângea sub picioarele noastre; îl simţeam fremătând, reintrând, ca să spunem aşa, în el însuşi. Când l-am abandonat şi am ajuns înot până la nisipurile sigure, el a devenit minuscul, asemănător jucăriilor confecţionate prin oraşele noastre, pentru copii.

Stupefiaţi şi plini de recunoştinţă, ne precipitam în apă. Vaporul plutea la câţiva metri pe marea devenită calmă. El dădea impresia unui mic rege al flotelor, al unui sabot pentru picioarele lui Iisus când, odinioară, trecea desculţ pe mare. Obrajii noştri şiroiau de lacrimi şi îndreptam spre cer strigăte nesfârşite de slavă! Datorită lui, acestui mic vapor pentru copii, acestei jucării, care a început să crească pentru a salva oamenii! Nu ne puteam înşela, pentru că eram acolo pe plajă, plini de aplomb şi în viaţă; pentru că în locul unui vapor de dimensiuni obişnuite, nu mai era decât unul minuscul! În fine, am intrat în apă până la genunchi, am luat între mâinile mele obiectul miraculos şi purtându-l, am pornit cu capul descoperit pe drumul spre oraş. Nu departe de aici ştiam că ne aşteaptă cu magherniţele sale domolite.

…Nu mai spuneam nici un cuvânt. Se lăsase seara. Bolta cerească strălucea plină de stele, iar Luna, atât de calmă, atât de calmă părea că luase faţa unei sfinte… După o oră am ajuns şi miracolul şi-a găsit explicaţie! Ah! Doamne, când spun: „explicaţie”… trebuie să înţelegem.

El se lămurise pentru noi, marinarii dar, în ce priveşte răuvoitorii oraşului… Ah! Ah! Când mă gândesc îmi vine să râd! Răuvoitorii oraşului! Mult prea răuvoitori pentru a înţelege aşa ceva, nu-i aşa?… Pe scurt, iată explicaţia noastră, pentru noi…

Eu o dau ca mulţumire lui Dumnezeu:

Vaporul care ne-a salvat era cel al fiului meu… un dulce copilaş de 10 ani. În timpul veghei, când furtuna îşi începuse rondul, copilul a avut inspiraţia ca, în ruga sa, să ofere Fecioarei Maria noul său vapor, jucăria sa favorită, primită ca dar de Crăciun. El se gândise că prin acest sacrificiu va câştiga mila cerului. Şi cerul l-a înţeles bine. Doamna Maria şi-a întins braţele… şi vaporul s-a mărit, a venit spre noi şi ne-a salvat apoi, după terminarea rolului său divin, a redevenit mic, mic, mic…

Atunci, pe când oraşul răsuna de cântece de bucurie, l-am transportat la biserică, după altar… iar din acea zi, vechea biserică s-a numit Notre-Dame a micului vapor…”

Iată povestea. Ea valorează atâta cât poate valora. Are cel puţin meritul de a nu fi psihologică…

Articol preluat din Caietul Taberei yoghine de vacanţă, Costineşti 2000

Sursa:”yogaesoteric.net”

O mama s-a materializat din lumea de dincolo petru a-si ajuta fiul

Jean Prieur ne relatează o întâmplare extraordinară din timpul celui de-al doilea război mondial, în 1943, sub ocupaţia germană. Iată câteva extrase din declaraţia scrisă a abatelui Paul Labrette:

„Sunt vicar în una din parohiile mari din Nantes… Într-o seară, în cursul lunii trecute, eram zdrobit de oboseală… Pe la miezul nopţii, tocmai când îmi terminasem rugăciunea, la uşa presbiteriului a răsunat soneria cu o violenţă care m-a făcut să tresar. Am auzit-o pe servitoare deschizând fereastra să vadă cine vine la ora aceea. Neîndoindu-mă că a venit cineva pentru un bolnav, am coborât eu însumi să deschid. În prag, o femeie de vreo patruzeci de ani şi-a împreunat mâinile văzându-mă: - Domnule abate, veniţi repede, e vorba de un tânăr care o să moară. - Doamnă, o să mă duc mâine, înainte de slujba de la ora şase. - O să fie prea târziu! Vă implor, domnule abate, nu mai întârziaţi… - Bine, scrieţi-mi în agendă strada, numărul şi etajul. A intrat în hol şi am văzut-o în plină lumină, avea un chip îndurerat. A scris: strada Descartes 37, etajul al doilea. - Contaţi pe mine, doamnă, voi fi acolo în douăzeci de minute. Femeia mi-a spus în şoaptă: - Dumnezeu să-şi aducă aminte de bunătatea dumneavoastră, fiindcă sunteţi foarte ostenit, şi să vă ocrotească la ceas de primejdie! Apoi s-a făcut nevăzută în noapte.

Mi-am luat pardesiul, sfântul mir trebuincios şi am plecat pe străzile pustii şi întunecate. O patrulă a aţintit asupră-mi lumina unei lanterne, i-am arătat permisul de trecere permanent şi mi-am urmat drumul grăbind pasul… Am găsit, nu prea lesne, numărul 37 de pe strada Descartes: un bloc mare, cu cinci etaje, cu ferestre bine camuflate. Dintr-un apartament se auzea un zgomot înăbuşit de radio. Uşa de la intrare, din fericire nu era încuiată. Am urcat scara la lumina lanternei mele şi, ajuns la etajul al doilea, am sunat hotărât, ca un om aşteptat. Un zgomot de paşi, apoi al unui comutator, o dâră de lumină, scârţâitul unui zăvor de siguranţă şi uşa s-a deschis. Un tânăr de douăzeci de ani mă priveşte cu o mirare respectuoasă. - Vin, îi spun, pentru un bolnav în primejdie de moarte. Aici este? - Nu, domnule abate, e o greşeală. Aici e într-adevăr strada Descartes, numărul 37, etajul al doilea. E şi un tânăr aici, eu sunt (zâmbeşte), dar nu sunt deloc pe moarte. E, desigur, o greşeală, femeia a vrut să scrie „Despartes”. Dar intraţi, vă rog, câteva clipe. Sunteţi îngheţat, vă pregătesc un grog… Ascultam, a continuat el, muzică ungurească, retransmisă de la Viena. A închis brusc aparatul.

- Domnule abate, de doi ani vreau să vorbesc cu dumneavoastră, să-mi deschid sufletul. Nu îndrăzneam să vă caut. Vizita asta întâmplătoare e cu adevărat providenţială. Sunt un fiu rătăcitor. Stând lângă mine pe divan, mi-a povestit întreaga viaţă. Plecând, l-am lăsat împăcat cu Dumnezeu. M-am grăbit să ajung în strada Despartes, gândindu-mă la vizita extraordinară pe care o făcusem… La toate clopotniţele din oraş bătea ora unu şi un sfert. Deodată, sirenele au mugit lugubru: alarmă de noapte. Am grăbit pasul. Pe strada Despartes, numărul 37 nu exista, strada se oprea la numărul 16. Nu mai înţelegeam nimic. Dar n-am mai avut răgaz de comentarii: primele bombe cădeau în partea de nord a oraşului, iar zgomotul infernal se apropia: abia am mai avut timp să mă adăpostesc în prima pivniţă întâlnită. Am trăit trei sferturi de oră de adevărată groază. Când am ieşit, acoperişurile oraşului erau luminate. Se vedeau cel puţin două sute de focare de incendiu. Peste tot, faţade spintecate parcă de cuţit, blocuri prăbuşite în mijlocul şoselei, nori de fum, de praf, ţipete de disperare nebună. M-am dus la postul de prim-ajutor cel mai apropiat. Acolo, mai multe sute de morţi şi de răniţi erau aşezaţi în curte. Veneau întruna alţii: femei, copii în cea mai mare parte. Pe front nu văzusem măcel la fel de cumplit ca acesta… Mergeam de la unul la altul dând iertarea păcatelor sau miruind în grabă frunţile fără viaţă.

Deodată, a trebuit să mă sprijin de zid, trebuie să fi fost livid. - Ce s-a întâmplat, domnule abate? M-a întrebat unul dintre doctori. E poate vreo rudă a dumneavoastră? - Nu, un enoriaş! Tocmai lovisem cu piciorul cadavrul tânărului de pe strada Descartes numărul 37. Abia cu o oră în urmă îl lăsasem plin de viaţă, foarte bucuros că i se iertaseră păcatele. Şi îmi aduceam aminte de cuvintele lui: „E o greşeală domnule abate, nu e nimeni pe moarte aici, sunt sănătos”. Şi râdea! Era în pragul veşniciei şi nu ştia. Bunătatea lui Dumnezeu îi lăsase timp să se spovedească înainte de alarmă. I-am luat portvizitul; avea în el actul de identitate: „R.N., douăzeci şi unu de ani”, bonuri de alimente, o scrisoare îngălbenită şi fotografii; una dintre ele înfăţişa o femeie de patruzeci de ani. Am tresărit. Era, fără îndoială, portretul celei care venise să mă roage să merg în strada Descartes, la numărul 37 să văd un tânăr în primejdie de moarte. Pe spatele fotografiei am citit doar cuvântul acesta: „Mama”. Altă fotografie o înfăţişa pe patul morţii, cu mâinile îmbrăţişate pe piept ţinând rozariul şi avea înscrise datele acestea: 7 mai 1898 – 8 aprilie 1939. Am privit scrisoarea îngălbenită… Scrisul semăna cu cel al necunoscutei ce notase adresa în agenda mea, în presbiteriu.

Fragment din lucrarea „Morţii ne vorbesc” de Francois Brune

Sursa:”yogaesoteric.net”

Prin placere dincolo de placere

“Sexualitatea nu este ceva pur instinctual; este fără îndoială o putere creatoare – ea este atât cauza principală ce stă la baza vieţii noastre individuale, cât un important factor în cadrul vieţii psihice”. – Carl Gustav Jung
În conformitate cu tradiţia tantrică, amorul nu se reduce la acreproducerea, el având puterea de a conferi senzaţii de uriaşă plăcere, fericire şi beatitudine, precum şi abilitatea de a accelera evoluţia spirituală a celor ce fac dragoste numai cu continenţă. De asemenea, amorul tantric angrenat cu continenţă poate conduce la apariţia unor puteri spirituale magice sau oculte care poate ajuta la depăşirea condiţiei umane şi dobândirea condiţiei de supraom. Vi se pare mult spus? Poate că da, dar singurul mod în care vă veţi putea convinge că afirmaţia este perfect adevărată este să aplicaţi voi înşivă şi astfel să verificaţi.
V-aţi săturat de plăceri pasagere, de orgasme scurte şi trecătoare? V-aţi săturat de lipsa profunzimii şi a adevăratei iubiri care să poată face ca sufletele celor ce se iubesc să se unifice în îmbrăţişarea eternităţii? Tantra este o şansă, nu unica, dar una plăcută şi extrem de eficientă, dacă este aplicată corect şi cu perseverenţă.
Învăţătorii spirituali tantrici au accentuat ideea că urmărirea doar a plăcerii fizice în cadrul uniunilor sexuale poate fi periculoasă, deoarece fiinţa poate ajunge să se ataşeze de senzaţiile de plăcere, să devină dependentă de ele, ceea ce va conduce ulterior la inevitabilele sentimente de teamă faţă de pierderea acestor senzaţii. Deşi unii au înţeles în mod eronat, Tantra înseamnă trăirea şi “exploatarea” plăcerii ca pe o trambulină spre experimentarea spiritualităţii pure şi a trăirilor mistice. De aceea, tantricii ne învaţă că ne putem înălţa prin intermediul exact acelor lucruri care în mod obişnuit pe cei mai mulţi adepţi ai căilor spirituale îi fac să cadă. Se cunoaşte în acest sens efortul călugărilor din unele mănăstiri care neagă cu fervoare sexualitatea, dar care datorită lipsei unei veritabile forţe interioare se lasă invadaţi de probleme şi slăbiciuni care îi îndepărtează din ce în ce mai mult de trăirile autentice spirituale.
“Hevajra Tantra” susţine în mod ferm: “Exact prin acele lucruri prin care oamenii sunt legaţi, tot prin acelea ei sunt şi eliberaţi, totuşi oamenii obişnuiţi sunt adeseori amăgiţi, necunoscând acest adevăr. O persoană care nu cunoaşte adevărul nu va atinge niciodată perfecţiunea”.
Tantra este o metodă care poate fi abordată aici, în lume, în mijlocul vâltorii şi a iluziei şi care poate conduce fiinţa angrenată pe drumul către Divinitate la atingerea scopului suprem. Prin tantra, noi traversăm un drum periculos, însă foarte rapid al evoluţiei spirituale: urmărim plăcerea fizică, fără a cădea în capcana hedonismului. Atenţie, diferenţa este foarte subtilă, însă crucială. Atunci când plăcerea fizică este căutată fără ataşament, fără a ne agăţa de ea, fără a “aştepta ceva de la ea”, atunci ea ne poate conduce la eliberare. Tantra ne arată modul în care se poate realiza aceasta.
O puternică aspiraţie către eliberarea spirituală guvernează toate activităţile pe care le realizează tantricii. Această aspiraţie reprezintă carburantul psihic, forţa pozitivă care energizează şi iluminează. Puterea eliberatoare a interacţiunilor sexuale realizate pe un fond de detaşare reprezintă antidotul pentru deşertăciunea lumească, pentru letargie şi, în ultimă instanţă, pentru teama de moarte.
Tantricii indică drept cel mai important aspect ca practicanţii amorului transfigurator extatic şi spiritualizant să cultive o atitudine mentală curajoasă şi optimistă. O gândire pozitivă atrage după sine o fericire durabilă şi o bucurie indescriptibilă. În plus, aplicarea unor tehnici fizice ajută la controlarea orgasmului sexual care în mod normal este involuntar, toate acestea simultan cu păstrarea spontaneităţii şi a bucuriei amoroase. Iată deci o ştiinţă şi în acelaşi timp o artă unică: Tantra.
Sursa:”f-jokes.com”

Voblerul Salmo Bullhead

Impreuna cu Minnow au fost primele modele lansate de Salmo. Acest vobler este o imitatie a pestelui cu acelasi nume (Zglavoaca) ce traieste in raurile si lacurile de munte, hrana favorita a pastravilor si lostritelor mari. Conceput pentru special pentru salmonizi Bullhead s-a dovedit a fi excelent si pentru salau datorita asemanarii cu guvidul de apa dulce, hrana favorita a acestuia.

Acest vobler se fabrica in 2 dimensiuni – 4 si 6 cm, variantele plutitor, scufundator si SDR. Ambele marimi sunt disponibile in varianta coloristica naturala (BD) iar SDR-ul este disponibil si in culoarea “clown” (CL) Salmo este singura firma din lume care fabrica aceasta forma de voblere.

Sursa:”pescarulhoinar.com”

Voblerul Salmo Butcher

Pescarii din lumea intreaga spun ca “butcher” Salmo isi merita numele din plin!

Acest model si-a castigat foarte multi fani peste tot in lume. A fost conceput pentru pescuitul pastravului dar a ajuns sa fie o naluca minunata pentru aproape toate speciile de rapitori. Are o miscare lenesa care provoaca chiar si cel mai mofturos rapitor facandu-l sa atace acest vobler.

Butcher se fabrica intr-o singura marime – 5 cm – in variantele plutitor, scufundator si SDR. Toate modelele sunt disponibile in 5 culori.

Voblerele Salmo Butcher au fost special concepute pentru pescuirea pastravilor mari, extrem de precauti si greu de “pacalit” cu muste artificiale si pentru bibanii plictisiti care nu parasesc siguranta oferita de vegetatia submersa pentru nimic in lume, si cu atat mai putin pentru a ataca “jucariile” colorate ce “difileaza” prin fata lor, animate cu maiestrie de cei mai experimentati pescari de rapitor.

Culorile vii, atent selectionate si miscarile delicate, lenese au facut din Salmo Butcher o naluca foarte eficienta si in lupta cu ceilalti rapitori de talie mare – stiuca, salau. Este present intr-o singura marime (5cm), 7 culori si 3 versiuni (Floating, Sinking si Super Deep Runner). Este recomandat in pescuirea la “trena” si spinning/casting.

Mod de pescuit cu Salmo Butcher

Versiunea floating este recomandata pentru pescuirea in rauri. Naluca va fi lansata in aval si va fi recuperata incet, continuu in functie de puterea curentului. Nu uitati sa opriti recuperarea pentru intervale scurte de timp in apropierea obstacolelor naturale (marginea gropilor, stanci, bolovani, copaci cazuti, etc.). In majoritatea cazurilor acesta este momentul in care rapitorii declanseaza atacul. Si in cazul variantei sinking, naluca va fi lansata in aval si va fi recuperata cat mai incet posibil, pentru a evolua in masa apei, undeva pe la mijlocul adancimii apei. Nu vom uita nici de varierea vitezei de recuperare si nici de “inteparile” false. Nalucile SDR pot fi lansate si in amonte si in aval, in cazul in care pescuim pe rauri cu curs rapid. Cand urmarim rapitorii din rauri lente sau lacuri, datorita barbetei extrem de lungi, va strabate rapid masa apei pana va ajunge la adancimea dorita. Din acest moment va fi recuperata destul de rapid si haotic, imitand pe cat posibil miscarile unui pestisor ranit.

Sursa:”pescarulhoinar.com”

Voblerul Salmo Hornet

Multi pescari afirma ca numele acestui vobler spune totul despre el. De cand a fost lansat pe piata Hornet este cel mai bine vandut produs al firmei Salmo. Nalucile Hornet sunt fabricate in 4 marimi – 2,5; 3,5; 4 si 6 cm – in variantele plutitoare si scufundatoare (cu barbete Deep Runner). Modelul Hornet 4 dispune in plus si de varianta Super Deep Runner (SDR), creat special pentru ape foarte adanci.
Voblerele din familia Hornet sunt caracterizate de o actiune agresiva si in acelasi timp se scufunda la adancimi relativ mari. In plus, datorita echilibrului corpului si modului de constructie al barbetei toate Hornet-urile au o abilitate unica de sari trece peste orice fel de obstacole fara a se agata ceea ce reduce substantial pierderile chiar si in locuri foarte dificile.
Campion in acest domeniu este Hornet 4 SDR care nu are echivalent in lume.Fiecare model si versiune se fabrica in 10 variante de culoare si va da posibilitatea de alegere a 80 de naluci din care orice pescar poate gasi ceca potrivit pentru el, indiferent unde pescuieste sau ce specie de peste vrea sa prinda.
Sursa:”pescarulhoinar.com”

Voblerul Salmo Minnow

Aceasta este o familie de voblere clasice, primele care au aparut in oferta Salmo. In prezent sunt fabricate in 4 marimi – 5, 6, 7 si 9 cm – in variantele scufundator si plutitor. Fiecare model din aceasta familie este disponibil in mai multe variante coloristice. Sunt in general imitatii ale pestilor comuni din rauri si lacuri (clean, pastrav, biban) dar si culori fanteziste care au demostrat ca declanseaza atacul rapitorilor. Minnow 7 este fabricat si in varianta SDR, deosebit de eficienta in apele cu multe agatatori
Sursa:”pescarulhoinar.com”

Voblerul Salmo Sting

Aceasta este o noua familie de voblere cu forma eleganta si miscare usoara din coada. Se fabrica in 3 marimi – 6, 9 si 12 cm – si o plaja de grautati intre 3,5 si 18 g, in variantele plutitor si scufundator. Toate voblerele din familia Sting sunt disponibile in 8 culori si sunt echipate cu ancore VMC Perma Steel (rezistente la apa sarata) . Voblerele Sting sunt destinate tuturor rapitorilor dar in special salaului, avatului si pastravului.

Sursa:”pescarulhoinar.com”

Voblerul Salmo Perch

Dupa cum spune si numele imita bibanul, un peste foarte comun in apele colinare si de campie, una din speciile preferate ale rapitorilor din aceaste zone, in special ale stiucii si salaului.

Este fabricat in doua dimensiuni – 8 si 12 cm . Bibanul mic este disponibil numai in varianta plutitor dar in trei variante de actiune – shallow (F), pentru ape mici, deep runner (DR) si super deep runner (SDR) pentru ape adanci foarte adanci, aceasta plaja de actiuni permite pescuitul in ape de la 0,5 m pana la peste 5 m adancime. Toate aceste variante sunt disponibile in 8 culori.

Perch 8 SDR este un vobler excelent pentru trena, cu un fir textil de 0,14, trenat la cca 30 m in urma barcii se scufunda la aprox 6 m adancime.

Cel mai mare vobler din familia Perch – 12 cm – este disponibil in variantele plutitor, cu barbeta din plastic si scufundator, cu barbeta metalica. Ambele sunt modele excelente pentru pescuitul la spinning sau trena al stiucilor capitale.

Sursa:”pescarulhoinar.com”

Voblerul Salmo Roach

Roach este imitatia babustii – cea mai raspandita prada pentru rapitorii nostrii din apele colinare si de campie (stiuca, salau, biban). Acest vobler este oferit intr-o singura marime – 9 cm – si in doua variante plutitoare: shallow (F), pentru ape cu adancimi intre 0,5 – 2 m si deep runner (DR), pentru ape cu adancimi intre 0,5 – 4 m.
Sursa:”pescarulhoinar.com”

Voblerul Salmo Pike

Cercetarile asupra modului de hranire al stiucii au aratat ca la aceasta specie  canibalismul este foarte popular si chiar si atunci cand nu se hraneste o stiuca isi apara teritoriul iar orice intrus este atacat fulgerator. Acestea au stat la baza ideei de a crea acest vobler – imitatia perfecta a unei marlite. Multe stiuci -trofeu au fost prinse cu acest vobler in intreaga lume. In polonia la numai un an dupa lansarea pe piata a fost declarata “Naluca nr 1 Pentru Pescuitul Stiucilor”.
In prezent familia Pike include voblere de 3 marimi – 9, 11 si 16 cm. Junioarea familiei Pike – 9cm – se fabrica in variantele shallow (F) si super deep runner (SDR), a doua ca marime – 11 cm – se fabrica variantele shallow (F) si deep runner (DR) . In plus ambele variante de 11 cm sunt disponibile si in varianta Jointed (articulate), aceste asunt Pike 11 JF si Pike 11 JDR. Toate modelele mentionate mai sus sunt disponibile in coloratia naturala a stiucii (PE).
Modelul Pike 16 in variantele plutitor si scufundator (cu barbeta metalica). Acest model si-a castigat singur un mare numar de fani in special in Anglia, Irlanda, Canada si SUA. La pescuitul stiucilor in aceste tari cel mai important lucru este sa gasesti o cale de a captura numai cele mai mari trofee. Pike 16 ofera aceasta oportunitate. Toate modelele plutitoare din aceasta familie sunt excelente pentru pescuitul in stratul de suprafata al apei, in lacurile putin adanci sau invadate de vegetatie, la adancimi de la 0,5 m (Pike 9F, Pike 11 F) pana la 3-4 m (Pike 9SDR, Pike 16F).
Varianta scufundatoare al Pike 16 este ideala pentru pescuitul la trena in lacurile adanci, nu numai la stiuca dar si la exemplare capitale de salau sau pastrav de lac.
Sursa:”pescarulhoinar.com”

Barbatul si Femeia manifestarea a doua principii deosebite

Studiile de specialitate afirmă că bărbaţii ating culmea puterii sexuale în jurul vârstei 

de 18 ani şi că femeile ajung la această culme în jurul vârstei de 28 de ani. Acest fapt contribuie foarte mult la apariţia unor diferenţe între comportamentele sexuale specifice bărbaţilor şi cele specifice femeilor. Luând în considerare aceste aspecte foarte importante ale sexualităţii umane, calea tantrică a adoptat o serie de tehnici, comportamente şi atitudini în vederea unei echilibrări a celor două energii diferite (masculină şi feminină) şi potenţarea fiecărui principiu în parte.

Bărbaţii tineri au tendinţa de a căuta relaţii sexuale mai devreme decât o fac femeile de aceeaşi vârstă cu ei. Desigur că, fiind la început, ei sunt oarecum neîndemânatici şi exagerat de dornici de a-şi dovedi bărbăţia. Comportamentul sexual al bărbaţilor aflaţi în perioada adolescenţei tinde să fie agresiv şi insensibil iar femeile, în special cele tinere, în general nu îl apreciază. Iată de ce, în cadrul culturilor tribale matriarhale, bărbaţii tineri sunt în mod obişnuit iniţiaţi în secretele sexuale, de către femei mai în vârstă. O dată ce au asimilat aceste secrete, ei pot să-şi aleagă o parteneră de vârsta lor sau chiar una mai tânără.
În general, femeile nu trăiesc o satisfacţie sexuală totală, până nu ajung la maturitate – aceasta e reprezentată în general de vârsta de aproximativ 28-29 de ani. O femeie tânără care face dragoste cu un bărbat tânăr poate fi cu uşurinţă dezamăgită atât din punct de vedere sexual cât şi spiritual datorită lipsei de experienţă a acestuia. Acesta este unul dintre motivele pentru care în cadrul multora dintre comunităţile tribale femeile tinere sunt iniţiate în misterele sexualităţii de către bărbaţi mai în vârstă şi care sunt mai experimentaţi şi totodată mai maturi emoţional şi mai conştienţi din punct de vedere spiritual.
În mod tradiţional, Tantra utilizează în mod creativ diverse scenarii, anumite ritualuri şi iniţieri sexuale care sunt realizate astfel încât aceste diferenţe naturale dintre bărbat şi femeie să fie atenuate şi echilibrate. Tantra susţine – şi studiile fiziologice confirmă acest lucru – că la bărbat capacitatea orgasmică este foarte limitată, în timp ce la femeie ea este foarte mare. În general, în cazul unei persoane sănătoase, sunt necesare 5 până la 30 contracţii musculare pentru a putea fi atinsă starea de orgasm. Bărbaţii ating orgasmul mai repede şi au mai puţine contracţii decât femeile.
Tehnicile amorului spiritual au fost astfel create încât să echilibreze şi aceste aspecte: alegerea posturilor sexuale în care femeia are rolul dominat îi permite bărbatului să-şi comute atenţia de pe trăirea fizică pe cea spirituală, ajutându-l să-şi amâne ejacularea. Utilizarea tehnicilor yoga de blocare – bandhas, de respiraţie, de vizualizare, presarea anumitor puncte, repetarea mantrelor (anumite sunete subtile secrete care favorizează punerea în rezonanţă cu energii benefice din univers), toate acestea îl ajută pe bărbat să-şi amâne ejacularea. Pentru ca aceste tehnici să dea rezultate cât mai bune, este important ca femeia să le înţeleagă şi ea şi să contribuie la o realizare corectă a lor.
În cadrul amorului tantric, preludiul şi postludiul, în cadrul cărora se apelează la trup, vorbire şi minte, sunt extrem de importante. Complimentele şoptite uşor la ureche, “poruncile”, zgomotele iubirii, reprezintă toate părţi componente ale unui scenariu erotic orchestrat cu mare atenţie şi care necesită atenţie atât din punct de vedere mental cât şi fizic. Toate aceste elemente îmbunătăţesc şi potenţează actul sexual. Tehnicile sexuale specifice amorului tantric cu continenţă includ metode prin care bărbatul îşi poate domoli graba de a atinge orgasmul, iar femeia îşi poate manifesta din plin uriaşul potenţial sexual şi se deschide complet către misterele sexualităţii oculte.
Şi în acest caz este evidentă diferenţa dintre fiziologia bărbatului şi cea a femeii. Femeile au nevoie să înveţe să atingă orgasmul mai des şi mai uşor. Ele pot să realizeze aceasta cel mai bine având o atitudine de libertate totală în explorarea puterii lor sexuale naturale, copleşitoare. Descoperirea propriilor zone erogene, autoerotismul, capacitatea de a trăi plăcerea fără a avea vreun sentiment de vinovăţie, precum şi faptul de a fi tratate ca nişte zeiţe şi adorate de către iubitul ei – iată doar câteva dintre modalităţile prin care femeia poate ajunge să trăiască experienţa orgasmelor spirituale, oceanice.
De asemenea, este foarte bine dacă înainte de a face dragoste cei doi iubiţi discută şi prezintă fiecare aşteptările pe care le are vizavi de jocul amoros care va urma. Ei ar trebui să încerce să cadă de acord asupra “meniului”, stabilind anumite semne sau cuvinte prin care celălalt să fie înştiinţat că trebuie fie să încetineacă ritmul, fie să-l accelereze. Într-o accepţiune ideală, amorul spiritual necesită alocarea unui timp destul de îndelungat. Numai atunci cei doi iubiţi vor putea cu adevărat să ajungă împreună la o împlinire a fericirii depline.
Sursa:”f-jokes.com”

Voblerul Salmo Slider

Aceasta naluca se remarca usor din marea familie Salmo Lures prin design-ul special conceput pentru capturarea rapitorilor de talie mare si prin lipsa barbetei. Prin miscarile laterale ample, de aproape 90 grade, va atrage si cel mai mofturos rapitor.
Datorita eficientei, multi pescari de rapitor au afirmat ca aceasta naluca se comporta exemplar indiferent de metoda de pescuit folosita, chiar daca este vorba despre pescuitul la “trena” sau de spinning/casting. Este prezenta in trei marimi (7, 10 si 12cm), 18 culori si 2 versiuni (floating si sinking). Datorita greutatii destul de mari (17 – 70g) poate fi lansata la distante impresionante cu usurinta.
Modelele floating se folosesc in special pentru zonele pline de vegetatie, evoluand chiar sub filmul apei sau scufundandu-se doar intre 0,5 si 1m.
Modelele sinking evolueaza de la 1 la maxim 2m adancime. Nalucile de 7cm sunt recomandate in pescuirea bibanilor si salailor, pe cand cele de 10 si 12cm sunt excelente pentru stiuci si somni mari.
Evolutia optima a acestei naluci este produsa si controlata prin miscari ferme ale varfului lansetei in jos. Aceste miscari energice vor imprima nalucii miscari laterale, stanga – dreapta, in unghiuri de pana la 90 de grade, irezistibile pentru orice rapitor. In momentul recuperarii, Slider va evolua in lateral, in unghiuri perfect simetrice cu firul. Este foarte important ca firul sa fie in permanenta tensionat, pentru a permite o intepare ferma in momentul in care pestele ataca naluca. In cazul unor ape reci, cu temperaturi intre 2 si 5 grade Celsius, naluca va trebui recuperata incet, cu pauze de pana la 3 secunde intre miscarile lansetei (stanga – pauza de 3 sec. – dreapta – pausa de 3sec., etc.). In cazul unor ape mai calde recuperarea va fi mult mai rapida, iar miscarile lansetei mult mai energice.
Se foloseste cu succes si in pescuitul la trena, in lacurile adanci, la aproximativ 30 de metri in urma barcii, tinand permanent lanseta in mana si intepand fals la intervale de cateva secunde, in functie de viteza de deplasare a barcii.
Sursa:”pescarulhoinar.com”

Voblerul Salmo Fatso Crank

Aparut ca o completare a mult mai cunoscutului Fatso, a reusit in scurt timp sa se claseze in varful clasei. Miscarea oscilanta stanga-dreapta (side-to-side) va selecta doar exemplarele mari de stiuca, salau si somn. Astfel, Fatso Crank este tot ce se astepta de la Salmo.

Poate fi folosit atat pentru pescuitul “la trena”, cat si pentru spinning/casting. Acest crankbait este disponibil intr-o singura varianta (floating), doua marimi (10 si 14cm) si sapte culori.

Cu toate ca este o naluca ce evolueaza in stratul superficial al apei, se descurca la fel de bine si la adancimi de pana la 3m sau chiar mai mari (in cazul unui pescuit “la trena” se pot adauga greutati suplimentare, la o distanta de 1-1,5m in fata lui, in functie de adancimea urmarita).

Cand este utilizat la spinning/casting coboara numai 0,5m, ceea ce-l recomanda ca alegerea perfecta pentru pescuirea in ape putin adanci sau cu vegetatie submersa abundenta.

Cand naluca este recuperata tinand varful lansetei in sus, naluca va evolua chiar sub filmul apei. Naluca poate fi animata prin miscari scurte si bruste ale varfului lansetei. Astfel, naluca se va comporta exact ca un peste ranit si va atrage atentia rapitorilor. O miscare brusca atunci cand varful lansetei este indreptat in jos, va imprima nalucii o scufundare rapida. Daca vom astepta suficient, naluca va aparea la suprafata apei, producand un mic val. Acesta este momentul atacului. Este folosit cu succes vara la pescuitul somnului, stiut fiind faptul ca in anotimpul cald acestia-si cauta hrana aproape de suprafata apei.

Este recomandata folosirea unei lansete rigide, cu lungimi cuprinse intre 2,1 si 2,4m, care va fi completata cu un multiplicator si un fir impletit rezistent.

Sursa:”pescarulhoinar.com”

Voblerul Salmo Jack

Daca nu urmariti capturarea pestilor de mari dimensiuni, uitati de Jack. Nici macar stiucile “condamnate” la infometare perpetua, nu vor ramane indiferente la modul in care lucreaza aceasta naluca. Veti avea nevoie si de o reglare impecabila a franei mulinetei, un fir impletit de cea mai buna calitate si o lanseta heavy. Pastrati permanent contactul visual cu naluca, fiind pregatiti in orice moment pentru intepare.
Experienta a dovedit ca stiucile uriase apar de nicaieri, ataca naluca, si-n urmatoarea secunda fac apa sa explodeze. Acest jerkbait este disponibil intr-o singura marime (18cm), doua variante (floating si sinking) si doua culori.
Forma aerodinamica il recomanda atat pentru pescuitul de pe mal, cat si pentru cel din barca. Modelul floating si-a castigat un loc de cinste in cutiile cu naluci ai celor mai experimentati “vanatori” de monstrii. Cele mai bune rezultate au fost obtinute primavara, in ape putin adanci (0,5-2,00m), dar aparitia modelului sinking a deschis noi cai de explorare, putand fi folosit si-n ape adanci. Aceasta versiune evolueaza diferit de cea floating, trebuind sa fie mult mai calma, lenta si recuperata echilibrat. Pauzele dintre jerk-uiri vor fi lungi daca vrem sa ruleze mai profund, chiar daca nu este o naluca de adancime. Cu toate acestea, sa nu fiti surprinsi cand naluca evolueaza in masa apei (la peste 2m adancime) si este atacata de stiucile batrane si experimentate, care urca de la mari adancimi (mai mari de 5m), cedand unei astfel de ispite.
Varianta sinking poate fi folosita pentru adancimi mai mari de un metru. Pentru o scufundare profunda, vom executa o miscare ampla, lenta, tinand varful lansetei orientat in jos. Vom astepta ca naluca sa ajunga la adancimea urmarita si apoi vom recupera. Pentru o evolutie sub filmul apei, naluca va trebui animate prin miscari rapide si scurte, tinand varful lansetei in sus. Dupa fiecare zmucitura, urmeaza o pauza de 1-2 secunde. Mare atentie! Majoritatea atacurilor survin imediat ce naluca se pune in miscare dupa o pauza
Sursa:’pescarulhoinar.com”

Lingura rotativa Panther Martin

• Panther Martin

Pater Martin este un model special penru ca paleta nu este atasata de ax printr-un inel ci este penetrata direct de el. Asta o faca sa se invarta foarte usor dar are tendinta sa rasuceasca firul foarte usor. Corpul in forma de picatura este din plumb, cea ce o face sa lucreze frumos si adanc. Ori din cauza asta ori din cauza vibratiilor paletei speciale aceasta naluca produce multe atacuri. Pestii inghit foarte usor si frecvent carligul triplu, asa ca ar fi mai bine sa indepartati un crac al ancorei sau sa montati un carlig simplu mai mare cu ajutorul unui inel despicat in locul ancorei. Datorita succesului acestui model, si alti producatori au inceput sa il produca, ex: Mepps XD.
Sursa:”avat.pescuitul.info”

Lingura rotativa Blue Fox Super Vibrax

• Blue Fox Super Vibrax

Aceasta este o rotativa cu un corp destul de greu. Nu se roteste la fel de elegant ca Mepps Comet, dar produce vibratii puternice facand-o foarte prinzatoare in ape mici si si cu un curent puternic . Foarte buna pentru pastrav dar prinde si clean, biban si stiuca.
Sursa:”avat.pescuitul.info”