White's Gentlemen's Club (top-secret)

White’s Gentlemen’s Club                                                                                                                                


White’s este cel mai exclusivist club al gentlemenilor englezi. A fost fondat în 1693 de italianul Francesco Bianco (Francis White) pentru a vinde recent descoperita ciocolata fierbinte, dar in cele din urma a devenit un exemplu tipic (dar extrem de privat) al cluburilor de domni. Clubul este faimos pentru “cartea de pariuri”, in care membrii fac pariuri bizare. Cel mai faimos dintre aceste pariuri este un pariu de 3000 lire sterline pus doua picaturi de ploaie, care dintre ele ar aluneca prima de pe fereastra. De ce este acest club pe lista? Femeile sunt excluse complet de la aderare, asa ca publicul este deja injumatatit. In al doilea rand, barbatii care doresc sa se alature acestui club exclusivist pot face acest lucru numai in cazul în care sunt invitati de catre un membru care se bucura de sprijinul a alti doi membri. Daca nu esti un membru al familiei regale, sau nu esti extrem de influent in politica sau arte, este putin probabil sa vezi vreodata o invitatie in White’s Gentlemen’s Club 
www.cerceteaza.com

Metroul 2-Moscova(top-secret)

Metroul 2 din Moscova                                                

Metro-2 din Moscova se vrea a fi un sistem secret de linii de metrou care merg paralel cu sistemul public de metrou din Moscova. Se presupune ca sistemul a fost construit in timpul (sau incepand cu) conducerii lui Stalin si avea numele de cod D-6, folosit de catre KGB. Jurnalistii rusi au spus ca existenta lui Metro-2 nu este nici confirmata nici infirmata de catre Serviciului Federal de Securitate al Federatiei Ruse (FSB) sau de catre administratia metroului din Moscova. Lungimea retelei Metro-2 se zvoneste ca ar depasi chiar si pe cea a retelei “civile” (publice); se spune ca ar avea 4 linii si ar merge intre 50 si 200 de metrii adâncime. Se spune de asemenea ca ar conecta Kremlinul cu sediul FSB, aeroportul guvernulului de la Vnukovo-2, si un oras subteran din Ramenki, in plus fata de alte locuri de importanta nationala. Este inutil de adaugat faptul ca, pentru ca nimeni nu confirma existenta acestuia, este destul de greu de vizitat.

Metro-2 din Moscova se vrea a fi un sistem secret de linii de metrou care merg paralel cu sistemul public de metrou din Moscova. Se presupune ca sistemul a fost construit in timpul (sau incepand cu) conducerii lui Stalin si avea numele de cod D-6, folosit de catre KGB. Jurnalistii rusi au spus ca existenta lui Metro-2 nu este nici confirmata nici infirmata de catre Serviciului Federal de Securitate al Federatiei Ruse (FSB) sau de catre administratia metroului din Moscova. Lungimea retelei Metro-2 se zvoneste ca ar depasi chiar si pe cea a retelei “civile” (publice); se spune ca ar avea 4 linii si ar merge intre 50 si 200 de metrii adâncime. Se spune de asemenea ca ar conecta Kremlinul cu sediul FSB, aeroportul guvernulului de la Vnukovo-2, si un oras subteran din Ramenki, in plus fata de alte locuri de importanta nationala. Este inutil de adaugat faptul ca, pentru ca nimeni nu confirma existenta acestuia, este destul de greu de vizitat. 

www.cercetez.com

Introducerea tabacului la Deva

Introducerea tabacului la Deva                                                  


Este interesant de stiut cum a ajuns tutunul in Ardeal si in orasul transilvanean Deva.Se pare ca blestemata planta a fost adusa de catre solul turc Mehmet Aga in 16 iulie 1576 cand a ajuns la Alba Iulia,la curtea principelui Bathory Kristof(1576-1581) Mehmet Aga daruieste planta si semintele principelui si altor curteni.Tutunul ajuns in Ardeal ,in scurt timp isi face intrarea si in orasul Deva ,adus de catre nobilii ce sedeau la castelul Magna Curia.O descriere botanica a tutunului este facuta de catre carturarul Benko Jozsef,intr-o brosura, tiparita in limba maghiara la Sibiu in anul 1772.In cartulie se mentioneaza ca romanii numeau tutunul tabac dupa numele localitatii americane Tabaco unde a fost gasit in 1558 si adus in Europa de catre ambasadorul francez Jean Nicot,de la care a ramas si numele de nicotina,(drogul din tutun)Cu toate ca multe tari din Europa au oprit fumatul,obiceiul s-a raspandit tot mai mult.Este interesant de stiut ca o reglementare de oprire a fumatului,a existat in comuna Jeledinti din judetul Hunedoara.Conducerea comunei hotaraste interzicerea fumatului in anul 1698 ,deoarece exista pericolul de incendiu in comuna ,casele fiind inghesuite.                                                                                                           


08 februarie 2012                                                                                                                                              
George Acin

Gara Craciuneasa-Lelese-Cerisor-Craciuneasa(muntii Poiana Ruscai)

20. Gara Craciuneasa - Lelese - Cerisor - Craciuneasa                                                             

-TRASEU NEMARCAT-

Posibilitati de acces: de la Hunedoara, cu trenul pe linia îngusta spre Ghelari pîna la statia terminala (gara Craciuneasa) sau de la Hunedoara la Teliucul Superior - 5 km drum modernizat si în continuare 11 km drum nemodernizat pîna la Govajdia, de unde înca 2,5 km la gara Craciuneasa.                                                                                                                                                  

Distanta: 17 km                                                                                                                                                

Durata: 5-6 ore                                                    

Caracteristici: traseu prin ,,tara padurenilor" în zona de platou înalt, calcaros, din partea de est a Muntilor Poiana Rusca - valea Sohodolului si localitatile Lelese si Cerisor. Se parcurge fara dificultati. Diferenta de nivel: 260 m.

Prima parte a traseului este comuna cu traseul 19. De la gara Craciuneasa, trecem pe lînga marea cariera de dolomita si urmam drumul pe valea Nadrabului spre amonte. Dupa 1,5 km întîlnim drumul care, în dreapta noastra, coboara de la Cerisor (pe care ne vom întoarce), iar dupa înca 750 m lasam în urma, în stînga, drumul spre cariera de marmura Alun, care urca pe valea Poienitei (sau valea Pestisele). In continuare, valea cu aspect tipic pentru relieful carstic din zona de platou dolomitic se numeste valea Sohodolului. Peste 1,5 km ajungem la confluenta cu valea Alunului (la stînga noastra). La o distanta de 2,5 km de la aceasta confluenta, urcam în versantul vaii din dreapta noastra pe drumul spre Lelese. Dupa 1 km ajungem în satul de padureni situat pe platou. Pe strada principala cotim la dreapta pentru a parasi localitatea în directia nord-est, spre Cerisor. Drumul spre Cerisor strabate pe o distanta de 4 km una din regiunile cele mai tipice din zona platoului dolomitic. Dupa ce ocoleste Dealul cu Calea (765 m), punctul cel mai înalt al traseului, drumul intra în satul Cerisor. De la intrarea în sat, ne îndreptam catre sud-est (dreapta), spre partea estica a localitatii. Dupa 750 m, respectiv cu 150 m înainte de biserica, cotim pe o strada spre sud (dreapta) si parasim comuna în directia dealului Cerisor (759 m), pe care se afla exploatarea pentru talc. Dupa ce trece de lucrarile miniere, drumul coboara printr-o serpentina larga în valea Spînului, pe care ajunge dupa circa 1 km în valea Nadrab, la circa 1,5 km amontc de gara Craciuneasa.
Sursa:scritube.com

Gara Craciuneasa-Valea Sohodolului-Sohodol Sat-Alun-Poienita Voinii-Ghelari(muntii Poiana Ruscai)

Gara Craciuneasa - Valea Sohodolului - Sohodol Sat - Alun - Poienita Voinii - Ghelari                              

-TRASEU NEMARCAT-

Posibilitati de acces: de la Hunedoara, cu trenul pe linia îngusta spre Ghelari pîna la statia terminala (gara Craciuneasa) sau de la Hunedoara la Teliucul Superior, 6 km drum modernizat si în continuare 11 km drum nemodernizat pîna la Govajdia, de unde înca 2,5 km la gara Craciuneasa                                                                  

Distanta: 28 km                                                                

Durata: 8 ore                                                                                                                                        

Caracteristici: traseu în ,,tara padurenilor" prin zona de platou înalt din partea de est a Muntilor Poiana Rusca, valea Sohodolului, sapata în roci dolomitice. Traseu pe drum usor de parcurs, dar istovitor din cauza lungimii. Diferenta de nivel: 550 m.

De la gara Craciuneasa, urmam pe valea Sohodolului (cunoscuta în cursul inferior si sub denumirea de valea Nadrabului) drumul în amonte, lasînd în urma marea cariera pentru exploatarea dolomitei. Peisajul este tipic pentru vaile sapate în roci dolomitice din zona de platou a Muntilor Poiana Rusca: versanti abrupti cu stînci albe si cenusii care contrasteaza cu verdele vegetatiei si albastrul cerului. Dupa 1,2 km, în dreapta noastra, pe un afluent al vaii principale, urca drumul sprc satul Cerisor, cunoscut înca din trecut pentru exploatarile de talc si steatit. Denumirea localitatii pare sa-si aiba radacina tocmai în aceasta bogatie naturala si subsolului. In curînd trecem de un afluent pe stînga noastra (valea Poienitei sau valea Pestisele), pe care vine drumul de la cariera de marmura din Alun. La o distanta de 1,5 km, remarcam un alt afluent spre sud, valea Alunului, drumul vechi pe aceasta vale asigurînd în trecut accesul la localitatea Alun. Inainte de a ajunge la o confluenta situata la 3 km amonte de valea Alunului, în versantul din dreapta noastra, urca drumul spre Lelese, localitate de padureni situata tot pe platoul dolomitic si cunoscuta pentru exploatarile de talc. La confluenta mentionata, drumul spre Sohodol paraseste valea si continua pe culmea dintre cele doua ape. Dupa 600 m ajunge în zona de platou, unde urmareste un timp culmea si se îndreapta apoi pe curba de nivel spre satul Sohodol, situat la izvoarele vaii Sohodolului. Dupa ce ajungem în strada principala a localitatii, cotim spre stînga si urmam aceasta strada spre sud-vest. In curînd drumul începe sa urce si dupa 750 m iese din sat. Urcam în continuare lin pîna în dealul Boroslava Mica (1022 m), cel mai înalt punct din traseu. De aici drumul coboara 1,5 km pe culme spre sud-vest pîna în saua de la izvoarele vaii Vacarita (sub aceasta denumire este cunoscut cursul superior al vaii Sohodolului pe care am parcurs prima parte a traseului). Din saua mentionata, parasim drumul, care în continuare duce spre Vadu Dobrii, si ne îndreptam spre stînga, pe drumul de culme spre localitatea Alun. Pe o distanta de 1,5 km mergem pe o culme lata, fara padure, ocolind la sud bazinul vaii Vacarita. La nord de valea mentionata, zarim în curînd satul Sohodol, înghesuit între doua dealuri înierbate. Dupa ce trecem de dealul Curcubelu, coborîm spre satul Alun. De la intrarea în localitate unnam drumul spre dreapta, trecem de cariera de marmura Alun la iesirea din localitate si coborîm pe drumul carierei în valea Poienitei. Deasupra noastra, inspre sud, se afla satul Bunila. In continuare, mergem pe drumul carosabil lînga firul apei spre aval circa 800 m, pentru a urca apoi în versantul din dreapta noastra (sudic) pe un drum care ne scoate în drumul de culme dintre satele Bunila si Poienita Voinii, aproape de intrarea în Poienita Voinii. Trecem prin aceasta localitate de padureni cu o biserica mica în pozitie deasebit de pitoreasca, situata pe un dîmb din culmea îngusta de la iesirea din sat si continuam drumul spre Ghelari prin Ruda (pentru descriere, vezi prima parte a traseului 18). De la Ghelari putem coborî cu autobuzul la Hunedoara sau la motelul ,,Cincis".
Sursa:www.scribtube.com

Marturisire la nervi...

In timpul unei dispute, o femeie ii spune sotului ei: – Am fost nebuna cind m-am maritat cu tine! – Stiu, da’, cum eram indragostit la vremea aceea, nu am observat!

Comuna Ghelar-Vadu'Dobrii-Poiana Crivina-Ruschita(muntii Poiana Ruscai)

18. Comuna Ghelar - Vadu Dobrii - Poiana Crivina - Ruschita                                                                                                                                    

-TRASEU NEMARCAT-


Posibilitati de acces: din orasul Hunedoara, 18 km drum modernizat la Ghelar (autobuz) 

Distanta: 37,5 km                                                    

Durata: 10 ore                                                          

Caracteristici: traversarea prin partea de est si centrala a masivului Poiana Rusca cu strabaterea platoului înalt. Traseu usor de parcurs pe drum comunal si forestier, dar istovitor din cauza lungimii. Se poate realiza în doua etape, cu înnoptat în cort sau la localnici, în satul Vadu Dobrii. Nu prezinta dificultati de orientare. Diferenta de nivel: 500 m.

Comuna Ghelar, situata la altitudinea de 700-740 m, în extremitatea estica a platoului înalt din Muntii Poiana Rusca, este o localitate de ,,padureni" cu vechi traditii in minerit. In ultimul timp a devenit un important centru minier pentru exploatarea minereurilor de fier. Din punct de vedere arhitectonic, elementul dominant este o biserica monumentala care depaseste cu mult în înaltime toate cladirile comunale. Constructia bisericii a fost terminata cu un deceniu în urma. Din centrul comunei, coborîm pe strada principala spre sud în directia caminului cultural. Dupa 200 m, trecem prinîr-o zona de sa, din care la dreapta se desface drumul spre valea Retisoara, unde se afla vechea gara a trenului care lega în trecut exploatarea miniera cu furnalele de la Hunedoara. Din accasta sa se deschide spre stînga noastra prima vedere asupra peretilor ruginii ai carierei vechi, din care acum cîteva decenii se mai exploata minereul de fier. Dupa 500 m, înainte de a ajunge la cartierul nou, în dreptul unui indicator (spre Bunila), cotim pe o strada la dreapta, iar dupa înca 300 m, spre stînga. în curînd iesim din localitate si drumul începe sa urce lin spre dealul Mesteacanului. In. jurul nostru se deschide o priveliste din ce în ce mai larga asupra platoului Muntilor Poiana Rusca spre nord-est si asupra partii de sud-est a masivului în directia opusa. La vizibilitate buna, în ultimul plan, spre sud, se contureaza Muntii Retezat. Pe platou zarim spre nord-vest localitatile Plop, Cerisor si Lelese. înspre est, pe platforma de care ne separa valea Taului, se ridica" blocurile din cartierul nou al Ghelarului. De la Ghelari pîna la Vadu Dobrii drumul se mentine pe o distanta de 21 km pe culmea (,,piciorul") care urca aproape imprceptibil pîna în zona centrala a masivului. Dupa 2 km, de la Ghelari, trecem prin satul Ruda, a doua localitate de padureni de pe traseu. Continuam spre Vest drumul de culme care, dupa ce ocoleste un deal plat, coboara spre zona de sa în care se afla situat satul Poienita Voinii. La intrarea în localitate, remarcam pe culmea îngusta din dreapta drumului, într-o pozitie deosebit de pitoreasca, o bisericuta cu acoperis rosu de tigla. Dupa ce trecem de Poienita Voinii, drumul ocoleste pe la nord dealul Plesa, pentru a ajunge dupa 3 km în satul Bunila. Spre nord (la dreapta noastra) se afla valea Poienitei, sau valea Pestisele, dincolo de care se zaresc pe culme localitatea Alun si cariera în care se exploateaza marmura de Alun. Din dreptul dealului Plesa avem o frumoasa priveliste asupra vaii care separa cele doua sate de padureni si asupra numeroaselor terase amenajate în trecut de mîna omului în vederea asigurarii unui minim de teren cultivabil necesar traiului. Drumul traverseaza localitatea si continua pe culme spre Vadu Dobrii. Dupa 4 km, încep sa apara primele pîlcuri de padure si se contureaza o panta care marcheaza trecerea de la zona de platou înalt despadurita la zona muntoasa propriu-zisa, împadurita. în curînd ajungem la marginea zonei de padure compacta. Aici întîlnim pe dreapta drumul care vine de la satele Sohodol si Lelese. Cotim la stînga si urmam drumul în lungul marginii padurii. Peste 1,6 km ne aflam în dreptul vîrfului Muncelul (1149 m), cel mai înalt punct din traseu. în continuare, drumul coboara lin pe dealul Gruiului si ajunge dupa 1,5 km la Vadu Dobrii. La intrarea în localitate întîlnim pe dreapta ruinele statiei de funicular prin care în trecut era transportat minereul de fier la Ghelari. Vechile exploatari se afla la 350 m spre sud, pe versantul vaii Bîlii. Vadu Dobrii, una din putinele localitati din tara situate la peste 1 000 m altitudine, este asezarea de padureni cea mai înalta (în jur de 1100 m) din Muntii Poiana Rusca. Satul se întinde pe 3 km în lungul culmii despadurite a Gruiului. Denumirea asezarii pare a se explica prin pozitia ei lînga zona de colmatare (vad) cu lunca larga, a vaii Dobra. La iesirea din Vadu Dobrii spre vest se afla unul din nodurile principale ale cailor de comunicatie din interiorul masivului. Catre nord se desprind drumurile carosabile spre localitatea Dobra, pe valea Dobra (valea Batrîna), spre Hunedoara, pe valea Runcu si drumul de care pe culme spre Poiana Rachitele-Muncelul Mic. Inspre est coboara un drum forestier în valea Bîlii care duce spre Hasdau, iar spre vest continua prin lunca Vadului drumul catre Ruschita. Trecem pe lînga o mica fabrica de cherestea (gater) si coborîm în lunca larga a vaii Dobra (Lunca Vadului). Aici lasam la dreapta drumul carosabil spre Dobra si continuam drumul forestier pe Lunca Vadului în amonte. Dupa 700 m valea se bifurca. Aici parasim drumul forestier si urcam drumul vechi de care, pe culmea clintre cele doua ramificatii ale vaii. Dupa 0,5 km intram în padure si în curînd (1,5 km) ajungem într-o mica poiana pe cumpana de ape dintre bazinele vailor Dobra si Bordului. în continuare, drumul coboara pe un afluent al vaii Bordului, 2,5 km, pentru a ajunge la Poiana Crivina, situata în zona de bifurcatie superioara a vaii Bordului. De aici, urmam spre sud valea principala. In curînd drumul urca în versantul din dreapta al vaii, ocoleste un afluent al vaii Bordului si ajunge dupa 2 km în Poiana Mînjila, situata pc culmca ce coboara din vîrful Rusca. In continuare, drumul spre Ruschita este comun cu traseul 11, marcat cu semnul cruce rosie. Coborîm spre sud-vest în Valea Morii, unde întîlnim drumul forestier care ne conduce pe o distanta de 5,5 km la localitatea Ruschita (pentru descriere, vezi traseul 11 si în parte traseul 10).
Sursa:www.scritube.com

Club 33 Disneyland(top-secret)

Club 33                                                                                                                                                                          

Contrar credintei populare, Disneyland are licenta pentru a vinde alcool si aceatsa este folosita atunci cand locul se inchide publicului larg pentru a fi gazda petrecerilor private. Dar exista un loc in Disneyland in care este intotdeauna permisa vanzarea de bautura: Club 33. Club 33 este un club privat situat în inima sectiunii New Orleans din Disneyland. Oficial mentinut ca o caracteristică secreta a parcul tematic, intrarea in club este situata langa Blue Bayou Restaurant pe “33 Royal Street” cu usa usor de recunoscut datorita placutei cu numarul 33 gravata pe ea. Taxa pentru a devein membreu variaza intre 10 si 30 de mii dolari si calitatea de membru vine cu un loc de parcare oferit. Daca vrei sa te alături clubului trebuie sa ajungi la sfarsitul listei de asteptare care se intinde pe paisprezece ani.

Top locuri infricosatoare,bantuite(locul 6)

Locul 6                                                                                                                                                                      

Castelul lui Dracula din Transilvania. Pentru fantomele din castelul lui Dracula, ghidul de calatorie american se multumeste sa dea doar referinte literare, printre care si cateva fragmente din cartea lui Bram Stoker. Dovezi concrete ale unei sustinute activitati fantomatice in schimb nu. Locul 6 il ocupa insa castelul lui Dracula inaintea altora, probabil pentru faima castigata pe glob cu armata de filme sangeroase cu vampiri turnate la Hollywood, Dracula fiind unul dintre primii eroi vampiri si cel mai celebru din istoria filmului.
Sursa:www.cerceteaza.com

Arhivele secrete ale Vaticanului(top secret)

Arhivele secrete ale Vaticanului Inainte de a continua, trebuie mentionat ca arhivele nu sunt secrete, in ciuda numelor lor, puteti vedea orice document doriti, dar nu puteti intra in arhiva. Trebuie sa depuneti o cerere pentru a vedea un document si acesta va va fi furnizat. In ciuda nebuniei create recent de Ron Howard si Dan Brown (Ingeri si Demoni) documentele sunt toate disponibile si nu exista versiuni ale anumitor teorii stiintifice sau lucrari foarte valoroase care sa fi fost interzise. Singurele documente care nu pot fi accesate sunt cele care nu au inca 75 de ani vechime (in scopul de a proteja informatiile diplomatice si guvernamentale). Indicii sunt disponibili persoanelor care doresc sa vada daca un anumit document exista in arhive. A fost estimate ca Arhivele Secrete ale Vaticanului contin 84 km de rafturi si exista 35000 de volume doar in catalogul selectiv.

Mezhagorye,loc inchis publicului larg(top secret)

Mezhgorye este un oras din Rusia, in care se crede ca locuiesc oamenii care lucreaza in foarte secretul Munte Yamantaw. Oraşul a fost fondat în 1979. Muntele Yamantaw se ridica la 1640 de metri si este cel mai inalt munte din Uralii despre de sud. Impreuna cu Muntele Kosvinsky (aflat lanuclear secreta si / sau un buncar. Proiecte mari de excavare au fost observate de imagini prin satelit de catre SUA pana la sfarsitul anilor 1990, in timpul guvernului pro-occidental al lui Boris Eltin, dupa caderea Uniunii Sovietice. Doua garnizoane, Beloretsk-15 si Beloretsk-16 au fost construite deasupra statiei. Intrebarile repetate ale SUA au determinat raspunsuri diferite de la guvernul rus cu privire la Muntele Yamantaw, acesta spunand ca este un site minier, un depozit pentru comorile Rusiei, o zona de depozitare a alimentelor, precum si un buncar unde liderii se pot refugia in caz de razboi nuclear.

Topul locurilor infricosatoare bantuite(locul7)

Locul 7.                                                                                                                                                           


Lagarele de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, din Polonia. Aici este estimat ca au murit aproape doua milioane si jumatate de evrei in camerele de gazare. Oricine le viziteaza este coplesit dintr-o data de melancolie si este parca apucat, scrie ghidul de calatorie, de presentimente rele, multi vizitatori abandonand turul pe parcurs, nemaiputandu-le suporta. Mai mult decat atat, extrem de impresionant pentru vizitatori e si faptul ca pasarile nu canta in copacii ce inconjoara lagarele de concentrare, iar tacerea este extrem de apasatoare, spun ei.
Sursa:www.cerceteaza.com

Topul locurilor infricosatoare bantuite(locul 8)

Locul 8.                                                                                                                                                                   


Whitechapel/Spittalfields, zona in care ucidea Jack Spintecatorul in Londra. Identitatea celui supranumit Jack Spintecatorul, care a mutilat pana la moarte in 1888 cinci prostituate, a ramas pana acum tot necunoscuta, desi s-a speculat ca ar fi fost un doctor sau chiar nepotul reginei Victoria, printul Albert Victor. Zona este una dintre cele mai vizitate din lume pentru fantome, nu numai pentru victimele lui Jack Spintecatorul, ci si pentru spiritele locale cunoscute de multa vreme, precum cea a unui capitan de corabie asasin ce bantuie un pub sau o trasura neagra trasa de cai albi ce se apropie de tine fara un sunet si dispare cat ai clipi din ochi.
Sursa:www.cerceteaza.com

Com.Romanesti-Balta Calda-Pestera cu Apa-Motelul Valea lui Liman(muntii Poiana Ruscai)

17. Comuna Românesti - Balta Calda - Pestera cu Apa - Motelul Valea lui Liman                                    

-TRASEU NEMARCAT-

Posibilitati de acces: din DN68 A, de la comuna Cosava, 4 km drum asfaltat pîna la Românesti.                  

Distanta: 17 km                                                        

Durata: 5 ore                                                    

Caracteristici: traseu usor pe drum de care, pe vale si pe culme. Vizitarea pesterii de la Românesti. sosea asfaltata pe ultimii 4,5 km, de la comuna Tomesti la Valea lui Liman. In zona de culme pot interveni unele dificultati în orientare. Diferenta de nivel: 330 m.

In cazul în care autobuzul nu opreste în apropierea podului peste Bega Poienilor, situat între comunele Margina si Românesti, coborîm în Românesti si venim pe sosea înapoi circa 1 km. In comuna, la circa 150 m la est de drum, pe un dîmb înconjurat de livezi, se afla o biserica de lemn cu pridvor si urme de pictura neobizantina, construita în secolul XVII. Cu 120 m înainte de a ajunge la podul mentionat, observam în stînga soselei o troita. La 20 m mai departe, tot pe stînga, doi bolovani vopsiti în alb indica locul unde la dreapta noastra se desprinde drumul spre ,,Balta calda". Urmînd aceasta cale, traversam un cîmp cultivat si dupa 300 m intram în incinta manastirii "Izvorul Miron", cunoscuta si sub denumirea de manastirea "Balta calda". Lînga o biserica mica din lemn tencuit, construita între 1911 - 1929, urmînd sa fie pictata în exterior în anii urmatori, se afla un bazin circular alimentat de un izvor hipotermal cu un debit puternic. Apa acestui bazin, denumit de popor ,,Balta calda", este slab carbogazoasa si pastreaza în tot timpul anului o temperatura constanta de 19OC. Scurgerea se face prin mai multe bazine pentru care exista intentia de a fi valorificate prin înfiintarea unei crescatorii de peste. Incercari efectuate în acest sens de calugari au aratat însa aparitia unor malformatii la clean, manifestat prin cresterea proeminenta a ochilor. Unul din micile bazine de apa calda este acoperit de nuferi (locul poate fi recomandat pentru instalarea cortului). Pentru a continua traseul spre pestera cu apa, parasim incinta manastirii spre nord, prin poarta principala, si urmam spre dreapta un drum pietruit. Dupa 100 m ajungem în drumul nemodernizat care leaga localitatile din valea Bega Poienilor (Pietroasa, Crivina, Poieni, Farasesti) cu soseaua asfaltata spre DN 68 A. Cotim la dreapta si urmam spre sud pe o distanta de 1,5 km drumul catre Poieni, pîna la confluenta cu primul afluent mare stîng - Valea Pustînii. Aici parasim valea Bega si continuam spre dreapta pe drumul spre Farasesti care urca pe valea Pustinii. Dupa circa 2 km valea face un cot în unghi drept spre est. In apropiere vedem o cariera mica si o poteca nemarcata în versantul stîng (în dreapta noastra). Pentru a ajunge la pestera urcam pieptis pe aceasta poteca o diferenta de nivel de 105 m prin padure. Pestera de la Românesti, cunoscuta de localnici sub denumirea de ,,Pestera cu apa", este sapata în rocile calcaroase si dolomitice din versantul nordic al Dealului lui Filip, numit si ,,Dosu Pesterii". Planul topografic al pesterii (vezi p. 31) a fost ridicat în 1963 cu ocazia primelor cercetari speologice moderne efectuate în Poiana Rusca de st. Negrea, A. Negrea, V. Sencu si L. Botosaneanu (1965). Pestera se afla la cota 340 m si are o lungime totala de 370 m. Este o pestera orizontala fosila sapata de ape cîndva, în trecutul geologic, în lungul unor fisuri tectonice. Intrarea, orientata spre NNV, este lata de 9,5 m si înalta de 2 m, fapt ce permite o iluminare difuza pîna la circa 70 m. Pe aceasta portiune peretii sînt înverziti de alge. Pestera este alcatuita dintr-o galerie dreapta, de mari dimensiuni, cu largiri în dreptul intersectiei fisurilor din rocile calcaroase si dolomitice. Cea mui mare largime, numita ,,Sala liliacilor", apare în a doua jumatate a galeriei, formata într-o brecie tectonica. Inaltimea golului carstic atinge 20 m. Lateral, pornesc mai multe culoare atît orizontale cît si ascendente sau descendente care fie ca se închid repede, fie ca devin de nepatruns prin îngustare. Pestera este umeda, iar apa de infiltratie, destul de abundenta, alimenteaza cîteva baltoace formate pe argila sau pe roca. Numeroase blocuri desprinse din tavan zac pe planseu în special în ,,Sala liliecilor". Tot în aceasta sala se afla un depozit de guano exploatat partial în trecut. Pestera nu este bogata în stalactite, stalagmite sau alte ornamentatii naturale. In parte, acestea au fost deteriorate de localnici si de turisti. Merita a fi mentionata o coloana de 7 m înaltime numita "Tibia si peroneul". In zona intrarii în pestera, sapaturi arheologice au scos la iveala un depozit de cereale, ceramica neolitica apartinînd culturilor Tisa si Cotofeni si o vatra care a fost reconstituita si expusa la muzeul din Timisoara. Au fost gasite, de asemenea, resturi scheletice ale ursului de pestera (Ursus spaeleus). Conditii de vizitare: pestera este neocrotita si neamenajata, vizitata adesea de localnici si turisti. Temperatura: 6,5°C în partea mijlocie, 8,4°C în "Sala liliecilor". Umezeala mare, lipsa de curenti de aer sesizabili. Este usor de parcurs cu o lampa si materialul de protectie obisnuit. Atentie la guanoul umed si lunecos din "Sala liliecilor"! Timp de vizitare: ½ ora. Pentru a continua traseul spre Tomesti, urcam de la pestera pe o poteca în versantul împadurit pîna în dreptul unei sei mici cu o poiana, situata imediat la sud de dealul Merisorul. De aici urmam spre stînga (est) un drum de culme prin padure, care ne conduce pe curba de nivel într-o poiana situata pe golul de deal dintre: Valea Pustînii si afluentul ei stîng amonte de pestera - Valea Pîlcului. Cotim spre dreapta si urcam culmea pe directia sud-vest, urmînd un drum ce urca în culme din valea Pîlcului. Este vechiul drum al sticlarilor spre fabrica de sticla din Tomesii. Primele doua sute de metri le parcurgem prin padure, apoi intram într-o poiana îngusta lunga de 1 km. Dupa ce se termina poiana, drumul coteste spre dreapta (SV), pentru a evita urcusul pe vîrful Scalinului (607 m) si ajunge pe creasta spre dealul Cornul. In saua din fata acestui deal împadurit (la circa 1 km de la culmea Scalinului), drumul coteste spre stînga si coboara 300 m într-o poiana larga, din care dupa alti 300 m intra iar în padure. Mergem în continuare 600 m, apoi începem sa coborîm spre o mica sa, din care drumul coteste spre stînga, pentru a urmari o culme secundara pîna în valea Cornetului. Continuam drumul pe aceasta vale spre aval. Dupa 900 m ajungem în soseaua asfaltata din comuna Tomesti. Din acest loc nu mai sînt dificultati de orientare. Urmam spre sud (amonte) valea Bega Luncanilor pe soseaua asfaltata pîna la destinatie. Dupa 2 km ajungem în dreptul blocurilor noi din Tomesti si trecem pe lînga fabrica de sticla, una din cele mai vechi de acest gen din tara. In amonte de colonia fabricii, instalata într-o zona cu lunca larga, lunga de 0,5 km, valea se îngusteaza brusc în dreptul unui cot al drumului. In acest loc patrundem în masivul de roci calcaroase si dolomitice de la Luncani. La 300 m amonte de fabrica de sticla, în versantul abrupt din dreapta vaii Bega, sub cleantul numit Stînca lui Florian, se afla la 2 m deasupra talvegului ,,Pestera din Stînca lui Florian". Este o pestera fosila mica, lunga de numai 10 m. Planseul, acoperit cu sol de padure, este orizontal. Pestera a luat nastere prin largirea de catre ape a unui sistem de diaclaze din rocile carbonatice alb-galbui dispuse în bancuri. Numai partea terminala a pesterii este obscura (vezi p. 32). Dupa cotul amintit, în dreapta noastra se ridica, asemenea unei piramide, o stînca ruiniforma constituita din strate verticale de calcare rubanate (Calcarele de Tomesti). In continuare, valea descrie coturi largi si adînc sapate în roci dolomitice. La 1,5 km amonte de fabrica de sticla ajungem la motelul ,,Valea lui Liman", situat pe valea cu acelasi nume, aproape de confluenta cu Bega Luncanilor.

Comuna Gladna Romana-Cabana Capriorul(muntii Poiana Ruscai)

16. Comuna Gladna Româna - Cabana ,,Capriorul"                                                                  

-TRASEU NEMARCAT-


Posibilitati de acces: din DN 68 A, de la gara Faget, 15 km pe drum nemodernizat prin Dracsinesti la Gladna Româna sau tot din DN 68 A, de la comuna Traian Vuia, 13 Km sosea asfaltata pîna la Fîrdea, prin Surducul Mic, si în continuare 4 km drum nemodernizat pîna la Gladna Româna (autobuz).                                                      

Distanta: 10,3 km                                                        

Durata: 3 ore                                                                

Caracteristici: cel mai scurt si usor acces la cabana 'Capriorul' dinspre nord; 9 km drum forestier pe valea Gladna si 1 km urcus diferenta de nivel de 190 m pe drum de tractor. Diferenta de nivel: 700m.

Traseul porneste din centrul comunei Gladna Româna, din dreptul bisericii. La 125 m spre SE se desface spre stînga drumul catre Zolt. Urmam strada principala din lunca vaii Gladna spre masivul muntos. Dupa 1 km iesim din comuna. In fata noastra se profileaza taietura adînca a vaii la intrarea în formatiunile cristaline si coasta abrupta care urca spre vîrful Zaicani. In curînd intram în masivul cristalin, valea se îngusteaza între versanti cu pante abrupte si coteste spre est pentru a reveni treptat, dupa 500 m, din nou pe directia sud-est. Dupa ce lasam în urma un afluent pe stînga noastra, profilul vaii se largeste la peste 100 m pe o distanta de 1 km, lasînd loc unor livezi care urca în versantul din dreapta noastra în dreptul unui afluent mai mare, pe care urca un drum de care spre culmea dinspre Luncani, valea se îngusteaza din nou treptat, versantii sînt acoperiti de o padure tînara napadita de vegetatie abundenla. La 5 km în amonte, întîlnirn o cabana forestiera situata pe malul opus al vaii. Pîna în acest loc traseul poate fi parcurs cu masina sau cu alte mijloace motorizate care circula în regiune. De la cabana urmam drumul In continuare. In curînd zarim în fata culmea cu Dîmbul cu Fier, la care urmeaza sa ajungem. In coasta despadurita de sub culme se vede drumul de tractor pe care vom urca în continuare. Dupa 500 m, în slînga noastra, valea primeste un afluent mare la gura caruia se afla un grajd de lemn. Vizavi de acest afluent, lînga drum, la baza unei stînci de calcare, izvoraste un izbuc rece, ultima sursa de apa potabila pîna la cabana. Continuam lînga firul apei pe un drum de tractor, lasam în dreapta un afluent cu un drum vechi si începem sa urcam în versantul din stînga noastra. Doua serpentine ne scot în culmea dintre cele doua ramificatii superioare principale ale vaii Gladna. Pe aceasta culme urca vechea poteca spre cabana ,,Capriorul" marcata cu dunga rosie. Datorita exploatarii padurii, acest marcaj a fost distrus. Drumul de tractor ne ghideaza în continuare prin versantul defrisat pîna în culmea dintre vîrful Daia si Dîmbul cu Fier. Dupa 1 km de la începutul urcusului, ajungem în saua din apropierea cabanei ,,Capriorul". Aici întîlnim marcajul dunga albastra (traseele 1, 5), triunghi rosu (traseele 3, 4) si cruce albastra (traseul 26), care, urmînd drumul carosabil care urca din Nadrag, ne conduc spre sud, 200 m, prin padure pîna la cabana.

Sfinxul din Bucegi(minunile naturii)

Sfinxul din Bucegi

Ultimul , dar nu cel din urma , Sfinxul nostru pitoresc. Sfinxul este o figura mitologica, ce seamana cu un leu cu cap uman. Sfinxul este situat in Muntii Bucegi si s-a format in urma eroziunii eoliene. Prima imagine a acestui megalit dateaza de la 1900, dar numai in 1935 , profesoul Alexandru Badauta a numit-o “sfinx”.

Top locuri infricosatoare bantuite(locul 9)

Locul 9.                                                                                                                                                               
Unitatea 731 a lagarului de concentrare de la Harbin, Manciuria, in China.                                                                         
Este considerat Auschwitz-ul Asiei si, scrie ghidul de calatorie, in termeni de umanitate si oroare isi merita pe deplin numele. Cel putin 3.000 de prizonieri chinezi au fost ucisi n acest loc de catre soldatii imperiali japonezi, alti 250.000 murind treptat datorita experimentelor facute pe ei. Spre exemplu, au fost infectati cu ciuma bubonica, antrax si holera, mai apoi facandu-li-se pe vivisectie pentru a se observa schimbarile survenite in organism. Sau au fost aruncati in aer pentru a putea fi evaluate calitatile noilor explozibili creati de oamenii de stiinta japonezi pentru bataliile razboiului sino-japonez sau cele ale celui de-al doilea Razboi Mondial. De foarte multi ani, aparitii paranormale sunt semnalate frecvent la Harbin: lumini fantomatice, aparitii ectoplasmice care merg la pas pe langa fostele sali de tortura, se aud voci de niciunde, iar in fotografiile facute acolo apar tot felul de ciudatenii. Recent, echipa de filmare a BBC, care realizeaza un documentar acolo, a avut probleme inexplicabile cu luminile si bateriile, un semn clasic de activitate paranormala.
Sursa:www.cerceteaza.com

Nadrag-Valea Izvodia-Tancova(muntii Poiana Ruscai)

15. Nadrag - Valea Izvodia - Tincova                                                                                                          






Marcaj: cruce albastra
                                                               


Distanta: 11,5 km                                                    

Durata: 3½ - 4ore                                                                                                                                        

Caracteristici: traseu usor, pe drum forestier, poteca si drum vechi prin padure. Traverseaza o parte din sud-vestul Muntilor Poiana Rusca, pe drumul care lega în trecut comuna Nadrag de localitatile din depresiunea Caransebesului. Diferenta de nivel: 350 m.                                                                                          

Posibilitati de acces: din E 70, de la sud de localitatea Gavojdia, 10 km asfalt pe DJ 681 pîna la Nadrag (autobuz). Pentru Tincova, din E 70 sau linia C.F.R. 100, de la comuna Sacu, 3 km peste valea Timisului.

Traseul urmareste drumul vechi de care peste saua Izvodia. Inaintea construirii soselei pe valea Nadrag, acest drum de culme era singura cale de legatura spre localitatile Tincova si Sacu, situate la marginea estica a depresiunii Caransebes. Pe acest drum erau transportate în trecut minereurile de fier exploatate la Pelnit si în împrejurimi. Traseul porneste din centrul localitatii Nadrag, din dreptul podului peste valea Nadrag de lînga confluenta cu valea Izvodia. Urmam strada vaii Izvodia în sus, trecem pe lînga casa veche de cultura a Intreprinderii Nadrag, pe lînga locul pietii si ajungem dupa 200 m în dreptul unei cariere vechi de calcare. De la aceasta cariera valea începe sa se îngusteze. Dupa înca 500 m, lasam în urma ultimele case si continuam pe drumul forestier între versantii stîncosi ai vaii. Semnele de marcaj sînt plasate la distante foarte mari unul de altul si în parte sînt rau conservate. La 1,5 km de la podul din Nadrag valea si drumul forcstier se bifurca. In acest loc, lînga o veche cabana forestiera parasita, se afla o tabla indicatoare cu inscriptia ,,Spre Sacu". Urmînd sensul aratat de acest indicator, cotim spre stînga si ne angajam pe drumul forestier de pe ramificatia estica a vaii. Padurea din versantii vaii a fost defrisata cu cîtiva ani în urma. Drumul forestier, neîntretinut de la terminarea lucrarilor, a fost partial distrus de ape si napadit de vegetatie. O poteca batuta de localnici ne poarta prin vegetatia abundenta pîna aproape de izvoarele vaii. Aici, la aproximativ 1,3 km de la bifurcatia vaii, poteca coteste spre dreapta noastra pentrn a urca pe terasamentul vechiului drum de care, în versantul vaii. Marcajul lipseste în aceasta portiune si de aceea se recomanda atentie mare pentru a recunoaste locul în care drumul si poteca înecate în vegetatie parasesc valea. Urmeaza doua mici serpentine, dupa care intram spre stînga într-o padurice tînara în care terasamentul drumului este mai bine vizibil. Dupa înca o serpentina spre dreapta, ajungem în saua Izvodia. Aici se termina padurea tînara si se recunosc din nou semnele marcajului aplicate pe pornii padurii vechi. In saua Izvodia lasam la dreapta un drum de culme care continua în directia NV spre vîrfurile Merisor si Izvodia, si cotim puternic la stînga pentru a urma pe directia SE drumul vechi spre Sacu. In primii 300 m drumul ne poarta pe curba de nivel, la sud de culmea principala care separa bazinul de acumulare al vaii Nadragului de cel al vaii Radului. Ajuns din nou în creasta, drumul se îndreapta spre sud si urmareste printr-o padure matura de fag denivelarile line ale culmii. Din cînd în cind, drumul se desprinde de poteca marcata, pentru a ocoli cîte o proeminenta a crestei, dupa care revine iar pe culme. In curînd cotim spre sud-vest, pentru a lasa în stînga noastra o culme care coboara înspre valea Viezurin (marcaj silvic 1756). Dupa 500 m, întîlnim o sa lata, de unde drumul continua pe curba de nivel dinspre valea Viezurin pentru a ne scoate destul de repede (150 m) în alta sa, în dreptul izvoarelor vaii Tincovita. De aici urmam spre sud-vest o creasta îngusta care începe curînd sa urce. Drumul ramîne pe coasta din est pentru a evita traversarea unui vîrf si coboara în panta lina. Dupa 400 m ajungem iar pe culme, în dreptul unei sei. In continuare, ocolim pe la stînga (sud-est) un mamelon si iesim în zona defrisarilor din bazinul vaii Radului. De aici mai departe drumul urmareste limita taieturii, trecînd, în functie de neregularitatile de relief pe care le ocoleste, fie în padurea dinspre valea Tincova, fie în versantul defrisat dinspre valea Radului. Datorita padurii taiate, pe aceasta portiune a drumului se deschide spre vest o priveliste frumoasa asupra terminatiei vestice a Muntilor Poiana Rusca si asupra depresiunii Caransebesului. In fata noastra se afla bazinul vaii Radului, aproape în întregime despadurit în urma exploatarii padurii. Lînga firul apei se zareste din cînd în cînd banda alba a drumului forestier. In continuare, trecem peste doua proeminente mai importante ale crestei. Dupa 1,5 km culmea se bifurca pentru a cuprinde între cele doua brate bazinul vaii Rotoane. Cotim spre stînga (sud) si coborîm circa 300 m pe culmea situata in est de izvoarele vaii Rotoane. De aici drumul de creasta ocoleste spre vest zona de izvoare a vaii Bîrnele si continua spre sud pîna la confluenta vaii Rotoane cu valea Tincovita (sau Valea Mica a Tincovei). Lînga drumul foresticr din versantul drept al vaii Tincovita un indicator atrage atentia asupra locului în care poteca de culme paraseste valea. Mai jos, pe vale, întîlnim în curînd primele case din Tincova, iar dupa 1 km ne aflam în centrul localitatii, lînga caminul cultural. In lungul drumului forestier marcajul este aplicat foarte rar, de aceea se recomanda atentie deosebita la parcurgerea inversa a traseului pentru a identifica confluenta cu valea Rotoane (primul afluent drept amonte de ultima casa, pe stînga, în sensul urcusului). Drept reper poate servi si o tabla cu inscriptia nLoc de odihna si fumat". Pe terasa înalta, situata la sud de comuna Tincova, a fost identificata o asezare paleolitica care poate fi vizitata. Pentru a ajunge la E 70 sau la linia CFR 100, fie ca ne îndreptam direct spre Sacu (3 km), traversînd Timisul pe podul de la Tincova, fie ca urmam catre sud drumul spre Constantin Daicoviciu (fost Cavaran), 4 km, si utilizam podul din dreptul acestei localitati (autobuz).