Sfanta Evanghelie dupa Ioan

SFANTA EVANGHELIE DUPA IOAN

CAPITOLUL 1
Dumnezeu-Cuvantul S-a facut trup. Marturia lui Ioan Botezatorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

1. La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul.
2. Acesta era intru inceput la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut.
4. Intru El era viata si viata era lumina oamenilor.
5. Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o.
6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.
7. Acesta a venit spre marturie, ca sa marturiseasca despre Lumina, ca toti sa creada prin el.
8. Nu era el Lumina ci ca sa marturiseasca despre Lumina.
9. Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume.
10. In lume era si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11. Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit.
12. Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu,
13. Care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut.
14. Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar.
15. Ioan marturisea despre El si striga, zicand: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era.
16. Si din plinatatea Lui noi toti am luat, si har peste har.
17. Pentru ca Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos.
18. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.
19. Si aceasta este marturia lui Ioan, cand au trimis la El iudeii din Ierusalim, preoti si leviti, ca sa-l intrebe: Cine esti tu?
20. Si el a marturisit si n-a tagaduit; si a marturisit: Nu sunt eu Hristosul.
21. Si ei l-au intrebat: Dar cine esti? Esti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Esti tu Proorocul? Si a raspuns: Nu.
22. Deci i-au zis: Cine esti? Ca sa dam un raspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine insuti?
23. El a zis: Eu sunt glasul celui ce striga in pustie: “Indreptati calea Domnului”, precum a zis Isaia proorocul.
24. Si trimisii erau dintre farisei.
25. Si l-au intrebat si i-au zis: De ce botezi deci, daca tu nu esti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul?
26. Ioan le-a raspuns, zicand: Eu botez cu apa; dar in mijlocul vostru Se afla Acela pe Care voi nu-L stiti,
27. Cel care vine dupa mine, Care inainte de mine a fost si Caruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei.
28. Acestea se petreceau in Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29. A doua zi a vazut Ioan pe Iisus venind catre el si a zis: Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii.
30. Acesta este despre Care eu am zis: Dupa mine vine un barbat, Care a fost inainte de mine, fiindca mai inainte de mine era,
31. Si eu nu-L stiam; dar ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu, botezand cu apa.
32. Si a marturisit Ioan zicand: Am vazut Duhul coborandu-Se, din cer, ca un porumbel si a ramas peste El.
33. Si eu nu-L cunosteam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant.
34. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
35. A doua zi iarasi statea Ioan si doi dintre ucenicii lui.
36. Si privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iata Mielul lui Dumnezeu!
37. Si cei doi ucenici l-au auzit cand a spus aceasta si au mers dupa Iisus.
38. Iar Iisus, intorcandu-Se si vazandu-i ca merg dupa El, le-a zis: Ce cautati? Iar ei I-au zis: Rabi (care se talcuieste: Invatatorule), unde locuiesti?
39. El le-a zis: Veniti si veti vedea. Au mers deci si au vazut unde locuia; si au ramas la El in ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea.
40. Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru.
41. Acesta a gasit intai pe Simon, fratele sau, si i-a zis: am gasit pe Mesia (care se talcuieste: Hristos).
42. Si l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se talcuieste: Petru).
43. A doua zi voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. Si i-a zis Iisus: Urmeaza-Mi.
44. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru.
45. Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.
46. Si i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino si vezi.
47. Iisus a vazut pe Natanael venind catre El si a zis despre el: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug.
48. Natanael I-a zis: De unde ma cunosti? A raspuns Iisus si i-a zis: Mai inainte de a te chema Filip, te-am vazut cand erai sub smochin.
49. Raspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti regele lui Israel.
50. Raspuns-a Iisus si i-a zis: Pentru ca ti-am spus ca te-am vazut sub smochin, crezi? Mai mari decat acestea vei vedea.
51. Si i-a zis: Adevarat, adevarat zic voua, de acum veti vedea cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si coborandu-se peste Fiul Omului.

CAPITOLUL 2
Nunta din Cana. Izgonirea vanzatorilor din templu.

1. Si a treia zi s-a facut nunta in Cana Galileii si era si mama lui Iisus acolo.
2. Si a fost chemat si Iisus si ucenicii Sai la nunta.
3. Si sfarsindu-se vinul, a zis mama lui Iisus catre El: Nu mai au vin.
4. A zis ei Iisus: Ce ne priveste pe mine si pe tine, femeie? Inca n-a venit ceasul Meu.
5. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceti orice va va spune.
6. Si erau acolo sase vase de piatra, puse pentru curatirea iudeilor, care luau cate doua sau trei vedre.
7. Zis-a lor Iisus: Umpleti vasele cu apa. Si le-au umplut pana sus.
8. Si le-a zis: Scoateti acum si aduceti nunului. Iar ei i-au dus.
9. Si cand nunul a gustat apa care se facuse vin si nu stia de unde este, ci numai slujitorii care scosesera apa stiau, a chemat nunul pe mire,
10. Si i-a zis: Orice om pune intai vinul cel bun si, cand se ametesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai tinut vinul cel bun pana acum.
11. Acest inceput al minunilor l-a facut Iisus in Cana Galileii si Si-a aratat slava Sa; si ucenicii Sai au crezut in El.
12. Dupa aceasta S-a coborat in Capernaum, El si mama Sa si fratii si ucenicii Sai, si acolo n-a ramas decat putine zile.
13. Si erau aproape Pastile iudeilor, si Iisus S-a urcat la Ierusalim.
14. Si a gasit sezand in templu pe cei ce vindeau boi si oi si porumbei si pe schimbatorii de bani.
15. Si, facandu-Si un bici din streanguri, i-a scos pe toti afara din templu, si oile si boii, si schimbatorilor le-a varsat banii si le-a rasturnat mesele.
16. Si celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luati acestea de aici. Nu faceti casa Tatalui Meu casa de negustorie.
17. Si si-au adus aminte ucenicii Lui ca este scris: “Ravna casei Tale ma mistuie”.
18. Au raspuns deci iudeii si I-au zis: Ce semn ne arati ca faci acestea?
19. Iisus a raspuns si le-a zis: Daramati templul acesta si in trei zile il voi ridica.
20. Si a zis deci iudeii: In patruzeci si sase de ani s-a zidit templul acesta! Si Tu il vei ridica in trei zile?
21. Iar El vorbea despre templul trupului Sau.
22. Deci, cand S-a sculat din morti, ucenicii Lui si-au adus aminte ca aceasta o spusese si au crezut Scripturii si cuvantului pe care Il spusese Iisus.
23. Si cand era in Ierusalim, la sarbatoarea Pastilor, multi au crezut in numele Lui, vazand minunile pe care le facea.
24. Iar Iisus insusi nu Se incredea in ei, pentru ca ii cunostea pe toti.
25. Si pentru ca nu avea nevoie sa-I marturiseasca cineva despre om, caci El insusi cunostea ce era in om.

CAPITOLUL 3
Convorbirea lui Iisus cu Nicodim. Ioan marturiseste despre Hristos.

1. Si era un om dintre farisei, care se numea Nicodim si care era fruntas al iudeilor.
2. Acesta a venit noaptea la Iisus si I-a zis: Rabi, stim ca de la Dumnezeu ai venit invatator; ca nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el.
3. Raspuns-a Iisus si i-a zis: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu.
4. Iar Nicodim a zis catre El: Cum poate omul sa se nasca, fiind batran? Oare, poate sa intre a doua oara in pantecele mamei sale si sa se nasca?
5. Iisus a raspuns: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu.
6. Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este.
7. Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti de sus.
8. Vantul sufla unde voieste si tu auzi glasul lui, dar nu stii de unde vine, nici incotro se duce. Astfel este cu oricine e nascut din Duhul.
9. A raspuns Nicodim si i-a zis: Cum pot sa fie acestea?
10. Iisus a raspuns si i-a zis: Tu esti invatatorul lui Israel si nu cunosti acestea?
11. Adevarat, adevarat zic tie, ca noi ceea ce stim vorbim si ce am vazut marturisim, dar marturia noastra nu o primiti.
12. Daca v-am spus cele pamantesti si nu credeti, cum veti crede cele ceresti?
13. Si nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer.
14. Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului,
15. Ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
16. Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
17. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea.
18. Cel ce crede in El nu este judecat, iar cel ce nu crede a si fost judecat, fiindca nu a crezut in numele Celui Unuia-Nascut, Fiul lui Dumnezeu.
19. Iar aceasta este judecata, ca Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina. Caci faptele lor erau rele.
20. Ca oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca.
21. Dar cel care lucreaza adevarul vine la Lumina, ca sa se arate faptele lui, ca in Dumnezeu sunt savarsite.
22. Dupa acestea a venit Iisus si ucenicii Lui in pamantul Iudeii si statea acolo si boteza.
23. Si boteza si Ioan in Enom, aproape de Salim, ca erau acolo ape multe si veneau si se botezau.
24. Caci Ioan nu fusese inca aruncat in inchisoare.
25. Si s-a iscat o neintelegere intre ucenicii lui Ioan si un iudeu, asupra curatirii.
26. Si au venit la Ioan si i-au zis: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, si despre Care tu ai marturisit, iata El boteaza si toti se duc la El.
27. Ioan a raspuns si a zis: Nu poate un om sa ia nimic, daca nu i s-a dat lui din cer.
28. Voi insiva imi sunteti martori ca am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis inaintea Lui.
29. Cel ce are mireasa este mire, iar prietenul mirelui, care sta si asculta pe mire, se bucura cu bucurie de glasul lui. Deci aceasta bucurie a mea s-a implinit.
30. Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez.
31. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pamant pamantesc este si de pe pamant graieste. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor.
32. Si ce a vazut si a auzit, aceea marturiseste, dar marturia Lui nu o primeste nimeni.
33. Cel ce a primit marturia Lui a pecetluit ca Dumnezeu este adevarat.
34. Caci cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu da Duhul cu masura.
35. Tatal iubeste pe Fiul si toate le-a dat in mana Lui.
36. Cel ce crede in Fiul are viata vesnica, iar cel ce nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.

CAPITOLUL 4
Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineanca. Iisus tamaduieste pe fiul unui slujitor regesc.

1. Deci cand a cunoscut Iisus ca fariseii au auzit ca El face si boteaza mai multi ucenici ca Ioan,
2. Desi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,
3. A lasat Iudeea si S-a dus iarasi in Galileea.
4. Si trebuia sa treaca prin Samaria.
5. Deci a venit la o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul sau;
6. Si era acolo fantana lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de calatorie, S-a asezat langa fantana si era ca la al saselea ceas.
7. Atunci a venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Iisus i-a zis: Da-Mi sa beau.
8. Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate, ca sa cumpere merinde.
9. Femeia samarineanca I-a zis: Cum Tu, care esti iudeu, ceri sa bei de la mine, care sunt femeie samarineanca? Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii.
10. Iisus a raspuns si i-a zis: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie.
11. Femeia I-a zis: Doamne, nici galeata nu ai, si fantana e adanca; de unde, dar, ai apa cea vie?
12. Nu cumva esti Tu mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat aceasta fantana si el insusi a baut din ea si fiii lui si turmele lui?
13. Iisus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi;
14. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica.
15. Femeia a zis catre El: Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin aici sa scot.
16. Iisus i-a zis: Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici.
17. Femeia a raspuns si a zis: N-am barbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis ca nu ai barbat.
18. Caci cinci barbati ai avut si cel pe care il ai acum nu-ti este barbat. Aceasta adevarat ai spus.
19. Femeia I-a zis: Doamne, vad ca Tu esti prooroc.
20. Parintii nostri s-au inchinat pe acest munte, iar voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa ne inchinam.
21. Si Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui.
22. Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam Caruia stim, pentru ca mantuirea din iudei este.
23. Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste.
24. Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa i se inchine in duh si in adevar.
25. I-a zis femeia: Stim ca va veni Mesia care se cheama Hristos; cand va veni, Acela ne va vesti noua toate.
26. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
27. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Si se mirau ca vorbea cu o femeie. Insa nimeni n-a zis: Ce o intrebi, sau: Ce vorbesti cu ea?
28. Iar femeia si-a lasat galeata si s-a dus in cetate si a zis oamenilor:
29. Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cate am facut. Nu cumva aceasta este Hristosul?
30. Si au iesit din cetate si veneau catre El.
31. Intre timp, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Invatatorule, mananca.
32. Iar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare pe care voi nu o stiti.
33. Ziceau deci ucenicii intre ei: Nu cumva I-a adus cineva sa manance?
34. Iisus le-a zis: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine si sa savarsesc lucrul Lui.
35. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris.
36. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel ce seamana si cel ce secera.
37. Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul.
38. Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor.
39. Si multi samarineni din cetatea aceea au crezut in El, pentru cuvantul femeii care marturisea: Mi-a spus toate cate am facut.
40. Deci, dupa ce au venit la El, samarinenii Il rugau sa ramana la ei. Si a ramas acolo doua zile.
41. Si cu mult mai multi au crezut pentru cuvantul Lui,
42. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvantul tau, caci noi insine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii.
43. Si dupa cele doua zile, a plecat de acolo in Galileea.
44. Caci Iisus insusi a marturisit ca un prooroc nu e cinstit in tara lui.
45. Deci, cand a venit in Galileea, L-au primit galileenii, cei ce vazusera toate cate facuse El in Ierusalim, la sarbatoare, caci si ei venisera la sarbatoare.
46. Deci iarasi a mers in Cana Galileii, unde prefacuse apa in vin. Si era un slujitor regesc, al carui fiu era bolnav in Capernaum.
47. Acesta, auzind ca Iisus a venit din Iudeea in Galileea, s-a dus la El si Il ruga sa Se coboare si sa vindece pe fiul lui, ca era gata sa moara.
48. Deci Iisus i-a zis: Daca nu veti vedea semne si minuni, nu veti crede.
49. Slujitorul regesc a zis catre El: Doamne, coboara-Te inainte de a muri copilul meu.
50. Iisus i-a zis: Mergi, copilul tau traieste. Si omul a crezut cuvantului pe care i l-a spus Iisus si a plecat.
51. Iar pe cand cobora, slugile lui, l-au intampinat spunandu-i ca fiul lui traieste.
52. Si cerea, deci, sa afle de la ele ceasul in care i-a fost mai bine. Deci i-au spus ca ieri, in ceasul al saptelea, l-au lasat frigurile.
53. Asadar tatal a cunoscut ca in ceasul acela a fost in care Iisus i-a zis: Fiul tau traieste. Si a crezut el si toata casa lui.
54. Aceasta este a doua minune pe care a facut-o iarasi Iisus, venind din Iudeea in Galileea.

CAPITOLUL 5
Vindecarea slabanogului de la scaldatoarea Vitezda. Iisus vorbeste despre puterea Sa dumnezeiasca.

1. Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim.
2. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare.
3. In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei.
4. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut.
5. Si era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani.
6. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos?
7. Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea.
8. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla.
9. Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata.
10. Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul.
11. El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla.
12. Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla?
13. Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus se daduse la o parte din multimea care era in acel loc.
14. Dupa aceasta Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau.
15. Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos.
16. Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus si cautau sa-L omoare, ca facea aceasta sambata.
17. Dar Iisus le-a raspuns: Tatal Meu pana acum lucreaza; si Eu lucrez.
18. Deci pentru aceasta cautau mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai pentru ca dezlega sambata, ci si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, facandu-Se pe Sine deopotriva cu Dumnezeu.
19. A raspuns Iisus si le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Fiul nu poate sa faca nimic de la Sine, daca nu va vedea pe Tatal facand; caci cele ce face Acela, acestea le face si Fiul intocmai.
20. Ca Tatal iubeste pe Fiul si-I arata toate cate face El si lucruri mai mari decat acestea va arata Lui, ca voi sa va mirati.
21. Caci, dupa cum Tatal scoala pe cei morti si le da viata, tot asa si Fiul da viata celor ce voieste.
22. Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului.
23. Ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul nu cinsteste pe Tatal care L-a trimis.
24. Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce asculta cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viata.
25. Adevarat, adevarat zic voua, ca vine ceasul si acum este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor invia.
26. Caci precum Tatal are viata in Sine, asa I-a dat si Fiului sa aiba viata in Sine;
27. Si I-a dat putere sa faca judecata, pentru ca este Fiul Omului.
28. Nu va mirati de aceasta; caci vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29. Si vor iesi, cei ce au facut cele bune spre invierea vietii si cei ce au facut cele rele spre invierea osandirii.
30. Eu nu pot sa fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreapta, pentru ca nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
31. Daca marturisesc Eu despre mine insumi, marturia Mea nu este adevarata.
32. Altul marturiseste despre Mine; si stiu ca adevarata este marturia pe care o marturiseste despre Mine.
33. Voi ati trimis la Ioan, si el a marturisit adevarul.
34. Dar Eu nu de la om iau marturia, ci spun aceasta ca sa va mantuiti.
35. Acela (Ioan) era faclia care arde si lumineaza, si voi ati voit sa va veseliti o clipa in lumina lui.
36. Iar Eu am marturie mai mare decat a lui Ioan; caci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatal ca sa le savarsesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimis.
37. Si Tatal care M-a trimis, Acela a marturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-ati vazut vreodata, nici fata Lui nu ati vazut-o;
38. Si cuvantul Lui nu salasluieste in voi, pentru ca voi nu credeti in Cel pe care l-a trimis Acela.
39. Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine.
40. Si nu voiti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata!
41. Slava de la oameni nu primesc;
42. Dar v-am cunoscut ca n-aveti in voi dragostea lui Dumnezeu.
43. Eu am venit in numele Tatalui Meu si voi nu Ma primiti; daca va veni altul in numele sau, pe acela il veti primi.
44. Cum puteti voi sa credeti, cand primiti slava unii de la altii si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cautati?
45. Sa nu socotiti ca Eu va voi invinui la Tatal; cel ce va invinuieste este Moise, in care voi ati nadajduit.
46. Ca daca ati fi crezut lui Moise, ati fi crezut si Mie, caci despre Mine a scris acela.
47. Iar daca celor scrise de el nu credeti, cum veti crede in cuvintele Mele?

CAPITOLUL 6
Saturarea celor cinci mii de oameni. Iisus umbla pe mare. Painea care se pogoara din cer. Marturisirea lui Petru.

1. Dupa acestea, Iisus S-a dus dincolo de marea Galileii, in partile Tiberiadei.
2. Si a mers dupa El multime multa, pentru ca vedeau minunile pe care le facea cu cei bolnavi.
3. Si S-a suit Iisus in munte si a sezut acolo cu ucenicii Sai.
4. Si era aproape Pastile, sarbatoarea iudeilor.
5. Deci ridicandu-Si Iisus ochii si vazand ca multime multa vine catre El, a zis catre Filip: De unde vom cumpara paine, ca sa manance acestia?
6. Iar aceasta o zicea ca sa-l incerce, ca El stia ce avea sa faca.
7. Si Filip i-a raspuns: Paini de doua sute de dinari nu le vor ajunge, ca sa ia fiecare cate putin.
8. Si a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru:
9. Este aici un baiat care are cinci paini de orz si doi pesti. Dar ce sunt acestea la atatia?
10. Si a zis Iisus: Faceti pe oameni sa se aseze. Si era iarba multa in acel loc. Deci au sezut barbatii in numar ca la cinci mii.
11. Si Iisus a luat painile si, multumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce sedeau; asemenea si din pesti, cat au voit.
12. Iar dupa ce s-au saturat, a zis ucenicilor Sai: adunati faramiturile ce au ramas, ca sa nu se piarda ceva.
13. Deci au adunat si au umplut douasprezece cosuri de faramituri, care au ramas de la cei ce au mancat din cele cinci paini de orz.
14. Iar oamenii vazand minunea pe care a facut-o, ziceau: Acesta este intr-adevar Proorocul, Care va sa vina in lume.
15. Cunoscand deci Iisus ca au sa vina si sa-L ia cu sila, ca sa-L faca rege, S-a dus iarasi in munte, El singur.
16. Si cand s-a facut sera, ucenicii Lui s-au coborat la mare.
17. Si intrand in corabie, mergeau spre Capernaum, dincolo de mare. Si s-a facut intuneric si Iisus inca nu venise la ei,
18. Si sufland vant mare, marea se intarata.
19. Dupa ce au vaslit deci ca la douazeci si cinci sau treizeci de stadii, au vazut pe Iisus umbland pe apa si apropiindu-Se de corabie, ei s-au infricosat.
20. Iar El le-a zis: Eu sunt; nu va temeti!
21. Deci voiau sa-L ia in corabie, si indata corabia a sosit la tarmul la care mergeau.
22. A doua zi, multimea, care sta de cealalta parte a marii, a vazut ca nu era acolo decat numai o corabie mai mica si ca Iisus nu intrase in corabie impreuna cu ucenicii Sai, ci plecasera numai ucenicii Lui.
23. Si alte corabii mai mic au venit din Tiberiada in apropiere de locul unde ei mancasera painea, dupa ce Domnul multumise.
24. Deci, cand a vazut multimea ca Iisus nu este acolo, nici ucenicii Lui, au intrat si ei in corabiile cele mici si au venit in Capernaum, cautandu-L pe Iisus.
25. Si gasindu-L dincolo de mare, I-au zis: Invatatorule, cand ai venit aici?
26. Iisus le-a raspuns si a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Ma cautati nu pentru ca ati vazut minuni, ci pentru ca ati mancat din paini si v-ati saturat.
27. Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane spre viata vesnica si pe care o va da voua Fiul Omului, caci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatal.
28. Deci au zis catre El: Ce sa facem, ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu?
29. Iisus a raspuns si le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca sa credeti in Acela pe Care El L-a trimis.
30. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca sa vedem si sa credem in Tine? Ce lucrezi?
31. Parintii nostri au mancat mana in pustie, precum este scris: “Paine din cer le-a dat lor sa manance”.
32. Deci Iisus le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Nu Moise v-a dat painea cea din cer; ci Tatal Meu va da din cer painea cea adevarata.
33. Caci painea lui Dumnezeu este cea care se coboara din cer si care da viata lumii.
34. Deci au zis catre El: Doamne, da-ne totdeauna painea aceasta.
35. Si Iisus le-a zis: Eu sunt painea vietii; cel ce vine la Mine nu va flamanzi si cel ce va crede in Mine nu va inseta niciodata.
36. Dar am spus voua ca M-ati si vazut si nu credeti.
37. Tot ce-Mi da Tatal, va veni la Mine; si pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara;
38. Pentru ca M-am coborat din cer, nu ca sa fac voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine.
39. Si aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toti pe care Mi i-a dat Mie sa nu pierd nici unul, ci sa-i inviez pe ei in ziua cea de apoi.
40. Ca aceasta este voia Tatalui Meu, ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi.
41. Deci iudeii murmurau impotriva Lui, fiindca zisese: Eu sunt painea ce s-a coborat din cer.
42. Si ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, si nu stim noi pe tatal Sau si pe mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborat din cer?
43. Iisus a raspuns si le-a zis: Nu murmurati intre voi.
44. Nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu-l va trage Tatal, Care M-a trimis, si Eu il voi invia in ziua de apoi.
45. Scris este in prooroci: “Si vor fi toti invatati de Dumnezeu”. Deci oricine a auzit si a invatat de la Tatal la Mine vine.
46. Nu doar ca pe Tatal l-a vazut cineva, decat numai Cel ce este la Dumnezeu; Acesta L-a vazut pe Tatal.
47. Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce crede in Mine are viata vesnica.
48. Eu sunt painea vietii.
49. Parintii vostri au mancat mana in pustie si au murit.
50. Painea care se coboara din cer este aceea din care, daca mananca cineva, nu moare.
51. Eu sunt painea cea vie, care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta viu va fi in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau intre ei, zicand: Cum poate Acesta sa ne dea trupul Lui sa-l mancam?
53. Si le-a zis Iisus: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi.
54. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevarata mancare si sangele Meu, adevarata bautura.
56. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatal cel viu si Eu viez pentru Tatal, si cel ce Ma mananca pe Mine va trai prin Mine.
58. Aceasta este painea care s-a pogorat din cer, nu precum au mancat parintii vostri mana si au murit. Cel ce mananca aceasta paine va trai in veac.
59. Acestea le-a zis pe cand invata in sinagoga din Capernaum.
60. Deci multi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-l asculte?
61. Iar Iisus, stiind in Sine ca ucenicii Lui murmura impotriva Lui, le-a zis: Va sminteste aceasta?
62. Daca veti vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai inainte?
63. Duhul este cel ce da viata; trupul nu foloseste la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh si sunt viata.
64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Caci Iisus stia de la inceput cine sunt cei ce nu cred si cine este cel care Il va vinde.
65. Si zicea: De aceea am spus voua ca nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu-i este dat de la Tatal.
66. Si de atunci multi dintre ucenicii Sai s-au dus inapoi si nu mai umblau cu El.
67. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreti si voi sa va duceti?
68. Simon Petru I-a raspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii celei vesnice.
69. Si noi am crezut si am cunoscut ca Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
70. Le-a raspuns Iisus: Oare, nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Si unul dintre voi este diavol!
71. Iar El zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul, caci acesta, unul din cei doisprezece fiind, avea sa-L vanda.

CAPITOLUL 7
Iisus invata in templu, la sarbatoarea corturilor.

1. Si dupa aceea mergea Iisus prin Galileea, caci nu voia sa mearga prin Iudeea, deoarece iudeii cautau sa-L ucida.
2. Si era aproape sarbatoarea iudaica a corturilor.
3. Au zis deci catre El fratii Lui: Pleaca de aici si du-Te in Iudeea, pentru ca si ucenicii Tai sa vada lucrurile pe care Tu le faci.
4. Caci nimeni nu lucreaza ceva in ascuns, ci cauta sa se faca cunoscut. Daca faci acestea, arata-Te pe Tine lumii.
5. Pentru ca nici fratii Lui nu credeau in El.
6. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea inca n-a sosit; dar vremea voastra totdeauna este gata.
7. Pe voi lumea nu poate sa va urasca, dar pe Mine Ma uraste, pentru ca Eu marturisesc despre ea ca lucrurile ei sunt rele.
8. Voi duceti-va la sarbatoare; Eu nu merg la sarbatoarea aceasta, caci vremea Mea nu s-a implinit inca.
9. Acestea spunandu-le, a ramas in Galileea.
10. Dar dupa ce fratii Sai s-au dus la sarbatoare, atunci S-a suit si El, dar nu pe fata, ci pe ascuns.
11. In timpul sarbatorii iudeii Il cautau si ziceau: Unde este Acela?
12. Si cartire multa era despre El in multime; unii ziceau: Este bun; iar altii ziceau: Nu, ci amageste multimea.
13. Totusi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe fata.
14. Iar la jumatatea praznicului Iisus S-a suit in templu si invata.
15. Si iudeii se mirau zicand: Cum stie Acesta carte fara sa fi invatat?
16. Deci le-a raspuns Iisus si a zis: Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.
17. De vrea cineva sa faca voia Lui, va cunoaste despre invatatura aceasta daca este de la Dumnezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine Insumi.
18. Cel care vorbeste de la sine isi cauta slava sa; iar cel care cauta slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevarat si nedreptate nu este in el.
19. Oare nu Moise v-a dat Legea? Si nimeni dintre voi nu tine Legea. De ce cautati sa Ma ucideti?
20. Si multimea a raspuns: Ai demon. Cine cauta sa te ucida?
21. Iisus a raspuns si le-a zis: Un lucru am facut si toti va mirati.
22. De aceea Moise v-a dat taierea imprejur, nu ca este de la Moise, ci de la parinti, si sambata taiati imprejur pe om.
23. Daca omul primeste taierea imprejur sambata, ca sa nu se strice Legea lui Moise, va maniati pe Mine ca am facut sambata un om intreg sanatos?
24. Nu judecati dupa infatisare, ci judecati judecata dreapta.
25. Deci ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta pe care-L cautau sa-L ucida?
26. Si iata ca vorbeste pe fata si ei nu-I zic nimic. Nu cumva capeteniile au cunoscut cu adevarat ca Acesta e Hristos?
27. Dar pe Acesta Il stim de unde este. Insa Hristosul, cand va veni, nimeni nu stie de unde este.
28. Deci a strigat Iisus in templu, invatand si zicand: Si pe Mine Ma stiti si stiti de unde sunt; si Eu n-am venit de la Mine, dar adevarat este Cel ce M-a trimis pe Mine si pe Care voi nu-L stiti.
29. Eu Il stiu pe El, caci de la El sunt si El M-a trimis pe Mine.
30. Deci cautau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus mana pe El, pentru ca nu venise inca ceasul Lui.
31. Dar multi din multime au crezut in El si ziceau: Hristosul cand va veni va face El minuni mai multe decat a facut Acesta?
32. Au auzit fariseii multimea murmurand acestea despre El si au trimis arhiereii si fariseii slujitori ca sa-L prinda.
33. Dar Iisus le-a zis: Putin timp mai sunt cu voi si Ma duc la Cel ce M-a trimis.
34. Ma veti cauta si nu Ma veti gasi; si unde sunt Eu, voi nu puteti sa veniti.
35. Deci au zis iudeii, intre ei: Unde are sa Se duca Acesta, ca noi sa nu-L gasim? Nu cumva va merge la cei imprastiati printre elini si va invata pe elini?
36. Ce inseamna acest cuvant pe care l-a spus: Ma veti cauta si nu Ma veti gasi si unde sunt Eu, voi nu puteti sa veniti?
37. Iar in ziua cea din urma - ziua cea mare a sarbatorii - Iisus a stat intre ei si a strigat, zicand: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea.
38. Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui.
39. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca acei ce cred in El. Caci inca nu era (dat) Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit.
40. Deci din multime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevarat, Acesta este Proorocul.
41. Iar altii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar altii ziceau: Nu cumva din Galileea va sa vina Hristos?
42. N-a zis, oare, Scriptura ca Hristos va sa vina din samanta lui David si din Betleem, cetatea lui David?
43. Si s-a facut dezbinare in multime pentru El.
44. Si unii dintre ei voiau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus mainile pe El.
45. Deci slugile au venit la arhierei si farisei, si le-au zis aceia: De ce nu L-ati adus?
46. Slugile au raspuns: Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om.
47. Si le-au raspuns deci fariseii: Nu cumva ati fost si voi amagiti?
48. Nu cumva a crezut in El cineva dintre capetenii sau dintre farisei?
49. Dar multimea aceasta, care nu cunoaste Legea, este blestemata!
50. A zis catre ei Nicodim, cel ce venise mai inainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei:
51. Nu cumva Legea noastra judeca pe om, daca nu-l asculta mai intai si nu stie ce a facut?
52. Ei au raspuns si i-au zis: Nu cumva si tu esti din Galileea? Cerceteaza si vezi ca din Galileea nu s-a ridicat prooroc.
53. Si s-a dus fiecare la casa sa.

CAPITOLUL 8
Femeia pacatoasa. Iisus este Lumina lumii. Cuvant impotriva necredintei iudeilor.

1. Iar Iisus S-a dus la Muntele Maslinilor.
2. Dar dimineata iarasi a venit in templu, si tot poporul venea la El; si El, sezand, ii invata.
3. Si au adus la El fariseii si carturarii pe o femeie, prinsa in adulter si, asezand-o in mijloc,
4. Au zis Lui: Invatatorule, aceasta femeie a fost prinsa asupra faptului de adulter;
5. Iar Moise ne-a poruncit in Lege ca pe unele ca acestea sa le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?
6. Si aceasta ziceau, ispitindu-L, ca sa aiba de ce sa-L invinuiasca. Iar Iisus, plecandu-Se in jos, scria cu degetul pe pamant.
7. Si staruind sa-L intrebe, El S-a ridicat si le-a zis: Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintai piatra asupra ei.
8. Iarasi plecandu-Se, scria pe pamant.
9. Iar ei auzind aceasta si mustrati fiind de cuget, ieseau unul cate unul, incepand de la cei mai batrani si pana la cel din urma, si a ramas Iisus singur si femeia, stand in mijloc.
10. Si ridicandu-Se Iisus si nevazand pe nimeni decat pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt parasii tai? Nu te-a osandit nici unul?
11. Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Si Iisus i-a zis: Nu te osandesc nici Eu. Mergi; de acum sa nu mai pacatuiesti.
12. Deci iarasi le-a vorbit Iisus zicand: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.
13. De aceea fariseii I-au zis: Tu marturisesti despre Tine Insuti; marturia Ta nu este adevarata.
14. A raspuns Iisus si le-a zis: Chiar daca Eu marturisesc despre Mine Insumi, marturia Mea este adevarata, fiindca stiu de unde am venit si unde Ma duc. Voi nu stiti de unde vin, nici unde Ma duc.
15. Voi judecati dupa trup; Eu nu judec pe nimeni.
16. Si chiar daca Eu judec, judecata Mea este adevarata, pentru ca nu sunt singur, ci Eu si Cel ce M-a trimis pe Mine.
17. Si in Legea voastra este scris ca marturia a doi oameni este adevarata.
18. Eu sunt Cel ce marturisesc despre Mine Insumi si marturiseste despre Mine Tatal, Cel ce M-a trimis.
19. Ii ziceau deci: Unde este Tatal Tau? Raspuns-a Iisus: Nu ma stiti nici pe Mine nici pe Tatal Meu; daca M-ati sti pe Mine, ati sti si pe Tatal Meu.
20. Cuvintele acestea le-a grait Iisus in vistierie, pe cand invata in templu; si nimeni nu L-a prins, ca inca nu venise ceasul Lui.
21. Si iarasi le-a zis: Eu Ma duc si Ma veti cauta si veti muri in pacatul vostru. Unde Ma duc Eu, voi nu puteti veni.
22. Deci ziceau iudeii: Nu cumva Isi va ridica singur viata? Ca zice: Unde Ma duc Eu, voi nu puteti veni.
23. Si El le zicea: Voi sunteti din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteti din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.
24. V-am spus deci voua ca veti muri in pacatele voastre. Caci daca nu credeti ca Eu sunt, veti muri in pacatele voastre.
25. Deci Ii ziceau ei: Cine esti Tu? Si a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la inceput.
26. Multe am de spus despre voi si de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevarat este, si cele ce am auzit de la El, Eu acestea le graiesc in lume.
27. Si ei n-au inteles ca le vorbea despre Tatal.
28. Deci le-a zis Iisus: Cand veti inalta pe Fiul Omului, atunci veti cunoaste ca Eu sunt si ca de la Mine insumi nu fac nimic, ci precum M-a invatat Tatal, asa vorbesc.
29. Si Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lasat singur, fiindca Eu fac pururea cele placute Lui.
30. Spunand El acestea, multi au crezut in El.
31. Deci zicea Iisus catre iudeii care crezusera in El: Daca veti ramane in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei;
32. Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
33. Ei insa I-au raspuns: Noi suntem samanta lui Avraam si nimanui niciodata n-am fost robi. Cum zici Tu ca: Veti fi liberi?
34. Iisus le-a raspuns: Adevarat, adevarat va spun: Oricine savarseste pacatul este rob al pacatului.
35. Iar robul nu ramane in casa in veac; Fiul insa ramane in veac.
36. Deci, daca Fiul va va face liberi, liberi veti fi intr-adevar.
37. Stiu va sunteti samanta lui Avraam, dar cautati sa Ma omorati, pentru ca cuvatul Meu nu incape in voi.
38. Eu vorbesc ceea ce am vazut la Tatal Meu, iar voi faceti ceea ce ati auzit de la tatal vostru.
39. Ei au raspuns si I-au zis: Tatal nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Daca ati fi fiii lui Avraam, ati face faptele lui Avraam.
40. Dar voi acum cautati sa Ma ucideti pe Mine, Omul care v-am spus adevarul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a facut aceasta.
41. Voi faceti faptele tatalui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am nascut din desfranare. Un tata avem: pe Dumnezeu.
42. Le-a zis Iisus: Daca Dumnezeu are fi Tatal vostru, M-ati iubi pe Mine, caci de la Dumnezeu am iesit si am venit. Pentru ca n-am venit de la Mine insumi, ci El M-a trimis.
43. De ce nu intelegeti vorbirea Mea? Fiindca nu puteti sa dati ascultare cuvantului Meu.
44. Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. El, de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii.
45. Dar pe Mine, fiindca spun adevarul, nu Ma credeti.
46. Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? Daca spun adevarul, de ce voi nu Ma credeti?
47. Cel care este de la Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultati pentru ca nu sunteti de la Dumnezeu.
48. Au raspuns iudeii si I-au zis: Oare, nu zicem noi bine ca Tu esti samarinean si ai demon?
49. A raspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatal Meu, si voi nu Ma cinstiti pe Mine.
50. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine sa o caute si sa judece.
51. Adevarat, adevarat zic voua: Daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va vedea moartea in veac.
52. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut ca ai demon. Avraam a murit, de asemenea si proorocii; si Tu zici: Daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va gusta moartea in veac.
53. Nu cumva esti Tu mai mare decat tatal nostru Avraam, care a murit? Si au murit si proorocii. Cine te faci Tu a fi?
54. Iisus a raspuns: Daca Ma slavesc Eu pe Mine Insumi, slava Mea nimic nu este. Tatal Meu este Cel care Ma slaveste, despre Care ziceti voi ca este Dumnezeul vostru.
55. Si nu L-ati cunoscut, dar Eu Il stiu; si daca as zice ca nu-L stiu, as fi mincinos asemenea voua. Ci Il stiu si pazesc cuvantul Lui.
56. Avraam, parintele vostru, a fost bucuros sa vada ziua Mea si a vazut-o si s-a bucurat.
57. Deci au zis iudeii catre El: Inca nu ai cincizeci de ani si l-ai vazut pe Avraam?
58. Iisus le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Eu sunt mai inainte de a fi fost Avraam.
59. Deci au luat pietre ca sa arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit si a iesit din templu si, trecand prin mijlocul lor, S-a dus.

CAPITOLUL 9
Vindecarea orbului din nastere, in zi de sambata.

1. Si trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere.
2. Si ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?
3. Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu.
4. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze.
5. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt.
6. Acestea zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului.
7. Si i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis). Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand.
8. Iar vecinii si cei ce-l vazusera mai inainte ca era orb ziceau: Nu este acesta cel ce sedea si cersea?
9. Unii ziceau: El este. Altii ziceau: Nu este el, ci seamana cu el. Dar acela zicea: Eu sunt.
10. Deci ii ziceau: Cum ti s-au deschis ochii?
11. Acela a raspuns: Omul care se numeste Iisus a facut tina si a uns ochii mei; si mi-a zis: Mergi la scaldatoarea Siloamului si te spala. Deci, ducandu-ma si spalandu-ma, am vazut.
12. Zis-au lui: Unde este Acela? Si el a zis: Nu stiu.
13. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecand orb.
14. Si era sambata in ziua in care Iisus a facut tina si i-a deschis ochii.
15. Deci iarasi il intrebau si fariseii cum a vazut. Iar el le-a zis: Tina a pus pe ochii mei, si m-am spalat si vad.
16. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindca nu tine sambata. Iar altii ziceau: Cum poate un om pacatos sa faca asemenea minuni? Si era dezbinare intre ei.
17. Au zis deci orbului iarasi: Dar tu ce zici despre El, ca ti-a deschis ochii? Iar el a zis ca prooroc este.
18. Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pana ce n-au chemat pe parintii celui ce vedea.
19. Si i-au intrebat, zicand: Acesta este fiul vostru, despre care ziceti ca s-a nascut orb? Deci cum vede el acum?
20. Au raspuns deci parintii lui si au zis: Stim ca acesta este fiul nostru si ca s-a nascut orb.
21. Dar cum vede el acum, noi nu stim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu stim. Intrebati-l pe el; este in varsta; va vorbi singur despre sine.
22. Acestea le-au spus parintii lui, pentru ca se temeau de iudei. Caci iudeii pusesera acum la cale ca, daca cineva va marturisi ca El este Hristos, sa fie dat afara din sinagoga.
23. De aceea au zis parintii lui: Este in varsta; intrebati-l pe el.
24. Deci au chemat a doua oara pe omul care fusese orb si i-au zis: Da slava lui Dumnezeu. Noi stim ca Omul Acesta e pacatos.
25. A raspuns deci acela: Daca este pacatos, nu stiu. Un lucru stiu: ca fiind orb, acum vad.
26. Deci i-au zis: Ce ti-a facut? Cum ti-a deschis ochii?
27. Le-a raspuns: V-am spus acum si n-ati auzit? De ce voiti sa auziti iarasi? Nu cumva voiti si voi sa va faceti ucenici ai Lui?
28. Si l-au ocarat si i-au zis: Tu esti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise.
29. Noi stim ca Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L stim de unde este.
30. A raspuns omul si le-a zis: Tocmai in aceasta sta minunea: ca voi nu stiti de unde este si El mi-a deschis ochii.
31. Si noi stim ca Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu si face voia Lui, pe acesta il asculta.
32. Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere.
33. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea sa faca nimic.
34. Au raspuns si i-au zis: In pacate te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi? Si l-au dat afara.
35. Si a auzit Iisus ca l-au dat afara. Si, gasindu-l, i-a zis: Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?
36. El a raspuns si a zis: Dar cine este, Doamne, ca sa cred in El?
37. Si a zis Iisus: L-ai si vazut! Si Cel ce vorbeste cu tine Acela este.
38. Iar el a zis: Cred, Doamne. Si s-a inchinat Lui.
39. Si a zis: Spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi.
40. Si au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, si I-au zis: Oare si noi suntem orbi?
41. Iisus le-a zis: Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra.

CAPITOLUL 10
Iisus, Pastorul cel bun si oile Sale.

1. Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce nu intra pe usa, in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si talhar.
2. Iar cel ce intra prin usa este pastorul oilor.
3. Acestuia portarul ii deschide si oile asculta de glasul lui, si oile sale le cheama pe nume si le mana afara.
4. Si cand le scoate afara pe toate ale sale, merge inaintea lor, si oile merg dupa el, caci cunosc glasul lui.
5. Iar dupa un strain, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru ca nu cunosc glasul lui.
6. Aceasta pilda le-a spus-o Iisus, dar ei n-au inteles ce inseamna cuvintele Lui.
7. A zis deci iarasi Iisus: Adevarat, adevarat zic voua: Eu sunt usa oilor.
8. Toti cati au venit mai inainte de Mine sunt furi si talhari, dar oile nu i-au ascultat.
9. Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se va mantui; si va intra si va iesi si pasune va afla.
10. Furul nu vine decat ca sa fure si sa junghie si sa piarda. Eu am venit ca viata sa aiba si din belsug sa aiba.
11. Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi pune sufletul pentru oile sale.
12. Iar cel platit si cel care nu este pastor, si ale carui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind si lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le risipeste.
13. Dar cel platit fuge, pentru ca este platit si nu are grija de oi.
14. Eu sunt pastorul cel bun si cunosc pe ale Mele si ale Mele Ma cunosc pe Mine.
15. Precum Ma cunoaste Tatal si Eu cunosc pe Tatal. Si sufletul Imi pun pentru oi.
16. Am si alte oi, care sunt din staulul acesta. Si pe acelea trebuie sa le aduc, si vor auzi glasul Meu si va fi o turma si un pastor.
17. Pentru aceasta Ma iubeste Tatal, fiindca Eu Imi pun sufletul, ca iarasi sa-l iau.
18. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Insumi il pun. Putere am Eu ca sa-l pun si putere am iarasi ca sa-l iau. Aceasta porunca am primit-o de la Tatal Meu.
19. Iarasi s-a facut dezbinare intre iudei, pentru cuvintele acestea.
20. Si multi dintre ei ziceau: Are demon si este nebun. De ce sa-L ascultati?
21. Altii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon sa deschida ochii orbilor?
22. Si era atunci la Ierusalim sarbatoarea innoirii templului si era iarna.
23. Iar Iisus umbla prin templu, in pridvorul lui Solomon.
24. Deci L-au impresurat iudeii si Ii ziceau: Pana cand ne scoti sufletul? Daca Tu esti Hristosul, spune-o noua pe fata.
25. Iisus le-a raspuns: V-am spus si nu credeti. Lucrarile pe care le fac in numele Tatalui Meu, acestea marturisesc despre Mine.
26. Dar voi nu credeti, pentru ca nu sunteti dintre oile Mele.
27. Oile Mele asculta de glasul Meu si Eu le cunosc pe ele, si ele vin dupa Mine.
28. Si Eu le dau viata vesnica si nu vor pieri in veac, si din mana Mea nimeni nu le va rapi.
29. Tatal Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decat toti, si nimeni nu poate sa le rapeasca din mana Tatalui Meu.
30. Iar Eu si Tatal Meu una suntem.
31. Iarasi au luat pietre iudeii ca sa arunce asupra Lui.
32. Iisus le-a raspuns: Multe lucruri bune v-am aratat voua de la Tatal Meu. Pentru care din ele, aruncati cu pietre asupra Mea?
33. I-au raspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncam cu pietre asupra Ta, ci pentru hula si pentru ca Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.
34. Iisus le-a raspuns: Nu e scris in Legea voastra ca “Eu am zis: dumnezei sunteti?”
35. Daca i-a numit dumnezei pe aceia catre care a fost cuvantul lui Dumnezeu - si Scriptura nu poate sa fie desfiintata -
36. Despre Cel pe care Tatal L-a sfintit si L-a trimis in lume, voi ziceti: Tu hulesti, caci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?
37. Daca nu fac lucrarile Tatalui Meu, sa nu credeti in Mine.
38. Iar daca le fac, chiar daca nu credeti in Mine, credeti in aceste lucrari, ca sa stiti si sa cunoasteti ca Tatal este in Mine si Eu in Tatal.
39. Cautau deci iarasi sa-L prinda si Iisus a scapat din mana lor.
40. Si a plecat iarasi dincolo de Iordan, in locul unde Ioan boteza la inceput, si a ramas acolo.
41. Si multi au venit la El si ziceau: Ioan n-a facut nici o minune, dar toate cate Ioan a zis despre Acesta erau adevarate.
42. Si multi au crezut in El acolo.

CAPITOLUL 11
Invierea lui Lazar. Arhiereii si fariseii uneltesc impotriva lui Iisus.

1. Si era bolnav un oarecare Lazar din Betania, satul Mariei si al Martei, sora ei.
2. Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul si I-a sters picioarele cu parul capului ei, al carei frate Lazar era bolnav.
3. Deci au trimis surorile la El, zicand: Doamne, iata, cel pe care il iubesti este bolnav.
4. Iar Iisus, auzind, a zis: Aceasta boala nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu sa Se slaveasca.
5. Si iubea Iisus pe Marta si pe sora ei si pe Lazar.
6. Cand a auzit, deci, ca este bolnav, atunci a ramas doua zile in locul in care era.
7. Apoi, dupa aceea, a zis ucenicilor: Sa mergem iarasi in Iudeea.
8. Ucenicii I-au zis: Invatatorule, acum cautau iudeii sa Te ucida cu pietre, si iarasi Te duci acolo?
9. A raspuns Iisus: Nu sunt oare douasprezece ceasuri intr-o zi? Daca umbla cineva ziua, nu se impiedica, pentru ca el vede lumina acestei lumi;
10. Iar daca umbla cineva noaptea se impiedica, pentru ca lumina nu este in el.
11. A zis acestea, si dupa aceea le-a spus: Lazar, prietenul nostru, a adormit; Ma duc sa-l trezesc.
12. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, daca a adormit, se va face bine.
13. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau ca vorbeste despre somn ca odihna.
14. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe fata: Lazar a murit.
15. Si Ma bucur pentru voi, ca sa credeti ca n-am fost acolo. Dar sa mergem la el.
16. Deci a zis Toma, care se numeste Geamanul, celorlalti ucenici: Sa mergem si noi si sa murim cu El.
17. Deci, venind, Iisus l-a gasit pus de patru zile in mormant.
18. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.
19. Si multi dintre iudei venisera la Marta si Maria ca sa le mangaie pentru fratele lor.
20. Deci Marta, cand a auzit ca vine Iisus, a iesit in intampinarea Lui, iar Maria sedea in casa.
21. Si a zis catre Iisus: Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
22. Dar si acum stiu ca oricate vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu iti va da.
23. Iisus i-a zis: Fratele tau va invia.
24. Marta i-a zis: Stiu ca va invia la inviere, in ziua cea de apoi.
25. Si Iisus i-a zis: Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai.
26. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac. Crezi tu aceasta?
27. Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume.
28. Si zicand aceasta, s-a dus si a chemat pe Maria, sora ei, zicandu-i in taina: Invatatorul este aici si te cheama.
29. Cand a auzit aceea, s-a sculat degraba si a venit la El.
30. Si Iisus nu venise inca in sat, ci era in locul unde Il intampinase Marta.
31. Iar iudeii care erau cu ea in casa si o mangaiau, vazand pe Maria ca s-a sculat degraba si a iesit afara, au mers dupa ea socotind ca a plecat la mormant, ca sa planga acolo.
32. Deci Maria, cand a venit unde era Iisus, vazandu-L, a cazut la picioarele Lui, zicandu-I: Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
33. Deci Iisus, cand a vazut-o plangand si pe iudeii care venisera cu ea plangand si ei, a suspinat cu duhul si S-a tulburat intru Sine.
34. Si a zis: Unde l-ati pus? Zis-au Lui: Doamne, vino si vezi.
35. Si a lacrimat Iisus.
36. Deci ziceau iudeii: Iata cat de mult il iubea.
37. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului sa faca asa ca si acesta sa nu moara?
38. Deci suspinand iarasi Iisus intru Sine, a mers la mormant. Si era o pestera si o piatra era asezata pe ea.
39. Iisus a zis: Ridicati piatra. Marta, sora celui raposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, ca este a patra zi.
40. Iisus i-a zis: Nu ti-am spus ca daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
41. Au ridicat deci piatra, iar Iisus Si-a ridicat ochii in sus si a zis: Parinte, Iti multumesc ca M-ai ascultat.
42. Eu stiam ca intotdeauna Ma asculti, dar pentru multimea care sta imprejur am zis, ca sa creada ca Tu M-ai trimis.
43. Si zicand acestea, a strigat cu glas mare: Lazare, vino afara!
44. Si a iesit mortul, fiind legat la picioare si la maini cu fasii de panza si fata lui era infasurata cu mahrama. Iisus le-a zis: Dezlegati-l si lasati-l sa mearga.
45. Deci multi dintre iudeii care venisera la Maria si vazusera ce a facut Iisus au crezut in El.
46. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei si le-au spus cele ce facuse Iisus.
47. Deci arhiereii si fariseii au adunat sinedriul si ziceau: Ce facem, pentru ca Omul Acesta face multe minuni?
48. Daca-L lasam asa toti vor crede in El, si vor veni romanii si ne vor lua tara si neamul.
49. Iar Caiafa, unul dintre ei, care in anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu stiti nimic;
50. Nici nu ganditi ca ne este mai de folos sa moara un om pentru popor, decat sa piara tot neamul.
51. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit ca Iisus avea sa moara pentru neam,
52. Si nu numai pentru neam, ci si ca sa adune laolalta pe fiii lui Dumnezeu cei imprastiati.
53. Deci, din ziua aceea, s-au hotarat ca sa-L ucida.
54. De aceea Iisus nu mai umbla pe fata printre iudei, ci a plecat de acolo intr-un tinut aproape de pustie, intr-o cetate numita Efraim, si acolo a ramas cu ucenicii Sai.
55. Si era aproape Pastile iudeilor si multi din tara s-au suit la Ierusalim, mai inainte de Pasti, ca sa se curateasca.
56. Deci cautau pe Iisus si, pe cand stateau in templu, ziceau intre ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sarbatoare?
57. Iar arhiereii si fariseii dadusera porunci, ca daca va sti cineva unde este, sa dea de veste, ca sa-L prinda.

CAPITOLUL 12
Ungerea lui Iisus in Betania. Intrarea in Ierusalim. Elinii vor sa vada pe Iisus. Glasul din cer. Necredinta iudeilor.

1. Deci, cu sase zile inainte de Pasti, Iisus a venit in Betania, unde era Lazar, pe care il inviase din morti.
2. Si I-au facut acolo cina si Marta slujea. Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la masa.
3. Deci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
4. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vanda, a zis:
5. Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor?
6. Dar el a zis aceasta, nu pentru ca ii era grija de saraci, ci pentru ca era fur si, avand punga, lua din ce se punea in ea.
7. A zis deci Iisus: Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat.
8. Ca pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.
9. Deci multime mare de iudei au aflat ca este acolo si au venit nu numai pentru Iisus, ci sa vada si pe Lazar pe care-l inviase din morti.
10. Si s-au sfatuit arhiereii ca si pe Lazar sa-l omoare.
11. Caci, din cauza lui multi dintre iudei mergeau si credeau in Iisus.
12. A doua zi, multime multa, care venise la sarbatoare, auzind ca Iisus vine in Ierusalim,
13. Au luat ramuri de finic si au iesit intru intampinarea Lui si strigau: Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel!
14. Si Iisus, gasind un asin tanar, a sezut pe el, precum este scris:
15. “Nu te teme, fiica Sionului! Iata Imparatul tau vine, sezand pe manzul asinei”.
16. Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea I le-au facut Lui.
17. Deci da marturie multimea care era cu El, cand l-a strigat pe Lazar din mormant si l-a inviat din morti.
18. De aceea L-a si intampinat multimea, pentru ca auzise ca El a facut minunea aceasta.
19. Deci fariseii ziceau intre ei: Vedeti ca nimic nu folositi! Iata, lumea s-a dus dupa El.
20. Si erau niste elini din cei ce se suisera sa se inchine la sarbatoare.
21. Deci acestia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, si l-au rugat zicand: Doamne, voim sa vedem pe Iisus.
22. Filip a venit si i-a spus la Andrei, si Andrei si Filip au venit si I-au spus lui Iisus.
23. Iar Iisus le-a raspuns, zicand: A venit ceasul ca sa fie preaslavit Fiul Omului.
24. Adevarat, adevarat zic voua ca daca grauntele de grau, cand cade in pamant, nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multa roada.
25. Cel ce isi iubeste sufletul il va pierde; iar cel ce isi uraste sufletul in lumea aceasta il va pastra pentru viata vesnica.
26. Daca-Mi slujeste cineva, sa-Mi urmeze, si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca-Mi slujeste cineva, Tatal Meu il va cinsti.
27. Acum sufletul Meu e tulburat, si ce voi zice? Parinte, izbaveste-Ma, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit in ceasul acesta.
28. Parinte, preaslaveste-Ti numele! Atunci a venit glas din cer: Si L-am preaslavit si iarasi Il voi preaslavi.
29. Iar multimea care sta si auzea zicea: A fost tunet! Altii ziceau: Inger I-a vorbit!
30. Iisus a raspuns si a zis: Nu pentru Mine s-a facut glasul acesta, ci pentru voi.
31. Acum este judecata acestei lumi; acum stapanitorul lumii acesteia va fi aruncat afara.
32. Iar Eu, cand Ma voi inalta de pe pamant, ii voi trage pe toti la Mine.
33. Iar aceasta zicea, aratand cu ce moarte avea sa moara.
34. I-a raspuns deci multimea: Noi am auzit din Lege ca Hristosul ramane in veac; si cum zici Tu ca Fiul Omului trebuie sa fie inaltat? Cine este acesta, Fiul Omului?
35. Deci le-a zis Iisus: Inca putina vreme Lumina este cu voi. Umblati cat aveti Lumina ca sa nu va prinda intunericul. Caci cel ce umbla in intuneric nu stie unde merge.
36. Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit iisus si, plecand, S-a ascuns de ei.
37. Si, desi a facut atatea minuni inaintea lor, ei tot nu credeau in El,
38. Ca sa se implineasca cuvantul proorocului Isaia, pe care l-a zis: “Doamne, cine a crezut in ceea ce a auzit de la noi? Si bratul Domnului cui s-a descoperit?”
39. De aceea nu puteau sa creada, ca iarasi a zis Isaia:
40. “Au orbit ochii lor si a impietrit inima lor, ca sa nu vada cu ochii si sa nu inteleaga cu inima si ca nu cumva sa se intoarca si Eu sa-i vindec”
41. Acestea a zis Isaia, cand a vazut slava Lui si a grait despre El.
42. Totusi si dintre capetenii multi au crezut in El, dar nu marturiseau din pricina fariseilor, ca sa nu fie izgoniti din sinagoga;
43. Caci au iubit slava oamenilor mai mult decat slava lui Dumnezeu.
44. Iar Iisus a strigat si a zis: Cel ce crede in Mine nu crede in Mine, ci in Cel ce M-a trimis pe Mine.
45. Si cel ce Ma vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
46. Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana intuneric.
47. Si daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu il judec; caci n-am venit ca sa judec lumea ci ca sa mantuiesc lumea.
48. Cine Ma nesocoteste pe Mine si nu primeste cuvintele Mele are judecator ca sa-l judece: cuvantul pe care l-am spus acela il va judeca in ziua cea de apoi.
49. Pentru ca Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatal care M-a trimis, Acesta Mi-a dat porunca ce sa spun si ce sa vorbesc.
50. Si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatal, asa vorbesc.

CAPITOLUL 13
Iisus spala picioarele ucenicilor Sai la Cina cea de Taina. Arata cine este vanzatorul. Porunca iubirii. Petru Il va tagadui.

1. Iar inainte de sarbatoarea Pastilor, stiind Iisus ca a sosit ceasul Lui, ca sa treaca din lumea aceasta la Tatal, iubind pe ai Sai cei din lume, pana la sfarsit i-a iubit.
2. Si facandu-se Cina, si diavolul punand in inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul, ca sa-l vanda,
3. Iisus, stiind ca Tatal I-a dat Lui toate in maini si ca de la Dumnezeu a iesit si la Dumnezeu merge,
4. S-a sculat de la Cina, S-a dezbracat de haine si, luand un stergar, S-a incins cu el.
5. Dupa aceea a turnat apa in vasul de spalat si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins.
6. A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: Doamne, oare Tu sa-mi speli mie picioarele?
7. A raspuns Iisus si i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu stii acum, dar vei intelege dupa aceasta.
8. Petru I-a zis: Nu-mi vei spala picioarele in veac. Iisus i-a raspuns: Daca nu te voi spala, nu ai parte de Mine.
9. Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spala-mi nu numai picioarele mele, ci si mainile si capul.
10. Iisus i-a zis: Cel ce a facut baie n-are nevoie sa-i fie spalate decat picioarele, caci este curat tot. Si voi sunteti curati, insa nu toti.
11. Ca stia pe cel ce avea sa-L vanda; de aceea a zis: Nu toti sunteti curati.
12. Dupa ce le-a spalat picioarele si Si-a luat hainele, S-a asezat iar la masa si le-a zis: Intelegeti ce v-am facut Eu?
13. Voi Ma numiti pe Mine: Invatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci sunt.
14. Deci daca Eu, Domnul si Invatatorul, v-am spalat voua picioarele, si voi sunteti datori sa ca sa spalati picioarele unii altora;
15. Ca v-am dat voua pilda, ca, precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi.
16. Adevarat, zic voua: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau, nici solul mai mare decat cel ce l-a trimis pe el.
17. Cand stiti acestea, fericiti sunteti daca le veti face.
18. Nu zic despre voi toti; caci Eu stiu pe cei pe care i-am ales. Ci ca sa se implineasca Scriptura: “Cel ce mananca painea cu Mine a ridicat calcaiul impotriva Mea”.
19. De acum va spun voua, inainte de a fi aceasta, ca sa credeti, cand se va indeplini, ca Eu sunt.
20. Adevarat, adevarat zic voua: Cel care primeste pe cel pe care-l voi trimite Eu, pe Mine Ma primeste; iar cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
21. Iisus, zicand acestea, S-a tulburat cu duhul si a marturisit si a zis: Adevarat, adevarat zic voua ca unul dintre voi Ma va vinde.
22. Deci ucenicii se uitau unii la altii, nedumerindu-se despre cine vorbeste.
23. Iar la masa era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus.
24. Deci Simon Petru i-a facut semn acestuia si i-a zis: Intreaba cine este despre care vorbeste.
25. Si cazand acela astfel la pieptul lui Iisus, I-a zis: Doamne, cine este?
26. Iisus i-a raspuns: Acela este, caruia Eu, intingand bucatica de paine, i-o voi da. Si intingand bucatica, a luat-o si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
27. Si dupa imbucatura a intrat satana in el. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fa mai curand.
28. Dar nimeni din cei care sedeau la masa n-a inteles pentru ce i-a zis aceasta.
29. Caci unii socoteau, deoarece Iuda avea punga, ca lui ii zice Iisus: Cumpara cele de care avem de trebuinta la sarbatoare, sau sa dea ceva saracilor.
30. Deci dupa ce a luat acela bucatica de paine, a iesit numaidecat. Si era noapte.
31. Si cand a iesit el, Iisus a zis: Acum a fost preaslavit Fiul Omului si Dumnezeu a fost preaslavit intru El.
32. Iar daca Dumnezeu a fost preaslavit intru El, si Dumnezeu Il va preaslavi intru El si indata Il va preaslavi.
33. Fiilor, inca putin timp sunt cu voi. Voi Ma veti cauta, dar, dupa cum am spus iudeilor - ca unde Ma duc Eu, voi nu puteti veni - va spun voua acum.
34. Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.
35. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii.
36. Doamne, L-a intrebat Simon-Petru, unde Te duci? Raspuns-a Iisus: Unde Ma duc Eu, tu nu poti sa urmezi Mie acum, dar mai tarziu Imi vei urma.
37. Zis-a Petru Lui: Doamne, de ce nu pot sa urmez Tie acum? Sufletul meu il voi da pentru Tine.
38. Iisus i-a raspuns: Vei pune sufletul tau pentru Mine? Adevarat, adevarat zic tie ca nu va canta cocosul, pana ce nu te vei lepada de Mine de trei ori!

CAPITOLUL 14
Cuvantarea de despartire. Fagaduinta Duhului Sfant.

1. Sa nu se tulbure inima voastra; credeti in Dumnezeu, credeti si in Mine.
2. In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt. Iar de nu, v-as fi spus. Ma duc sa va gatesc loc.
3. Si daca Ma voi duce si va voi gati loc, iarasi voi veni si va voi lua la Mine, ca sa fiti si voi unde sunt Eu.
4. Si unde Ma duc Eu, voi stiti si stiti si calea.
5. Toma i-a zis: Doamne, nu stim unde Te duci; si cum putem sti calea?
6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine.
7. Daca M-ati fi cunoscut pe Mine, si pe Tatal Meu L-ati fi cunoscut; dar de acum Il cunoasteti pe El si L-ati si vazut.
8. Filip I-a zis: Doamne, arata-ne noua pe Tatal si ne este de ajuns.
9. Iisus i-a zis: De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu: Arata-ne pe Tatal?
10. Nu crezi tu ca Eu sunt intru Tatal si Tatal este intru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatal - Care ramane intru Mine - face lucrarile Lui.
11. Credeti Mie ca Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine, iar de nu, credeti-Ma pentru lucrarile acestea.
12. Adevarat, adevarat zic voua: cel ce crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu si mai mari decat acestea va face, pentru ca Eu Ma duc la Tatal.
13. Si orice veti cere intru numele Meu, aceea voi face, ca sa fie slavit Tatal intru Fiul.
14. Daca veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face.
15. De Ma iubiti, paziti poruncile Mele.
16. Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac,
17. Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi Il cunoasteti, ca ramane la voi si in voi va fi!
18. Nu va voi lasa orfani: voi veni la voi.
19. Inca putin timp si lumea nu Ma va mai vedea; voi insa Ma veti vedea, pentru ca Eu sunt viu si voi veti fi vii.
20. In ziua aceea veti cunoaste ca Eu sunt intru Tatal Meu si voi in Mine si Eu in voi.
21. Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui.
22. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este ca ai sa Te arati noua, si nu lumii?
23. Iisus a raspuns si i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el.
24. Cel ce nu Ma iubeste nu pazeste cuvintele Mele. Dar cuvantul pe care il auziti nu este al Meu, ci al Tatalui care M-a trimis.
25. Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;
26. Dar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.
27. Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se infricoseze.
28. Ati auzit ca v-am spus: Ma duc si voi veni la voi. De M-ati iubi v-ati bucura ca Ma duc la Tatal, pentru ca Tatal este mai mare decat Mine.
29. Si acum v-am spus acestea inainte de a se intampla, ca sa credeti cand se vor intampla.
30. Nu voi mai vorbi multe cu voi, caci vine stapanitorul acestei lumi si el nu are nimic in Mine;
31. Dar ca sa cunoasca lumea ca Eu iubesc pe Tatal si precum Tatal Mi-a poruncit asa fac. Sculati-va, sa mergem de aici.

CAPITOLUL 15
Vita cea adevarata. Porunca lui Hristos si iubirea cea mai mare. Ura si vina lumii. Mangaietorul, Duhul Adevarului.

1. Eu sunt vita cea adevarata si Tatal Meu este lucratorul.
2. Orice mladita care nu aduce roada intru Mine, El o taie; si orice mladita care aduce roada, El o curateste, ca mai multa roada sa aduca.
3. Acum voi sunteti curati, pentru cuvantul pe care vi l-am spus.
4. Ramaneti in Mine si Eu in voi. Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti in Mine.
5. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic.
6. Daca cineva nu ramane in Mine se arunca afara ca mladita si se usuca; si le aduna si le arunca in foc si ard.
7. Daca ramaneti intru Mine si cuvintele Mele raman in voi, cereti ceea ce voiti si se va da voua.
8. Intru aceasta a fost slavit Tatal Meu, ca sa aduceti roada multa si sa va faceti ucenici ai Mei.
9. Precum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi; ramaneti intru iubirea Mea.
10. Daca paziti poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman intru iubirea Lui.
11. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie in voi si ca bucuria voastra sa fie deplina.
12. Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
13. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai.
14. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc.
15. De acum nu va mai zic slugi, ca sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute.
16. Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti, si roada voastra sa ramana, ca Tatal sa va dea orice-I veti cere in numele Meu.
17. Aceasta va poruncesc: sa va iubiti unul pe altul.
18. Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat.
19. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste.
20. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi.
21. Iar toate acestea le vor face voua din cauza numelui Meu, fiindca ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.
22. De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, pacat nu ar avea; dar acum n-au cuvant de dezvinovatire pentru pacatul lor.
23. Cel ce Ma uraste pe Mine, uraste si pe Tatal Meu.
24. De nu as fi facut intre ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a facut pacat nu ar avea; dar acum M-au si vazut si M-au urat si pe Mine si pe Tatal Meu.
25. Dar (aceasta), ca sa se implineasca cuvantul cel scris in Legea lor: “M-au urat pe nedrept”.
26. Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine.
27. Si voi marturisiti, pentru ca de la inceput sunteti cu Mine.

CAPITOLUL 16
Prigonirile viitoare. Ajutorul Mangaietorului. Intristarea schimbata in bucurie. Rugaciunile facute in numele lui Hristos. Fuga ucenicilor.

1. Acestea vi le-am spus, ca sa nu va smintiti.
2. Va vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul cand tot cel ce va va ucide sa creada ca aduce inchinare lui Dumnezeu.
3. Si acestea le vor face, pentru ca n-au cunoscut nici pe Tatal, nici pe Mine.
4. Iar acestea vi le-am spus, ca sa va aduceti aminte de ele, cand va veni ceasul lor, ca Eu vi le-am spus. Si acestea nu vi le-am spus de la inceput, fiindca eram cu voi.
5. Dar acum Ma duc la Cel ce M-a trimis si nimeni dintre voi nu intreaba: Unde Te duci?
6. Ci, fiindca v-am spus acestea, intristarea a umplut inima voastra.
7. Dar Eu va spun adevarul: Va este de folos ca sa ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi.
8. Si El, venind, va vadi lumea de pacat si de dreptate si de judecata.
9. De pacat, pentru ca ei nu cred in Mine;
10. De dreptate, pentru ca Ma duc la Tatal Meu si nu Ma veti mai vedea;
11. Si de judecata, pentru ca stapanitorul acestei lumi a fost judecat.
12. Inca multe am a va spune, dar acum nu puteti sa le purtati.
13. Iar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va calauzi la tot adevarul; caci nu va vorbi de la Sine, ci toate cate va auzi va vorbi si cele viitoare va va vesti.
14. Acela Ma va slavi, pentru ca din al Meu va lua si va va vesti.
15. Toate cate are Tatal ale Mele sunt; de aceea am zis ca din al Meu ia si va vesteste voua.
16. Putin si nu Ma veti mai vedea, si iarasi putin si Ma veti vedea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal.
17. Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau intre ei: Ce este aceasta ce ne spune: Putin si nu Ma veti mai vedea, si iarasi putin si Ma veti vedea, si ca Ma duc la Tatal?
18. Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Putin? Nu stim ce zice.
19. Si a cunoscut Iisus ca voiau sa-L intrebe si le-a zis: Despre aceasta va intrebati intre voi, ca am zis: Putin si nu Ma veti mai vedea si iarasi putin si Ma veti vedea?
20. Adevarat, adevarat zic voua ca voi veti plange si va veti tangui, iar lumea se va bucura. Voi va veti intrista, dar intristarea voastra se va preface in bucurie.
21. Femeia, cand e sa nasca, se intristeaza, fiindca a sosit ceasul ei; dar dupa ce a nascut copilul, nu-si mai aduce aminte de durere, pentru bucuria ca s-a nascut om in lume.
22. Deci si voi acum sunteti tristi, dar iarasi va voi vedea si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va lua de la voi.
23. Si in ziua aceea nu Ma veti intreba nimic. Adevarat, adevarat zic voua: Orice veti cere de la Tatal in numele Meu El va va da.
24. Pana acum n-ati cerut nimic in numele Meu; cereti si veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina.
25. Acestea vi le-am spus in pilde, dar vine ceasul cand nu va voi mai vorbi in pilde, ci pe fata va voi vesti despre Tatal.
26. In ziua aceea veti cere in numele Meu; si nu va zic ca voi ruga pe Tatal pentru voi,
27. Caci Insusi Tatal va iubeste pe voi, fiindca voi M-ati iubit pe Mine si ati crezut ca de la Dumnezeu am iesit.
28. Iesit-am de la Tatal si am venit in lume; iarasi las lumea si Ma duc la Tatal.
29. Au zis ucenicii Sai: Iata acum vorbesti pe fata si nu spui nici o pilda.
30. Acum stim ca Tu stii toate si nu ai nevoie ca sa Te intrebe cineva. De aceea credem ca ai iesit de la Dumnezeu.
31. Iisus le-a raspuns: Acum credeti?
32. Iata vine ceasul, si a si venit, ca sa va risipiti fiecare la ale sale si pe Mine sa Ma lasati singur. Dar nu sunt singur, pentru ca Tatal este cu Mine.
33. Acestea vi le-am grait, ca intru Mine pace sa aveti. In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea.

CAPITOLUL 17
Rugaciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli si pentru toti credinciosii.

1. Acestea a vorbit Iisus si, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca.
2. Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. Si aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit.
5. Si acum, preaslaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea.
6. Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit.
7. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt.
10. Si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei.
11. Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi.
12. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; si i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.
14. Eu le-am dat cuvantul Tau, si lumea i-a urat, pentru ca nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Ma rog ca sa-i iei din lume, ci ca sa-i pazesti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste-i pe ei intru adevarul Tau; cuvantul Tau este adevarul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume.
19. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar.
20. Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor,
21. Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.
22. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
24. Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pr care Mi i-ai dat, ca sa vada slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii.
25. Parinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.
26. Si le-am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei.

CAPITOLUL 18
Prinderea lui Iisus si aducerea Lui la arhiereii Anna si Caiafa. Lepadarea lui Petru. Iisus inaintea lui Pilat. Baraba.

1. Zicand acestea, Iisus a iesit cu ucenicii Lui dincolo de paraul Cedrilor, unde era o gradina, in care a intrat El si ucenicii Sai.
2. Iar Iuda vanzatorul cunostea acest loc, pentru ca adesea Iisus si ucenicii Sai se adunau acolo.
3. Deci Iuda, luand oaste si slujitori, de la arhierei si farisei, a venit acolo cu felinare si cu faclii si cu arme.
4. Iar Iisus, stiind toate cele ce erau sa vina asupra Lui, a iesit si le-a zis: Pe cine cautati?
5. Raspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vanzatorul era si el cu ei.
6. Atunci cand le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat inapoi si au cazut la pamant.
7. Si iarasi i-a intrebat: Pe cine cautati? Iar ei au zis: Pe Iisus Nazarineanul.
8. Raspuns-a Iisus: V-am spus ca Eu sunt. Deci, daca Ma cautati pe Mine, lasati pe acestia sa se duca;
9. Ca sa se implineasca cuvantul pe care l-a spus: Dintre cei pe care Mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul.
10. Dar Simon-Petru, avand sabie, a scos-o si a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea dreapta; iar numele slugii era Malhus.
11. Deci a zis Iisus lui Petru: Pune sabia in teaca. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatal?
12. Deci ostasii si comandantul si slujitorii iudeilor au prins pe Iisus si L-au legat.
13. Si L-au dus intai la Anna, caci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia.
14. Si Caiafa era cel ce sfatuise pe iudei ca este de folos sa moara un om pentru popor.
15. Si Simon-Petru si un alt ucenic mergeau dupa Iisus. Iar ucenicul acela era cunoscut arhiereului si a intrat impreuna cu Iisus in curtea arhiereului;
16. Iar Petru a stat la poarta, afara. Deci a iesit celalalt ucenic, care era cunoscut arhiereului, si a vorbit cu portareasa si a bagat pe Petru inauntru.
17. Deci slujnica portareasa i-a zis lui Petru: Nu cumva esti si tu dintre ucenicii Omului acestuia? Acela a zis: Nu sunt.
18. Iar slugile si slujitorii facusera foc, si stateau si se incalzeau, ca era frig, si era cu ei si Petru, stand si incalzindu-se.
19. Deci arhiereul L-a intrebat pe Iisus despre ucenicii Lui si despre invatatura Lui.
20. Iisus i-a raspuns: Eu am vorbit pe fata lumii; Eu am invatat intotdeauna in sinagoga si in templu, unde se aduna toti iudeii si nimic nu am vorbit in ascuns.
21. De ce Ma intrebi pe Mine? Intreaba pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iata acestia stiu ce am spus Eu.
22. Si zicand El acestea, unul din slujitorii, care era de fata, I-a dat lui Iisus o palma, zicand: Asa raspunzi Tu arhiereului?
23. Iisus i-a raspuns: Daca am vorbit rau, dovedeste ce este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?
24. Deci Anna L-a trimis legat la Caiafa arhiereul.
25. Iar Simon-Petru statea si se incalzea. Deci i-au zis: Nu cumva esti si tu dintre ucenicii Lui? El s-a lepadat si a zis: Nu sunt.
26. Una din slugile arhiereului, care era ruda cu cel caruia Petru ii taiase urechea, a zis: Nu te-am vazut eu pe tine, in gradina, cu El?
27. Si iarasi s-a lepadat Petru si indata a cantat cocosul.
28. Deci L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; si era dimineata. Si ei n-au intrat in pretoriu, ca sa nu se spurce, ci sa manance Pastile.
29. Deci Pilat a iesit la ei, afara, si le-a zis: Ce invinuire aduceti Omului Acestuia?
30. Ei au raspuns si i-au zis: Daca Acesta n-ar fi raufacator, nu ti L-am fi dat tie.
31. Deci le-a zis Pilat: Luati-L voi si judecati-L dupa legea voastra. Iudeii insa i-au raspuns: Noua nu ne este ingaduit sa omoram pe nimeni;
32. Ca sa se implineasca cuvantul lui Iisus, pe care il spusese, insemnand cu ce moarte avea sa moara.
33. Deci Pilat a intrat iarasi in pretoriu si a chemat pe Iisus si I-a zis: Tu esti regele iudeilor?
34. Raspuns-a Iisus: De la tine insuti zici aceasta, sau altii ti-au spus-o despre Mine?
35. Pilat a raspuns: Nu cumva sunt iudeu eu? Poporul Tau si arhiereii Te-au predat mie. Ce ai facut?
36. Iisus a raspuns: Imparatia Mea nu este din lumea aceasta. Daca imparatia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu predat iudeilor. Dar acum imparatia Mea nu este de aici.
37. Deci i-a zis Pilat: Asadar esti Tu imparat? Raspuns-a Iisus: Tu zici ca Eu sunt imparat. Eu spre aceasta M-am nascut si pentru aceasta am venit in lume, ca sa dau marturie pentru adevar; oricine este din adevar asculta glasul Meu.
38. Pilat I-a zis: Ce este adevarul? Si zicand aceasta, a iesit iarasi la iudei si le-a zis: Eu nu gasesc in El nici o vina;
39. Dar este la voi obiceiul ca la Pasti sa va eliberez pe unul. Voiti deci sa va eliberez pe regele iudeilor?
40. Deci au strigat iarasi, zicand: Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era talhar.

CAPITOLUL 19
Patimile Domnului. Mama lui Iisus langa cruce. Cuvintele rostite pe cruce. Moartea si ingroparea Lui.

1. Deci atunci Pilat a luat pe Iisus si L-a biciuit.
2. Si ostasii, impletind cununa din spini, I-au pus-o pe cap si L-au imbracat cu o mantie purpurie.
3. Si veneau catre El si ziceau: Bucura-te, regele iudeilor! Si-I dadeau palme.
4. Si Pilat a iesit iarasi afara si le-a zis: Iata vi-L aduc pe El afara, ca sa stiti ca nu gasesc in El nici o vina.
5. Deci a iesit Iisus afara, purtand cununa de spini si mantia purpurie. Si le-a zis Pilat: Iata Omul!
6. Cand L-au vazut deci arhiereii si slujitorii au strigat, zicand: Rastigneste-L! Rastigneste-L! Zis-a lor Pilat: Luati-L voi si rastigniti-L, caci eu nu-I gasesc nici o vina.
7. Iudeii i-au raspuns: Noi avem lege si dupa legea noastra El trebuie sa moara, ca S-a facut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.
8. Deci, cand a auzit Pilat acest cuvant, mai mult s-a temut.
9. Si a intrat iarasi in pretoriu si I-a zis lui Iisus: De unde esti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un raspuns.
10. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbesti? Nu stii ca am putere sa Te eliberez si putere am sa Te rastignesc?
11. Iisus a raspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, daca nu ti-ar fi fost dat tie de sus. De aceea cel ce M-a predat tie mai mare pacat are.
12. Pentru aceasta, Pilat cauta sa-L elibereze; iar iudeii strigau zicand: Daca Il eliberezi pe Acesta, nu esti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine imparat este impotriva Cezarului.
13. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afara pe Iisus si a sezut pe scaunul de judecata, in locul numit pardosit cu pietre, iar evreieste Gabbata.
14. Si era Vinerea Pastilor, cam la al saselea ceas, si a zis Pilat iudeilor: Iata Imparatul vostru.
15. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Rastigneste-L! Pilat le-a zis: Sa rastignesc pe Imparatul vostru? Arhiereii au raspuns: Nu avem imparat decat pe Cezarul.
16. Atunci L-a predat lor ca sa fie rastignit. Si ei au luat pe Iisus si L-au dus ca sa fie rastignit.
17. Si ducandu-Si crucea, a iesit la locul ce se cheama al Capatanii, care evreieste se zice Golgota,
18. Unde L-au rastignit, si impreuna cu El pe alti doi, de o parte si de alta, iar in mijloc pe Iisus.
19. Iar Pilat a scris si titlu si l-a pus deasupra Crucii. Si era scris: Iisus Nazarineanul, Imparatul iudeilor!
20. Deci multi dintre iudei au citit acest titlu, caci locul unde a fost rastignit Iisus era aproape de cetate. Si era scris: evreieste, latineste si greceste.
21. Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Imparatul iudeilor, ci ca Acela a zis: Eu sunt Imparatul iudeilor.
22. Pilat a raspuns: Ce am scris, am scris.
23. Dupa ce au rastignit pe Iisus, ostasii au luat hainele Lui si le-au facut patru parti, fiecarui ostas cate o parte, si camasa. Dar camasa era fara cusatura, de sus tesuta in intregime.
24. Deci au zis unii catre altii: Sa n-o sfasiem, ci sa aruncam sortii pentru ea, a cui sa fie; ca sa se implineasca Scriptura care zice: “Impartit-au hainele Mele lorusi, si pentru camasa Mea au aruncat sortii”. Asadar ostasii acestea au facut.
25. Si stateau, langa crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena.
26. Deci Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care Il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau!
27. Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta! Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.
28. Dupa aceea, stiind Iisus ca toate s-au savarsit acum, ca sa se implineasca Scriptura, a zis: Mi-e sete.
29. Si era acolo un vas plin cu otet; iar cei care Il lovisera, punand in varful unei trestii de isop un burete inmuiat in otet, l-au dus la gura Lui.
30. Deci dupa ce a luat otetul, Iisus a zis: Savarsitu-s-a. Si plecandu-Si capul, Si-a dat duhul.
31. Deci iudeii, fiindca era vineri, ca sa nu ramana trupurile sambata pe cruce, caci era mare ziua sambetei aceleia, au rugat pe Pilat sa le zdrobeasca fluierele picioarelor si sa-i ridice.
32. Deci au venit ostasii si au zdrobit fluierele celui dintai si ale celuilalt, care era rastignit impreuna cu el.
33. Dar venind la Iisus, daca au vazut ca deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.
34. Ci unul din ostasi cu sulita a impuns coasta Lui si indata a iesit sange si apa.
35. Si cel ce a vazut a marturisit si marturia lui e adevarata; si acela stie ca spune adevarul, ca si voi sa credeti.
36. Caci s-au facut acestea, ca sa se implineasca Scriptura: “Nu I se va zdrobi nici un os”.
37. Si iarasi alta Scriptura zice: “Vor privi la Acela pe care L-au impuns”.
38. Dupa acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca sa ridice trupul lui Iisus. Si Pilat i-a dat voie. Deci a venit si a ridicat trupul Lui.
39. Si a venit si Nicodim, cel care venise la El mai inainte noaptea, aducand ca la o suta de litre de amestec de smirna si aloe.
40. Au luat deci trupul lui Iisus si l-au infasurat in giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de inmormantare la iudei.
41. Iar in locul unde a fost rastignit era o gradina, si in gradina un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat.
42. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru ca mormantul era aproape.

CAPITOLUL 20
Invierea Domnului. El Se arata Mariei Magdalena, apoi ucenicilor si la opt zile, dupa aceea, lui Toma.

1. Iar in ziua intaia a saptamanii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormant dis-de-dimineata, fiind inca intuneric, si a vazut piatra ridicata de pe mormant.
2. Deci a alergat si a venit la Simon-Petru si la celalalt ucenic pe care-l iubea Iisus, si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormant si noi nu stim unde L-au pus.
3. Deci a iesit Petru si celalalt ucenic si veneau la mormant.
4. Si cei doi alergau impreuna, dar celalalt ucenic, alergand inainte, mai repede decat Petru, a sosit cel dintai la mormant.
5. Si, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
6. A sosit si Simon-Petru, urmand dupa el, si a intrat in mormant si a vazut giulgiurile puse jos,
7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc.
8. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise intai la mormant, si a vazut si a crezut.
9. Caci inca nu stiau Scriptura, ca Iisus trebuia sa invieze din morti.
10. Si s-au dus ucenicii iarasi la ai lor.
11. Iar Maria statea afara langa mormant plangand. Si pe cand plangea, s-a aplecat spre mormant.
12. Si a vazut doi ingeri in vesminte albe sezand, unul catre cap si altul catre picioare, unde zacuse trupul lui Iisus.
13. Si aceia i-au zis: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea le-a zis: Ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus.
14. Zicand acestea, ea s-a intors cu fata si a vazut pe Iisus stand, dar nu stia ca este Iisus.
15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea, crezand ca este gradinarul, I-a zis: Doamne, daca Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si eu Il voi ridica.
16. Iisus i-a zis: Maria! Intorcandu-se, aceea I-a zis evreieste: Rabuni! (adica, Invatatorule)
17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Mergi la fratii Mei si le spune: Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru.
18. Si a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor ca a vazut pe Domnul si acestea i-a zis ei.
19. Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua!
20. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul.
21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus.
25. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.
26. Si dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios.
28. A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu!
29. Iisus I-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!
30. Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta.
31. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui.

CAPITOLUL 21
Domnul Se arata ucenicilor la Marea Tiberiadei. Iertarea lui Petru si repunerea lui intre apostoli.

1. Dupa acestea, Iisus S-a aratat iarasi ucenicilor la Marea Tiberiadei, si S-a aratat asa:
2. Erau impreuna Simon-Petru si Toma, cel numit Geamanul, si Natanael, cel din Cana Galileii, si fiii lui Zevedeu si alti doi din ucenicii Lui.
3. Simon-Petru le-a zis: Ma duc sa pescuiesc. Si i-au zis ei: Mergem si noi cu tine. Si au iesit si s-au suit in corabie, si in noaptea aceea n-au prins nimic.
4. Iar facandu-se dimineata, Iisus a stat la tarm; dar ucenicii n-au stiut ca este Iisus.
5. Deci le-a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveti ceva de mancare? Ei I-au raspuns: Nu.
6. Iar El le-a zis: Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei si veti afla. Deci au aruncat-o si nu mai puteau s-o traga de multimea pestilor.
7. Si a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind ca este Domnul, si-a incins haina, caci era dezbracat, si s-a aruncat in apa.
8. Si ceilalti ucenici au venit cu corabia, caci nu erau departe de tarm, ci la doua sute de coti, tragand mreaja cu pesti.
9. Deci, cand au iesit la tarm, au vazut jar pus jos si peste pus deasupra, si paine.
10. Iisus le-a zis: Aduceti din pestele pe care l-ati prins acum.
11. Simon-Petru s-a suit in corabie si a tras mreaja la tarm, plina de pesti mari: o suta cincizeci si trei, si, desi erau atatia, nu s-a rupt mreaja.
12. Iisus le-a zis: Veniti de pranziti. Si nici unul din ucenici nu indraznea sa-L intrebe: Cine esti Tu?, stiind ca este Domnul.
13. Deci a venit Iisus si a luat painea si le-a dat lor, si de asemenea si pestele.
14. Aceasta este, acum, a treia oara cand Iisus S-a aratat ucenicilor, dupa ce S-a sculat din morti.
15. Deci dupa ce au pranzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti tu mai mult decat acestia? El I-a raspuns: Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Zis-a lui: Paste mieluseii Mei.
16. Iisus i-a zis iarasi, a doua oara: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Pastoreste oile Mele.
17. Iisus i-a zis a treia oara: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? Petru s-a intristat, ca i-a zis a treia oara: Ma iubesti? si I-a zis: Doamne, Tu stii toate. Tu stii ca Te iubesc. Iisus i-a zis: Paste oile Mele.
18. Adevarat, adevarat zic tie: Daca erai mai tanar, te incingeai singur si umblai unde voiai; dar cand vei imbatrani, vei intinde mainile tale si altul te va incinge si te va duce unde nu voiesti.
19. Iar aceasta a zis-o, insemnand cu ce fel de moarte va preaslavi pe Dumnezeu. Si spunand aceasta, i-a zis: Urmeaza Mie.
20. Dar intorcandu-se, Petru a vazut venind dupa el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cina s-a rezemat de pieptul Lui si I-a zis: Doamne, cine este cel ce Te va vinde?
21. Pe acesta deci, vazandu-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va intampla?
22. Zis-a Iisus lui: Daca voiesc ca acesta sa ramana pana voi veni, ce ai tu? Tu urmeaza Mie.
23. De aceea a iesit cuvantul acesta intre frati, ca ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus ca nu va muri ci: daca voiesc ca acesta sa ramana pana voi veni, ce ai tu?
24. Acesta este ucenicul care marturiseste despre acestea si care a scris acestea, si stim ca marturia lui e adevarata.
25. Dar sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris. Amin.

Sursa:http://www.biblia-ortodoxa.ro/noul-testament/sfanta-evanghelie-dupa-ioan/

Papusile spanzurate din Xochimilco,Mexic

Păpușile spânzurate din Xochimilco, Mexic

Copacii de pe insulele artificiale din suburbia capitalei mexicane sunt plini de păpuși spânzurate. Inițial, ele aveau rolul de a proteja zona de spirite malefice, iar în prezent au devenit o atracție pentru turiștii care caută bizarul.

Sursa:https://incredibilia.ro/13-destinatii-de-calatorie-de-groaza-care-va-vor-face-pielea-de-gaina/

Foto :Creative Commons

Star of Sierra Leone

Star of Sierra Leone

A fost cumpărat de către bijutierul newyorkez Harry Winston de la guvernul Sierrei Leone. Piatra este de origine aluvială, și a fost descoperită în Diminco. Bijutierul a încercat să obțină o singură piatră șlefuită din diamantul brut, acesta fiind al treilea cea mai mare din lume dintre pietrele de calitate gemă, și a încercat tăietura smarald (emerald cut). Piatra obținută a avut 143,2 de carate, însă a prezentat o incluziune, din cauza căreia mai târziu a despicat-o în 17 de pietre, din care 13 sunt de o claritate perfectă (flawless). Piatra cea mai mare este un diamant pară de 53,96 carate.

Sursa:http://desprediamante.ro/main/lessons/11

Foto:Creative Commons

Circuitul Pestera Ursilor :Valea Sighistelului-Sodolul Laurului-Dealul Brusturi- Pestera Ursilor-Valea Brusturi-Dealul Dosuri-Fata Plaiului-Pestera Magura-Valea Sighistelului-Sodolul Laurului * muntii Apuseni

 (Circuitul Peşterii Urşilor): Vl. Sighiştelului – Sodolul Laurului – Dl. Brusturi – P. Urşilor – Vl. Brusturi – Dl. Dosuri – Faţa Plaiului – P. Măgura – Vl. Sighiştelului – Sodolul Laurului;

Lungime 14 km;
Durată 4 - 5 h
Traseu de legătură între obiectivele carstice de pe Valea Sighiştelului şi zona turistică Peştera Urşilor – Chişcău.

Traseu pe alocuri dificil, neaccesibil pe timpul iernii.

Sursa:http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=96&Itemid=115

Mers de smecher

Marcaj-Punct rosu

Pestera Magura-muntii Apuseni

Pestera Magura-muntii Apuseni

Foto Creative Commons

Aachen

Foto:Creative Commons (Aachen)

Oras in Germania,situat in landul Renania de Nord-Westfalia.Romanii fondeaza orasul in sec.I e.n Aachen este un cuvant vechi ce inseamna „ ape sau bai ”

Ghe Nica

Evanghelia lui Iuda : Scriere gnostica sau Evanghelie crestina

Evanghelia lui Iuda: Scriere gnostica sau Evanghelie crestina?

Principala problema la care trebuie sa raspundem dupa descoperirea si editarea Evangheliei lui Iuda este daca aceasta scriere este una crestina sau gnostica. Care sunt elementele compozitionale care o pot asocia cu alte scrieri gnostice sau nou-testamentare? Ce le caracterizeaza pe personajele acestei scrieri? De ce Iisus si Iuda apar atat de diferit prezentati aici fata de Sfintele Evanghelii canonice? Care este mesajul acestei scrieri si cat de relevant este el pentru spiritualitatea crestina a secolului al XXI-lea? Acestea sunt doar cateva intrebari ce isi asteapta raspunsul in studiul de fata. Numai analizand aceasta scriere putem intelege, prin antiteza, maretia si frumusetea Evangheliei lui Hristos si putem continua cercetarea noastra in directia deosebirii crestinismului de gnosticism.

1. Introducere

In anul 1996, teologul menonit William Klassen, profesor la "L'Ecole Biblique de Jerusalem", publica lucrarea Iuda: tradator sau prieten al lui Iisus? in care isi dezvolta urmatoarea teza: Iuda nu L-a "tradat" pe Iisus, ci L-a "predat" autoritatilor evreiesti, intr-o incercare de mediere care s-a facut cu consimtamantul Mantuitorului insusi. Piatra de incercare a acestei teorii? Traducerea unui verb grecesc. Potrivit lui Klassen acest verb inseamna "a preda", "a infaptui", "a incredinta"; de asemenea mai poate insemna "a transmite". Asadar, conchide William Klassen, cel mai probabil Iuda nu L-a tradat pe Hristos, ci a incercat o mediere intre Acesta si autoritatile Templului din Ierusalim: "Cand Iuda I-a amintit lui Iisus ca sfatul Sau a fost intotdeauna acela de a-l mustra pe pacatos in mod direct, Iisus ar fi putut sa spuna ca nu aparuse ocazia pentru a-l confrunta direct pe marele preot. Poate ca, ajunsi aici, Iuda s-a oferit sa aranjeze asa ceva, in speranta ca procesul de mustrare va functiona".
Si care ar fi atunci explicatia sinuciderii lui Iuda? Klassen raspunde fara sa ezite: aceea a soldatului care moare odata cu regele sau.
Numai ca in Evanghelia lui Iuda nu avem nici o relatare a caintei sale sau a modului cum a murit, asa dupa cum avem in Mt 27:3-10. Iar Klassen nu ia in considerare cuvintele lui Iuda de la Mt 27:4: "Am gresit, vanzand sange nevinovat".
Asa dupa cum se va vedea, textul contine elemente de evanghelie inversate, precum o fac toate scrierile apocrife de natura gnostica. Aceasta este de fapt si definitia apocrifei: produsul literar ce dubleaza genurile Noului Testament, incercand sa completeze unele date absente cu privire la viata Mantuitorului, a Sfintei Fecioare Maria si a Sfintilor Apostoli. Putem avea astfel tot felul de evanghelii, epistole si apocalipse care sa pretinda exclusivitatea ineditului despre faptele si invatatura din Noul Testament. Dar in aceste conditii, Evanghelia lui Iuda nu este nici autoritativa, nici autentica. Nu este autoritativa pentru ca asemenea invataturi au fost considerate erezii de catre Biserica crestina; nu este nici autentica deoarece stim ca Iuda s-a spanzurat (Mt 27:5) si ca numai in secolul al II-lea s-au cristalizat asemenea conceptii gnostice - data unui presuspus original grecesc nu poate fi impinsa in nici un caz pana in secolul I, ceea ce nu-l poate face pe Iuda autor al acestei scrieri.

2. Descoperirea, vanzarea si restaurarea manuscrisului

Pe data de 9 aprilie 2006, Societatea National Geographic a difuzat un documentar referitor la descoperirea unui manuscris al Evangheliei lui Iuda. Concomitent, au fost lansate doua carti de catre aceeasi Societate: o traducere in limba engleza a textului si o prezentare a intregii povesti legate de descoperirea si promovarea manuscrisului. Presupozitia de la care pornesc autorii documentarului este aceea ca textul prezentat, aparent la fel de vechi precum cele patru Sfinte Evanghelii canonice (Matei, Marcu, Luca si Ioan) furnizeaza informatii indispensabile despre inceputurile crestinismului. Si astfel s-a declansat o nevroza mediatica ce ne determina sa ne intrebam: este justificata o astfel de viziune asupra unui text fara rasunet in istoria crestinismului? Este firesc ca acest text sa fie echivalat cu Evangheliile nou-testamentare asa cum nu s-a facut cu alte evanghelii apocrife? Si nu in ultimul rand: este o intamplare lansarea acestui subiect , in perioada Sfintelor Pasti?
Manuscrisul numit Codex Tchacos a fost gasit la El Minya, Egipt, in anii 70 ai secolului trecut si a fost datat intre anii 220-340. El are 62 de pagini si contine patru texte, toate scrise in limba copta: Evanghelia lui Iuda, intaia Apocalipsa a lui Iacob, Epistola lui Petru catre Filip si fragmente din cartea Allogenes.
In ceea ce priveste demersul NGS de restaurare-publicare-monopolizare a textului Evangheliei lui Iuda, Robinson considera ca toti cei "din afara" proiectului NGS, inclusiv cititorii cartii sale, cunosc multe lucruri despre Evangelia lui Iuda si pot concluziona pentru ei insisi: "Ceea ce s-a intamplat cu acesta aventura banoasa nu este o poveste placuta [...] iar voi aveti dreptul sa cunoasteti ce s-a intamplat cu adevarat".

3. Doctrina gnostica din Evanghelia lui Iuda

3.1. Subiectul si structura Evangheliei lui Iuda

Evanghelia lui Iuda nu a fost pastrata integral ci doar 26 de pagini din textul complet si prezinta cel putin trei idei principale ce se vor a fi legatura "fireasca" cu Sfintele Evanghelii din Noul Testament a) Iuda era discipolul cel mai iubit al lui Iisus; b) Iisus l-a incredintat pe Iuda cu misiunea de a-l da pe mana autoritatilor evreiesti pentru ca prin aceasta sa-l elibereze cat mai curand de corpul sau; c) Iuda a facut un lucru bun vanzandu-l pe Iisus. Dar despre ce este vorba in aceasta scriere?
Documentul, care se intinde pe 13 pagini de papirus, a fost scris in limba copta, mai precis in dialectul sahidic, cu forme dialectale din Egiptul de Mijloc. Structurile lingvistice si conceptele teologice vehiculate de aceasta scriere, chiar si scrisul de mana, sunt asemanatoare celor din manuscrisele de la Nag-Hammadi. Intrucat codexul a fost autentificat ca apartinand intre anii 220-340 d.Hr., el este cel mai probabil o traducere dupa un original grecesc mai timpuriu, dar a carui data nu poate fi nicidecum situata in secolul I, datorita elementelor specifice de cosmologie gnostica ce se articuleaza in secolul al II-lea, sub influenta unora precum Basilide, Valentinian, Marcion etc. - dar nici mai tarziu de anul 180, data la care este mentionat pentru prima data de catre Sfantul Irineu in Adv. Haer. Datorita terminologiei, Evanghelia lui Iuda a fost compusa cel mai probabil intre anii 130-170, dupa cum este de parere James M. Robinson.

Structura

Structura Evangheliei lui Iuda este unitara, ea desfasurandu-se dupa un tipar obisnuit in antichitate si anume:

1. O introducere (Incipit), in care ni se prezinta subiectul scrierii, respectiv revelatia lui Iisus catre Iuda Iscarioteanul, si timpul desfasurarii actiunii, cu trei zile inainte de Paste;
2. Un scurt excurs despre slujirea pamanteasca a lui Iisus;
3. Scena 1, care cuprinde trei momente:
(a) discutia cu prilejul euharistiei,
(b) provocarea pe care o lanseaza Iisus ucenicilor de a-si demonstra desavarsirea si
(c) convorbirea lui Iisus cu Iuda;

4. Scena 2, care cuprinde patru momente:

(a) aparitia lui Iisus in mijlocul ucenicilor,
(b) povestirea vedeniei avute de ucenici,
(c) talcuirea vedeniei de catre Iisus,
(d) intrebarile lui Iuda despre neamul omenesc;

5. Scena 3, care cuprinde patru momente, dintre care unul cel al povestirii-in-rama:

(a) povestirea visului sau de catre Iuda si interpretarea data de Iisus
(b) intrebarea lui Iuda despre soarta sa si revelatia lui Iisus catre Iuda
(c) Povestirea-in rama:
(cl) Spiritul Nevazut si Autogenes,
(c2) crearea lui Adamas si a luminatorilor,
(c3) cosmosul, haosul si cele de dedesubt,
(c4) stapanitorii si ingerii,
(c5) crearea neamului omenesc,
(d) intrebarea lui Iuda despre soarta lui Adam si a neamului omenesc,
(e) discutia lui Iisus cu cei doisprezece despre distrugerea celor ticalosi,
(f) insarcinarea pe care i-o da Iisus lui Iuda de a-1 vinde si intrarea lui Iuda in nor (CULMINATIA);

6. Concluzia: Iuda il tradeaza pe Iisus (Deznodamantul).

7. Titlul. Evanghelia lui Iuda.

In aceasta scriere exista cateva elemente de compozitie care sunt comune literaturii antice asa cum s-a dezvoltat aceasta in spatiul cultural greco-roman si indian si pe care Sfintele Evanghelii nu le impartasesc intocmai. In schimb, ele sunt prezente in Evanghelia lui Iuda, si anume: (a) povestirea-in-rama sau povestirea in povestire, un procedeu folosit in antichitate in operele sanscrite: Mahabharata (presupusa a fi fost alcatuita intre anii 400 i.Hr.- 200 d.Hr.) si Pancatantra (100 i.Hr.- 500 d.Hr.); in Evanghelia lui Iuda, acesta este momentul compozitional vizat de autor ca fiind cel mai important intrucat contine nucleul invataturii gnostice; (b) culminatia, ca moment de maxima intensitate a emotiei degajate de insarcinarea data de Iisus si intrarea lui Iuda in norul luminos; (c) deznodamantul, ca rezolvare cu totul nefireasca a faptelor prezentate, este plasat aici inaintea Patimirii si Rastignirii Mantuitorului, prin vanzarea/predarea Acestuia de catre Iuda arhiereilor evrei.

3.2. Intriga si problemele teologice

Intriga "evangheliei" o reprezinta polemica pe care Iisus o are cu ucenicii sai inaintea Pastilor, si relatia speciala cu Iuda, caruia ii dezvaluie o tainele prin care Spiritul cel Nevazut a creat eonii, universul intreg si pe om, incredintandu-l totodata cu misiunea vanzarii sale catre arhiereii evreilor. Viziunea lui Iisus despre lume se afla in contradictie cu cea a ucenicilor sai, iar pe fondul tensiunii dintre cele doua parti isi face aparitia si se contureaza ca personaj principal al scrierii - Iuda.
Evanghelia lui Iuda pune cititorului modern o serie intreaga de probleme de ordin teologic, pe care le vom discuta mai amanuntit odata cu prezentarea personajelor si care tin de ceea ce Ioan Petru Culianu a numit "principiul exegezei inverse", cum ar fi: prietenia stransa dintre Iisus si Iuda, insarcinarea pe care Iuda o primeste de la Iisus pentru a-l vinde, spre a-l elibera de vesmantul carnal, ignoranta si imoralitatea ucenicilor, existenta mai multor puteri superioare creatorului acestei lumi, caracterul imund al corpului omenesc si al reproducerii, inutilitatea apartenentei la Biserica crestina. Cercetatorul roman privea gnosticismul, ca de altfel orice religie, ca pe un joc al mintii generat de anumite "reguli computationale" ce isi vor cauta in orice perioada istorica exprimarea si vor alcatui sisteme care vor interactiona si se vor influenta reciproc. Potrivit lui Culianu, orice schimbare intr-un sistem religios influenteaza toate celelalte sisteme care influenteaza istoria.

3.3. Scriere gnostica sau evanghelie crestina?

Povestirea-in-rama, cea care prezinta cosmologia gnostica, este nucleul intregii scrieri. Daca profesorului Emmel, atunci cand a vazut unele fraze din Evanghelia lui Iuda in 1983, i s-a parut evident ca este vorba despre gnosticism, atunci acest lucru ne facem sa ne intrebam despre opiniile generate de publicarea textului evangheliei in 2006, cum ca ar fi posibil ca scrierea sa apartina primului secol crestin, poate chiar lui Iuda insusi, in ignorare totala a terminologiei si ideilor vehiculate de aceasta. Elementele articulate de cosmologie prezente in textul de fata s-au cristalizat cu siguranta doar in secolul al II-lea, atunci cand gnosticismul - ca mitologie eclectica ce ingloba elemente atat pagane, cat si crestine - infloreste sub influenta speculatiilor metafizice platonice si a conceptiilor lui Valentinian sau chiar Marcion.
Dar cel mai important indiciu despre faptul ca avem de a face cu o scriere gnostica il reprezinta elementele de cosmologie. Gnosticii erau interesati in primul rand de transpunerea in scris a invataturii lor despre aparitia ingerilor, crearea lui Adam, eliberarea sufletului de corpul intinat etc. Aceste lucruri le stim atat din ceea ce afirma gnosticii despre ei insisi (o sursa importanta in acest sens fiind manuscrisele descoperite in 1945 la Nag-Hammadi), cat si de la Sfintii Parinti ai Bisericii (pana in secolul al V-lea avem scrieri ale Parintilor Bisericii indreptate impotriva ereziilor; acestea au fost principala sursa istorica pentru Biserica si dupa cum s-a dovedit chiar in cazul de fata, cea mai fidela). Cifrele, la gnostici, au o mare importanta, iar scrierea de fata nu face exceptie. Cel-cu-Obarsia-in-Sine creeaza eonii, 72 de luminatori care la randul lor dau nastere la 360 de luminatori. De asemenea apar cate 72 de ceruri si 360 de firmamente. Apoi, demiurgul Saklas, creat de ingerul numit Nebro sau Ialdabaoth, ii creeaza la randul lui pe Adam si Eva, care este numita dupa traducerea greceasa-Zoe.
Desi manuscrisele dateaza, dupa examinarea papirusului si a scrierii copte, din a doua jumatate a secolului al IV-lea, originalele grecesti "pot proveni cel mai devreme din secolele al II-lea si al II-lea, iar unele dintre ele cu greu ar putea fi mai tarzii decat anii 120-150, deoarece Sfantul Irineu scria in anul 180 ca "ereticii se lauda ca poseda mai multe evanghelii decat sunt in realitate" si se plange ca pe vremea sa astfel de scrieri au dobandit o larga circulatie. Se poate observa cum majoritatea cartilor apocrife incearca sa dubleze genurile Noului Testament -evanghelii, fapte, epistole, apocalipse - asumandu-si o autoritate apostolica, tocmai pentru a fi considerate canonice. Intrucat majoritatea autorilor lor sunt eretici (gnostici, docheti, ebioniti, etc.) este de inteles ca Biserica a detectat imediat caracterul lor eretic, neacceptandu-le in canon.
Dar despre Evanghelia lui Iuda aflam de la episcopul Irineu de Lyon, care in lucrarea sa Adversus haereses, scria in felul urmator: "Altii declara iarasi ca din Puterea cea de sus isi trage fiinta Cain si marturisesc ca Esau, Core, sodomitii si toti asemenea lor sunt inruditi, cu ei (cu gnosticii, n.n.). in virtutea acestor lucruri, adauga ei, sunt atacati de Creator, dar pana acum nici unul dintr-insii nu a suferit vreo rana! Pentru ca Sophia avea obiceiul de a lua asupra ei ceea ce le revenea lor. Ei afirma ca tradatorul Iuda cunostea amanuntit aceste lucruri si ca el singur, cunoscand adevarul asa cum nimeni nu-l stia, a dus la capat taina tradarii; toate lucrurile, deopotriva pamantesti si ceresti, au fost aruncate in confuzie de catre acesta. O astfel de poveste inchipuita creeaza ei, pe care o numesc Evanghelia lui Iuda" (Adv. Haer., 1.31.1).
Exista o posibilitate infima ca scrierea descoperita in anii 1970 sa nu fie aceeasi despre care vorbeste Sfantul Irineu si aceasta datorita eventualelor modificari, de la scurtare la expandare. Cu toate acestea, inclinam sa credem ca este vorba de acelasi text. Care ar fi sansele, totusi, sa fi existat mai multe Evanghelii ale lui Iuda, daca Sfantul Irineu este oripilat numai de existenta, pentru el, a uneia singure?

3.4. Personajele

Personajele scrierii sunt Iuda, Iisus, ucenicii acestuia, arhiereii evreilor si "niste scribi". Prezenta ucenicilor, aflati in contradictie cu Iisus, se estompeaza pe parcursul desfasurarii actiunii, la sfarsitul "evangheliei" refererirea la ei fiind indirecta: "Iuda ii zise lui Iisus: "Atunci ce vor face acele neamuri?" Iisus grai: "Adevarat zic voua [...]" sau: "[Iuda zise]: "Invatatorule, [de ce razi de noi]?" [Iisus] raspunse [si grai]: "Nu rad [de voi] [...]" si: "Cei care stateau pe pamant auzira un glas venind din nor graind". In acelasi timp, Iuda se contureaza ca personaj principal, evoluand de la Scena Va ("Dar duhurile lor nu indraznira sa stea inaintea [lui], ci doar cel al lui Iuda Iscarioteanul") catre momentul culminant, intrarea sa in nor, la Scena 3f ("Iisus grai: "Iata, ti s-au spus toate. Ridica¬ti ochii si priveste la nor si la lumina dintr-insul si la stelele care-l inconjoara. A ta este steaua care calauzeste calea". Iuda isi ridica ochii si vazu norul cel luminos si intra intr-insul"). Progresul sau spiritual este urmarit de catre autor, el fiind singurul personaj care are o evolutie. Spre deosebire de ceilalti ucenici, desi are deja gnoza, el va spori in cunoastere, ca urmare a revelatiilor primite. Cu toate ca Iisus este prezent in toate momentele compozitiei in opozitie fata de ucenici si in relatie de prietenie fata de Iuda, el nu este decat personajul secundar care introduce toate celelalte personaje.

3.4.1. Iuda

Iuda apare in aceasta scriere ca si eroul mantuirii neamului omenesc. Caracteristicile sale sunt importante in identificarea rolului sau in aceasta carte gnostica.
(a) El este unul dintre cei mai apropiati ucenici ai lui Iisus, respectiv prietenul sau. Dar acest lucru nu se intampla decat dupa ce Iuda are curajul sa raspunda provocarii invatatorului si sa stea inaintea acestuia in toata virtutea sa. Iisus le ceruse ucenicilor sa il infrunte, demonstrandu-i ca au in ei spiritul desavarsit, ca au atins perfectiunea: "[Fie ca] oricine dintre voi, care este [destul de puternic] intre Fiintele omenesti, sa se infatiseze pe sine ca om desavarsit si sa stea inaintea fetei mele".
(b) Numai Iuda poate sa faca acest lucru, asadar el este un om virtuos, superior si prin aceasta se deosebeste de ceilalti ucenici: "Ridica-ti ochii si priveste la nor si la lumina dintr-insul si la stelele care-l inconjoara. A ta este steaua care calauzeste calea".
(c) Mai mult decat atat, el poseda gnoza, o cunoastere aparte despre Iisus, pe care ucenicii nu o au: "Iuda [spuse] catre el: "Stiu cine esti si de unde ai venit. Tu esti din taramul cel nemuritor al lui Barbelo". In urma acestei intamplari, trebuie precizat, Iisus il alege pe Iuda dintre toti ceilalti pentru a-i revela "tainele imparatiei". De asemenea, Iuda este personajul care motiveaza fiecare revelatie din partea lui Iisus. Acesta spune de fiecare data: "Iesi din mijocul celorlalti si iti voi spune tainele imparatiei" si: "Vino, ca sa-ti [- doua randuri lipsa -]", unde partea lipsa este de buna seama: "sa-ti arat", "sa-ti spun". Si iarasi, dupa ce le talcuieste pe rand ucenicilor vedenia, apoi lui Iuda, acestuia Iisus ii spune: "[Vino], ca sa te invat despre [tainele] pe care nimeni nu le[-a] vazut vreodata".
(d) Drept urmare a celor de mai sus, putem spune ca Iuda este un om singur, rupt de comuniunea deplina cu ceilalti, acest lucru accentuandu-i unicitatea sa, esoterismul doctrinei si individualismul fiind o caracteristica a oricarui gnostic autentic. Desi face parte din grupul celor doisprezece, el este privit aparte de catre narator, iar interventiile sale sunt deosebite de ale celorlalti si de fiecare data cand ii vorbeste lui Iisus, el o face in nume propriu si nu se identifica cu actiunile grupului. Spre deosebire de gnosticism, ilustrat aici de relatia exclusivista dintre Iisus si Iuda, in crestinism exista o relatie personala si unica intre parintele spiritual si fiul sau duhovnicesc, dar invatatura predata si sporul ucenicului se face in cadrul eclezial si liturgic. Spre exemplu, chiar daca Taina Sfintei Spovedanii se desfasoara doar intre cei doi: parinte-fiu, impartasirea acestuia din urma cu Sfantul Trup si Sange ale Mantuitorului Hristos are loc in cadrul Sfintei Liturghii a credinciosilor. Toate marturiile Parintilor pustiei Egiptului din secolele III-IV conduc la aceasta concluzie si asa s-a intamplat in toata lumea crestina pana astazi. Acest lucru nu e valabil in cazul de fata, unde Iuda singur indrazneste sa stea in fata invatatorului, datorita desavarsirii sale; numai lui i se destainuie de catre Iisus tainele imparatiei si numai el poate sa il elibereze pe acesta de invelisul sau carnal. Chiar si visul sau este diferit de al celorlati apostoli pentru ca misiunea sa este aparte. La sfarsitul veacurilor, steaua lui Iuda va straluci deasupra celui de-al treisprezecelea eon, iar in norul care se arata tuturor celor prezenti ca simbol al cunoasterii apofatice, doar Iuda poate sa intre.
(e) In aceasta scriere gnostica, Iuda este cel care se sacrifica - si va suferi cel putin tot atat de mult pe cat sufera Iisus Hristos in Sfintele Evanghelii canonice - datorita blestemului tuturor neamurilor pentru tradarea sa. Atunci cand Iisus vorbeste cu Iuda in particular, el ii spune: "iti este tie cu putinta sa atingi (imparatia), dar te vei intrista amarnic", apoi cand Iuda intreaba despre soarta sa, Iisus revine cu aceeasi avertizare: "te vei intrista amarnic cand vei vedea imparatia si tot neamul" si in alt loc: "Vei deveni al treisprezecelea si vei fi blestemat de catre celelalte neamuri [...] in ultimele zile iti vor blestema inaltarea ta la [neamul] cel sfant", iar dupa ce ii spune ca trebuie sa jertfeasca trupul sau, care il tine prizonier: "Adevarat [...] ultima ta [...] sa devii [- aproape doua randuri si jumatate lipsa -], intrista [- aproape doua randuri lipsa -]". Fara interventia lui Iuda, stapanitorul acestei lumi nu va fi distrus de catre Iisus. Asadar greutatea povestirii cade pe personajul lui Iuda. Dar cu toate ca Iisus il sfatuieste pe Iuda sa-l dea pe mana arhiereilor evrei, textul pastreaza tacerea despre evenimentele de dupa arestarea sa si care sunt prezente in Noul Testament: Judecata, Patimile, Rastignirea, Moartea pe cruce, invierea, Aratarile de dupa invieresi inaltarea la ceruri.
(f) El va fi inlocuit, devenind cel de-al treisprezecelea spirit si fiind numit in acest mod de catre Iisus. Acesta ii spune: "altcineva iti va lua locul, pentru ca cei doisprezece [ucenici] sa ajunga iarasi la implinire intru Dumnezeul lor", iar apoi il numeste chiar in acest fel: "Tu, cel de-al treisprezecelea spirit, de ce starui atat de mult?", apoi: "Vei deveni al treisprezecelea si vei fi blestemat de catre celelalte neamuri". Si nu doar atat. La sfarsitul veacurilor, steaua lui Iuda: "va straluci deasupra celui de-al treisprezecelea eon ".
(g) Soarta celui "de-al treisprezecelea ucenic" este hotarata dinainte de catre puterile superioare si el are un rol foarte important si o conditie deosebita scrisa in ceruri si recunoscuta in acest mod de catre stapanitorii , cosmosului intrucat Iisus ii spune: "Cornul tau s-a inaltat deja,/ mania ta s-a aprins,/steaua ta s-a aratat stralucitoare,/ iar inima ta s-a [...]" si in alt loc: "Ridica-ti ochii si priveste la nor si la lumina dintr-insul si la stelele care-l inconjoara. A ta este steaua care calauzeste calea." si iarasi: "vei fi blestemat de catre celelalte neamuri si vei ajunge sa domnesti peste ele".
(h) Iuda este constient de rolul sau si activ interesat de soarta intregii omeniri, dorind sa afle de la Iisus cat mai multe despre zilele de pe urma: "Iuda ii spuse: "Cand imi vei spune aceste lucruri si [cand] va rasari ziua cea mare de lumina pentru acest neam?" Si in alt loc: "["Rabbii, ce fel de fruct zamisleste acest neam? [...] Si ce va face restul celor ce se vor naste dintre oameni?" sau: "Invatatorule, oare semintia mea este sub vegherea stapanitorilor?" sau: "Iuda ii zise lui Iisus: "[Care] este ragazul randuit fiintei omenesti ca sa traiasca? [...]"Oare, moare spiritul omenesc?" si: "Iuda ii zise lui Iisus: "Atunci ce vor face acele neamuri?", iar altadata i se pare ca Iisus rade de ucenici: "Iuda ii zise lui Iisus: "Atunci ce vor face acele neamuri?", cand de fapt Iisus radea "de greseala stelelor".
(i) Prin revelatia pe care i-o face Iisus, cunostinta lui Iuda sporeste, el devine un mai bun gnostic, cunoscator atat al destinului sau, cat si al neamului omenesc: "(Iisus grai:) Iata, ti-am explicat tainele imparatiei si te-am invatat despre greseala stelelor". Si inainte de intrarea in nor i se spune: "Iata, ti s-au grait toate". De asemenea, dupa ce Iisus ii reveleaza aceste taine, Iuda intra, tot la cerinta lui Iisus, intr-un nor luminos incojurat de stele si din care se aude un glas, cel mai probabil dumnezeiesc, dar despre care nu stim ce ar putea sa fi spus datorita celor aproape cinci randuri lipsa.
(j) Iuda se indoieste de utilitatea gestului sau de tradare, dar nu in legatura cu Iisus, ci cu sine insusi. Atunci cand afla ca va primi imparatia cerurilor, dar va fi intotdeauna singur, despartit de neamul omenesc pe care il va salva, el il intreaba pe Iisus: "Ce folos este ca o voi primi? Pentru ca tu m-ai despartit de acel neam ".
(k) Iuda il vinde sau il preda pe Iisus arhiereilor evrei: "Iuda le raspunse dupa cum voira. Si primi niste bani si li-l preda lor". Tradarea aceasta este vazuta aici in chip diferit fata de Noul Testament, comentatorii moderni punand accentul pe aspectul de "predare", "transmitere", mai mult decat pe cel de "tradare", asa cum vom vedea mai departe.
Dar ceea ce trebuie observat este ca despre Iuda se vorbeste la persoana a III-a, nicaieri in text mentionandu-se ca el ar fi autorul scrierii. Fata de Sfintele Evanghelii din Noul Testament, de aici nu aflam despre, avaritia lui Iuda sau rolul sau de iconom al grupului celor doisprezece, despre spalarea picioarelui sale la Cina Cea de Taina de catre Hristos, despre faptul ca il saruta in Gradina Getsimani pe Acesta pentru a-L vinde, despre cum i-a parut rau de cele facute si a returnat argintii in numar de treizeci arhiereilor Templului si cum s-a sinucis.
Gnoza deosebita pe care o primeste Iuda de la Iisus se opreste la vinderea acestuia catre arhiereii evrei si nu continua cu o eventuala relatare despre soarta sa de atunci incolo. Trebuie sa acceptam doar faptul ca aceasta scriere reprezinta o asa-zisa marturie despre cele intamplate.
Dar mai presus de toate, Iuda este prezentat ca eroul intregii istorii a mantuirii neamului omenesc. Pe Iuda gnostic il putem compara cu personajele Noului Testament care ar fi putut intra in acest tipar: Nicodim, femeia samarineanca, Maria Magdalena, Lazar si multi altii cu care Iisus a avut convorbiri particulare. Numai ca gnosticii au avut aceasta tendinta de a-si alege receptori ai Revelatiei dubland genurile Noului Testament si punand pe seama unor astfel de personaje scrierile lor. Iuda, care il reprezinta aici pe gnosticul prin excelenta, ca si personaj central al acestei evanghelii nu este decat un caz izolat in gnosticism.

3.4.2. Iisus

In Evanghelia lui Iuda, Iisus - desi este recunoscut ca cel care il va zdrobi pe stapanitorul lumii acesteia - are un rol secundar in raport cu Iuda si nu este numit niciodata "Hristos", "Domn" sau "Dumnezeu", ci in adresarea ucenicilor sai el este cel mult apelat cu: "Invatatorule!" sau "Rabbi!". La inceputul textului ni se spune ca el a facut minuni pentru mantuirea oamenilor, dar nu ni se relateaza nici una dintre ele.
"Ei afirma ca multi dintre discipolii sai (ai lui Iisus, n.n.) nu erau constienti de coborarea lui Hristos in acesta; dar ca, atunci cand Hristos s-a coborat peste Iisus, el a inceput sa faca minuni si vindecari si sa il vesteasca pe Tatal cel Necunoscut si sa se marturiseasca pe sine ca fiind intaiul om" (Adv. Haer., 1.30.13). Cel mai adesea, le vorbeste ucenicilor sai despre "tainele de dincolo de lume si despre ceea ce se va intampla in zilele de pe urma" si se arata acestora nu sub infatisarea sa obisnuita, ci sub cea a unui copil: "Adeseori el nu se arata ucenicilor lui ca sine insusi, ci se descoperea intre ei ca si un copil".
Totodata, Iisus pastreaza trasatura gnostica a maestrului spiritual, a invatatorului, dar nu si pe cea dumnezeirii sale, exprimata in Noul Testament prin adresarea: "Domnul" (de catre autorul insusi al Evangheliei: Lc 19:8; In 21:12; ingeri: Lc 2:11; ucenici: Mt 8:21,25, 14:28 Lc 5:8, 9:54, 10:17, 11:1, In 6:68, popor: Mt 8:2,6, 15:22, 20:30; Mc 9:24; Le 5:12, 10:40; In 9:38, 11:27;). Aici, el este doar "invatatorul", "rabbi".
Din Sfintele Evanghelii canonice stim ca Iisus Hristos a instituit "Pomenirea Sa" (Luca 22:19) prin Binecuvantarea si Frangerea Painii, dar in Evanghelia lui Iuda el nu se afla de fata la binecuvantarea si frangerea painii de catre ucenicii sai. Ba chiar rade de nestiinta lor, pentru ca fac voia Dumnezeului imperfect:
"Cand [se apropie de] ucenicii lui, adunati si asezati si aducand rugaciune de multumire asupra painii, [el] rase. Ucenicii [ii] spusera: "Invatatorule, de ce razi de rugaciunea [noastra] de multumire? Noi am facut ceea ce se cuvine". El raspunse si grai: "Nu rad de voi. [Voi] nu faceti aceasta prin voia voastra, ci pentru ca prin aceasta [se va] preamari Dumnezeul vostru",
Iar cand Iuda il roaga sa il asculte si pe el: "Cand Iisus auzi aceasta, el rase si ii grai: "Tu, cel de-al treisprezecelea spirit, de ce starui atat de mult? Dar vorbeste si eu te voi asculta". De asemenea, Iisus rade si atunci cand ii vorbeste lui Iuda despre stelele cele corupte: "[Iisus] raspunse [si grai]: "Nu rad [de voi], ci de greseala stelelor, deoarece aceste sase stele au ratacit impreuna cu acesti cinci luptatori, si vor fi cu totii distrusi impreuna cu creaturile lor".
Prin urmare ignoranta este starea comuna oamenilor care au fost creati de Demiurgul ignorant al Vechiului Testament, un mit gnostic binecunoscut si care apare la cei mai importanti gnostici printre care Basilide, Valentinian. Dar in Evanghelia lui Iuda mai este implicata o tema: rasul. In antichitatea crestina tarzie, problema rasului a fost dezbatuta pornind de la viata si faptele lui Iisus Hristos. Astfel, se considera ca Noul Testament nu furnizeaza nici o informatie despre voia buna a Mantuitorului expimata prin ras sau hohote de ras. Ba dimpotriva, in momentul Patimirii, "capeteniile isi bateau joc" de Iisus, "si il luau in ras si ostasii" (Lc 23:35-36), ceea ce, in compozitia Evangheliei, nu reprezinta decat "obtuzitatea spirituala inerenta care accelereaza drama Rastignirii si, prin urmare, dobandirea Mantuirii". Scriitorul italian Umberto Eco, in romanul sau Numele trandafirului (1980), infatiseaza dezbaterea antica prin intermediul polemicii dintre calugarii Jorge si Gugliemo. In stilul erudit, Eco isi conduce cititorul prin istoria referintelor despre ras, de la Quintilianus prin Tacitus, Sinesius din Cirene, Elius Spatianus, Ausonius pana la Paulin de Nola, Clement din Alexandria, Papa Martin si alti Parinti si scriitori bisericesti atat din Apus, cat si din Rasarit. Ceea ce scriitorul italian a vrut sa arate este diversitatea opiniilor despre ras, ca atribut fie al zeilor, fie al "celor prosti", fie al oamenilor, fie al maimutelor, intr-o dezbatere ce pendula la momentul respectiv intre extreme si angaja intreaga lume antica. Detractori sau partizani, opiniile despre ras erau ireconciliabile, iar personajele romanului reflecta tendintele antice; pentru Jorge: "Domnul Nostru Iisus Christos nu a spus niciodata comedii sau fabule, ci doar parabole simple si clare care ne instruiesc alegoric despre cum sa dobandim paradisul, amin.", iar pentru Gugliemo: "Ma intreb, a spus Guglielmo, de ce domnia ta esti atat de Potrivnic gandului ca Iisus a ris si el vreodata? Eu cred ca rasul este un leac bun, ca si baile, pentru a curarisi umorile si celelalte betesuguri ale trupului, cu osebire melancolia".
Asadar, crestini sau gnostici, cu totii corelau cele doua teme, rasul si ignoranta: a rade de ignoranta sau datorita acesteia. Dar importanta temei in legatura cu Iisus Hristos al Noului Testament consta in drama rezultata din corelarea rasului-batjocura al celorlalti cu dumnezeirea Sa. In cazul de fata, rasul lui Iisus gnostic este provocat de lipsa gnozei din partea oamenilor, a cunoasterii adevaratei realitati supraceresti pe care el o reveleaza lui Iuda.
De altfel, in gnosticism ca si in atatea religii, Demiurgul si ignorant este cel care joaca o farsa oamenilor pe care i-a creat. Si in Evanghelia lui Iuda, prin rasul lui Iisus, gnosticii dualisti se situeaza in contradictie cu crestinii, prin aplicarea unei exegeze inverse Noului Testament: Iisus rade de rasul stapanitorului lumii acesteia. De altfel, Dumnezeul la care se inchina ucenicii este privit cu desconsideratie de catre Iisus, deoarece este un Dumnezeu imperfect, care nu detine gnoza, astfel incat sa o transmita ucenicilor, iar actiunile sale sunt meschine. In scena 1 se relateaza: "Cand auzira ucenicii lui aceasta, incepura sa se manie si sa se infurie si sa aduca, in inimile lor, blasfemie impotriva lui. Cand Iisus observa lipsa lor [de intelegere, grai] catre ei: "De ce s-a prefacut tulburarea voastra in manie? Dumnezeul vostru care se (salasluieste in voi si [...] v-a starnit la manie [in] sufletele voastre".
Si nu doar atat. Contrar celor prezentate in Noul Testament, Iisus gnostic nu este Fiul lui Dumnezeu, asa cum credeau si ucenicii sai: "Ei au zis: "Invatatorule, tu esti [...] fiul Dumnezeului nostru»". Iisus le-a spus: "Cum de ma cunoasteti? Adevarat va spun voua, nimeni din cei nascuti in mijlocul vostru nu ma va cunoaste", ci aflam de la Iuda ca Iisus provine de pe taramul lui Barbelo: "Iuda [spuse] catre el: "Stiu cine esti si de unde ai venit. Tu esti din taramul cel nemuritor al lui Barbelo. Iar eu nu sunt vrednic sa rostesc numele celui care te-a trimis".
In Apocriful lui Ioan, Barbelo este forta desavarsita a Spiritului celui Nevazut si Neintinat, emanata de acesta: Iar Spiritul cel sfant l-a emanat pe dumnezeiescul Cel-cu-Obarsia-in-Sine, fiul sau, impreuna cu Barbelo [...].
Iisus Hristos are un corp aparent si acesta este unul dintre punctele doctrinei gnostice care i-au deranjat cel mai mult pe crestini si care a fost privit ca erezie. In ultimele cuvinte pe care Iisus le adreseaza lui Iuda, gasim indemnul de a-l sacrifica pe omul care il invesmanteaza pe Hristos: "Caci tu il vei jerfi pe cel care ma invesmanteaza".
Inca din anul 107, Sfantul Ignatie al Antiohiei scria impotriva ereticilor care nu marturisesc realitatea trupului lui Iisus Hristos si a Patimirii Sale pe cruce. Vorbindu-le smirnenilor despre aceste lucruri, Sfantul are o critica aspra la adresa acestor eretici: (Hristos) a patimit cu adevarat si a inviat cu adevarat, nu cum spun unii necredinciosi, ca a patimit in aparenta?. Si Sfantul mai aduce o serie de marturii interne despre corporalitatea lui Hristos cel inviat, numindu-i pe eretici: "fantome si draci", "mai mult avocati ai mortii decat ai invierii". Iar patimirile prin care trece Sfantul sunt marturie a credintei acestuia in invatatura despre umanitatea desavarsita a Mantuitorului (Tralieni 10.1), el indemnandu-i pe crestini sa fuga de eretici si de fructul otravitor al invataturii lor (Tralieni 11.1-2). Tema trupului ca vas al spiritului este o alta interpretare inversata din partea gnosticilor a invataturii crestine despre om ca templu al Duhului Sfant, asa cum au mostenit-o crestinii din Vechiul Testament: "Iata eu voi turna peste voi duhul meu" (Pild 1:23; Ioil 3:1) si cum invata Hristos: "Daramati templul acesta si in trei zile il voi ridica!", cu interpretarea Sfantului Ioan Evanghelistul: "Iar El vorbea despre templul trupului Sau" (Mt 27:40; In 2:19-21) sau Sfantul Pavel: "Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?" (ICo 3:16). Iar in secolul al IV-lea Sfantul Efrem Sirul scria impotriva ereziilor platonizante sau dualiste care denigrau trupul, folosindu-se ca argument superior de marturia Sfintei Euharistii: "Domnul nu Si-ar fi amestecat Tainele Sale cu corpul (uman) daca acesta din urma ar fi provenit de la cel Rau" (Imne despre erezii).
In gnosticism, trupul nu mai este vas ales pentru suflet, ci o inchisoare de care gnosticul trebuie sa se elibereze. Ba chiar Evanghelia lui Iuda vorbeste despre "oamenii scurgerilor si ai faradelegilor si greselii", Apocriful lui Ioan despre cum arhonul conducator sadeste in Adam dorinta sexuala, iar acesta produce "copii ale corpurilor pe care le-a insuflat cu spiritul sau cel contrafacut",Tertullian, O Adv. Marcionem, 3.1. De aceea, in gnosticism si platonism, corporalitatea si gradul ei de cunoastere inseamna departarea de "fiinta". Daca in crestinism invierea lui Hristos a insemnat reintoarcerea in trupul de care nu S-a despartit nici o clipa cat S-a coborat la Iad, in gnosticism moartea lui Iisus pe cruce este ultima realitate, implinirea destinului gnosticului, E asa cum o sugereaza Evanghelia lui Iuda. Explicatia gnosticilor pentru invierea lui Hristos este si de aceasta data cu totul diferita de cea traditional-crestina, dupa cum ne spune Sfantul Irineu:
"Hristos, totusi, nu l-a uitat pe Iisus, ci a trimis de sus o oarecare energie in el, care l-a inviat in trupul pe care-l numesc atat animal, cat si spiritual, deoarece a trimis partile mundane inapoi in lume. Cand discipolii sai au vazut ca inviase, nu l-au recunoscut, chiar pe Iisus, care inviase din morti! Si afirma ca aceasta eroare foarte mare a prevalat printre discipolii sai, asa incat si-au inchipuit ca el a inviat intr-un trup mundan, nestiind ca: "carnea si sangele nu pot intra in imparatia lui Dumnezeu" (ICo 15:50) (Adv. Haer., 1.30.13).

3.4.3. Ucenicii

In Evanghelia lui Iuda, sunt numiti "cei doisprezece" dar indicarea vizeaza numarul eonilor care au emanat din Fiinta suprema, dupa cum ne arata tot Sfantul Irineu:
"Si iarasi, producerea celor doisprezece eoni este indicata de faptul ca Domnul avea doisprezece ani cand a polemizat cu invatatorii de lege si de alegerea apostolilor intrucat acestia erau doisprezece [...]" (Adv. Haer., 1.3.2).
Ba chiar caderea Sophiei, cel de-al doisprezecelea si cel mai tanar eon, este prefigurata de caderea lui Iuda:
"In continuare, ei sustin ca tulburarea sufleteasca ce a avut loc in cazul celui de-al doisprezecelea Eon este aratata de apostazia lui Iuda, care era cel de-al doisprezecelea apostol, de asemenea si de faptul ca Hristos a suferit in a douasprezecea luna" (Adv. Haer., 1.3.3.).In scrierea de fata, ucenicii reprezinta cel mai adesea o ceata de ingoranti, care savarsesc euharistia fara prezenta lui Iisus, ceea ce si e atrage nu mustrarea, ci ironia acestuia. Cel mai probabil, ucenicii reprezinta, in viziunea gnostica, Biserica crestina primara cu care insusi Iisus polemizeaza. Vedenia despre templu a ucenicilor nu este decat critica Bisericii care este locul tuturor pacatelor. Cei doisprezece preoti din visul ucenicilor sunt chiar ei insisi: "Iisus le grai: "Aceia pe care i-ati vazut primind prinoasele la altar - aceia sunteti voi. Acela este Dumnezeul pe care il slujiti, iar voi sunteti acei doisprezece oameni pe care i-ati vazut",
iar credinciosii, prefigurati de turma de vite, sunt cei indusi in eroare de invatatura ucenicilor:
"Vitele pe care le-ati vazut aduse spre jertfa sunt oamenii cei multi pe care voi ii duceti spre ratacire inaintea altarului." Revelarea tainelor imparatiei se face catre Iuda, iar nu catre ucenici, care sunt surclasati de acesta si somati de Hristos sa inceteze jertfirea necuviincioasa pe care o aduc in numele sau stapanitorului lumii acesteia. Si din nou revine tema gnostica a corpului uman stricacios, a carnii care se intinde pe tot pamantul, furnizandu-i Demiurgului supusi; gnosticul adevarat priveste cu dispret inmultirea neamului omenesc si relatiile sexuale.

4. CONCLUZII

Asadar, vorbim despre doctrine diferite: pe de o parte, cea a Bisericii crestine reflectata in Noul Testament, iar pe de alta parte, cea a diferitelor grupari gnostice reflectata in scrierea de fata. Dezinteresul evangheliei gnostice pentru adevaratul deznodamant al vanzarii lui Iuda si anume Patimile, Rastignirea, invierea si inaltarea la ceruri a Mantuitorului Hristos se vede si din finalul abrupt, scrierea terminandu-se cu cuvintele: "(scribii evrei) se apropiara de Iuda si ii zisera: "Ce faci aici? Tu esti ucenicul lui Iisus". Iuda le raspunse dupa cum voira. Si primi niste bani si li-l preda lor". Nu exista nici un fel de concluzii si nici o prezentare a consecintelor gestului lui Iuda, iar acest lucru nu face decat sa ne confirme faptul ca subiectul scrierii nu a fost decat un pretext pentru gnosticii din secolul al II-lea de a-si expune cosmologia lor.
Prin faptul ca nu avem prezentate cele ce se intampla dupa tradarea lui Iuda si care au devenit elemente de baza ale crestinismului, Evanghelia lui Iuda este nelegitima. Toate cele patru Sfinte Evanghelii din Noul Testament relateaza povestirea completa, in format liniar a propovaduirii lui Hristos, de la Botez, trecand prin Rastignire si inviere pana la inaltare. Orice alta scriere precum Evanghelia lui Iuda, a lui Toma, a Mariei Magdalena, a lui Filip nu a fost considerata Scriptura de catre Biserica Apostolica, cu atat mai mult cu cat contine elemente specifice cu caracter gnostic evident. Pe langa criteriile canonicitatii: inspiratie, apostolicitate, ortodoxie, hristocentrism si consensul bisericilor, Evangheliile nou-testamentare marturisesc acelasi adevar al Patimirii si mortii pe Cruce a lui Hristos, lucru care se afla in legatura profunda cu centrul Liturghiei crestine si anume savarsirea Sfintei Euharistii. Si in mod evident, desi scrise fiecare pentru un alt public (Sfantul Matei a scris pentru comunitatea crestina provenita din evrei, iar Sfantul Luca pentru cea a "neamurilor", respectiv a grecilor) ele au un mesaj universal care nu este din nici un punct de vedere gnostic.

Personajele acestei scrieri, Iisus, Iuda si ucenicii, sunt - pentru cel care astazi creste duhovniceste la umbra Bisericii, care traieste in Hristos celebrandu-L pe Acesta in fiecare zi si Duminica in serviciul liturgic - cat se poate de reale, iar Evanghelia lui Iuda reprezinta pentru el nu o scriere veche conservata de nisipul egiptean, ci o permanenta ofensa la adresa Mantuitorului Hristos si a Bisericii Sale.
Corneliu D. IACSA
Sursa:https://www.crestinortodox.ro/editoriale/evanghelia-iuda-scriere-gnostica-evanghelie-crestina-70013.html

Victimele de la Pompei

Victimile de la Pompei

Orașul Pompei este faimos pentru ruinele orașului antic, care a fost acoperit cu un strat de 6 metri de cenușă, în urma exploziei vulcanului Vezuviu din anul 79 e.n. Orașul a fost descoperit întâmplător în 1748.
Cercetările arheologice au scos la iveală o mulțime de cadavre mumificate, rămase în poziția în care muriseră, dar și informații despre modul de viață al oamenilor din Imperiul Roman.

Sursa:https://incredibilia.ro/13-destinatii-de-calatorie-de-groaza-care-va-vor-face-pielea-de-gaina/

Diamante celebre *Cullinan

Diamantul Culliman

Doar unul singur, diamantul Sergio îl depășește, însă acesta este un carbonado, adică diamant negru, probabil de origine extraterestră. Diamantul Sergio are 3167 de carate și a fost descoperit în Brazilia în 1895. Diamantele carbonado însă nu sunt speciale doar în privința culorii, ci diferă de celelalte diamante și prin faptul că sunt foarte dificile de tăiat.
Diamantul Cullinan a fost numit după Sir Thomas Cullinan, proprietarul minei sud-africane unde piatra a fost descoperită. Mina respectivă este faimoase Premier Mine, de unde provin foarte multe diamante mari: aici au fost găsite 750 de diamante mai mari de 100, iar o pătrime din pietrele mai mari de 400 carate provin de aici. Proprietarul minei Premier Mine este, din 2007, Petra Diamonds, înainte a aparținut grupului De Beers.
Culoarea diamantului Cullinan nu a fost clasificat într-un laborator independent, însă specialiștii estimează că ar fi de D-E. Piatra brută uriașă de 3,106.75 carate (sau 621.350 grame) a fost despicat în 9 pietre mai mari și 96 mai mici. Despicarea a fost executată de către Joseph Asscher din Amsterdam, cel mai apreciat specialist din epocă. Pietrele obținute astfel sunt numerotate cu cifre romane. De exemplu, diamantul cunoscut sub numele de Great Star of Africa este Cullinan I., Second Star of Africa este Culliman II., Lesser Stars of Africa e Cullinan III., și așa mai departe. Diamantul a fost oferit regelui britanic George al VI-lea, care a și acceptat cadoul.
Cea mai mare piatră obținută din diamantul brut Cullinan, Great Star of Africa sau Cullinan I. are 530.4 carate și împodobește sceptrul regesc. Până în 1985 a deținut recordul mondial de cel mai mare diamant șlefuit, dar de atunci acest titlu îl are diamantul Jubilee. Great Star of Africa are dimensiuni de 8.9 × 45.4 × 27.7 mm și este tăiat în formă de pară, cu 76 de fațete.

Sursa:http://desprediamante.ro/main/lessons/11

Diamante celebre * The Orlov

The Orlov

Orlov este considerat ca fiind cel de-al treilea mare diamant șlefuit din lume. Claritatea îi conferă un caracter fin printre diamantele indiene, iar culoarea reflectă o nuanţă albăstruie subţire şi verde.

Sursa:https://aliceboboc.wordpress.com/2010/11/23/top-10-diamante-celebre/

P Piatra-Sub Batca Stejii-Saua Caliman Izvor-Voivodeasa-Bradul Ciont-Vf.Retitis-Saua Pietricelu * muntii Calimani

P Piatra - Sub Batca Stejii - Şaua Căliman Izvor - Voivodeasa - Bradul Ciont - Vf Reţitiş - Şaua Pietricelu - vf Pietrosu
Marcaj: bandă roşie
Timp de mers: 8 - 9 ore, 24 km.
Caracteristici: traseu interzis iarna

Sursa:http://tara-dornelor.ro/trasee/calimani

FOTO:Creativ Commons

Evanghelia dupa Marcu

Evanghelia dupa Marcu

A doua Evanghelie canonica din Noul Testament este aceea a Sfantului Marcu. Ea este cea mai scurta dintre Evanghelii, cea mai concisa, dar si foarte expresiva.
Autorul ei este socotit Marcu, care mai poarta numele de Ioan, fiind amintit de multe ori in cartile Noului Testamentcand cu numele evreiesc de Ioan, cand cu cel roman de Marcu. El era din Ierusalim, unde mama sa, Maria, avea o casa, in care Mantui­torul, impreuna cu ucenicii Sai, au mancat Cina cea de Taina si unde s-a instituit Sfanta Euharistie. Marcu L-a cunoscut pe Domnul Hristos, L-a vazut si ascultat. El si mama sa faceau parte dintr-un cerc mai larg al invataceilor Domnului. Faptul ca Sfantul Petru, scapand din inchisoare, in mod minunat, unde a fost aruncat de Irod Agripa in anul 44, vine in casa Mariei, in care erau adunati mai multi crestini (Fapte 12, 12-13), inseamna ca aceasta casa era un centru crestin acum si a fost si mai inainte.
Dupa o veche traditie, Marcu ar fi parasit Roma imi timpul persecutiei lui Nero, plecand in Egipt, unde a predicat si a murit martir la Alexandria - pe la anul 89 - a carei biserica o infiintase. Biserica Ortodoxa ii praznuieste numele la 25 aprilie.
Ioan Marcu a scris Evanghelia a doua, dupa predica Sfantului Apostol Petru al carui ucenic a fost. Acest fapt ni-l ates­ta numerosi Parinti bisericesti: Papia, Irineu, Clement Alexandrinul, Eusebiu.
Evanghelia a doua este folosita de Clement Romanul, Ignatiu de Antiohia, Justin Martirul, Origen si Tertulian. Este citata, de asemenea, de catalogul din Fragmentul Muratori si in listele Sfintilor Parinti: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Grigorie de Nazianz.
Limba in care a fost scrisa Evanghelia a doua a fost limba greaca a dialectului comun. Aceasta limba se vorbea in tot cu­prinsul Imperiului Roman, deci si la Roma. Toti Parintii biseri­cesti marturisesc acest fapt. Stilul este simplu, popular, expresiv, plin de amanunte, iar povestirile si descrierile sunt captivante.
Locul in care a scris Evanghelia sa este Roma, pe la anul 62-63, cand Marcu este rugat de crestini sa le redea in scris predica Apostolului Petru. Se stie ca Evanghelistul Luca scrie Evanghelia sa la anul 63-64, iar acesta, la randul sau, consultase Evanghelia dupa Marcu.
Scopul urmarit de autor este sa convinga pe crestinii proveniti dintre pagani ca Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Din acest motiv el le reda viata si fapteleMantuitorului, in rezumat, asa cum le prezentase Sfantul Petru in predica sa.
El nu pune accentul pe Vechiul Testament, sau pe invatatura Domnului Hristos, ca Matei, ci pe faptele Sale, caci faptele mai deosebite impresionau pe pagani.
De aceea, Evanghelistul Marcu subliniaza minunile prin care se izgoneau demonii, se anunta saturarea oamenilor, linistirea marii, invierea mortilor. Tot motivat de acest fapt, Evanghelia a doua da o dezvoltare mai mare invierii Domnului si continua pana la inaltare, adica pana la cel mai inalt grad de slavire. Deci, Evanghelia a doua este o Evanghelie a faptelor.
Planul Evangheliei. Ea cuprinde 16 capitole si se imparte in doua parti, precedata de o introducere.
Partea I, cap. 1-9. In Introducere (cap. 1, 1-13), Mantuitorul este prezentat ca Fiu al lui Dumnezeu. Urmeaza (cap. 1, 14-9, 50) unde se descrie activitatea Domnului Hristos in Galileea.
Partea a Ii-a (cap. 10-16) istoriseste activitatea Mantui­torului in drum spre Ierusalim si in Iudeea, incheindu-se cu Pati­mile, Moartea, invierea si inaltarea Sa la cer.

Importanta Evangheliei

Continutul Evangheliei descrie desfasurarea activitatii Mantuito­rului spre implinirea mesianitatii Sale, nu prin cuvantari, ci prin minuni. Domnul Hristos este primit de popor, la inceput cu bucurie, apoi mesianismul Sau spiritual dezamageste entuziasmul popular. Urmeaza, opozitia fariseilor, neintelegerea rudelor si in sfarsit jertfa Sa pe cruce. Biruinta prin inviere si proslavirea prin inaltare la cer incheie opera pamanteasca a Domnului Hristos.
Invataturi dogmatice: El este recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu de Tatal (1, 11) la Botez; la Schimbarea la Fata (9, 7); este recunoscut si de demoni (1, 23-24); (3, 11); (5, 7); Mantuitorul are constiinta mesianitatii Sale ca este Fiul lui Dumnezeu prin minunile pe care le savar­seste (1, 31; 2, 9; 4, 39; 5, 30; 6, 41-43, 7, 31-35; 8, 22 s.u.);El isi incu­nuneaza opera prin Jertfa de pe cruce (15, 27) si proslavirea prin inviere (15, 6, 9) si inaltarea la cer (16, 19).; se afirma pro­nia divina (4, 26-29).
Invataturi morale: modestia si spiri­tul de jertfa pentru pastorul de suflete (6, 8-9); deosebirea dintre valoarea datoriilor (6, 23) - juramantul trebuie respectat, dar in cazul uciderii lui Ioan Botezatorul, calcarea lui nu constituia un pacat - ; adevarata curatenie (7, 20-23); valoarea si forta morala a credintei (7, 28-30; 11, 23); pretuirea curateniei morale a tine­rilor (12, 34); urmarea lui Hristos, mijloc de a mosteni viata vesnica (10, 29-30); condamnarea bogatiei (10, 24-25); se reco­manda smerenia si curatenia sufleteasca (10, 15); urmarea lui Hristos cere suferinta (8, 34); modestie si slujire (9, 35); in astep­tarea Parusiei Domnului, sau a celei individuale, este necesara o vesnica priveghere (13, 37).
Simbolul Evangheliei este un leu, deoarece ea incepe cu predica Sfantului Ioan Botezatorul, care striga ca un leu in pustie.

Sursa:https://www.crestinortodox.ro/religie/evanghelia-dupa-marcu-69299.html

Cimitirul Chauchilla (Peru)

Cimitirul Chauchilla (Peru)

Cimitirul Chauchilla – un alt punct de interes pe lista noastră de destinații de călătorie de groază – este o necropolă ce conține rămășițe umane mumificate din perioada pre-hispanică, dar și artefacte. Necroploa se află la 30 de kilometri de Nazca, Peru.
Cadavrele sunt atât de bine conservate în special datorită climei uscate din deșertul peruan, dar și datorită ritualurilor funerare practicate din oamenii care au trăit în zonă. Trupurile au fost înfășurate în bumbac, iar apoi unse cu rășină și ținute în morminte de lut.

Sursa:http://incredibilia.ro/13-destinatii-de-calatorie-de-groaza-care-va-vor-face-pielea-de-gaina/

Diamante celebre * Regentul

The Regent (Regentul)

Diamantul a fost găsit în apropiere de Golconda de un sclav indian, în anul 1702. Regentul este renumit pentru claritatea sa impecabilă, tăietura perfectă, şi are reputația ca fiind unul dintre cele mai rare diamante din lume.

Sursa:https://aliceboboc.wordpress.com/2010/11/23/top-10-diamante-celebre/

Avionul cu motor de racheta

Avionul cu motor de racheta

La sfârşitul anilor 1930, germanii au dezvoltat Messerschmitt Me 163 Komet, un avion cu motor de rachetă. Peste 300 de astfel de avioane de război au fost construite şi dotate cu muniţie la acea vreme. Totuși, viteza Komet era deopotrivă un blestem și o binecuvântare.

Sursa:https://playtech.ro/2015/armele-secrete-ale-lui-hitler-utilizau-tehnologii-uimitoare/

Tancurile comandate prin telecomanda

Tancurile controlate prin telecomanda

Cunoscute de trupele americane sub numele de “Doodlebug”, mini-tancurile erau controlate cu un joystick şi aveau două motoare electrice, care mai târziu au fost înlocuite cu arzătoare pe gaz. Dispozitivele au fost concepute pentru a transporta între 60 şi 100 de kilograme de explozibil şi au fost utilizate pentru a naviga pe terenurile minate.
Naziştii au construit mai mult de 7.000 de astfel de dispozitive, deschizând calea pentru armele controlate prin radio.

Sursa:https://playtech.ro/2015/armele-secrete-ale-lui-hitler-utilizau-tehnologii-uimitoare/

Bomba Fritz X

Bomba Fritz X

Considerat “bunicul bombelor inteligente”, Fritz X a fost un dispozitiv exploziv de 1.500 de kilograme echipat cu receptor radio şi un sistem sofisticat de ghidare. Potrivit Forțelor Americane, Fritz X putea să pătrundă 70 de centimetri de armură și putea zbura la 6.000 de metri, o altitudine inaccesibilă armelor de acest timp la momentul respectiv.
La mai puţin de o lună după ce a fost dezvoltată, naziştii au scufundat un vas de război italian, în septembrie 1943.

Sursa:https://playtech.ro/2015/armele-secrete-ale-lui-hitler-utilizau-tehnologii-uimitoare/

Bombardierul lui Hitler

Bombardierul lui Hitler

Cunoscut drept arma secretă a lui Hitler, bombardierul Horten Ho 229 a fost conceput pentru a transporta echivalentul a 900 de kilograme de armament, zburând la o altitudine de 15.000 de metri, potrivit Business Insider. Bombardierul era echipat cu motoare turbopropulsoare, şi era dotat cu tunuri şi rachete R4M, fiind primul avion de acest tip din lume.
Primul său zbor a fost consemnat în 1944. Potrivit Smithsonian, naziştii au alocat jumătate de milion de mărci pentru fabricarea aeronavei.

Sursa:https://playtech.ro/2015/armele-secrete-ale-lui-hitler-utilizau-tehnologii-uimitoare/

Poiana Puturosu-Valea Lomasului-Refugiul Lomasita-Izvoarele Lomasitei-Varful Retitis * muntii Calimani

Poiana Puturosu - v. Lomaşului - Refugiul Lomăşiţa - Izvoarele Lomăşiţei - Vf. Reţitiş
Timp de mers: 4 - 5 ore, 11 km.
Caracteristici: traseul este accesibil tot timpul anului

Sursa:http://tara-dornelor.ro/trasee/calimani