Misterele Lunii(7)

Marte este mai mica si ii lipseste actual cele doua luni pe care le poseda candva. La fel ca si pentru Venus si Terra, lunele sale trebuie sa fie recreate de elohimii planetari. O data realizata asta, aceste lune, cu atmosfere dense, pline de apa si de munti frumosi, ea va putea din nou gazdui viata. Cum vedeti, sistemul solar interior va fi transformat plecandu-se dela forma sa actuala. Sistemul solar exterior incepe cu cea mai mare dintre planetele de apa, pe care noi o numim Bellona. Aceasta lume se gasea candva la aproximativ 47.000 km si ea se gaseste actual in Centura de Asteroizi.
Noul sistem solar va fi o adevarata bijuterie, si gloria sa incoronata este casa voastra, Terra Mama…”
Si daca luna nu a fost acolo?
Christopher Knight a scris sase carti din care una se numeste „Cine a construit Luna?”. In aceasta lucrare el ridica cateva intrebari surprinzatoare : Luna este artificiala? Ar putea fi gaunoasa? Este aici intr-adevar prin hazard?
Luna este foarte apropiata de Terra si este inca considerata ca obiectul cel mai straniu din sistemul nostru solar, care prezinta foarte multe bizarerii. Ea are un comportament care tine de miracol, sustine autorul.
Luna este exact de 400 de ori mai mica decat Soarele, iar de 400 de ori mai aproape de Terra, in asa fel incat Soarele si Luna par a fi cu precizie exact de aceeasi marime pe cer, ceea ce ne permite de a avea eclipse totale si perfecte de Soare!
Intre altele, Luna reflecta miscarea Soarelui ridicandu-se in acelasi punct al orizontului in timpul solstitiilor de iarna si de vara (Luna se ridica in plina iarna in acelasi loc unde Soarele se ridica in plina vara). Mai mult, daca Luna nu avea exact aceasta marime, aceasta masa si aceasta distanta la fiecare etapa a evolutiei Terrei, nu ar fi existat nicio forma de viata pe planeta noastra. Ea actioneaza ca un „stabilizator” care retine apa lichida pe planeta noastra si care pronunta alternanta sezoanelor, fara ea Terra ar fi similara cu ceea ce este planeta Venus, adica fara apa si carbon in atmosfera!

Rose C. s-a intalnit cu stramosii nostri extraterestri
Rose C. si-a povestit incredibilul sau contact de al treilea tip in lucrarea sa : „Intalnire cu extraterestri”. Impresionati de aparenta sa sinceritate si de urmele fizice pe care le pastreaza corpul sau, mai multi ufologi au cercetat acest caz exceptional.
(va urma)

Misterele Lunii(6)

Dr. Sean C. Solomon, avand in vederea ultimei valori ale „campului gravitational” al Lunei, sustine si el posibilitatea ca Luna ar putea fi gaunoasa. Dar Sagan si Sklovskej au scris ca un satelit natural nu poate fi gaunos!!
Din 1974, s-a propus in „Science News”, o idee bizara : Luna ar fi o sfera gaunoasa din titan!
Entitatea Arcturius ne previne

In 2005, o anume entitate cosmica numita Arcturius, ne-a oferit informatii remarcabile despre schimbarea dimensionala care se pregateste pe planeta. Intre altele, el spune:
„O alta schimbare majora in sistemul planetar al Terrei Mama priveste actuala sa Luna. Acest satelit al Terrei a fost pus in orbita acum aproximativ 27.000 de ani. Luna era la origine un planetoid artificial construit, in urma cu milioane de ani, de Imperiul Draconian, si mai tarziu modificat de cei din Orion din cauza unui atac masiv care a facut multe stricaciuni sistemului nostru solar. Atunci cand Federatia Galactica a revenit acum circa 900.000 de ani, aceasta Luna a fost serios avariata si lasata in deriva in orbita intre Marte si Terra.
Este timpul acum de a inlocui acest regat artificial prin doi sateliti naturali care candva erau pe orbita lumii voastre. Ei vor fi plasati de fiecare parte a Terrei, la aproximativ 386.000 km. Atunci cand va veni timpul, Luna va fi remorcata catre spatiul interstelar si distrusa.
La fel ca Terra, Marte si Venus vor deveni din nou lumi in intregime populate de apa. Pe cand Venus este putin mai mica ca Terra, ea va semana de foarte aproape cu casa voastra de origine.
In acest timp, ii va lipsi vibratia si energia surorii sale. Totusi, asemanarea va fi surprinzatoare.
(va urma)

Misterele Lunii(5)

Savantii sovietici au gasit astfel o cauza la derutantul megnetism lunar, la vibratiile fara sfarsit pe care le declanseaza cel mai mic impact pe Luna, la varsta sa fantezista, la emanatiile accidentale de gaz si la faptul ca orbita lunara este aproape de un cerc perfect. Aceasta acumulare de argumente in favoarea acestei teze extravagante l-a facut pe dr. G.E. Muller de la N.A.S.A sa declare, reluand teoria, ca ar putea explica reverberatiile cauzate de prabusirea modului lunar al lui Apollo 12 si apoi pe cel al celui de-al treilea etaj al rachetei Saturn purtatoare a lui Apollo 13.
Intr-un articol aparut in „Beyond Reality” din octombrie 1977, Don Wilson, suporter american al Lunei gaunoase, spune ca numerosi fizicieni si astronomi au citit cartea sa, intitulata „Misteriosul nostru vas spatial lunar”, fara a sesiza cea mai mica eroare stiintifica fundamentala.
Dr. Morris Jessup, care in jurul anilor 60 a studiat fenomenele luminoase remarcate pe Luna, a concluzionat ca astrul trebuia sa fi fost ocupat de extraterestri care si-au stabilit baza acolo. Iar dr. George Mac Donald, de la N.A.S.A. , afirma ca Luna este mai densa la suprafata sa decat in interiorul sau!


(va urma)

Valea Boga(Tara Beiusului)

În bazinul Vaii Boga întâlnim, strâns grupate, nu mai putin de trei sectoare de îngustare si anume: Cheile Vaii Bulbuci, Cheile Vaii Oselu si Cheile Vaii Boga.
Cheile Vaii Bulbuci se dezvolta în aval de Izbucul Bulbuci, afluent de stânga al Vaii Boga. Salbaticia si inaccesibilitatea reprezinta trasaturile principale ale acestor chei. Abrupturile din Piatra Ciungilor si Piatra Câinilor domina talvegul vaii pe al carei curs sunt numeroase repezisuri si cascade.
Valea Oselu îsi are izvorul într-un izbuc situat la baza abruptului din Piatra Ciungilor si a modelat un sector de chei asemanatoare unei pâlnii cu deschiderea spre amonte. În abruptul din Piatra Ciungilor valea formeaza o spectaculoasa cascada.
Valea Boga îsi dezvolta propriul sector de chei desfasurat pâna în zona izbucului cu acelasi nume. Zona este plina de cascade si marginita de abrupturi culminând în Piatra Boghii. Aceasta zona este lipsita de trasee turistice si foarte salbatica.
Afluentul Valea Plaiului, care se adânceste în dreapta drumului care urca în serpentine de la Pietroasa la Padis, ofera de asemenea sectoare de canion deosebit de spectaculoase prin prezenta a numeroase cascade, pesteri, arcade naturale si grohotisuri.

Saritoarea Bohodei(Tara Beiusului)

Accesul la cascada se face din drumul forestier de pe Valea Aleului. Când drumul face o curba la dreapta pentru a traversa valea ajungând pe versantul stâng parasim drumul si urcam pe poteca pe care apar semnele marcajului. La 15 minute dupa ce am parasit drumul, poteca începe sa urce mai accentuat, jos în dreapta firul Aleului formând numeroase cascade. Mai departe poteca ne conduce la firul apei pe care îl traversam si ne angajam în versantul stâng urcând pe stânci, printr-o zona acoperita de afinisuri. Trecem peste o culme, coborâm usor printre tufe de afin, peste blocuri de cuartite si dintr-o dat[, ne apare în fata imensa cascada Bohodei ce cade de la o înaltime impresionanta. De fapt, apa nu cade în gol, ci se prelinge pe stânca foarte înclinata care formeaza patul vaii. Înaltimea cascadei este de circa 80 m, la baza ei existând o nisa, între stânci suspendate, putin deasupra firului vaii Bohodei. De la cascada, traseul turistic se continua pâna în Saua Bohodei pe o culme stâncoasa deosebit de abrupta, existând portiuni echipate cu lanturi, care necesita catarare. Fiind deosebit de periculos, acest traseu este recomandat numai turistilor foarte bine pregatiti, echipati corespunzator, si de asemenea, este interzisa parcurgerea lui pe vreme ploioasa, cetoasa, sau cu rucsac mare în spate.

Valea Sighistelului(Tara Beiusului)

Desi întreaga vale nu masoara decât 9 km., aproape jumatate dintre acestia îi strabate printre pereti verticali care transforma sectorul sau inferior într-un canion. Bazinul Sighistelului adaposteste peste 200 de pesteri pe numai 10 km2, fiind arealul cu cel mai mare potential de endocarstificare din tara. Dintre cele mai cunoscute pesteri din Vl.
de pe Valea Sighistelului amintim: Pestera Corbasca (300 m) cu Lacul de Cristal, frumoase gururi, stalactite, coloane si mari depozite de montmilch; Pestera Coliboaia (310 m) si pestera din Dealul Secaturii (1.450 m) care fac parte din acelasi sistem carstic, cu bogate si variate concretiuni; Pestera Magura (1.885 m) cu galerii labirintice, sali de dimensiuni impresionante si galerii înguste.
Vizitarea Vaii Sighistelului poate avea drept punct de plecare drumul national 75 Lunca – Câmpeni, care în localitatea Câmpani se ramifica continuându-se spre satul Sighistel cu un drum pietruit. Alt traseu posibil traverseaza Culmea Magura, venind dinspre Pestera Ursilor, si coboara pe poteca marcata cu punct rosu.

Culmea Carligate(Tara Beiusului)

Culmea reprezinta un platou, orientat est-vest, foarte abrupt spre sud (Padis) si cu panta mai domoala spre nord (Valea Draganului). Drumuri de care strabat acest platou, pe creasta ce ocoleste obârsia Vaii Draganului, spre Vladeasa si Stâna de Vale.
Privelistile oferite de culme:
– spre nord: Valea Draganului strajuita pe dreapta de Masivul Vladeasa (cu vârfurile Buteasa, Britei si piramida Muntelui Vladeasa, înalt de 1.836 m dominând orizontul), iar pe stânga de vârfurile Bohodei (1.654 m) si Poieni (1.627 m) spre care se îndreapta drumul catre Stana de Vale;
– spre vest: Valea Aleului si cele doua Maguri ce o separa de Depresiunea Beiusului (Gurani si Ferice), apoi Depresiunea Beiusului (cu localitatile si proprietatile rasfirate, orasele Beius si Stei), dincolo de care se zaresc culmile crenelate ale Masivului Codru Moma;
– spre est: Valea Somesului si afluentii sai, catunele motesti însiruite pe culmi, Magura Calatele cu satele apartinatoare comunelor Margau si Belis, iar în ultimul plan Muntele Mare, aproape orizontal, cu zeci de catune;
– spre sud: Platoul Padis cu bazinele ce-i apartin, apoi vârfurile dinspre est si sud (Biserica Motului, Magura Vânata, Gârdisoara, Glavoiu, Bortig, Piatra Galbenei), apoi adâncitura Vaii Galbenei si salba de culmi de la sud de aceasta între care se observa Groapa Ruginoasa (sapata în Muntele Tapu), si în sfârsit Muntele Vârtop (cu pârtia de schi de la Arieseni) si vârful Curcubata Mare (1.848 m) pe care se afla releul de televiziune.
Sub abruptul Cârligate se desfasoara Valea Rea, care coboara în panta abrupta spre Valea Boga intersectând-o în apropierea satului de vacanta Boga. Se zareste de asemenea drumul în serpentine ce urca prin poiana Plaiu spre Padis si Valea Bulzului trecând pe sub Piatra Bulzului si pierzându-se între culmi pe directia satului Pietroasa. În plan mai apropiat abrupturile Pietrelor Boghii domina Valea Boga.

Misterioasa luna(4)

Astfel, Luna este o sfera inconjurata de un perete fin. Probabil ca acest invelis exterior este format din doua straturi dintre care unul extern grosier fasonat care absoarbe socurile impacturilor meteoritice si a carui grosime trebuie sa atinga 32 km. Dincolo de acest invelis interior, exista probabil gaze care constituie o atmostfera pentru a intretine viata si care sunt de asemenea folosite in tehnologii care ajuta la dezvoltarea legumelor si a diverse plante. Dar si mai gros, trebuie sa se gaseasca „zonele vietii”, in miezul Lunei, masini si diverse echipamente care pot produce lumina, aer conditionat si alte nevoi necesare unei civilizatii total autonoma. O asemenea strucutra interna sapata in Luna trebuie sa explice de ce densitatea satelitului nostru este de trei ori mai mica decat cea a Terrei. Nimeni nu stie cum s-a format sistemul Terra – Luna. Marimile craterelor de pe satelitul nostru merg pana la 150 km in diametru, dar adancimea lor nu depaseste 3 km!! De ce? Pur si simplu pentru ca meteoritii cei mai mari au fost opriti de carapacea blindata… Fundul craterelor lunare nu este concav ci convex. Asta vine de la faptul ca conul lunar este rotunjit. Dar ce sunt „marile” plate de pe Luna? Probabil regiuni unde invelisul protector extern este distrus si a fost inlocuit de catre echipaj printr-un fel de ciment care, uscandu-se, a devenit lins. De ce aceste regiuni au o putere gravitationala mai puternica decat altele? Pentru ca echipajul a pus mai mult ciment acolo unde se situeaza piesele de reparat cele mai mari. Acolo au fost localizate concentratii de masa enorma care au particularitatea de a perturba traiectoria sondelor in orbita. Unele roci raportate la Luna au un puternic procentaj de metale rare si poseda o rezistenta extraordinara la caldura si la coroziune. Sunt bucati desprinse din crusta blindata de impacte. Diferenta marcata intre fetele vizibila si invizibila la asteroizi in cursul periplului care a adus acest corp ceresc gigant in periferia terestra. (va urma)

Misterioasa luna(3)

Luna nu a fost pe cer in trecut?
In cronicile tibetane, se spune ca in timpuri „antediluriene” nu exista Luna pe cerul nostru.
Aceasta tema a fost preluata de unele legende slave. Misterioasa „Carte a Revelatiei” povesteste ca Luna a fost capturata de Terra, acum 13.000 de ani.
Conform lui Mihail Vasin si Alexander Cerbakov, amandoi de la Academia Sovietica de Stiinte, sustineau in iulie 1970 in revista „Sputnik” ca Luna este gaunoasa! „Luna nu este un satelit natural al Terrei, ci un enorm planetoid gaunos, construit de o civilizatie inalt avansata si sofisticata tehnologic, care a amenajat artificial interiorul si pe care au plasat-o in orbita in jurul Terrei, acum miliarde de anii”. Dar Luna „ar trebui sa contina de asemenea accesorii si aparate pentru a efectua reparatii, instrumente de navigatie, dispozitive de observatie si toate felurile de masinarii”.
In alti termeni, imensul vas spatial pe care il constituie Luna, ar contine tot ceea ce este necesar pentru a juca unei arci a lui Noe condusa de fiinte inteligente pentru o calatorie in spatiu care ar dura sute de milioane de ani. Poate ca era casa unei intregi civilizatii ale carei fiinte au fugit de pe planeta originala unde nu mai putea sa supravietuiasca? Astazi, Luna este fie un loc mort servind de mormant acestei civilizatii care se gaseste in interiorul sau, fie o cochilie plina de instrumente speciale, care au fost controlate automatic mult timp dupa ce satelitul a fost abandonat in orbita terestra de locuitorii sai intr-o epoca dificil de precizat.
(va urma)

Misterioasa luna(2)

Aceasta idee, desi poate sa para absurda, se dezvaluie totusi de o logica implacabila. Din mai multe motive. Primul, si cel mai evident, este existenta eclipselor Soarelui. Aceste spectacole impresionante au jucat un rol major in religiile antice si intelegerea lor a necesitat secole de cercetare in matematici si in astronomie atat teoretic cat si observational. Eclipsele Soarelui au fost deci nu factor extrem de important in evolutia culturala.
Apoi s-a recunoscut in acesti ultimi ani ca mai multe circumstante, neglijate pana atunci, au jucat un rol cheie in aparitia vietii pe Terra. Unul din acest evenimente „miraculaose” priveste tocmai Luna. Dotata cu o masa relativ importanta in raport cu cea a Terrei, ea a stabilizat pozitia axei de rotatie terestre gratie fortelor de maree ceea ce Galilei a analizat ca „efectul fortelor liante de maree”. Impiedicand Terra sa danseze de-a lungul axei sale, prezenta Lunei evita catastrofele climatice pe care le-ar antrena deplasarile haotice repetate. De fapt, variatia sezoniera a duratei noptilor si zilelor este datorata inclinarii axei de rotatie a Terrei in rapot cu planul orbitei sale in jurul Soarelui.
Daca acesta axa s-ar culca in planul orbital, sezoanele ar fi teribil de contrastante : o jumatate din glob ar plonja intr-o noapte de aproximativ sase luni, in timp ce cealalta ar fi, in aceeasi perioada, supusa razelor solare.
Unii oamenii de stiinta cred ca acest scenariu catastrofic a privat Marte de atmosfera initiala, interzicandu-se pentru totdeauna dezvoltarea vietii pe aceasta planeta. Luna stabilizand axa de rotatie terestra, sezoanele au ramas relativ stabilite pe Terra, asigurand conditii climatice constante si permitand dezvoltarea vietii. Dar exista undeva pe Luna reactoare care ar putea servi la modificarea orbitei sale si care au adus-o in pozitia sa actuala?
Sonda Lunar Prospector, care s-a prabusit pe solul satelitului nostru in iulie 1999, a dezvaluit in spectru infrarosu al anumitor regiuni lunare semne spectrale inexplicabile.
Dincolo de aceste indicii, NASA a decis de a lansa SETOM (pentru cercetarea originii extraterestru a Lunii), un nou proiect de cercetare dincolo de cel cunoscut, SETI. Prima etapa a acestui proiect va consta din constituirea si trimiterea in orbita lunara a unei sonde numita LOVE (Lunar Orbiter Vehicle Expedition) care va analiza gravitatia lunara in scopul de a detecta eventualele anomalii subterane: daca Luna comporta scobituri care sa adaposteasca reactoare sau sisteme de comanda, gravitatia sa va fi diferita de cea a unei sfere pline.
Pe suprafata lunara se vor afla, in plus, mai multe module mici de excavatie. Dincolo de a detecta eventuale sunete, rolul lor ar fi acela de a sapa solul lunar in scopul de a analiza de aproape anomaliile descoperite de sonda, dupa ce a notat cota scobiturilor. Aceasta misiune ambitioasa si originala va trebui lansata la inceputul acestui secol.
(va urma)

Valea Ordancusa(Tara Beiusului)

Izvorând de sub Vf. Clujului, valea strabate la început o zona anonima, pentru ca apoi sa sculpteze unele din cele mai impresionante chei din Apuseni, dezvoltate pe 4 km lungime. Peretii deosebit de abrupti si foarte înalti (200 m) se apropie în unele sectoare la mai putin de 5 m, soseaua cu greu gasindu-si loc printre acestia. Numarul pesterilor trece de 50. Principalul afluent al Ordâncusei este Pârâul Ghetarului, care îsi are obârsia în Fântâna de la Iapa si care dreneaza compartimentul nord-estic al Platoului Ghetari – Ocoale.
Versantul vestic al vaii, în zona de izvoare, prezinta un abrupt calcaros bine evidentiat, acesta fiind taiat de o frumoasa vale suspendata, fata de care V. Politei s-a adâncit cu cca 25 m. Dupa ce strabate mai multe sectoare calcaroase, sapând mici chei, V. Politei se varsa în Gârda Seaca, amonte de confluenta acesteia cu Cotetul Dobrestilor.

Misterioasa luna(1)

Daca, undeva in galaxia noastra, exista o civilizatie extraterestra mai evoluata decat a noastra, modelele matematice arata ca aceasta civilizatie ar fi trebuit sa colonizeze galaxia rapid. In acest caz, aceasta civilizatie ar fi atins intr-adevar sistemul nostru solar acum milioane de ani. Dar a lasat urme?
In 1948, scriitorul britanic Arthur C. Clarke imagina in cartea sa „Santinela” ca extraterestrii plasasera pe Luna o baliza care se putea declansa deindata ce era descoperita semnaland constructorilor sai ca omul a atins varsta astronauticii. Ideea acestor balize apropiate a foat reluata si s-a extins in 1968, in filmul „2001, Odiseea spatiului”: ingropat pe Luna, un monolit paralelipipedic negru emite un semnal in directia lui Jupiter.
Intre timp, ideea unei prezente extraterestre pe Luna a fost exploatata de diferiti autori, care au propus de a se interpreta in acest sens emisiile luminoase enigmatice, reperate de astronomi si cunoscute sub numele de fenomene lunare tranzitorii…
Astrofizicianul american Gregory Benford se intreba care este probabilitatea ca, pe un astru adapostind viata, marimea aparenta a satelitului sau „natural” sa coincida exact cu marimea aparenta a astrului solar?
Terra este singurul loc din sistemul solar de unde se poate contempla (desi foarte slab) eclipsele totale de Soare. De unde ideea de a opri cercetarea de artefacte sau de semnale extraterestre si de a testa ipoteza potrivit careia Luna este ea – insasi un artefact extraterestru.
Nici nu este necesar de a ne imagina ca ea ar fi artificiala. Ceea ce este artificial, este ca este plasata exact acolo unde se gaseste.
(va urma)

Valea Garda Seaca (Tara Beiusului)

Valea Gârda Seaca
Principalele formatiuni carstice din zona sunt: Izbucul de la Coliba Ghiobului, Pestera Sura, Pestera cu Apa de la Fata Balacenii, Izbucul Gura Apei etc. Aval de Coiba Mica reapare un fir de apa care ulterior se pierde prin Pestera Coiba Mare. Aceasta pestera are cel mai mare portal din România: 47 m înaltime si 74 m latime. Aval de Coiba Mare, într-un mic bazinet, este cuibarit catunul Casa de Piatra, catun în a carui vecinatate se gasesc câteva pesteri remarcabile: Vârtop, Ghetarul de la Vârtop, Pestera Orbului, Oilor, Pestera de dupa Delut etc. Gârda, purtând de acum numele de Gârda Seaca se formeaza din nou din câteva izbucuri, cel mai important fiind Izbucul Tauz, cel mai adânc sifon din tara: -87 m, prin care apar la zi apele pierdute în Pestera Coiba Mare. Aval de Tauz, Gârda sapa cele mai impresionante chei ale sale (Hoancele Caldarilor, Cheile de la Cerbu, Cheile de sub dealul Jilip, Cheile de la Tauz) în care se gasesc câteva zeci de pesteri de mici dimensiuni (sub 500 m). Aval de aceste chei apa curge pe roci impermeabile (gresii si conglomerate), primind în acest sector si un afluent important: resurgenta din Pestera cu Apa de la Tau. Aval de acest sector, Gârda taie o noua bara de calcare, colectând apele Izbucului Cotetul Dobrestilor si a altor mici afluenti si dupa câtiva km (primind si apele Ordâncusei) se varsa în Aries.

Drumet prin Tara Beiusului(23)

Marcaj:Triunghi albastru
Cabana Padis – Sesul Gârzii – Valea Gârdisoara – P. Gura Apei – P. Sura Popii – Izbucul de la Coliba Ghiobului – Casa de Piatra – - Valea Gârda Seaca – Ghetarul Scarisoara; Lungime 17,5 km; Durata 5 h
Traseu de legatura între zona Padis si zona Scarisoara, cu vizitarea zonei carstice de la Casa de Piatra si a cheilor de pe Gârdisoara si Gârda Seaca. Drum de vale usor, mai mult de jumatate pe drum forestier, accesibil si iarna cu schiuri de tura.

Zeii greci-Hebe

Hebe în mitologia greacă a fost zeiţa veşnicei tinereţi, fiica lui Zeus şi a Herei. Le turna zeilor la masă nectar în cupe, până în ziua când a fost înlocuită cu Ganymedes. S-a căsătorit cu Heracles după apoteozarea eroului.
În mitologia romană, Hebe purta numele de Iuventas.

Zeii greci-Hecate

Hecate a fost zeiţa greacă a răscrucilor. De cele mai multe ori este înfăţişată cu trei capete; unul de câine, unul de şarpe şi unul de cal. De obicei, este însoţită de două fantome de câini, despre care se spune că o slujesc. Hecate este percepută greşit ca zeiţa vrăjitoriei sau a răului, dar, de fapt, a făcut câteva lucruri foarte bune. O astfel de faptă este salvarea lui Persefona, (fiica lui Demeter, regina lumii subterane şi fecioara primăverii) din lumea de dedesubt. Hecate, se spune, bântuie o răscruce cu trei drumuri, fiecare din capete uitându-se într-o anumită direcţie. Se mai zice că apare atunci când luna de fildeş străluceşte.

Zeii greci-Hades

Hades, zeul împărăţiei subpământene, fiul lui Cronos şi al Rheei. Ca şi ceilalţi fraţi ai săi, când s-a născut, Hades a fost înghiţit de tatăl său, apoi dat afară. Mai târziu a participat la lupta dusă de olimpieni împotriva titanilor. Când s-a făcut împărţirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – lumea subpământeană. Hades sălăşluia în împărăţia umbrelor, pe care o cârmuia alături de soţia sa, Persefona (în legătură cu răpirea Persefonei vezi şi Demeter). El nu îngăduia nimănui, odată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Când Heracles a trecut hotarele Infernului, s-a lovit de împotrivirea lui Hades, pe care l-a rănit cu o săgeată, silindu-l să se refugieze în Olympus. Numele de Hades era evitat de cei vechi, care se fereau să-l pronunţe, socotindu-l aducător de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat sub numele de Pluton (Zeul cel bogat), aluzie la bogăţiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului.

Zeii greci-Geea

Geea era în mitologia greacă, zeiţa Pământ, considerată în vechime drept element primordial din care se trăgeau toţi ceilalţi zei. Geea s-a născut după Chaos (Haosul), zămislindu-i, la rândul ei, pe Uranus (Cerul), Ourea (Munţii) şi pe Pontus (Marea). Din unirea ei cu Uranus s-au născut titanii, titanidele şi ciclopii.
Toţi aceşti copii ai Geei îl urau însă pe tatăl lor, Uranus, fiindcă îi silea să trăiască în adâncurile pământului şi nu le îngăduia să vadă lumina zilei. Pentru a-şi scăpa copiii de tirania lui Uranus, Geea l-a ajutat pe unul dintre ei, pe Cronos, să-şi mutileze tatăl, dar înainte de a-l mutila, Uranus aruncă asupra lui Cronos un blestem care spunea ca şi el va fi nimicit de unul dintre fii lui. Din picăturile de sânge scurse de la Uranus, care au căzut pe pământ şi l-au fecundat, s-a născut o nouă generaţie de copii: eriniile, giganţii şi nimfele. După mutilarea lui Uranus, Geea s-a unit cu celălalt fiu al ei, Pontus, şi a zămislit o serie de divinităţi marine, printre care se numărau Ceto, Nereus şi Thaumas.
Domnind asupra universului, Cronos speriat de blestem, se dovedeşte însă la fel de tiran ca şi tatăl său. Atunci Geea hotărăşte să-l nimicească şi pe el. Cronos se unise de mai multe ori cu sora sa Rhea, şi avusese cu ea mai mulţi copii, pe care însă îi înghiţise pe rând. Când a fost să-l nască pe Zeus, ca să-şi scape copilul de furia tatălui, Rhea a cerut sprijinul Geei. Aceasta i-a dezvăluit voia destinului: Zeus avea să supravieţuiască şi să-şi doboare tatăl, cu sprijinul titanilor. Cu ajutorul Geei, Rhea reuşeşte să-l înşele pe Cronos şi să-l ascundă pe Zeus. Mai târziu, când Zeus ajunge să conducă destinele lumii, Geea, nemulţumită şi de cârmuirea lui, dă naştere – unindu-se de data aceasta cu Tartarus – unor fiinţe monstruoase: Typhon şi Echidna. Typhon le declară război zeilor, care mult timp sunt înspăimântaţi de forţa lui uriaşă. Din unirea Gheei cu Poseidon s-a născut Anteu.
Tot Geei îi sunt atribuiţi – după diferite versiuni – numeroşi alţi copii monstruoşi, printre care: Antaeus, Caribda, harpiile, etc. Într-o perioadă mai târzie Geea trece drept mama tuturor zeilor şi ulterior cultul ei se identifică fie cu cel al zeiţei Demeter, fie cu cel al Cybelei. În mitologia romană Geea poartă numele de Tellus.

Zeii greci-Eros

Eros, în mitologia greacă, zeul iubirii (Cupidon sau Amor în mitologia romană). Era fiul lui Hermes (Ares sau Zeus) şi al Afroditei (Venus), şi frate cu Anteros. Sub înfăţişarea unui copil frumos, uneori înaripat, se ascundea un zeu temut. Cu săgeţile lui care nu greşeau niciodată ţinta, Eros semăna chinurile mistuitoare ale dragostei atât printre zei, cât şi în rândul muritorilor. Însăşi Afrodita se ferea de fiul ei cel capricios şi necruţător.
Figura zeului Eros apare în numeroase episoade legate de Heracles, Apollo, Zeus, etc. Cel mai cunoscut în constituie însă dragostea dintre Eros şi Psyche.

Zeii greci-Eris

Eris (Ἔρις) este reprezentarea feminină a discordiei. Împreunându-se cu Zeus, a născut-o pe Ate, zeiţa crimei. La nunta zeiţei Tethis, unde nu a fost invitată, Eris a aruncat un măr vrăjit pe care era scris cu litere de aur inscripţia: “Celei mai frumoase” (de aici a luat naştere sintagma “mărul discordiei”), rivalizându-le astfel pe Hera, Atena şi Afrodita. Romanii o numeau Discordia. Este sora lui Ares. Mai târziu este alungată din Olimp.

Zeii greci-Dionis

Dionis (în greacă Διόνυσος Dionysos) era în mitologia greacă zeul vegetaţiei, al pomiculturii, al vinului, al extazului şi fertilităţii, denumit la romani şi Bacchus sau Liber. Era de asemenea poreclit Bromius, la orfici Lyaeus etc. Dionis era una dintre cele mai importante divinităţi cunoscute în vechime, al cărei cult era răspândit în întreaga lume. Dionis era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui teban Cadmus şi a Harmoniei. Se număra deci din cea de-a doua generaţie de zei olimpieni. Semele îşi găsi sfârşitul datorită geloasei Hera, care o determinase să-i ceară lui Zeus să i se arate în ipostaza sa zeiască. Zeus i-a apărut într-adevăr, înconjurat de fulgere şi tunete, şi i-a cauzat astfel moartea. Zeus a reuşit totuşi să-şi salveze copilul încă nenăscut şi l-a cusut în propria lui coapsă, de unde îl zămisli apoi pe Dionis. Astfel, Dionis este cunoscut drept zeul “care s-a născut de două ori”. Ca să-şi ferească copilul de Hera, Zeus l-a ascuns în casa regelui Athamas şi a soţiei acestuia, Ino. Acolo Dionis a trăit îmbrăcat în haine femeieşti pentru a nu fi recunoscut, dar a fost descoperit de Hera şi, drept răzbunare, minţile lui Ino şi lui Athamas au fost luate. Atunci Zeus îl încredinţează pe Dionis prin intermediul lui Hermes nimfelor de la Nisa, mai târziu lui Silen. Ajuns adult, el a luat parte la lupta zeilor cu giganţii, în care l-a ucis pe Eurytus cu tirsul său, un toiag încununat de conuri de pin. Conform legendelor, şi-a propagat el însuşi cultul, ducându-l din Tracia în întreaga lume, ajungând în Egipt, Siria, Frigia şi, în sfârşit, în India. Pe muritori, zeul îi învaţă să cultive viţa de vie. În plus, el avea darul de a face să ţâşnească din ţărână lapte, miere şi vin, spulberând cu acestea grijile oamenilor. Faţă de cei care i s-au împotrivit s-a arătat crud, luându-le minţile (ca în cazul regilor Lycurg şi Pentheus), sau transformându-i în delfini (ca, de exemplu, pe piraţii tirenieni care doriseră să-l ia ostatic în drumul lui spre India). Pe insula Naxos Dionis a găsit-o pe Ariadne, abandonată de către Tezeu, şi a luat-o de soţie. Se spune despre Dionis că a coborât până la urmă şi în Infern ca să-şi salveze mama. Hades s-a lăsat înduplecat, astfel încât Dionis a putut să o aducă pe Semele în Olimp. Dionis a reuşit să-l aducă în Olimp şi pe Hefaistos, fiul infirm cu care se ruşina Hera. Însoţitorii lui Dionis erau silenii, satirii şi nimfele. Menadele, tiadele şi bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, încununate precum zeul însuşi cu iederă sau frunze de viţă de vie şi purtând tirsuri împodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o viaţă sălbatică, vâna animalele pădurii şi le devora crude. Chiar şi Dionis lua câteodată înfăţişarea unui animal, de cele mai multe ori cea a unui ţap sau a unui taur. Eliade îl identifică de aceea pe zeu cu “Străinul din noi înşine, temutele forţe antisociale pe care le dezlănţuie patima divină”.

Zeii greci-Demetra

Demetra (greacă: Δημήτηρ) era în mitologia greacă zeiţa agriculturii şi a roadelor pământului. Era fiica lui Cronos şi a Rheei şi aparţinea generaţiei olimpienilor. Demetra a avut cu Zeus o singură fiică, pe Persefona, de care era strâns legată atât în ceea ce priveşte cultul cât şi legenda. În timp ce culegea pe un câmp flori, pământul a înghiţit-o pe Persefona; ea a fost răpită de unchiul ei, Hades, care a dus-o cu el în Infern. Zadarnic a căutat-o îndurerată Demetra nouă zile şi nouă nopţi, cutreierând lumea în lung şi-n lat. Nimeni nu-i ştia de urmă. Într-un târziu, Demetra a aflat de la Apollo de soarta fiicei sale. Cuprinsă de jale, Demetra părăseşte atunci Olimpul şi jură să nu-şi reia îndatoririle divine şi locul în rândul zeilor, decât în ziua când îi va fi înapoiată Persefona. Rătăcind pe pământ, după multe peregrinări, ajunge la Eleusis şi zăboveşte o vreme mai îndelungată la curtea regelui Celeus. Între timp, cum pământul nu mai rodeşte şi holdele se usucă, Zeus îl trimite pe Hermes să i-o aducă înapoi pe Persefona. Dar reîntoarcerea fiicei la mama ei nu mai este posibilă. Ascalaphus a văzut-o pe Persefona cum s-a înfruptat în Infern dintr-o rodie. În felul acesta ea s-a legat, o dată pentru totdeauna, de lumea subpământeană. Mânioasă, Demetra îl transformă pe Ascalaphus, singurul martor al sacrilegiului comis, în bufniţă. Persefona însă trebuie să rămână alături de Hades. La insistenţele lui Demetra se ajunge totuşi la un compromis: şase luni din an Persefona va sta alături de soţul ei în regatul subpământean şi şase luni le va petrece pe pământ, lângă mama ei. Reîntoarcerea pe pământ a Persefonei era însoţită de venirea primăverii, de renaşterea naturii şi de plenitudinea verii. Absenţa ei era marcată de ariditate, de anotimpul trist al iernii în care Demetra ducea dorul fiicei sale. În mitologia romană Demetra purta numele de Ceres, o veche divinitate cu care a fost asimilată.

Zeii greci-Atena

Atena (greacă: Αθήνα, Athina,Τριτογėνεια, Tritogenia) era una dintre cele mai mari divinităţi ale mitologiei greceşti, identificată de romani cu zeiţa Minerva. Era zeiţa înţelepciunii, pe care grecii o mai numeau şi Pallas Athena sau, pur şi simplu, Pallas.
Atena era fiica lui Zeus şi a lui Metis. Zeus a înghiţit-o însă pe Metis înainte ca aceasta să nască, astfel că Atena a ieşit direct din capul lui Zeus, cu arme şi armură cu tot. În momentul când a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic, care a cutremurat cerul şi pământul. Atena era simbolul atributelor reunite ale părinţilor ei. Ea personifica forţa moştenită de la Zeus, îmbinată cu înţelepciunea şi prudenţa lui Metis. Zeiţă războinică, reprezentată cu coif, suliţă şi egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei Medusa, Atena a jucat un rol important în lupta împotriva giganţilor. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susţine, neputând uita jignirea adusă de Paris. Este cunoscută disputa dintre Atena şi Poseidon cu prilejul împărţirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie, consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din cei doi care-i va dărui bunul cel mai de preţ. Poseidon i-a dăruit calul, iar Atena măslinul, care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a câştigat în felul acesta întrecerea şi a devenit patroana cetăţii Athenae, care-i poartă de atunci numele.
Atena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meşteşugurilor, a literaturii şi a agriculturii, a oricărei acţiuni care presupunea ingeniozitate şi spirit de iniţiativă. Ea patrona viaţa socială şi cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunaţi în areopag şi apărătoarea lor în războaie.

Drumet prin Tara Beiusului(22)

Marcaj:Cruce galbena Cab. Padis – P-na Rotunda – versantul stâng al Pârâului Bradetanului – Pârâul Ursului – Izvorul Rece – Avenul Gemanata – Avenul Negru – Avenul Acoperit – Avenul Pionierilor; Lungime 7,5 km; Durata 2 h - 2 1/2 h Traseu pentru vizitarea formatiunilor carstice din platoul Lumea Pierduta.Dificultate redusa, accesibil iarna pe schiuri de tura. Poate fi parcurs si cu plecare-sosire din campingul Glavoi, accesul pâna la intrarea pe traseu facându-se pe drumul forestier de pe Pârâul Sec, durata de parcurgere fiind aproximativ aceeasi ca si de la Cabana Padis.

Drumet prin Tara Beiusului(21)

Marcaj:Triunghi rosu
Cab. Padis – P-na Rotunda – Ponor – Pestera Caput – Chei Caput – P-na Caput;Lungime 5 km; Durata 1 h 20 min
Rolul acestui traseu este de a lega între ele cele doua magistrale (Banda albastra si Banda rosie) care traverseaza Parcul Natural Apuseni, respectiv zona platoului Padis de zona Caput. Nota: vechiul traseu Triunghi rosu între Cab. Padis si satul de vacanta Vârtop devine magistrala Banda rosie.

Zeii greci- Artemis

Artemis (Ἄρτεμις) este, în mitologia greacă, zeiţa vânătorii, asimilată de timpuriu de către romani cu Diana, o veche divinitate de origine italică. Artemis, sora geamana cu Apollo, era fiica lui Zeus şi a Letonei (copila titanului Coeus si a titanidei Phoebe). La început a avut aceleaşi atribute cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi şi moarte printre muritori. Artemis îşi secondează fratele în numeroase acţiuni: îl însoteşte în exil atunci cand Apollo ispăşeşte pedeapsa pentru omorarea balaurului fabulos Python, chinuitorul mamei sale Letona, e alături de el în războiul troian, sprijinind oştirea grecilor ahei, participă împreună la uciderea celor 12 copii ai Niobei, muritoarea care a avut îndrazneala să o sfideze pe aceeaşi Letona, şi altele. Când Apollo ajunge să fie identificat cu Helios (Soarele), Artemis e identificată cu Selene (Luna). Mai târziu, Artemis capată atribute de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor şi a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiţă a vânătorii era înfătişată ca o fecioară sălbatică, singuratică şi care cutreiera pădurile însoţită de o haită de câini, dăruiţi de Pan, ucigând animalele cu arcul şi cu sagetile ei făurite de Hephaestus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toţi cei care încercau să se apropie de ea. Două întâmplări cumplite stau mărturie în acest sens. Prima se referă la Actaeon, un vestit vânător, care, zărind-o pe Artemis nudă, în timp ce se îmbăia, împreună cu nimfele, în apele unui râu, stârneşte mânia îngrozitoare a zeiţei, care îl transformă într-un cerb. Sub această înfăţişare, nefericitul cerb va fi sfâşiat de către propriii săi câini, pe muntele Cithaeron. A doua faptă a Artemisei se referă la uciderea gigantului Orion, care, îndrăgostit şi el de zeiţă, va avea o soartă la fel de crudă. După o altă versiune mitică, va fi omorât de fratele geaman, Apollon, ca pedeapsă pentru cutezanţa sa. După moarte, Orion va fi, totuşi, transformat într-o constelaţie, care îi poartă numele. Dacă, la rându-i, zeiţa încercă să se apropie de vreun muritor, iubirea ei era rece si stranie, ca în cazul păstorului, de o rară frumuseţe, Endymion, adormit veşnic, de către Zeus, pentru a se menţine mereu tânăr. Totuşi, din unirea lor semilucidă, în amorţirea somnului, Artemis va naşte 50 de fete (!).

Zeii greci- Ares

Ares era în mitologia greacă zeul războiului. Se număra printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului şi era fiul lui Zeus şi al Herei. Cu toate acestea, era dispreţuit de părinţii săi şi de către ceilalţi zei, mai ales de către Atena, datorită caracterului său violent, sângeros. În numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deşi era simbolul forţei războinice, brutale. În războiul troian, de pildă, la care participă luptând alături de Hector, el este rănit de către Diomede cu ajutorul Athenei şi silit să o ia la fugă. Când sare în ajutorul fiului său, care avea să fie ucis de Heracles, Ares e de asemenea rănit de către erou şi silit să se retragă. La fel, zeul trebuie să îndure uciderea fiicei sale, Penthesilea, fără să poată face nimic. De numele lui Ares e legat şi Areopagul, colina unde, la Atena, era locul unde se judecau crimele de natură religioasă. Se credea că la poalele acestei coline Ares l-ar fi ucis pe Hallirrhothius, fiul lui Poseidon, fiindcă voia să-i necinstească fiica, pe Alcippe. Adus de către Poseidon în faţa judecăţii zeilor, pe aceeaşi colină, spre a fi osândit pentru crima săvârşită, Ares a fost însă iertat. Dintre numeroasele episoade amoroase care i se atribuiau, era celebră legătura dintre el şi Aphrodita, legătură dată în vileag de către soţul acesteia, Hefaistos. La romani Ares era identificat cu zeul Marte.

Zeii greci- Apollo

Apollo (în mitologia greacă şi în mitologia romană) zeul zilei, al luminii şi al artelor, protector al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a Soarelui. Era numit şi Phoebus-Apollo. Era fiul lui Zeus şi al lui Leto. Pentru că Hera, din gelozie, îi refuzase lui Leto un loc unde să poată naşte, Poseidon a scos la iveală, din valurile mării, insula Delos. Acolo, după nouă zile şi nouă nopţi de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo şi pe Artemis.
Crescând miraculos de repede, la numai câteva zile după naştere, Apollo, al cărui arc şi ale cărui săgeţi deveniseră temute, a plecat la Delphi, unde a ucis şarpele Python, odinioară pus de Hera să o urmărească pe Leto şi care ulterior devenise spaima întregului ţinut. După aceea, Apollo a înfiinţat acolo propriul său oracol, instaurând totodată şi Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt provenea şi denumirea purtată de zeu, aceea de Pythius).
Un alt episod care i se atribuie era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Asclepios, iniţiat de centaurul Chiron în tainele medicinei, nu s-a mai mulţumit să vindece, ci a început să-i învie pe cei morţi. Acest fapt a atras asupra sa mânia lui Zeus, care l-a omorât cu trăsnetul său.
Îndurerat de pierderea lui şi neputând să se răzbune pe Zeus, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului său pe ciclopi, ucigându-i la rândul său, cu săgeţile lui. Singura vină a acestora era faptul că făuriseră trăsnetul lui Zeus. Drept pedeapsă pentru actul său necugetat, Apollo a fost osândit de Zeus să slujească timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El şi-a ispăşit pedeapsa păzind turmele lui Admetus.
Apollo a iubit numeroase nimfe şi muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene, Marpessa, Cassandra şi uneori chiar tineri ca Hyacinthus şi Cyparisus. Zeul era înfăţişat ca un tânăr frumos şi înalt, cu o statură zveltă şi impunătoare. Era reprezentat, uneori, cântând la lira. Atributele lui erau multiple: iniţial, Apollo era considerat ca o divinitate temută, răzbunătoare, care, justificat sau nu, răspândea molimi sau pedepsea cu săgeţi aducătoare de moarte pe oricine îi stătea împotrivă.
Era socotit totodată zeu vindecător, priceput în arta lecuirii, şi tatăl lui Asclepios. Avea darul profeţiei, de care erau legate numeroasele lui oracole. Dintre acestea, cel mai vestit era cel de la Delphi. Se spunea că, îndrăgostit fiind de Cassandra, fiica regelui Priam, Apollo ar fi iniţiat-o şi pe ea în această taină. Mai târziu, el a devenit zeul muzicii, al poeziei şi al artelor frumoase. Era înfăţişat, în această calitate, înconjurat de muze, pe muntele Parnassus.
Apollo era zeul invocat în călătorii de cei care navigau pe mare, care proteja oraşele şi noile construcţii. Se spunea că împreună cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cetăţii Megara, care fusese distrusă. În sfârşit, Apollo era considerat ca zeu al luminii (de aici şi epitetul de Phoebus) şi era identificat adesea cu însuşi Soarele.

Napoleon si Josephine

Napoleon si Josephine

In octombrie 1795, la varsta de 26 de ani, Napoleon Bonaparte, o intalneste intr-un salon parizian pe Josephine de Beauharnais. Tanara de 32 de ani, despre care se spune ca era frumoasa si extrem de bine primita de societate, il face pe acesta sa se indragosteasca de ea.

Napoleon rupe logodna pe care o avea cu Desiree Clary, viitoarea regina a Suediei si se casatoreste pe 9 martie 1796 cu Josephine, vaduva si mama a doi copii. Respectul de ambele parti, precum si pasiunea dintre ei, au fost cat se poate de reale, cu toate acestea cei doi si-au continuat si aventurile extraconjugale, privite ca oarecum normale de societatea franceza a acelor vremuri. Bonaparte a avut mai multe amante, printre care si Pauline Bellisle Foures, cunoscuta drept “Cleopatra lui Napoleon”.

Josephine a fost incoronata ca imparateasa a Frantei pe 2 decembrie 1804, cand Napoleon se autoproclama imparat al Frantei. In 1809, pe 15 decembrie, Josephine a acceptat sa divorteze deoarece nu a reusit sa mai faca alti copii iar Napoleon isi dorea foarte mult un urmas. Napoleon s-a casatorit pe 2 aprilie 1810 cu Marie Louise de Austria, cu care a avut un copil, Napoleon al II-lea, si a recunoscut alti doi copii nelegitimi.

Cu toate acestea, corespondenta extinsa intre Napoleon si Josephine demonstreaza ca afectiunea lui continua mult timp dupa separarea lor. Ultimele cuvinte ale lui Napoleon, inainte sa moara pe insula Sfanta Elena, au fost: “Franta. Armata. Capul armatei. Josephine”.

Drumet prin Tara Beiusului(20)

Marcaj:Punct galben  (Circuitul Galbenei): Cabana Padis – Poiana Ponor – Aven Bortig – Izbucul Galbenei – Cheile Galbenei – Poiana Florilor – Ghetarul Focul Viu – – Camping Glavoi – Cabana Padis; Lungime 19 km; Durata 10 h (sau 8-9 ore cu plecare si sosire din Campingul Glavoi) Traseu în circuit pentru vizitarea regiunii carstice deosebit de spectaculoase de la izvoarele Vaii Galbena. Traseu lung si obositor, cu portiuni cu dificultate ridicata, interzis iarna. Poate fi parcurs si cu plecare-sosire în campingul Glavoi.

Drumet prin Tara Beiusului(19)

Marcaj:Punct albastru
(Cetatilor Ponorului): Cabana Padis – Poiana Ponor – Vl. Cetatilor – Dolina I – Portal Cetatile Ponorului – Dolina II (optional) – Dolina III – Balcoane – Vl. Cetatilor – Camping Glavoi – Cabana Padis;Lungime 12 km; Durata 5 ore (sau 4 ore cu plecare si sosire din Campingul Glavoi)
Traseu în circuit care permite vizitarea celui mai spectaculos si grandios complex carstic din Muntii Apuseni – Cetatile Ponorului.Traseu pe alocuri cu dificultate ridicata, interzis iarna. Poate fi parcurs si cu plecare-sosire în campingul Glavoi.

Drumet prin Tara Beiusului(18)

Marcaj:Banda Galbena
Începe la locul de popas de la intersectia traseelor Punct galben (Circuitul Galbenei) cu deviatia Punct galben în cerc galben spre Piatra Galbenei – Pestera Neagra – Taul Negru – Ghetarul de la Barsa – – Depresiunea Balileasa – Cabana Padis;Lungime 7 km (plus 1,7 km din camping Glavoi la locul de popas); Durata 3 – 3 1/2 h
Traseu pentru vizitarea zonei carstice Groapa de la Barsa, o zona salbatica, cu numeroase doline si care adaposteste doi ghetari (Barsa si Zapodie). Zapada persista în aceasta depresiune pâna la sfârsitul lui mai.Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tura.

Drumet prin Tara Beiusului(17)

Marcaj:Cruce Albastra
Sat Pietroasa – Între Ape – Sat de vacanta Boga – Fata Plaiului – Fântâna Rosie – Saua Scarita – Sesul Padis – Cabana Padis; Lungime 22 km; Durata 5 – 5 1/2 h
Principalul traseu de acces cu piciorul înzona Padis – Glavoi. Dificultate medie la urcare, datorita pantei accentuate, în schimb usor de coborât în sens invers.Accesibil iarna pe schiuri de tura.

Drumet prin Tara Beiusului(16)

Marcaj:Triunghi galben
Cabana Padis – Vf. Magura Vânata – Vf. Magura Mica – Poiana Varasoaia;Lungime 8,5 km; Durata 3 h
Traseu de creasta în circuit (retur la Cab. Padis pe drumul auto) ce ofera largi privelisti asupra bazinului Padis si al Somesului Cald. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tura.

Ulise si Penelopa

Ulise si Penelopa

Povestea de iubire dintre Ulise si Penelopa este fascinanta prin modul in care cei doi au stiut sa pastreze dragostea vie de-a lungul anilor. Putine cupluri inteleg sacrificiul, precum aceasta pereche mitologica greceasca. Indragostit de frumoasa Penelope, Ulise o ia de sotie pe aceasta si au impreuna un fiu.

Izbucnirea razboiul troian ii desparte insa pe cei doi, Ulise fiind nevoit sa plece. Ei vor fi despartiti pentru o perioada foarte lunga de timp, aproape 20 de ani. Cu toate ca speranta revederii parea din ce in ce mai mica, Penelope refuza toate cele 108 cereri in casatorie, inima ei fiind daruita pentru vesnicie lui Ulise.

In razboiul troian, Ulise este cel care a avut ideea de a face calul de lemn cu care au reusit sa invinga Troia.

Ulise ii este si el foarte devotat Penelopei, el refuzand o frumoasa vrajitoare care ii ofera dragoste infinta si tinerete vesnica, si toate acestea doar pentru a se putea intoarce acasa la iubita lui Penelope si la fiul sau.