Misterul populatiei Dropa(3)

Straniul text in spirala indica faptul ca intentiile pacifiste ale “vizitatorilor” au fost prost intelese si ca numerosi dintre ei au fost vanati si ucisi de catre tribul Ham care traia in cavernele apropiate. Dupa spusele profesorului, una dintre liniile hieroglifelor indica urmatoarele: Cei din Dropa au coborat din mari in aparatul lor aerian. Barbatii nostri, femei si copii s-au ascuns in grote de zece ori inaintea rasaritului soarelui. Atunci cand la sfarsit au inteles limbajul semnelor celor din Dropa, au stiut ca noii veniti aveau intentii de pace… O alta sectiune exprima “regretul” tribului Ham pentru ca vasul si vizitatorii s-au prabusit in muntii atat de indepartati si dificil accesibili si ca nu existau mijloace de a contrui o noua nava pentru ca cei din Dropa sa se poata reintoarce pe planeta lor.
In anii care au urmat decoperirii primului disc, arheologii si antropologii au aflat mai multe despre regiunea izolata de la Bayan-Khara-Uula. Si multe informatii par sa ateste strania istorie povestita de discuri. In regiune circula o legenda care vorbeste de oameni mici, fragili cu fata galbena ce au sosit din mari acum foarte foarte mult timp. Acesti oameni aveau capuri mari, protuberante si corpuri plapande. Erau atat de oribili si respingatori incat au fost vanati calare de catre barbatii din triburile locale. In mod straniu, descrierea acestora corespunde celei a scheletelor descoperite in caverne de catre profesorul Cji Pu Tei.
Pe peretii grotelor arheologii au descoperit reprezentari primitive ale rasaritului Soarelui, ale Lunii, ale stelelor neidentificabile si ale Terrei. Toate erau legate prin linii si puncte. Ca si discurile, desenele din grota au fost datate ca avand o vechime de aproximativ 12.000 de ani. Grota a fost locuita intotdeauna de triburi semi-troglodite cunoscute sub numele de Ham si Dropa, oamenii avand o aparenta bizara. Fragili, subtiri, membrii tribului nu masurau mai mult de 5 picioare inaltime si nu erau tipici chinezi si nici tibetani. Originea lor rasiala, indica un expert, este un mare mister.
(va urma)

Brasov(Poarta Schei)-Saua Tampei-Poiana Stechil-Crucuru Mare-Poiana Ruia-Cabana Postavarul(Drumul Albastru)

. Brasov (Poarta Schei) – Saua Timpei – Poiana Stechil – Crucuru Mare – Poiana Ruia – cabana Postavarul (Drumul Albastru)



Marcaj: banda albastra Durata: 5 ore; in sens invers 3½ ore Caracteristici: moderat in orice anotimp


Traseul, denumit si “Drumul Albastru’ porneste de la Poarta Scheiului, una din porfile care inchideau cetatea medievala a Brasovului spre sud-vest.
Poarta Scheiului este situata la 300 m sud-vest de Biserica Neagra, la capatul liniei de troleibuz nr. 4 care porneste de la gara.
De la Poarta Schei (595 m altitudine) urcam pe aleea Filimon Sirbu, spre sud-est. Acest prim sector, pina in Saua Timpei, este numit Drumul Cavalerilor (sau al Calaretilor) deoarece era drumul de acces al cavalerilor medievali la cetatea Brassovia situata pe virful Timpei. In dreptul terenurilor de tenis Olimpia, in apropierea Bastionului Tesatorilor, se afla un stilp indicator de unde incepe marcajul. Parasim aleea asfaltata si urcam, la dreapta, pe un drum pietruit. Dupa citiva zeci de pasi incepe urcusul moderat pe o poteca larga, cu trepte si balustrada metalica, printre castani salbatici, artari, zade si fagi. Unindu-se cu poteca nemarcata care face legatura pe curba de nivel cu traseul nr. 7 Brasov – virful Timpa, traseul nostru coteste la dreapta (sud, apoi sud-vest) si urca pe dupa gradini pina intr-o poiana cu stilp indicator unde se afla o cruce de la sfirsitul secolului al XIII-lea. De aici cotim la stinga (sud-est) si dupa 10-15 minute de urcus moderat si puternic in serpentine scurte, printre pini si zade, ajungem la un stilp indicator situat la intersectia cu poteca nemarcata care vine din dreapta (sud-vest) urcind pe dupa gradinile din Schei, de la Crucea Musicoiului. Inca 3 minute de urcus si spre stinga se desparte o alta poteca nemarcata care face legatura din nou cu traseul nr. 7 (Brasov – virful Timpa). Peste 10 minute de la aceasta ramificatie ajungem in marginea poienii din Saua Timpei (Cutun), la 820 m altitudine. Urcind in continuare, spre sud-est, in Saua Timpei, se poate ajunge in drumul carosabil care urca din Valea Cetatii spre virful Timpa. Drumul Albastru coteste insa la dreapta (sud-vest), intrind din nou in padure. Urcind usor, ajungem pe culmea Gorita, unde un stilp indicator marcheaza un cot de 90° spre stinga (sud-est). Traseul se continua pe un drum de pamint – Calea cu Iarba – care urca din Saua Timpei. De aici traseul se indreapta spre sud-vest pe sau imediat sub culmea ingusta ce desparte Valea Scheilor (in dreapta) de Valea Cetafii (spre stinga) urcind si coborind in general usor. Dupa 45-60 minute de mers din Saua Timpei, prin padurea in care domina fagul, ajungem intr-un sector de largire al culmii, in Poiana Stechil, in mijlocul careia se inalta doi molizi. Aici este intersectat traseul nr. 5 (cruce albastra).
Din Poiana Stechil, Drumul Albastru se indreapta spre sud 200 m pe culme, pina la o bifurcatie cu stilp indicator. Pe poteca nemarcata care continua spre sud, pe culme, se poate ajunge in Valea cu Apa si la Pietrele lui Solomon. Drumul Albastru coteste insa usor la stinga, spre sud-sud-est, coborind pe un ogas scurt, apoi continua pe curba de nivel, si dupa 20 minute din Poiana Stechil (2 ore de la Poarta Scheii) ajunge intr-o inseuare ingusta la intersectia cu traseul nr. 9 Brasov – Poiana Brasov (marcat cu triunghi albcstru). In 5 minute strabatem sectorul comun al celor doua trasee, lasind in dreapta poteca marcata cu triunghi albastru. Traversam un piriu si urcam spre cumpana de ape dintre bazinele Vaii Cetatii si Vaii cu Apa. Dupa un urcus cu pante diferite, ocolim bazinul unui afluent al Vaii cu Apa, parcurgem citeva serpentine si ne indreptam pe curba de nivel spre sud-sud-vest pe culmea Crucurului -una dintre culmile principale ale Postavarului. In continuare, dupa ce este depasit un grup de stinci, poteca se indreapta brusc spre stinga (sud-est) urcind spre o inseuare unde este intilnit traseul nr. 31 (nemarcat) Brasov – Groapa lui Simion. Continuam spre sud-vest pe sub culmea impadurita si presarata cu stinci a Crucurului, cotim la stinga (sud) si ajungem in alta inseuare (l 330 m altitudine) la obirsia piriului Groapa lui Simion, afluent al Vaii cu Apa. Din culme se poate admira Piatra Mare (spre est), Muntii Baiului (sud) si virful Postavaru (sud-vest).
Din inseuare cotim la dreapta si urcam moderat spre vest, intii pe culme, apoi imediat in stinga ei (o intinsa suprafata din sud-estul Culmii Crucurului -versantul superior din stinga Lambei Mari – a fost defrisata in deceniul trecut, cu aceasta ocazie fiind taiati si unii din molizii cu marcaj). Culmea ingusta a Crucurului, alcatuita din conglomerate are mai multe proeminente rotunjite. Prima, pe care o intilnim la 20 minute de urcus de la obirsia Gropii lui Simion este virful Vama (1 428 m). Trecind peste Vama, traversam culmea ingusta si continuam in dreapta ei, prin padurea de molid, pentru a ocoli virful Crucuru Mare (l 435 m). Dupa citeva minute ajungem din nou in culmea principala intr-o inseuare unde a ramas fundatia unei vechi cabane forestiere. Urcam usor in stinga culmii (sector defrisat) si trecem pe linga o alta fundatie de unde poteca este inlocuita de un drum forestier de pamint. La ½ ora de la obirsia Gropii lui Simion ajungem intr-o inseuare cu stilp indicator (l 420 m altitudine), la intersectia cu pirtia de schi Familiar. Din acest punct Drumul Fa-militar coboara spre dreapta (nord-vest), in serpentine, in Poiana Brasov (vezi traseele de schi). De aici inainte pirtia Drumul Familiar se suprapune cu Drumul Albastru. Continuam spre sud-vest, urcind usor in stinga Culmii Crucurului, apoi pe curba de nivel si dupa 10 minute ajungem la un alt stilp indicator (l 440 m altitudine) care marcheaza intersectia cu traseul nr. 2 Brasov – cabana Cristianul Mare (marcaj – banda galbena). Continuind prin padure pe Culmea Crucurului spre sud, apoi spre sud-vest, parcurgem sectorul comun al celor doua trasee (nr. 2 si nr. 6), o adevarata alee. La 10 minute de la intersectie trecem pe linga stilpul indicator care marcheaza o intrare in traseul nr. 4 Poiana Brasov -Pestera de Lapte-refugiul Salvamont (punct albastru), iar dupa alte 5 minute, pe linga stilpul indicator (l 435 m altitudine) care marcheaza capatul traseului nr. 32 Timisu de Jos – Culmea Crucurului, marcat cu cruce albastra). La 150 de pasi spre sud de acest stilp indicator, poteca ingusta a traseului nr. 2 incepe sa urce pieptis versantul acoperit cu stinci de calcar al muntelui Rula pe cind poteca larga a traseului nostru (un drum de exploatare de pamint) continua inainte, spre sud-vest, urcind usor. In citeva minute ajungem in Poteca si Pirtia Sulinar (traseul nr. 33), deasupra Zidului Mare, in marginea de nord-est a Poienii Ruia (l 480 m altitudine). Traversam poiana spre sud-vest si in apropierea statiei inferioare a teleschiului Ruia, patrundem in pirtia de schi Drumul Rosu, urcind in serpentine pina in spatele cabanei Postavarul. Pe traseul 24 se poate urca la cabana Cristianul Mare si la virful Postavaru (sector nemarcat al Drumului Rosu) sau se poate cobori in Poiana Brasov (marcaj – cruce rosie). Pe traseul nr. 16 (banda galbena) se ajunge in Poiana Trei Fetite.

Brasov(Crucea Musicioiului)-Fantanita Popii-Poiana Strechi

 Brasov (Crucea Musicoiului) – Fintinita Popii -Poiana Stechil


Marcaj: cruce albastra Durata: 1¼ ora; in sens invers ¾ ora Caracteristici: usor vara, moderat iarna


Un acces comod la Crucea Musicioiului il realizam plecind din Piata Unirii (Prund) pe strada Coastei si in continuare pe strada Costitei din care, la dreapta, urcam pe strada Vrancei. La capatul ei cotim la dreapta (pe strada Curcanilor) pina la ultima casa urcind in continuare pe o poteca la Crucea Musicoiului (695 m altitudine).
Citiva metri mai sus de Crucea Musicoiului se afla un stilp indicator si poteca (venind dinspre Timpa, pe dupa gradini) pe care vom incepe urcusul, spre sud-vest. Poteca pietroasa urca usor printre pini, pe sub stinca din calcare “Piciorul Boului’. Cotind putin la stinga poteca urca in general lin, pe versantul stincos din dreapta Vaii Popii. Peste 15 minute (de la Cruce) ajungem intr-o poiana, la Fintinita Popii, unde se intretaie mai multe poteci nemarcate.
Imediat dupa izvor (amenajat de Societatea pajis-fenilor in 1930) traversam piriul si urcam usor pe partea stinga, prin padurea de molid. Spre obirsie poteca urca tot mai accentuat pina in culmea secundara unde intersecteaza o poteca nemarcata care coboara in Schei.
Traversam culmea si continuam sa urcam moderat prin padurea de fag cu molid. O serpentina scurta ne scoate pe alta culme secundara in Poiana Ograda (980 m altitudine). Din marginea ei poteca se indreapta brusc spre stinga angajindu-se pe un ogas, printre fagi si molizi. In continuare urcusul este mai lin si in 15 minute se ajunge in Poiana Stechil (l 027 m altitudine) situata pe prelungirea nordica a culmii Postavarului. Aici este intilnit traseul nr. 6 (banda albastra) Brasov – cabana Postavarul

2. 

Misterul populatiei Dropa(2)

Oamenii de stiinta au intors pe toate fetele descoperirea. Aceasta semana, intr-un fel, cu un disc pentru gramofon de varsta pietrei. In conturul sau, discul avea o gaura si striatii in spirala catre marginea sa. O privire mai atenta a aratat ca acestea erau de fapt o linie continua in spirala cu inscriptii si caractere. Obiectul s-a dovedit a fi o “inregistrare”. Dar in 1938 nimeni nu poseda cheia acestui incredibil mesaj. Discul a fost arhivat printre alte obiecte descoperite in zona. Nimeni nu stia semnificatia sa.
La Pekin, numerosi experti au incercat sa traduca, timp de 20 de ani, hieroglifele misterioase, insa totul a esuat. Pana la urma, un profesor, doctorul Tsun Um Nui, a spart codul si a inceput sa descifreze “razele vorbitoare” si a permis realizarea catorva implicatii extraordinare revelate de disc. Concluziile profesorului chinez au fost atat de uluitoare incat au fost imediat suprimate. Academia de Preistorie din Pekin i-a interzis sa-si publice descoperirile.
Doi ani mai tarziu, in 1965, profesorul si colegii lui au obtinut permisiunea de a-si dezvolta teoria. Titlul sau, destul de intrigat este: Textul cioplit privind vasele spatiale care, conform discurilor, au aterizat pe Terra acum 12000 de ani. Inregistrarile (mai tarziu au fost gasite 716 discuri cioplite in aceeasi grota) povesteau istoria surprinzatoare a sondei spatiale cu locuitori de pe alta planeta care s-a prabusit in zona muntoasa de la Bayan-Khara-Uula.

(va urma)

Poiana Brasov(hotel Poiana Ursului)-Poiana Drester-Pestera de Lapte-refugiul Salvanont

 Poiana Brasov (hotel Poiana Ursului) – Poiana Drester – Pestera de Lapte – refugiul Salvamont
Marcaj triunghi albastru  Durata:2 ore; in sens invers, 1½ ora Caracteristici: moderat vara, dificil iarna
Pornim din intersectia de linga hotelul-restaurant Poiana Ursului (l 020 m altitudine) spre est, pe drumul betonat marcat cu triunghi albastru (traseul nr. 9) si cruce rosie (traseul nr. 3, care se desparte spre stinga intr-un luminis). Continuam urcusul pe un drum pietruit pina in apropierea unei cariere de calcar in exploatare (atentie!) pe care o ocolim prin stinga ajungind la o noua bifurcatie. Spre stinga coboara in Brasov traseele nr. 2 (banda galbena) si 9 (triunghi albastru). De aici incepe marcajul banda galbena pe care-l urmam spre dreapta urcind pieptis pina in Poiana Drester (la 1 300 m altitudine). Traseul numarul 2 se indreapta spre cabana Cristianu Mare. Continuam drumul spre dreapta (nord) pe poteca marcata cu punct albastru si ajungem pe versantul foarte puternic inclinat care domina Poiana Brasov. Urmarind in general curba de nivel, traseul se indreapta spre sud intersectind o poteca nemarcata ce coboara pe traseul pirtiei de Slalom special (nu o recomandam din cauza sectorului abrupt cu grohotis mobil din partea superioara). In citeva puncte se deschide spre dreapta o larga perspectiva care cuprinde in prim plan Poiana Brasov apoi intinsa depresiune a Brasovului si Muntii Piatra Craiului, Poiana Marului si Persani. La 15 minute din Poiana Drester se ajunge in dreptul intrarii in Pestera de Lapte (l 350 m altitudine). Pestera are o lungime de 175 m si o denivelare de circa 10 m, denumirea sa provenind de la “laptele de pestera’ care o acopera in cea mai mare parte. Traseul se continua in urcus usor prin padurea de molid (marcaj punct albastru) spre sud-vest pina la o bifurcatie cu stilp indicator (l 420 m altitudine). Spre stinga (sud) se urca in culmea Crucurului fiind intersectate traseele 2 si 6, deasupra bazinelor Lam-bei Mari si a Padinei Timpa. Urmind poteca din dreapta (sud-vest) traversam doua culmi secundare si coborim puternic o portiune scurta ajungind la refugiul Salvamont (l 350 m altitudine). La citiva metri mai jos de refugiu se gaseste stilpul indicator din marginea potecii Sulinar care urca de-a lungul pirtiei de schi cu acelasi nume (traseul nr. 33 – Poiana Brasov – poteca Sulinar – Poiana Ruia).

3.Poiana Nisipului-Stana Navri-Poiana Brasov(hotel-restaurant Poiana Ursului)

3. Poiana Nisipului - Stina Navri - Poiana Brasov (hotel-restaurant Poiana Ursului) Marcaj: cruce rosie Durata: 1 ora; in sens invers, ¾ ora Caracteristici: usor vara, moderat iarna Poiana Nisipului (sau Poiana lui Ghet) este situata in lunca Oabanului de Jos (afluent al Vaii Scheilor) la 860-970 m altitudine. Aici se poate ajunge in 11/4 ora pe Drumul Galben (traseul nr. 2, banda galbena), pornind de la bufetul Piatra (extremitatea sudica a cartierului brasovean Schei, capatul autobuzului 19), pe drumul forestier care urca la Pietrele lui Solomon. Strabatindu-se poiana, in marginea ei estica se intilneste un stilp indicator care marcheaza intersectia Drumului Galben (traseul nr. 2) cu o poteca (un vechi drum de care) ce se indreapta pe Valea cu Apa spre Poiana Brasov. Din Poiana Nisipului in sus poteca a fost marcata cu cruce rosie. La 25 m sud-est de stilpul indicator din marginea Poienii Nisipului pe un molid, linga piriu, se afla tabla indicatoare de unde incepe marcajul cruce rosie. Dupa traversarea piriului cotim la dreapta (sud-vest) parasind Drumul Galben si incepem sa urcam moderat prin padurea de brad pina in culme, pe care o traversam urcind lin. Ocolim larg obirsia unui piriu (afluent din stinga al Oabanului de Jos) si dupa un urcus moderat prin padurea de brad cu fag traversam o alta culme ingusta. Au trecut 20-30 minute de la Poiana Nisipului si am ajuns la 1 040 m altitudine, in apropierea locului denumit Stina Navri (100 m vest de culmea ingusta). In prezent nu exista stina dar locul a pastrat denumirea consemnata pe harti inca din a doua jumatate a secolului trecut. Dupa un scurt coboris usor incepem sa urcam lin culmea larga si prelunga (orientata est-vest) care desparte Oabanul de Jos de cel de Sus. Coborim usor in valea Oabanului de Sus, la confluenta a doua vilcele unde se intersecteaza mai multe poteci nemarcate. Urcind pe poteca de pe vilceaua din dreapta (150 m spre sud) se poate ajunge la cariera de linga trambuline, in traseul nr. 9 marcat cu triunghi albastru; pe vilceaua din stinga (150 m spre sud-est) se poate ajunge in apropierea poienitei in care Drumul Galben (traseul nr. 2 marcat cu banda galbena) se desparte de traseul nr. 9, urcind spre cabana Cristianul Mare. Traseul nostru, bine marcat, dupa ce traverseaza Oabanul de Sus coteste la dreapta (spre vest), coboara usor apoi urca prin padurea de molid si dupa 5 minute de la traversarea piriului ne conduce intr-un luminis cu stilp indicator, la capatul unui drum betonat. Ne aflam la intersectia cu traseul nr. 9 (triunghi albastru), in imediata apropiere a unei pajisti largi - pirtia de aterizare a trambulinelor. Din acest punct (l 075 m altitudine) spre stinga (sud-est) se poate ajunge in Brasov (traseul nr. 9), se poate urca la cabanele Cristianul Mare sau Postavarul (traseul nr. 9, pina la intersectia cu traseul nr. 2, Drumul Galben, apoi pe acesta in sus); se poate urca la Pestera de Lapte (traseul nr. 4 marcat cu punct albastru din Poiana Drester). Traseul nostru, marcat cu cruce rosie, continua insa spre dreapta (nord-vest, apoi vest), coborind usor pe drumul betonat. Drumul trece pe linga hotelul Intim si vilele Rindunica si Doina (in stinga) apoi pe linga noul grup de productie si grupul social al O.N.T. Carpati, hotelurile Alunis si Ruia (in dreapta) si dupa 10 minute de la capatul drumului betonat ajungem la intersectia de linga hotel-restaurantul Poiana Ursului (l 020 m altitudine) in Drumul Vechi al Poienii (traseul nr. l, banda rosie). Spre stinga (sud-vest) dupa 200 m se ajunge la Complexul comercial Mercur, iar dupa alte 200 m la capatul liniei de autobuz 20 (Brasov - Poiana), in apropierea restaurantului Capra Neagra. Mergind inainte (vest) ajungem in Drumul Nou al Poienii, linga hotelul-restaurant Alpin, la capatul noii sosele ce coboara spre Brasov (capatul traseului nr. 29, Cristian-Poiana Brasov, marcat cu triunghi rosu). La dreapta (nord) se poate cobori in Brasov (in Schei), trecind pe linga cabana si popasul Zimbrul (traseul nr. 1, banda rosie).

Misterul populatiei Dropa(1)

In urma cu 6000 de ani, un vas spatial ar fi aterizat in regiunea Bayan-Khara-Uula (intre China si Tibet) si n-ar mai fi putut pleca din cauza lipsei de “carburant”. Triburile locale nu i-au acceptat pe acesti extraterestri si i-ar fi masacrat aproape in totalitate. Extraterestrii supravietuitori ar fi lasat urme ale trecerii lor in doua triburi: Ham si Dropa. Membri acestor triburi sunt fiinte fragile care ating aproximativ 1,30 m inaltime si care pana in zilele noastre au rezistat la orice tentativa de clasificare etnica, fiind un amestec intre naufragiatii din spatiu si indigeni.
Din inaltimile muntilor Bayan-Khara-Uula, la frontiera dintre China si Tibet, o echipa de arheologi a efectuat o cercetare extrem de detaliata a unei serii de grote conectate intre ele. Interesul oamenilor de stiinta a fost excitat de descoperirea unei serii de morminte aliniate, continand scheletele unei rase de oameni foarte stranie, avand corpurile fragile si capetele largi si supradezvoltate.
La inceput s-a crezut ca aceste camere au fost leaganul unei specii necunoscute de primate. Dar seful expeditiei, arheologul chinez profesorul Chi Pu Tei a ridicat firesc intrebarea: Cine a auzit de maimute care sa-si ingroape semenii? In timpul cercetarii scheletelor, un membru al echipei a dat peste un disc mare de piatra pe jumatatae ingropat in praful din solul grotei…
(va urma)

Brasov(bufetul Piatra)-Pietrele lui Solomon-Poiana Nisipului-Poiana Drester-Poiana Doamnei-Cabana Cristianul Mare

 Brasov (bufetul Piatra) – Pietrele lui Solomon -Poiana Nisipului – Poiana Drester – Poiana Doamnei – cabana Cristianul Mare


Marcaj: banda galbena; marcaj vechi, deteriorat in multe sectoare Durata: 4½-5 ore; in sens invers 3 ore Caracteristici: moderat vara, dificil iarna


Acest traseu, denumit Drumul Galben, are acelasi punct de pornire ca si traseele nr. 1 si 25 – bufetul Piatra, de la extremitatea sudica a cartierului brasovean Schei de unde pornim spre SV pe Valea Scheilor (Valea Morilor), pe drumul din stinga (cel din dreapta urca in Poiana Brasov – vezi traseul nr. 1). Trecem pe linga confluenta Vaii cu Apa (Valea Cheii) cu Oabanul si dupa 500 m de la bufetul Piatra drumul traverseaza Oabanul, cotind la stinga (nord-est). Urcusul se accentueaza, trecem pe linga un izvor si dupa 10 minute de la pornire ajungem intre stincile de calcar in care Valea cu Apa a sapat cheile Pietrele lui Solomon. Legenda spune ca regele Solomon ar fi scapat de urmaritori sarind cu calul peste prapastia strajuita de stincile care de atunci ii poarta numele. Dupa un prim grup de stinci valea se largeste, alcatuind un amfiteatru natural – intre Pietre (intre Chietri) – in care se desfasoara Serbarile Junilor din Schei. Chiar inainte de a intra in al doilea grup de stinci care inchide spre sud-est amfiteatrul, parasim drumul forestier pe care am urcat intre Pietre cotind la dreapta (sud-vest) pe o poteca care traverseaza o poienita (ramificatia nu este marcata), apoi urca moderat si puternic prin padurea de fag pina in culme (10 minute de la drumul forestier; 805 m alt.). Printre pomi se zareste Drumul Poienii (traseul nr. 1). Spre dreapta se poate ajunge la stinca in forma de turn denumita Bisericuta. Cotim la stinga (sud-est) pe poteca lata ce urca lin pe versantul drept al Oabanului si peste 1 O minute ajungem intr-un drum forestier, ramificatie a drumului parasit intre Pietre. Coborim lin pe acest drum pina la capatul sau, la o confluenta (890 m altitudine)[4]. In continuarea drumului forestier o poteca nemarcata urca in lungul Oabanului spre Poiana Brasov. Continuam traseul pe o vilcea de obicei lipsita de apa. In apropierea obirsiei urcusul se accentueaza si ajungind in culme o traversam si cotim in unghi drept spre stinga (SE), continuind sa mergem in general pe curba de nivel prin padurea de brad si fag de pe versantul drept al Oabanului de Jos. Coborind lin, poteca atinge firul vaii si in curind ajungem in Poiana Nisipului (30 minute de la capatul drumului forestier). Strabatind poiana asezata in lungul albiei Oabanului de Jos, in marginea de est intilnim un stilp indicator, la intersecta cu o poteca ce urca din Valea cu Apa spre Poiana Brasov. La 25 m de stilpul indicator pe un molid se afla o tabla indicatoare care marcheaza inceputul traseului nr. 3 Poiana Nisipului – Poiana Brasov (marcaj – cruce rosie).
Din Poiana Nisipului continuam sa urcam usor spre SE, in lungul vaii Oabanului de Jos, prin padurea de molid. In curind se ajunge la o confluenta, in apropierea Poienii lui Brinca (la inceputul acestui secol poiana se intindea pe ambii versanti ai Oabanului de Jos, dar acum ocupa o suprafata mica, in culmea din dreapta Oabanului, la 150 m est de confluenta). Continuam pe valea din stinga pe linga un izvor. Inca 5 minute de urcus spre sud si ajungem la intersectia cu traseul nr. 9 (triunghi albastru) care urca la Poiana Brasov din Valea Cetatii. Urmeaza un sector comun cu acest traseu pina in culme, apoi pe curba de nivel, spre sud-vest si dupa un scurt urcus pieptis ajungem intr-o poienita (1 110 m altitudine), unde traseele se despart. Inainte, spre sud-vest, continua traseul nr. 9 spre Poiana Brasov; Drumul Galben continua la stinga (sud-est) pe o vilcea seaca (o padina) puternic inclinata. Chiar la inceputul urcusului spre stinga se observa o poteca ce coboara in serpentine prin dreapta vilcelei – Drumul de schi Familiar. Dupa 15 minute de urcus parasim vilceaua, continuind pe versantul sau sting, puternic inclinat, prin padurea de molid. Dupa 30-45 minute din poienita in care am parasit traseul nr. 9 ajungem in Poiana Drester (l 300 m altitudine) in care din nou Drumul Galben intersecteaza Drumul Familiar. Asa cum arata indicatorul, poteca marcata cu punct albastru conduce spre Pestera de Lapte (traseul nr. 4).
Din Poiana Drester urmeaza un urcus puternic spre sud-vest si dupa 20-30 minute ajungem intr-un lumi-nis de unde continuam pe curba de nivel pina intilnim stilpul indicator care marcheaza intersectia cu Drumul Albastru spre cabana Postavarul (marcaj banda albastra). Sintem la 1 440 m altitudine in culmea Crucu-rului, culme principala a Postavarului si in fata noastra se deschide (spre est si sud-est) o larga perspectiva asupra Pietrei Mari. Urmeaza sectorul comun al celor doua drumuri (Drumul Galben si Drumul Albastru), pe culmea Crucurului, spre sud. Dupa 10 minute de la intersectie trecem pe linga stilpul indicator care marcheaza o intrare in traseul nr. 4 marcat cu punct albastru (Poiana Drester – Pestera de Lapte -refugiul Salvamont), iar dupa alte 5 minute pe linga stilpul indicator care marcheaza capatul traseului 32, Timisu de Jos – Lamba Mare – culmea Crucurului, (1 435 m altitudine).
In apropierea acestui stilp indicator Drumul Galben se desparte de Drumul Albastru. Deoarece bifurcatia nu este marcata cu indicator, iar Drumul Albastru este mult mai larg si mai circulat, dam citeva detalii pentru gasirea mai usoara a acestui punct: la 100 m sud de stilpul indicator (capatul traseului nr. 32, de pe Valea Lambei) intilnim ultimul molid (al treilea de la stilp) marcat cu banda galbena; 15 m mai departe din poteca larga se desprinde spre stinga poteca ingusta a Drumului Galben care incepe sa urce usor versantul vestic al muntelui Ruia. Drumul Albastru continua spre cabana Postavarul pe deasupra Zidului Mare (Pirtia Sulinar), prin Poiana Ruia (vezi traseul nr. 6). Nu departe de bifurcatie poteca Drumului Galben incepe sa urce pieptis versantul puternic inclinat, acoperit cu stinci de calcar, molidis tinar si zmeuris. Poteca neclara, cu multe variante, lipsa marcajului, versantul puternic inclinat al Muntelui Ruia sint elemente care confera dificultate acestui sector mai ales iarna. Odata cu depasirea sectorului cu molidis tinar poteca este buna, urcusul devine moderat, apoi chiar usor, iar pe molizi apare din nou marcajul. Dupa 30 minute din Drumul Albastru trecem printre doua stinci (doua mici turnuri din calcar) care alcatuiesc Poarta Doamnei. Strabatind poarta ajungem in Poiana Doamnei (l 610 m altitudine), intr-o larga inseuare situata la sud de Virful Ruia, acolo unde pirtia de schi Sulinar descrie o curba spre stinga. Din inseuare urcam spre sud, in lungul Sulinarului, trecem pe sub linia telecabinei si prin spatele statiei telegondolei si dupa 15 minute din Poiana Doamnei ajungem la cabana Cristianul Mare (1 710 m altitudine).
De la cabana Cristianul Mare se poate continua spre sud pe banda galbena spre Poiana Trei Fetite – Spinarea Calului – Predeal (traseul nr. 15), se poate urca spre est, in Virful Postavaru de unde se poate cobori pe Drumul Serpilor (traseul nr. 12) la Timisu de Jos, sau se poate cobori la cabana Postavarul (traseul nr. 24) si de aici mai departe in Poiana Brasov si Brasov (traseele nr. 6 si 24).

1 Brasov(bufetul Piatra)-Drumul Vechi al Poienii-Poiana Brasov(hotel-restaurant Sport)

1. Brasov (bufetul Piatra) – Drumul Vechi al Poienii -Poiana Brasov (hotel-restaurant Sport)

Marcaj: banda rosie. Marcaj rar, sters, dar drumul nu permite devierea de la traseuDurata: 1½ -2 ore; in sens invers, 1 oraCaracteristici: usor vara, moderat iarna

La bufetul Piatra, din apropierea cheilor Pietrele lui Solomon, se poate ajunge cu aufobuzul 19 (din Piata Unirii – pina la cap de linie), sau pe jos, strabatind vechiul cartier romanesc Schei pina la extremitatea lui sudica.

De aici (700 m alt.) incepem sa urcam pe drumul din dreapta, interzis circulatiei vehiculelor. Este vechiul drum principal al Poienii, utilizat de vehicule pina in 1966, cind s-a construit noua sosea care porneste din apropierea Casei armatei. Localnicii il mai numesc si Drumul Oabanului, dupa valea pe versantul careia urca (cursul superior al Vaii Scheilor, sau Valea Morilor). Dupa aproximativ 5 minute de la pornire traversam Valea Seaca in lungul careia, spre dreapta (sud-vest), urca in Poiana de Jos o poteca nemarcata. Drumul descrie o curba si imediat trece printr-un scurt sector din care se vad, printre zade si pini, cheile Pietrele lui Solomon. Dupa alte 5 minute ajungem la un stilp indicator de unde pornesc, la dreapta, spre vest, serpentinele Drumului lui Gunesch (sau Drumul Padurarului) – traseul nr. 25 (banda albastra). Chiar de la stilp (in stinga drumului), se poate cobori la un izvor (timp de parcurs 2 minute).

Continuind sa urcam pe Drumul Poienii, pe cealalta parte a vaii, printre molizi si fagi zarim o stinca din calcare cu aspect de turn, “Bisericuta’, inca 2-3 minute si ajungem in dreptul unui zid de protectie. La capatul zidului, in curba, se desprinde o poteca nemarcata pe care se poate ajunge mai repede, dar cu efort mai mare, in Poiana de Jos.

Odata cu depasirea serpentinelor strinse, cu ziduri de protectie, am parcurs sectorul cel mai dificil al traseului. Drumul continua sa urce, relativ lin, prin padurea de fag. Dupa 20-30 minute de la primul zid de protectie, la un cot al drumului, din stinga, apare poteca mentionata anterior. Din acest punct in citeva minute ajungem in fata cabanei si a popasului Zimbrul (fost Vinatorul), linga statia de autobuze a liniei 20, in sectorul de maxima apropiere dintre Drumul Vechi si Drumul Nou al Poienii. Sintem la 950 m altitudine, in marginea Poienii de Jos (Poiana Junilor, in acest sector).

Continuind urcusul pe Drumul Vechi, dupa 20 minute ajungem in Poiana de Sus (Poiana Mica), in dreptul hotelului Ruia si a centrului de echitatie. In curind se ajunge intr-o intersectie (l 020 m altitudine), alaturi de hotelul-restaurant Poiana Ursului, in curtea caruia se afla un coif zoologic. Din intersectie, spre dreapta (vest) se patrunde in Drumul Nou al Poienii, linga hotelul Alpin. La stinga (spre est) drumul trece printre citeva vile si ajunge la trambuline si cariera (traseele nr. 3, 4, 9). Continuind inainte, trecem pe linga complexul comercial Mercur, capatul liniei 20 (unde Drumul Vechi se intilneste cu Drumul Nou), restaurantul Capra Neagra si de aici spre stinga, dupa 15 minute de la hotelul Poiana Ursului, ajungem la hotelul-restaurant Sport (l 030 m altitudine). De linga restaurantul Capra Neagra se desface spre sud-est, in lungul pirtiei Bradul, traseul nr. 24 spre virful Postavaru, marcat cu cruce rosie.

Salâh Ad-Dîn Al-Ayyûbî-Saladin (1138 – 1193) Ep 11

Salâh Ad-Dîn a fost un om drept, care si-a fixat doua zile pe saptamana, luni si joi, pentru a primi si asculta plangerile supusilor sai. La aceste sedinte asistau si judecatorii si savantii sai in cursul carora sultanul acorda intaietate persoanelor lezate. Iar oamenii veneau la el de pretutindeni: mari si mici, bogati si saraci, barbati si femei. Oricine suportase o nedreptate stia ca dreptul sau va fi restituit de Saladin (care se arata suparat daca afla ca o persoana din anturajul sau incalcase drepturile cuiva, sau din familie ori dintre prietenii sai). Pentru el, dreptul era sacru. In plus, nu devenea furios daca era contrazis. Ierta si-i scuza pe cei care aveau curajul de a se pune cu el. Se stapanea intotdeauna.

El avea un curaj exemplar si nu se temea de moarte. In cursul uneia dintre expeditiile sale maritime, secretarul sau Al-Imâd Al-Asfahânî, cuprins de panica in timpul unei furtuni, i-a spus sultanului sau: „Mi-e teama. Cum de nu ti-e teama?” El l-a intrebat: „Care este cea mai frumoasa dintre morti?” Secretarul i-a raspuns: „Cea mai frumoasa dintre morti este moartea pe calea Domnului.” Saladin a declarat: „Acesta este obiectivul meu. Obiectivul meu este de a muri de cea mai frumoasa dintre morti. Nu vreau sa mor pe patul meu. Vreau sa mor de cea mai frumoasa dintre morti: moartea pe calea Domnului. Nu vreau sa mor lent de o sabie sau atins de o sulita sau atins de o sageata. Vreau sa fiu ucis pe calea Domnului.”

In timpul negocierilor tratatului de la Ramalah intre musulmani si cruciati, sultanul Salâh Ad-Dîn a cazut grav bolnav si a trebuit sa ramana la pat. El a murit la 4 martie 1193, fara mari averi. Este proba ascetismului sau si a puritatii sale.

-SFARSIT-

Salâh Ad-Dîn Al-Ayyûbî-Saladin (1138 – 1193) Ep 10

Dar Salâh Ad-Dîn a fost celebru si pentru toleranta si aspiratia sa pentru pace, un adevarat exemplu. Dupa ce a cucerit Ierusalimul, a tratat cu bunavointa cu cruciatii si si-a afisat compasiunea fata de locuitorii Orasului sfant.

Musulmanii au intrat fara pic de varsare de sange. In schimb, cruciatii, in 1099, au masacrat mii de musulmani, scaldandu-se in sange pana la genunchi. In ceea ce priveste subiectul celor 10.000 de musulmani care s-au refugiat in moscheea Al-Aqsâ la sosirea cruciatilor, Raymond d´Agiles ne-a lasat urmatoarea marturie: „A fost atat de mult sange raspandit in vechiul templu al lui Solomon, incat corpurile mortilor de acolo pluteau purtate in piata bisericii; se vedeau plutind maini si brate taiate care mergeau sa se intalneasca cu corpuri care le erau straine, in asa fel incat nu se putea distinge carui corp apartinea un brat care se vedea impreunat cu un trunchi. Soldatii – insisi care faceau acest carnagiu abia au suportat fumul care se ridica.”

Salâh Ad-Dîn si-a pregatit oamenii in lupta sa cu cruciatii. El a stiut sa creeze aceasta atmosfera plina de devotament in serviciul Islamului. El era un om de o mare pietate, cuprins de rugaciuni si de invocari ale lui Dumnezeu. Nu lipsea niciodata de la o rugaciune in moschee. Chiar si in ultima perioada a bolii sale, cand nu putea sa se mai duca el-insasi la moschee, il chema pe iman si rugaciunea era tinuta in cortul sau, in scopul de a nu lipsi de la rugaciunea obisnuita.

(va urma)

Salâh Ad-Dîn Al-Ayyûbî-Saladin (1138 – 1193) Ep 9

Din nefericire, moartea sa l-a impiedicat sa termine constructia. Aceasta a fost realizata mai tarziu in timpul domniei succesorului sau. Saladin a inconjurat Cairo si regiunile inconjuratoare cu un zid de 15 kilometri lungime si de 3 metri grosime, prevazut cu turnuri de aparare. Ruinele acestui zid exista. Sistemul administrativ a cunoscut sub domnia sultanului o perioada de stabilitate. Acesta a prezidat guvernul central in capitala si era secondat de un vice-sultan. Acest post a fost creat de Salâh Ad-Dîn in scopul de a putea fi inlocuit in timpul absentelor sale. Urma apoi Primul Ministru, insarcinat de a executa politica Statului. Apoi in fine ministerele sau divanele, ca Dîwân An-Nadhar, Ministerul Economiei si Finantelor, Dîwan Al-Inshâ; Ministerul Afacerilor externe, Dîwan Al-Iaysh, Ministerul Apararii, Dîwan Al-Ustûl, Ministerul Marinei, pe care Saladin l-a dezvoltat in cel mai inalt grad in scopul de a-i contra pe cruciatii care foloseau calea maritima pentru a ataca teritoriile musulmane.

El a acordat fonduri importante dezvoltarii divanului pe care l-a incredintat de altfel fratelui sau Al-Âdil. Flota musulmana a participat astfel la numeroase batalii navale pe coastele Egiptului si Palestinei. Gratie acestora el a putut sa respinga campania lui Renaud de Châtillon contra Meccai si Medinei.

Salâh Ad-Dîn a dezvoltat de asemenea fundatii sociale al caror scop era de a ajuta oamenii si de a-i sustine in fata vicisitudinilor vietii. El a anulat astfel taxele care se cereau pelerinilor care traversau Egiptul. Saladin a facut din moscheea Ahmed Ibn Tûlûn un azil pentru strainii maghrebini.

(va urma)

Salâh Ad-Dîn Al-Ayyûbî-Saladin (1138 – 1193) Ep 8

Prima sa opera remarcabila a fost consolidarea doctrinei sunnite in Egipt. In acest scop a edificat doua universitati care sa difuzeze invatatura sunnita: Universitatea An Nâsiriyyah pentru invatatura chafeita si Universitatea Al – Qamhiyyah pentru invatatura malekita. Aceasta din urma universitate poarta acest nume straniu facand aluzie la faptul ca ea oferea studentilor sai grau (qamh in araba) pe care il recoltau de pe pamanturile care le erau atribuite. Intre altele, Salâh Ad-Dîn a restrans posturile de judecator doar la chafeiti, ceea ce explica difuzarea doctrinei cafeite in Egipt si in imprejurimile sale.

Domnia lui Saladin a produs mai multi ganditori si oameni de stiinta printre care Al-Qâdî Al Fâdil (un fel de ministru de externe al sau care a fost foarte apreciat). Salâh Ad-Dîn il consulta asupra celor mai mici detalii militare si in istorie, amandoi dezvoltand Dîwân Al-Inshâ, adica un Minister al Afacerilor externe.

Dar Saladin s-a preocupat de asemenea de construirea zidurilor din jurul oraselor, de turnuri de aparare si de castele. Unul dintre cele mai faimoase vestigii este castelul Mont pe care l-a construit pentru a-si stabili aici guvernul, a-si caza armata si a face un loc puternic care ii va permite de a apara Cairo.

(va urma)

Salâh Ad-Dîn Al-Ayyûbî-Saladin (1138 – 1193) Ep7

Saladin, care jurase sa-l ucida pe seniorul de Kérak, Renaud de Châtillon, cu propriile sale maini, a refuzat sa-i fie servita apa. Intr-adevar, acest print cruciat incalcase toate tratatele efectuate intre Salâh Ad-Dîn si regatele cruciate. El nu a ezitat de a ataca caravanele pelerinilor care se indreptau spre Mecca si Medina. Intre altele, avea de gand de a conduce o campanie impotriva Meccai pentru a distruge Ka´bah, si contra Medinei pentru a dezgropa corpul Profetului din mormantul sau.

Doar vigilenta lui Saladin a facut de a se respinge aceste atacuri criminale contra locurilor sfinte ale Ierusalimului si Renaud de Châtillon sa nu poate sa-si atinga obiectivele. Impiedicandu-l pe Guy de Lusignan de a-i da apa lui Renaud de Châtillon, Saladin a declarat: „Este in obiceiurile noastre arabe si in nobletea noastra de caracter ca atunci cand captivul mananca si bea din hrana si bautura celor care l-au capturat, sa aiba viata salvata.” Prin asta, el intelegea ca nu dorea sa acorde acest privilegiu lui Renaud de Châtillon.

Atunci, sultanul s-a pus in fata seniorului de Kerak si i-a spus: „Iata ca-l razbun pe Mohamed, Profetul, de crimele tale.” Apoi i-a propus convertirea la Islam, care i-ar fi permis sa-i fie iertate greselile. Dar Renaud a refuzat. Salâh Ad-Dîn si-a tras sabia si l-a lovit la nivelul umarului, dupa care Renaud de Châtillon a fost luat de soldatii musulmani. Asistand la aceasta moarte, regele Guy de Lusignan nu s-a indoit nicio clipa ca va urma si el. Dar Salâh Ad-Dîn l-a asigurat: „Nu este in obiceiul regilor de a-i ucide pe regi. Cat despre acela «Renaud de Châtillon», el a depasit toate limitele si a avut indrazneala de a purta atingere Profetiilor lui Dumnezeu – pace si binecuvantare pentru ei.”
Saladin civilizatorul

(va urma)

Salâh Ad-Dîn Al-Ayyûbî-Saladin (1138 – 1193) Ep6

Europa a fost ingrozita cand a aflat ca musulmanii au pus stapanire pe Orasul Sfant. Regii europeni cereau razbunare. Imediat a fost pusa pe picioare una dintre cele mai redutabile cruciade, atat ca numar de oameni cat si ca material. Ea era compusa din trei armate: armata germana, armata franceza si armata engleza. Doua armate au ajuns la destinatie, in timp ce regele german s-a inecat traversand un fluviu din Asia Minora, provocand dispersia armatei sale.

Armata franceza, sub conducerea lui Philippe – Auguste, a reusit sa recucereasca Acra, in timp ce aliatul sau englez, sub comanda lui Richard Inima-de-Leu, a pus mana pe regiunea de coasta mergand de la Tyr la Jaffa, pregatind astfel calea recuceririi Ierusalimului. Totusi, tentativele de a cuceri Orasul sfant au esuat si Richard Inima-de-Leu a fost constrans de a cere un armistitiu. Acesta a fost semnat la 2 septembrie 1192 la Ramalah. El marca terminarea celei de-a treia cruciade.

Spiritul cavaleresc al lui Saladin
A doua zi dupa batalia de la Hattin, Saladin l-a adus in cortul sau pe regele Guy de Lusignan si pe fratele sau Amaury cat si pe printul Renaud de Châtillon. Sultanul i-a oferit regelui Guy un recipient de apa rece pentru a putea sa-si potoleasca setea. Apoi regele i l-a dat lui Renaud.

(va urma)

Motelul Unio-Cabana Lacul Sfanta Ana

Motelul Unio – Cabana Lacul Sfânta Ana

Marcaj: cruce albastră.

Lungimea traseului: în urcare 1, 1/2 h, coborâre 1 h.

Diferenţă de nivel: 430 m.

Distanţa de parcurs: 3,75 km.

Traseu practicabil tot anul, pentru toate categoriile de vârstă.

Pornim de la Motelul Unio de la graniţa judeţelor Harghita şi Covasna. De la Restaurantul Morii din Tuşnad Băi putem ajunge în 30 de minute la motel, sau putem să mergem pe şosea, cu automobilul, sau cu trenul până la Halta Cariera Carpituş. Drumul de la motel urcă prin pădurea rară de fagi, şi după 15 minute ajungem pe creasta care urcă spre vârf. Aici întâlnim un drum lat – vechiul drum militar – pe care urcăm spre stânga. Urmează o porţiune abruptă de 35°, care din fericire este destul de scurtă, poate fi depăşită în cel mult 10 minute. Ajunşi sus, continuăm drumul spre dreapta, apoi, urmând marcajul, iarăşi cotim spre stânga, pe un drum forestier care urcă Dealul Taţa. Urcăm relativ lin, apoi cotim spre est pe creastă şi ajungem într-o porţiune cu pădure foarte tânără, unde trebuie să fim foarte atenţi, să nu pierdem traseul. În curând ajungem la un drum forestier, care ne ajută în orientare, şi pe care urcăm spre stânga. După puţin timp părăsim drumul şi mergem mai departe pe o potecă, care urcă iniţial spre vest, apoi spre nord. Trecănd de şaua din spatele Vf. Taţa peisajul se schimbă, intrăm în pădurea de brazi care acoperă craterul Ciomatului. Aici, pe o mică poiană întâlnim traseul marcat cu linie albastră care coboară spre Bixad. De aici începem coborârea spre Lacul Sfânta Ana pe un drum forestier. După 10 minute pădurea de brazi se rarefiază. După ce ieşim din pădure vedem capela Sfânta Ana pe malul de vizavi. Urmăm marcajul cruce albastră, trecem în faţa capelei şi urcăm din crater la cabană.

Salâh Ad-Dîn Al-Ayyûbî-Saladin (1138 – 1193)-Ep.5

El a devenit astfel guvernatorul Egiptului. In 1182, a condus o a doua campanie in Siria si a reusit sa anexeze Alep si alte cateva orase siriene. Tot Nordul Siriei se afla in intregime sub controlul sau. Guvernatorul din Mossul s-a angajat fata de Salâh Ad-Dîn de a-i trimite ajutoare militare deindata ce acesta va avea nevoie. Aceasta lunga munca de unificare a frontului islamic a durat peste zece ani, din 1174 la 1186. In aceasta perioada, nu s-a putut consacra in intregime luptei contra cruciatilor.
Din victorie in victorie
An-Nâsir Salâh Ad-Dîn era totusi increzator in soliditatea frontului interior. El a trecut atunci la urmatoarea etapa: si-a consacrat toata forta si energia in razboiul cu cruciatii. Contra lor a purtat o serie de batalii si a repurtat multe victorii, in pofida infrangerii suportate cu cativa ani mai devreme la Ramalah. Aceste victorii au cunoscut apogeul in 1187 cu batalia de la Hattin. A fost o imensa batalie in cursul careia au fost capturati regele Ierusalimului, Guy de Lusignan, seniorul de Kérak, Renaud de Châtillon si alti mari generali cruciati.
Aceasta mare victorie a fost preludiul caderii succesive a oraselor si castelelor cruciate in mainile lui Salâh Ad-Dîn (Saladin). In acest mod a cazut castelul Tiberiade apoi au cazut orase precum Saint Jean d´Acre, Cesareea, Naplus, Arsuf, Jaffa, Beirut etc. Acum, calea era libera pentru a intra in Ierusalim. Orasul sfant a fost asediat pana la predarea sa. Saladin a intrat in el vineri 2 octombrie 1187, adica la 27 Rajab 583 din Hegire. A fost una din cele mai mari zile din istoria Islamului.
(va urma)

Salâh Ad-Dîn Al-Ayyûbî-Saladin (1138 – 1193)-Ep.4

Salâh Ad-Dîn nu avea prea multa experienta, dar a reusit in ceea ce a intreprins. A folosit mijloace inovatoare, preferand schimbarea pacifista si progresiva unei revolte brutale. El a pregatit indelung terenul tocmai pentru a nu intalni vreun obstacol. A avut o viziune profunda, bine fondata. El trebuia insa sa consolideze in Egipt doctrina sunnita, in scopul de a dobori mai usor dinastia fâtimida si sa eradicheze doctrina siita ismaelita. Pentru a realiza toate astea a avut nevoie de trei ani. A inlocuit judecatorii siiti prin sunniti si a construit numeroase universitati pentru a se invata sunnita. El a dat primul edict in prima vineri din luna de Muharram a anului 567 (septembrie 1171) in care nu se mai mentiona numele califului fâtimid, care era pe atunci bolnav la pat, ci numele califului abbâsid. Aceasta insemna de fapt caderea dinastiei fâtimide si rasaritul unei noi ere.
Constructia Unitatii islamice
Salâh Ad-Dîn si-a petrecut primii ani urmarind caderea dinastiei fâtimide si consolidarea noului Stat, a autoritatii si puterii sale. Aceasta era cu atat mai urgent cu cat dinastia fâtimida poseda inca multi prieteni fideli si cativa aliati care ii deplangeau detronarea si slabirea doctrinei ismaelite. Ei s-au opus atunci lui Salâh Ad-Dîn si au conspirat contra noului Stat nascut. Unul dintre cei mai mari dusmani era Imârah Al-Yamanî, din Yemen. Dar tulburarile au aparut repede la Assuan, unde a avut loc o tentativa de restabilire a dinastiei fâtimide. Toate aceste miscari de revolta au fost insa inabusite de Salâh Ad-Dîn.
Dupa moartea lui Nûr Ad-Dîn Mahmûd in 1174, lui Salâh Ad-Dîn, care conducea Egiptul in numele lui Nûr Ad-Dîn, i s-a oferit oportunitatea de a-si consolida si intinde autoritatea peste Siria, in scopul de a promova islamul si de a uni toate fronturile in fata amenintarii cruciate, de a elibera teritoriile ocupate de acestia. Astfel, el a profitat de un apel de ajutor lansat de un print din Damasc in 1174, pentru a se duce in capitala Siriei si pentru a controla, fara varsare de sange. A facut la fel cu Homs, Hamâh si Balabak, dupa care si-a declarat independenta fata de autoritatea lasata de Nûr Ad-Dîn pentru a se alatura califatului abbâsid care i-a conferit titlul de sultan.
(va urma)

Paraul Varghis-Poiana Mohos-Cabana Sfanta Ana

Pârâul Vârghiş – Poiana Mohoş – Cabana Sfânta Ana
Marcaj: triunghi galben.
Lungimea traseului: în urcare 2 h, în coborâre 1 1/2 h.
Diferenţă de nivel: 420 m.
Distanţa de parcurs: 5,5 km.
Traseu recomandat în toate anotimpurile, pentru toate categoriile de vârstă.
La ieşirea dinspre nord a staţiunii Băile Tuşnad, după 1,25 km – spre Miercurea-Ciuc – din şosea pleacă în dreapta un drum forestier străjuit de plopi, drumul forestier Vârghiş. O bună porţiune a drumului este practicabil şi cu autoturism. După 1,2 km drumul traversează valea pârâului, şi după alte 750-800 m, spre stânga pleacă drumul forestier Haramul Mare, care urcă până în valea pârâului Veress. De la bifurcaţie spre dreapta traseul marcat cu triunghi galben ajunge după 250 m într-o mică poiană. La marginea acestuia se află un mic refugiu vânătoresc. Cei care urcă cu maşina, pot să-şi lase vehiculul aici. Traseul urcă spre stânga, spre sus în pădurea umedă pe versantul vestic al Vf. Mohoş şi Haramul Ierbos. După 15 minute ajungem pe o poiană alungită, după care, după alte 15 minute de mers prin pădure, ieşim pe o altă poiană unde există şanse serioase să întâlnim căprioare sau cerbi. Pădurea de brazi lasă loc fagilor şi din dreapta şi stânga întâlnim o serie de poteci. Urcăm pe poteca marcată până la şaua dintre vârful Mohoş şi Ciomatul Mare. De aici poteca coboară lângă Tinovul Mohoş unde se uneşte cu traseul marcat cu punct roşu. De aici cabana Sfânta Ana se află la 1,5 km. Poteca urcă pe marginea Tinovului Mohoş, apoi traversează poiana Mohoş şi ajungem, în fine la Cabana Sfânta Ana.
Traseul nr. 6.

Baile Tusnad-Vf cetatii-Cabana Sfanta Ana-Muchia Lacului-Bixad

Băile Tuşnad – Vf. Cetăţii – Cabana Sfânta Ana – Muchia Lacului – Bixad
Marcaj: linie albastră; punct albastru până la Vf. Cetăţii. si
Lungimea traseului: urcare 4-5 h, coborâre 3 1/2-4 h.
Distanţa de parcurs: 14 km.
Diferenţă de nivel maximă: 560 m.
Traseul este recomandat pentru cei cu condiţie fizică bună. Practicabil tot anul.
Traseul porneşte din centrul staţiunii Băile Tuşnad, din parcarea centrală. Marcajul linie albastră urmăreşte şoseaua până la benzinărie, unde urcă spre dreapta spre “cantina nr. 5″, în ruine azi. Pe marginea pădurii începe poteca care urcă pe marginea pârâului Cetăţii printre stănci. După un urcuş abrupt de 45 de minute ajungem la o bifurcaţie, în care urmăm poteca din stânga, cea marcată. După alte 15 minute ajungem la marginea platoului Vârfului Cetăţii la drumul vechi care urca pe acesta.
Aici din poteca turistică marcată cu linie albastră se desprinde spre stânga poteca marcată cu punct albastru (Traseul nr. 4/A), pe care în decurs de 15 minute putem ajunge la Cetate. După ce ne întoarcem în şa, continuăm drumul pe poteca marcată cu linie albastră. După 150 m în stânga întâlnim drumul ce urcă de la pârâul Tisei. Mai departe urcăm prin pădurea bătrână spre sud, în şaua dintre vârfurile Ciomatului. După 8-10 minute traseul trece peste pârâul Cetăţii şi coteşte spre sud-est. Urcuşul este din ce în ce mai abrupt, cea mai dificilă porţiune fiind cea dintre Vf. Surduc şi Ciumatul Mare. Poteca ajunge în poiana din şaua dintre vârfuri, unde se întâlneşte cu poteca marcată cu cruce roşie care urcă din Băile Tuşnad. De aici cele două poteci au acelaşi traseu până la cabana Sfânta Ana. Traversăm campingul şi continuăm drumul pe marginea craterului pe o potecă care urcă lin. După 15 minute (1 km) ajungem la marginea pădurii, unde cotim 90° spre dreapta. Aici, pe Muchia Lacului beneficiem de o belvedere rară spre sud. Continuăm drumul prin pădure, unde întâlnim poteca care urcă de la Motelul Unio din Bixad, marcată cu cruce albastră.
După 20 de minute ieşim iarăşi din pădure, şi pe malul drept al pârâului Alsótó, pe câmp deschis continuăm drumul spre Bixad.
Traseele nr. 4. şi 4/A.