Drumet prin Tara Beiusului(10)

Marcaj:Triunghi albastru

Sat Câmpani – Sat Sighistel – Vl. Sighistelului – (P. Magura – P. Coliboaia) – P. Din Dosu Muncelului – Calea Fusului – DN75 km 25+100; Lungime 12,5 km; Durata 6 1/2 h
Traseu pentru vizitarea Vaii Sighistelului, zona cu cele mai multe cavitati naturale pe unitatea de suprafata de la noi din tara. Pe prima jumatate, drum usor, practicabil în tot timpul anului, mai dificil la ape mari; între Pestera Coliboaia si Muntele Tapu, în zona de obârsie a Vaii Sighistelului, drum greu cu diferente de nivel mari, inaccesibil iarna.

Zeii egipteni

Zeii egipteni
Timp de aproape 3000 de ani (3200-30 î.Hr) civilizaţia egipteană a înflorit într-un ţinut deşertic, în valea îngustă a apelor Nilului. Mitologia egipteană sau religia egipteană este numele dat unor serii de credinţe ale locuitorilor din Egiptul antic, înainte de apariţia creştismului şi islamului. Mitologia egipteană este mai veche şi diferită de mitologia romană şi mitologia greacă, ultimele două inspirându-se şi din ea.
În Egipt se obişnuia adorarea diferitelor divinităţi, unele sub forma umană, altele cu înfăţişare animală, altele hibride (om şi animal). Chiar şi corpurile cereşti puteau fi considerate divinităţi. O zeitate putea apărea în mai multe forme, manifestându-se sub mai multe aspecte ale ba (elementul care oferea zeilor capacitatea de a avea mai multe înfăţişări).
În Egiptul acelor vremuri, oraşele puternice erau reunite sub autoritatea Faraonului. Fiecare oraş, fiecare regiune avea un zeu protector. Însuşi Faraonul era considerat un zeu în viaţă. Totuşi, zeii cei mai importanţi erau cunoscuţi de toţi.
Ammon sau Amon-Ra, Tatăl şi Regele Zeilor
Iniţial a fost zeu obscur al vântului. Cultul său apare în Regatul Mijlociu şi se dezvoltă repede (mai ales în Regatul Nou), compunând o divinitate a aerului şi fecundităţii.
Cele două zeităţi Ammon (zeul taur al vântului) şi Ra (zeul soare) se contopesc într-o singură divinitate, Amon-Ra al cărui cult începe să ia amploare, astfel Amon-Ra devine cel mai puternic zeu egiptean. Ammon, “cel ascuns”, rege al zeilor, în principal în timpul dinastiei XI, a apărut pe inscripţiile incintelor funerare încă din timpul dinastiei V. Pentru ptolemeici el este asociat cu Zeus. Sub numele de Amun Kematef a fost una din cele opt divinităţi străvechi. Era un zeu creator, capabil să se readucă singur la viaţă. Nubienii îl venerau în mod special, considerând că a fost născut în Sudan. Ammon, sau Amon (confundat cu Ra din cauza numelui Amon-Ra), zeul suprem al preoţilor tebani şi venerat în oraşul Teba, era reprezentat cu un cap de berbec, sau ca un bărbat purtând o tiară cu pene.
Anubis, Zeul Ţinutului Sfânt, zeul ce ghida spiritele morţilor în lumea de dincolo
Anubis (găsit şi sub numele de Inpew, Yinepu sau Anpu) este numele zeului ce ghida spiritele morţilor în lumea de dincolo. Acesta este supranumit “Zeul Ţinutului Sfânt”. Deoarece egiptenii credeau că Valea morţiilor se află spre vest, aceştia îl denumesc de altfel şi Regele Vestului. Venerarea lui Anubis pare a exista din cele mai vechi timpuri ale Egiptului Antic, posibil chiar mai veche decât cea a lui Osiris acest fapt fiind confirmat de asocierea sa cu Ochiul lui Horus şi de către textele inscripţionate în mormântul faraonului Unas. În textele mormântului lui Unas se precizeată următoarele “Unas alăturându-se spiritelor, acestea trei fiind, Anubis, apoi Amenti şi apoi Osiris”. Ca protector al necropolelor, zeul apărea şi pe sigiliile care închideau porţile mormântului. Tot legat de tărâmul morţilor e şi rolul lui Anubis din timpul cântăririi sufletului. Zeul conducea ritualul în Sala celor Două Adevăruri. Aici trebuia să cântărească sufletul şi să vadă dacă e la fel de uşor ca statuia-imagine a zeiţei Maat. Lângă Anubis apărea şi Thot care îl asista, notând rezultatul cântăririi.
Anubis este deseori descris ca fiind un bărbat de culoare neagră cu cap de şacal sau ca fiind un şacal negru. Egiptologul Flinders Petrie consideră conceptul lui Anubis astfel: egiptenii observând şacalii pe lângă morminte, au asociat şacalul cu omul creându-l astfel pe zeu. Pentru a arăta importanţa sa în lumea morţilor, capul său era pictat cu negru, dar şi ca reprezentare a fertilităţii. Anubis era considerat pe lângă ghidul sufletelor decedaţilor ca fiind zeul îmbălsămării şi paznicul mormintelor.
Când egiptenii au început să îl venereze mai mult pe Osiris decât pe Anubis, acestuia i sau retras multe dintre muncile sale precum ghid al spiritelor sau paznicul morţilor, rămânând a fi zeul îmbălsămării. Când o înmormântare avea loc, preotul ce urma să mumifice decedatul purta o mască în formă de şacal, fiind astfel denumit “Supravegetorul misterelor” sau “hery seshta” simbolizând astfel întruparea zeului în preot. Anubis este fiul lui Nephthys şi Seth sau al lui Nephthys şi Osiris acest lucru fiind incert însă. Există de asemenea varianta în care acesta a fost dat în creştere de către Isis lui Osiris datorită posibilităţii uciderii sale de către Seth, soţul lui Isis. Egiptenii de asemenea credeau că Anubis avea o fiică numită Kebechet descrisă ca fiind un şarpe sau ştruţ. Aceasta era considerată zeiţa purificării şi prospeţimei. Kebechet îl ajuta pe tatăl său la îmbălsămări aducându-i apă sfântă pentru ca acesta să poată termina procesul de mumificare, pe lângă aceasta ea păzea corpul împotriva forţelor negative pentru ca sufletul ka să rămână proaspăt. Soţia lui Anubis pare a fi Anput deoarece deasupra capului are şacalul deasupra casei sale. Aceasta este posibil să fie şi mama lui Kebechet.
Apis, zeu al fecundităţii
În mitologia egipteană, Apis a fost un zeu din Memfis, asociat cu Ptah pentru celebrarea unui cult al fecundităţii. Apis este reprezentat printr-un taur alb cu pete negre.
Apophis, zeul egiptean antic al răului şi distrugerii
Apophis (cunoscut şi ca Apep sau Distrugătorul) era spiritul antic al răului şi distrugerii, zeul demon-şarpe în mitologia egipteană, care locuia în întunericul etern. Zilnic, aştepta să distrugă Barca Solară a lui Ra care plutea deasupra cerurilor. Rolul primordial al lui Ra era să-l învingă pe Apophis şi să-l oprească de la distrugerea bărcii. Uneori, Apophis reuşea să învingă, iar lumea se cufunda în întuneric (eclipsă solară). Dar Ra şi însoţitorul său, Mehen, despicau pântecele lui Apophis permiţând Bărcii Solare să scape. Apophis comanda o armată de demoni care distrugeau omenirea. Oamenii puteau învinge aceşti demoni doar dacă îşi puneau credinţa în zeii luminii.
Atum, zeul creator
Atum este totul, autocreatorul şi sursa tuturor în mitologia egipteană, preexistă din el însuşi viaţa masculină – Ankh şi justiţia, adevărul feminin – Ma’at. Prin spirit sau prin masturbare el creează aerul curat, răsuflarea, Shu şi pe Tefnut, sora şi soţia sa, umezeala. Din ei apare pământul Geb şi sora şi soţia lui, Nut, cerul. Geb şi Nut sunt despărţiţi de Shu. Din pământ şi cer se nasc Osiris, Isis, Nefertum şi Seth. Atum este zeul creator al Heliopolisului. El poartă coroană dublă, simbolul Egiptului de Sus şi Egiptului de Jos, iar imaginea sa este asociată cu leul, taurul, şopârla, şarpele sau scarabeul.
Bastet, zeiţa lunii şi a fecundităţii
În mitologia egipteană, Bastet a fost zeiţa lunii şi a fecundităţii, ocrotitoarea femeilor gravide, şi zeiţa felinelor, reprezentată fie într-o formă hieratică, de femeie cu cap de leoaică, fie popular, ca o femeie cu cap de pisică, sau numai ca un cap de pisică (pisica sălbatică a fost venerată în Egipt sub dinastia a II-a, în jurul anului 3000 î.Hr.). Bastet a fost sora lui Ra, uneori considerată şi soţia acestuia, alteori, fiica lui. În unele variante este considerată sora zeiţei Isis. Bastet mai era şi zeiţa ocrotitoare a pisicilor. În Valea Regilor s-au găsit mii de mumii de pisici, dar arheologii nu le-au dat importanţa. În Egiptul Antic, oricine ucidea o pisică, primea pedeapsa capitală.
Bes, ocrotitorul familiilor şi al oamenilor contra duhurilor rele şi animalelor periculoase
În mitologia egipteană Bes era un zeu foarte urât, însă binefăcător, reprezentat ca un pitic care se schimonoseşte (cap mare, trup uniform, ochi bulbucaţi, limba scoasă, barbă de câlţi şi pe corp piele de leu şi pene de pasăre).
Geb, un zeu antropomorf, personificând Pământul
Geb, fiul zeiţei Tefnut şi al zeului atmosferic Shu, e despărţit violent de către tatăl său, de soţia sa Nut (zeiţa cerului), cu care a avut patru copii: Osiris, Isis, Seth şi Nephthys. În unele imagini, trupul său este acoperit de pete verzi (vegetaţie). După un mit heliopolitan a fost primul rege de pe pământ (din dinastia regilor).
Hathor, zeiţa feminităţii, dragostei, a familiilor şi a recoltelor
Hathor era o zeiţa celesta şi conform unui mit, ea s-a născut în acelaşi moment în care Ra a devenit zeul Soare. Hathor era reprezentată şezând lângă Ra în barca solară. Ea era şi protectoarea dragostei, a muzicii şi a dansului, fiind venerată de artişti. Uneori aceasta era asociată cu Sekmet, zeiţa răzbunării, întruchipată ca fiind o femeie cu cap de leu. Alteori, Hathor este identificată cu zeiţa cerului, a soarelui, a lunii, a fertilităţii şi a agriculturii. Hathor era şi zeiţa bucuriei, maternităţii şi iubirii. Era considerată a fi protectoarea femeilor însărcinate. Dar Hathor a fost prin excelenţă, patroana tuturor femeilor, indiferent de statutul lor. Ca zeiţă a fertilităţii, era asociată şi pusă în legătură cu revarsările Nilului. Mai târziu, când cultul osirian a câştigat mai multă popularitate şi mai mulţi adepţi, rolul său s-a schimbat. Conform noului statut, Hathor primea decedaţii în lumea de jos, oferind sufletelor apă şi hrană. În perioada târzie, femeile decedate erau identificate cu Hathor, aşa cum bărbaţii decedaţi erau identificaţi cu Osiris.
Ca mod de reprezentare, la început, Hathor era adorată în forma unei bovine. Mai târziu, este reprezentată ca o femeie cu cap de vacă şi în final cu un cap uman, deşi uneori este reprezentată cu urechi şi coarne similare cu cele ale bovinelor. Reprezentarea cea mai întâlnită este aceea în care Hathor are două coarne cu discul lunar în mijloc.Templele dedicate lui Hathor prezintă o particularitate: capitelurile cu capul zeiţei cu urechi de vacă, animalul său sacru. Sunt deci considerate „capiteluri hathorice”, pe care le găsim în temple ca Deir el-Bahri şi Abu Simbel.
Heket, zeiţa-broască a naşterii, a creaţiei şi a fertilităţii
Puterile dătătoare de viaţă a lui Heket au făcut ca ea să fie adoptată ca o zeiţă binevoitoare, demnă de a-l însoţi pe Osiris, în al cărui templu de la Abydos ea primeşte vin de la regele Seti I (dinastia a XIX-a) şi este denumită „Stăpână a celor Două Ţări”. La Qus, în Egiptul de Sus, există ruinele unui templu închinat lui Hekhet, unde zeiţa este considerată soţia lui Haroeris.
Hnum, divinitate primordială, creatorul zeilor, a făurit şi omul pe o roată de olărit
Hnum, Khnum sau Khnemu, divinitate primordială din mitologia egipteană. Traducerea numelui său este “a crea”. Khnum stăpân al apelor reci, este considerat creatorul tuturor lucrurilor care au fost, sunt şi vor fi. A creat toţi zeii şi a făurit omul pe o roată de olărit şi este considerat ca fiind primul care a domesticit berbecul. Imaginea sa este în strânsă legătură cu revărsarea anuală a Nilului şi cu pământul fertil, care simbolizează renaşterea. Este reprezentat ca un om cu cap de berbec. Consoarta sa este Menhyt. La Esna este considerat creatorul universului. Lui i se aduceau ofrande pe timpuri de foamete datorate inundaţiilor produse de Nil.
Horus, zeu protector al Egiptului şi al faraonului
Horus este fiul lui Isis şi al lui Osiris, şi este reprezentat cu un cap de şoim. Horus a fost născut de zeiţa Isis, după ce ea a adunat toate părţile dezmembrate ale corpului soţul ei ucis, Osiris, cu excepţia penisului, care a fost aruncat în Nil şi mâncat de un peşte. Ea şi-a utilizat puterile magice pentru a-l reînvia pe Osiris şi a creat adorarea unui falus de aur, pentru a-l concepe pe fiul ei. Într-o altă versiune a poveştii, Isis a rămas însărcinată cu ajutorul focului divin. Odată ce Isis ştia că este însărcinată cu Horus, ea a fugit în mlaştinile din Delta Nilului ca să se ascundă de fratele ei Seth, cel care l-a ucis pe Osiris din gelozie şi care vroia să-l omoare şi pe fiul lor. Astfel Isis a născut un fiu divin, pe Horus. În epocile timpurii, Horus a fost adorat vreme îndelungată ca zeu al libertăţii spaţiilor aeriene; devenit mai târziu Zeul-soare, începe să fie socotit domnitor peste cer şi aştri; apoi ajunge protectorul personal al faraonului sau chiar se confundă cu faraonul însuşi. Recunoscut ca zeu suprem, acesta a fost considerat „Marele Zeu”. Pentru egipteni faraonul era Horus, şoimul ceresc ai cărui ochi reprezentau soarele şi luna. Egiptenii venerau şoimii pentru maiestuozitatea, forţa şi capacitatea de a zbura la mari înălţimi. Ochiul lui Horus (anterior numit Wadjet sau Udjat), este un simbol antic egiptean, de protecţie şi de putere regală. Acest simbol sacru se regăseşte pe aproape toate operele de artă. Era considerat o sursă de fluid magic, ochiul-lumină purificator.
Imhotep, om zeificat, arhitect regal, a construit prima piramidă (în trepte)
Imhotep a fost o persoană despre care multă vreme istoricii s-au întrebat dacă a fost reală sau este un zeu. În urma cercetărilor arheologice s-a descoperit că Imhotep a existat cu adevărat. A fost arhitectul regal al regelui egiptean Djeser/Joser(Zoser) şi a construit prima piramidă (în trepte) la Saqqara/Sakkarah, până la el regii fiind îngropaţi în mastabe, uriaşe ridicături facute din cărămizi de lut.
Graţie talentelor sale multiple, nu doar a ajuns pe culmile puterii, dar a şi rămas în istorie drept primul arhitect din lume, pionier al medicinei, poet şi astrolog, fiind considerat primul geniu al planetei. Deşi se cunosc atât de multe lucruri despre ceea ce a făcut în timpul vieţii sale, datele sale biografice sunt extrem de controversate.
Deşi avea un rang înalt, Imhotep este descris ca un om modest, înfăţişat cel mai adesea ca un scrib aşezat pe un scaun simplu, fără bijuterii sau haine somptuoase, ţinând un papirus pe genunchi. După dispariţia lui (căci nu i s-a găsit mormântul şi nu există vreo înregistrare scrisă a morţii sale), a fost zeificat graţie numeroaselor cunoştinţe pe care le-a adus egiptenilor (printre care şi în medicină). Este considerat echivalentul aproximativ al lui Asclepios/Esculap, din mitologiile greacă/romană.
Arta construirii piramidelor al cărei inovator a fost Imhotep a continuat şi s-a dezvoltat, atingând culmile perfecţiunii o dată cu Marea Piramidă a lui Keops, dar ulterior s-a renunţat la aceste monumente funerare, faraonii fiind înmormântaţi apoi în cripte săpate în piatră, în Valea Regilor.
Isis, zeiţa magiei şi a vieţii, a căsătoriei
În mitologia egipteană, Isis este zeiţa magiei şi a vieţii, a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale şi fidelităţii femeii faţă de soţ. Soţia şi sora a lui Osiris, fiica zeilor Geb şi Nut şi mama lui Horus, Isis este una din principalele divinităţi venerate de vechii egipteni. Ea aparţine Eneadei de la Heliopolis, iar în epoca elenistică a devenit protectoarea marinarilor. Numele ei s-ar putea traduce prin “Regina tronului”, ea fiind chiar o personificare a tronului faraonului şi a puterii regale. Cu toate acestea, hieroglifa ei însemna la început “muritoare” şi e posibil ca zeiţa să fie o sinteză a mai multor regine egiptene deificate.
Originile zeiţei Isis sunt necunoscute, deşi se crede că ar proveni de la egiptenii din Delta Nilului. Spre deosebire de celelalte zeităţi egiptene, Isis nu are un cult centralizat într-o zonă anume. Prima menţiune a zeiţei a apărut în timpul celei de-a Cincea Dinastie a Egiptului atunci când primele texte literare sunt găsite, dar cultul ei devine proeminent în istoria Egiptului Antic mai târziu, când Isis începe să absoarbă elemente de la alte zeiţe din Orient. În cele din urmă, în perioada elenistă, cultul lui Isis s-a răspândit peste graniţele Egiptului către Orientul Mijlociu şi Europa. Se mai poate ca Isis să fi fost o fecioară numită Io, care a fost răpită de soţia lui Zeus, Hera şi trecând prin multe peripeţii, aceasta a ajuns în Egipt, unde s-a căsătorit cu regele Osiris. După un mit circulând în Regatul Nou (1580-1100 î.C.) Isis a izbutit să afle numele secret a lui Ra, dobândind astfel puteri nemărginite asupra universului.
În artă, Isis este înfăţişată ca o femeie îmbrăcată cu o rochie lungă şi încoronată cu semnul hieroglific pentru tron. Uneori ea ţine un lotus. Isis apare câteodată şi cu nişte aripi desfăcute deasupra şi în jurul lui Osiris, ca şi cum ar vrea să îi încălzească şi să îi protejeze trupul. Din acest punct de vedere, Isis se aseamnănă foarte bine cu zeiţa Maàt, diferenţa fiind că Maàt poartă pe cap o pană de struţ, iar Isis simbolul tronului regal. După asimilarea lui Hathor, podoaba capului se schimbă coroana fiind înlocuită cu două coarne de vacă între care se află discul solar. Isis este astfel uneori simbolizată de o vacă sau de capul unei vaci. De multe ori, Isis apare împreună cu fiul ei, Horus sau, sub formă de uliu, deasupra corpului lui Osiris. Fiind şi o zeiţă a cerului, Isis este reprezentată stând pe o jumătate din lună, simbol al luminii nocturne.
Isis ţine în mână simbolul vieţii, ankh, dar poate avea şi unul din obiectele specifice zeiţei Hathor, cum ar fi sistrum-ul sacru (un fel de instrument muzical) şi colierul menat aducător de belşug şi fertilitate.
Maat, zeiţa adevărului, a dreptăţii şi a armoniei cosmice
Zeiţa Dreptăţii era înfăţişată sub chipul unei femei cu o pană de struţ. În mitologia egipteană, Maàt era zeiţa adevărului, a dreptăţii şi a armoniei cosmice, personificarea ordinii divine. Considerată fiica lui Ra, zeul Soare, Maat apărea în spatele tatălui său în barca ce îi purta în fiecare noapte în lumea de dincolo. Avea de asemenea un rol major în cultul funerar şi în judecarea decedatului la Curtea Dreptăţii dominată de Osiris. Se spune că, obişnuia să pună o pană în balanţă cu inima decedatului. Dacă acesta trăise conform legilor zeitei Maat, inima era uşoara şi nu atârna în balanţă. Dacă decedatul nu trăise în adevar şi armonie, pe placul zeiţei Maat, balanţa se înclina în defavoarea lui. Inima sa urma să fie devorată de o fiinţă malefică monstruoasă – Ammut. Maat este reprezentată ca o femeie care poartă în păr pene ale adevărului. În unele reprezentări ea este îngenuncheată cu braţele larg deschise precum nişte aripi. În perioada Noului Regat, faraonii au început să încorporeze numele zeiţei Maat titlului lor şi să susţină că viaţa lor se desfăşoară conform regulilor zeiţei Maat.
Fiind personificarea justiţiei şi responsabila ordinii din Univers, Maat a fost considerată protectoarea judecătorilor. Pentru a fi în stare să-şi exercite datoria în mod demn judecătorii purtau la gât o amuletă a acestei divinităţi.
Min, zeul fertilităţii masculine, protector al minelor şi al agriculturii
Min apare încă din perioada predinastică. Uneori este considerat fiul lui Isis, alteori consortul ei şi tatăl lui Horus. În cinstea lui erau ţinute festivaluri, pentru a asigura potenţa masculină. Grecii l-au asociat cu Pan.
Neith, zeiţa creatoare a lumii, mama zeului soare
Neith sau Nekhbet este zeiţa creatoare a lumii conform textelor gravate în templul din Esna. Ea este mama zeului soare şi poartă pe cap coroana Egiptului de Sus. În mitologia egipteană, Nekhbet (cunoscută şi sub numele de Nechbet sau Nekhebit) a fost zeiţa ocrotitoare a oraşului Nekheb. În decursul timpului ea a devenit zeiţa protectoare a întregului Egipt de Sus şi una din cele două zeităţi protectoare ale Egiptului (după unificarea acestuia). Preotesele zeiţei Nekhbet se numeau muu (mame) şi purtau robe făcute din pene de vultur.
Nephthys, zeiţa protectoare a morţilor
Nephthys, era soţia lui Seth, mama lui Anubis, sora lui Isis şi Osiris, protectoare a morţilor şi a zeului cu cap de babuin Hapy. Cei morţi trebuie să scape de bandajele cu care au fost mumificaţi (părul ei) pentru a ajunge la viaţa de apoi. Originală din Heliopolis, nu a avut temple dedicate exclusiv ei, dar stă alături de Isis şi de Osiris la Ultima Judecată. A fost de asemeni asociată cu zeiţa Anuket. Deşi soţie a zeului demonic Seth, în lupta lui fratricidă, Nephtys este mereu de partea victimei (Osiris). În această împrejurare, neavând copii de la soţ, îşi arată nestăpânita dorinţă de a avea un copil de la Osiris; de aceea, fie că îl îmbată, fie că se deghizează ca Isis (cu care era geamănă), zeiţa reuşeşte să îşi împlinească dorinţa şi astfel îl naşte pe Anubis. De frica răzbunării lui Seth, îşi părăseşte copilul imediat după naştere, acesta fiind adoptat de Isis. Nephtys a fost adorată în special în perioada heliopolitană, însă în rest rămâne o prezenţă mitologică enigmatică.
Nun, zeul apelor
Nun este numit „Tatăl zeilor”, dar acest titlu subliniază doar vechimea sa necontestată ca element al cosmosului egiptean – ca importanţă el este depăşit de zeul-soare creator Atum. Nun are o existenţă continuă, neafectată de mitologie sau evenimente, şi nu participă la ritualurile religioase, neavând temple sau cler propriu. În reprezentările sale pe pereţii mormintelor sau în papirusurile religioase, braţele lui Nun împing soarele pe orizont, în cea de-a douăsprezecea oră a nopţii, pentru a-şi începe călătoria în barca zilei (vezi Khepri şi Ra). Lacurile sacre din incinta templelor (de pildă la Karnak sau Dendera) simbolizau apele primordiale, ceea ce mărea funcţia practică în abluţiunile clerului. Deşi nu este supus ordinii cosmice (Maàt), haosul de apă al lui Nun este considerat benefic. Amenhotep III a construit la Theba un bazin care l-a încântat pe zeul Nun (adică apa lacului). Uneori, zeul poate reprezenta Nilul, ca într-un imn către Khnum unde se spune că oamenii şi zeii se ospătează cu peştii lui Nun.
Nut, zeiţa cerului
Nut (sau Nuit) era zeiţa cerului în mitologia egipteană, fiind fiica lui Shu şi a lui Tefnut, sora şi soţia lui Geb, mama lui Isis, Osiris, Seth şi Nephthys. Grecii l-au considerat şi pe Horus ca fiind fiul ei. Aşa cum soarele apare pe cer în fiecare zi, Nut a fost asociată cu renaşterea. A fost blestemată de Ra să nu poată naşte 360 de zile pe an, dar Thot a intervenit şi a adăugat anului încă 5 zile.
Osiris, zeul vieţii de apoi, al lumii de dincolo şi al morţilor
Osiris a fost un rege legendar al Egiptului, celebru prin vigoarea şi dreptatea cu care îşi guverna ţara. Seth, fratele său, a fost gelos pe el şi i-a întins o cursă, reuşind să-l asasineze. Soţia lui Osiris, zeiţa Isis, reuşeşte să rămână însărcinată cu Osiris mort. După ce l-a îngropat pe Osiris, Isis se refugiază în delta Nilului; acolo îl aduce pe lume pe Horus, care, ajuns adult, îşi face recunoscute drepturile în faţa zeilor Enneadei şi îl atacă pe Seth. Horus îl va învinge pe Seth în luptă, dar îşi va pierde un ochi, pe care i-l oferă lui Osiris care astfel îşi recapătă viaţa. Seth va fi condamnat de zei să-şi poarte propria victimă (fiind transformat în barca ce-l transportă pe Osiris, pe Nil). Astfel, Osiris devine un exemplu pentru toţi cei care vor să înfrângă moartea. Cultul său a fost răspândit în Noul Regat, perioadă în care a devenit divinitatea principală a panteonului. Deoarece se crede că Osiris a avut un trecut regal, el este înfăţişat cu un sceptru legat şi cu bici. Sanctuarul său principal se găsea în Abydos, în Egiptul de Sus. Osiris fiind judecătorul morţilor, conducea judecata sufletului, petrecută în Sala celor Două Adevăruri.
Ptah, patronul spiritual al meşteşugarilor, zeu creator, treptat devine o zeitate funerară
Ptah e zeul care a creat lumea, de aceea a fost numit Ptah Ta-Tenen, adică zeul care are legătura cu pământul. Patronul spiritual al meşteşugarilor, se extinde în a fi zeu creator, lumea născându-se din gândurile şi cuvintele lui. Zeul Ptah era reprezentat ca un om cu aspect de mumie. Şi Ptah a fost asociat altor divinităţi. Zeul a primit aspect de şoim şi a început să fie asemănat cu zeul morţilor, Sokar. Aşa a fost creat zeul Ptah-Sokar. Începând cu perioada Noului Regat a fost asemănat cu Osiris şi aşa a devenit zeul Ptah-Sokar-Osiris, judecătorul morţilor. S-a sugerat că prin grecizarea numelui templului său, Hwt-ka-Ptah în Aiguptos a deviat numele actual al ţării, Egipt.
Ra, personificarea soarelui, cel mai puternic din toţi zeii
Ra este un zeu egiptean reprezentând o personificare a soarelui, fiind cel mai puternic din toţi zeii. Era venerat la Heliopolis (Cetatea Soarelui). Reprezentarea obişnuită era a unui om cu un cap de şoim şi cu un disc solar deasupra capului. Călătorea prin lumea subterană în fiecare noapte în nava sa, şi era protejat Mehen. Se spune că atunci când Ra sfârşea călătoria subterană soarele răsărea din nou pe cer, dar Seth, stăpân al deşertului, trimitea mereu un şarpe care să împiedice acest fapt. Simbolurile lui Ra sunt discul şi cercul cu un punct înăuntru.
Sekhmet, zeiţa leoaică, luptătoare, protectoare a faraonului, creatoarea deşertului
Zeiţa Sekhmet a fost iniţial zeiţa luptătoare a Egiptului de Sus. Sekhmet, „Cea puternică” este întruchiparea puterii zeităţii feminine. Soţia lui Ptah, mama lui Nefertem, fiica lui Ra, era respiraţia de foc a Ochiului lui Ra. Unii faraoni din perioada dinastică timpurie erau consideraţi a fi concepuţi de Sekhmet. Mitologia tebană o asimilează laturii agresive a zeiţei Mut. Ea este descrisă ca având trăsături de leu, cel mai crud prădător cunoscut de către egipteni. Se spunea că respiraţia ei a creat deşertul. Ea a fost văzută ca protectoare a faraonului, ea fiind cea care îl ghida în război. Sakhmet era reprezentată cu un disc solar şi un uraeus, în forma unei leoaice sau unei femei cu cap de leoaică. Sekhmet simboliza flăcările solare. Funcţia ei era de a distruge duşmanii zeului Ra.
Seth, zeu malefic, stăpân al deşertului şi al dezordinii
Seth (scris şi Sutekh, Setesh, Seteh, Seti), este cunoscut drept fiu al lui Geb şi al lui Nut, fratele lui Isis, Nephthys şi Osiris, este un zeu malefic, stăpân al deşertului, reprezentat cu trup de ogar cu coada despicată şi cu botul prelung.
La început a fost considerat constructor de cetăţi, apoi zeul viguros al violenţei, răului şi dezordinii, iar la un moment dat şi zeu al războiului (grecii îl identificau cu Typhon). Seth dorea mult să conducă Egiptul şi s-a luptat cu fratele său Osiris. L-a înecat în Nil şi i-a tăiat corpul în mii de bucăţele şi le-a aruncat în Egipt. Isis a adunat toate bucăţile soţului ei şi l-a mumificat ca sa treacă în viaţa de apoi. Fiul lui Osiris, Horus s-a luptat cu Seth ca să-şi răzbune tatăl. În timpul luptei, Seth a luat forma unui hipopotam şi l-a atacat pe Horus, dar acesta l-a nimerit în inimă cu săgeata şi l-a omorât, răzbunându-şi tatăl. Înfrânt de Isis şi de fiul său, zeul şoim Horus, Seth devine un spirit liber, un hoinar pe pământ şi, după exilul său forţat, zeul singurătăţii pustii. Ca şi o răzbunare pentru această înfrângere Seth îl trimite pe Apofis în fiecare să-l împiedice pe Ra să termine călătoria nocturnă a Soarelui. Pentru că dacă soarele nu străluceşte pe cer, Seth poate ieşi la suprafaţa.
Cultul lui Osiris s-a folosit de această înfrângere pentru a-i discredita pe adepţii lui Seth care acum este considerat fratele diabolic. Povestea susţine că Seth a fost rău de la naştere, când a sfâşiat pântecul mamei sale. Egiptenii antici credeau despre el că reprezintă diavolul. Seth, după anumite legende este înfăţişat ca fiind zeul morţilor.
Sobek, zeul apelor, al inundaţiilor, cel care irigă câmpurile, al fertilităţii
Sobek este fiul zeiţei apelor Neith, statutul său de zeu al apei şi al inundaţiei au făcut să fie venerat în toată delta Nilului, la Fayum şi, mai ales, la Kom Ombo (unde era sanctuarul principal), unde o avea ca soţie pe Hathor. El este înfăţişat cu corp de om, cap de crocodil şi coroană cu coarne răsucite, pene şi uraeus. Conform unor legende, era creatorul lumii, ieşit din apele haosului sau Nun. Fiind crocodil el era un zeu pozitiv dar şi negativ. În textele sarcofagelor crocodilul apare ca demon a lumii de apoi, care trebuia distrus. Fiind stăpânul apelor, zeul care irigă câmpurile, este asociat şi fertilităţii. Cultul zeului Sobek era localizat în Kom Ombo şi Shedyet (mai târziu numit Crocodilopolis) în regiunea Fayum. Templele conţineau bazine cu crocodili şi multe mumii ale acestora. Regii i-au luat numele, iar mai târziu a devenit Sobek-Ra. A fost asociat de greci zeului Helios.
Shu, zeu al aerului şi al răsăritului
Shu, în mitologia egipteană era Cel care răsare. El separă cerul de pământ şi aducea soarele la viaţă în fiecare dimineaţă, iar noaptea îl păzeşte. Shu are formă umană, cu o pană (hieroglifa numelui său) pe cap şi cu braţele ridicate, sprijinindu-o pe zeiţa-cer Nut, pe care el o ţine despărţită de soţul ei, zeul-pământ Geb. El este una dintre cele două prime zeităţi create de Atum. S-a născut la fel ca şi soţia-soră a sa, Tefnut, din sămânţa lui Atum; ca o explicaţie alternativă care implică un joc de cuvinte, Shu a apărut din mucusul pe care Atum l-a strănutat din nările sale.
În Textele Piramidelor, oasele lui Shu, probabil norii, sunt folosite de către rege pentru a urca la cer. Lacurile lui Shu (poate ceaţa ce se adună deasupra Nilului) îl purifică pe monarh. Shu ca zeu al luminii solare este atestat pentru prima oară în Regatul Vechi, când era responsabil cu aducerea la viaţă în fiecare zi a lui Ra şi a regelui.
În Lumea de Dincolo, Shu este un zeu periculos care aduce o bandă de călăi şi al cărui butuc de tăiere constituie un mare pericol pentru cel decedat. Dar el poate fi şi un protector împotriva zeului-şarpe distrugător Apophis. În mod similar pe pământ, puterea otrăvurilor lui Shu este invocată în descântece pentru a putea îndepărta ameninţarea îndreptată asupra organelor interne ale unei persoane de către Akhu sau Samana (demoni răuvoitori originari din Orientul Mijlociu).
Tefnut, zeiţa umezelii şi a aerului cald şi umed
Este imaginată ca fiind o femeie culcată pe orizontală, despărţind atmosfera de Pământ. Câteodată este imaginată ajutându-şi soţul Shu să o “ridice” pe Nut (zeiţa cerului). Alături de fratele şi soţul ei Shu, Tefnut a fost prima zeitate creată de Atum prin masturbare. Ulterior, Atum a fost asociat cu Ra, astfel Ra devenind tatăl lui Tefnut. Conform unui mit, Tefnut s-a înfuriat pe tatăl ei Ra şi a fugit din Nubia, o zonă din sudul Egiptului şi nordul Sudanului. Doar zeul Thot a reuşit să o convingă se se întoarcă. Alte imagini ale zeiţei Tefnut fac referire la o femeie care poartă discul solar înconjurat de două cobre.
Thot, zeu al cifrelor, inventator al scrisului
Thot era zeul scrierii, ştiinţei, aritmeticii, al limbii şi stăpânul cuvintelor divine. Era reprezentat ca un bărbat cu cap de ibis sau de babuin. În general el era simbolul înţelepciunii. Lui Thot i-a fost atribuită ca soră zeiţa Sesat, “stăpâna cărţilor”. În mitologia heliopolitană este considerat şi “inima lui Ra”, personificând deci cunoaşterea divină şi esenţa gândirii creatoare, care transmite cuvântului forţa adevărului, puterea de a crea realitatea. Este gardianul morţilor şi intermediarul lor în faţa zeilor. A fost asociat de greci zeului Hermes.
Dupa:interferente.ro

Drumet prin Tara Beiusului(9)

Marcaj:Banda galbena
Saua Vârtop – Groapa Ruginoasa – Valea Cheia Rea – Vf. Grohotilor – Vf. Fata Goala – Stei; Lungime 28 km; Durata 7 – 8 h
Traseu de legatura între Orasul Stei si Satul de vacanta Vârtop, accesibil tot timpul anului, iarna putând fi parcurs pe schiuri de tura.

Drumet prin Tara Beiusului(8)

Marcaj:Triunghi galben
Sat Pietroasa – Vl. Crisului Pietros – Între Ape – Vl. Galbenei – Vl. Luncsoara – Cornul Ponita – Vl. Coblesului – Comuna Arieseni; Lungime 25 km; Durata 6 1/2 – 7 1/2 h
Traseu de legatura între comunele Pietroasa si Arieseni si de acces la zona carstica a vaii Galbena. Permite admirarea Cheilor Jgheabului din câteva puncte de belvedere si vizitarea Cheilor Galbenei. Dificultate medie, practicabil iarna doar pe portiunile care urmeaza drumuri forestiere.

Unitate militara americana secreta

Zona 51
Area 51 este o unitate militara secreta, situata langa lacul sarat Groom Lake, la aproximativ 90 mile nord de Las Vegas. Numarul se refera la dimensiunea in ari a zonei. Guvernul SUA nici nu recunoaste, nici nu neaga existenta Zonei 51. Informatiile certe despre Zona 51 sunt destul de putine. Din imaginile prezentate pe Terraserver, reiese ca, alaturi de cladiri si instalatii aici exista si o imensa pista de decolare/aterizare, lunga de 9 km. Incepand cu 1.954, acolo se testeaza cele mai avansate tehnologii ale armatei americane. Cu timpul s-a aflat ca acolo a fost perfectionat avionul-spion Lockheed U-2 (cel care a descoperit rachetele nucleare sovietice instalate in Cuba) si aparate precum celebrul avion de recunoastere Lockheed SR-71 Blackbird sau avionul greu detectabil prin radar (Stealth) Lockheed F-117 Nighthawk (inclusiv varianta initiala la scara 2/3 Lockheed Have Blue), avionul experimental de urmarire a campului de lupta Northrop Tacit Blue si aparatul pentru incercari Boeing Bird of Prey. Toate au fost testate in secret. Tot sigur este faptul ca in Area 51 se cheltuie sume imense. Neoficial se vorbeste despre miliarde de dolari anual, dar nimeni nu poate da o cifra precisa, deoarece finantarea se face din “Bugetul Negru”, adica fara controlul Congresului SUA. Se presupune ca aici se testeaza de multi ani un avion de recunoastere hipersonic (Mach 6-8) greu detectabil numit Aurora cu motoare scramjet si raza de actiune intercontinentala (urmasul proiectelor NASP/Copper Canyon, avand numele de cod Senior Citizen). Unii cred ca aerodromul care se vede la suprafata este doar varful iceberg-ului, si ca sub desert se afla un bunker urias, care adaposteste o unitate pentru derularea unor teste secrete. Se pare ca aici sunt aduse, pentru a fi examinate, OZN-urile prabusite si ocupantii acestora, precum celebrii extraterestri din cazul Roswell. Zona este pazita aerian cat si terestru de aceea nu se gasesc foarte multe poze cu baza militara. Natura secreta si neindoita sa conexiune cu cercetarea secreta a aeronavelor, impreuna cu rapoarte ale unor fenomene neobisnuite, au condus ca Zona 51 sa fie in atentia fenomenului OZN si teoriilor conspirationiste.

Experimentul Philadelphia

Pe marginea misteriosul Proiect Rainbow (Curcubeul), cunoscut mai degraba ca Experimentul Philadelphia, au curs rauri de cerneala timp de aproape sapte decenii, fara ca vreun singur cercetator sa poate oferi un raspuns multumitor legat de ceea ce se presupune ca s-ar fi intamplat cu distrugatorul USS Eldridge in 1.943. Daca pentru unii, totul nu este decat o farsa a unor minti prea infierbantate, realitatea unor cazuri, multa vreme secrete (vezi Proiectul Manhattan prin care se realiza prima bomba atomica, sau Proiectul Habbakuk prin care se construia un portavion de gheata), nu a facut decat sa dea apa la moara celor care cred ca bizara teleportare a vasului american, din timpul celui de al doilea Razboi Mondial, este si acum o realitate bine ascunsa de autoritatile de la Washington.

Lumina sfanta de la Ierusalim

Lumina Sfanta de la Ierusalim
Sfanta Lumina de la Ierusalim este cea mai evidenta dintre minunile crestine care se petrec in Biserica Ortodoxa, “Focul Sfant”, cum mai este numita, se pogoara numai la rugaciunile Patriarhului ortodox al Ierusalimului si numai in ziua Pastelui ortodox, evenimentul fiind consemnat documentar inca din 1.106 In Sambata Mare, la Sfantul Mormant din Ierusalim, locul din care a inviat Hristos, au loc randuieli speciale care aduna zeci de mii de pelerini. Doua evenimente neliturgice preced celebrarea ritului Luminii Sfinte din Marea Sambata. Primul, perchizitionarea Sfantului Mormant, care dureaza o ora si are ca scop indepartarea oricarei surse de foc din interiorul lui. Perchezitia implica trei inspectii separate, care incep la ora 10.00 si este condusa de un paznic musulman stabilit pentru Sfantul Mormant, in prezenta clericilor armeni, copti si iacobiti. Cel de-al doilea eveniment neliturgic, sigilarea usii Sfantului Mormant, care are loc la ora 11.00. Garda musulmana pune o banda alba printre cele doua manere ale usii, sigiland-o cu ceara, in jurul orei 12.30. Patriarhul ortodox vine in Biserica Invierii – unde corurile canta in limba greaca si araba “Invierea Ta Hristoase, ingerii o lauda in ceruri si pe noi pe pamant ne invredniceste cu inima curata sa Te slavim!”- urmat de episcopi si ceilalti clerici, inconjoara de trei ori Sfantul Mormant, oprindu-se in fata intrarii. In timp ce se canta “Lumina lina”, Patriarhul isi scoate vesmintele si mitra si se supune perchezitionarii primarului orasului si sefului politiei, pentru a se dovedi ca nu are asupra sa nici un dispozitiv cu care sa poata aprinde vreo lumanare. Din piatra pe care a fost intins trupului Lui Iisus Christos, in fiecare an izbucneste o flacara rece care nu arde, dar care starneste veneratia si teama a mii si mii de credinciosi. In fiecare an flacara se comporta altfel, are o culoare diferita si un aspect diferit. Uneori este limitata la suprafata pietrei, alteori lumineaza tot mormantul, uneori e albastra, alteori e rosiatica. Dupa ce isi aprinde lumanarile, patriarhul iese din mormant si imparte lumina Sfanta credinciosilor. Se spune ca, in primele 33 de minute, focul nu arde, chiar daca iti treci mana sau parul direct prin el. Mai mult, se pare ca el atinge si lumanarile sau lampile din Biserica, acestea aprinzandu-se spontan.

Icoanele care plang

Stiri despre miracole divine au inceput sa apara din ce in ce mai des in presa. Unii oameni cred povestile pe care le citesc, altii au indoieli. Exista si persoane care fac experimente stiintifice in cautarea de explicatii stiintifice in spatele acestui fenomen. Preotii catolici si orto­docsi sunt perplecsi in fata acestui fenomen al icoanelor care plang. Unele icoane lacrimiaza, altele au lacrimi de sange iar din altele izvoraste mir.
In Romania astfel de icoane facatoare de minuni pot fi gasite la:
Icoana Maicii Domnului din Manastirea Neamt, numita si “Inchinatoarea”.
Icoana Sfintei Ana din Manastirea Bistrita.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Golia, Iasi, facatoare de minuni inca de pe vremea domnitorului Vasile Voievod.
Icoana Maicii Domnului din Mitropolia Iasilor, adusa acolo de la Manastirea Floresti.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Agapia.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Adam – Tutova.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Floresti, Vaslui.
Icoana Maicii Domnului din com. Trifesti, Roman.
Icoana Maicii Domnului din Manastirea Mavromolul, Galati.
Icoana Maicii Domnului de la Schitul Dalhauti, Focsani.
Icoana Maicii Domnului din Vladesti, Pascani.
Icoana Maicii Domnului din Manastirea Banului, Buzau.
Icoanele Maicii Domnului din bisericile “Olari”, “Icoanei” si “Sarindari” – Bucuresti.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea “Dintr-un lemn”, Valcea.
Icoana Maicii Domnului de la schitul Namaiesti – Campulung, intr-o biserica scobita direct in stanca.
Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, numita si Anufiana, cea taiata cu iataganul de catre turci – Manastirea Dalhauti, jud. Vrancea.

Intalniri nepamantene

Atat in cazul Fatima ,cat si in aparitiile Fecioarei Maria de la Lourdes ,in Franta(1858) ,la Salette din Alpii Francezi (1846) sau de langa Tenochtitlan (Mexico-City- 1531 ) ,aparitie cunoscuta ca Santa Maria de la Guadalupe, Jacques Vallee remarca detalii indentice

cu cele ale unor intalniri cu un OZN.Printre similitudini se remarca lumina orbitoare ,care se vede ca prin ceata ,un glob stralucitor ,un disc rotindu-se foarte rapid ,o coloana de raze care coboara din cer si pe care martorul se poate inalta de la pamant ,vesminte care raman uscate in ciuda ploii ,un nor din care apare o fiinta nepamanteana ,scaderea temperaturii ,o liniste nefireasca ,pierderea notiunii timpului,stare de transa,stare de epuizare dupa terminarea contactului .Analogii s-au observat si in cazul altor faimoase aparitii sfinte.Incepand cu 24 iunie 1981 ,langa satul Medjugorje (Bosnia),s-au consemnat peste 2000 de aparitii ale Fecioarei Maria vazuta de mii de oameni ,impreuna cu un „dans al Soarelui”Din 2 aprilie 1968 si pana in iunie 1971 ,Fecioara a fost vazuta ,dupa unele evidente ,de o suta opt ori ,pe cupola bisericii ortodoxe copt a cartierului Zeitoun din Cairo .O multime de fotografi atesta fenomenul .Alte aparitii mariale au avut loc la 25 martie 1986 deasupra bisericii copte din cartierul Shubra ,iar in iulie 2002 ,in cartierul Omrania ,ambele din zona metropolitana Cairo Numeroase aparitii ale Fecioarei ,laolalta cu”globuri de foc sau de lumina”s-au citat in America de Sud

SIX-RAY

Drumet prin Tara Beiusului(7)

Marcaj:Cruce Rosie
(Camping Glavoi) – Vl. Cetatilor – Pârâul Sec – culme Chicera – Vl. Gârdisoara – catun Casa de Piatra
Traseu de legatura între obiectivele turistice din zona Padis – Glavoi si cele din zona catunului Casa de Piatra din jud. Alba. Accesibil tot timpul anului, iarna putând fi parcurs pe schiuri de tura.

Insula Pastelui

Insula Pastelui (sau Rapa Nui) este o insula polineziana din sud-estul Oceanului Pacific, aflata in cel mai sud-estic punct al triunghiului polinezian. Cele mai faimoase ramasite ale acestei culturi sunt giganticele statui numite “moai” si masivele platforme de piatra numite “ahu”. Sunt cel putin 700 de astfel de statui imprastiate pe insula in diferite stadii de lucru. Toate aceste statui sunt sculptate din patra vulcanului Rano Raraku. Marea majoritate a statuilor au 14 tone greutate dar s-au intalnit si unele de 80 de tone. Una singura are o greutate ce depaseste 270 de tone. Nimeni nu stie exact modul in care statuile au ajuns pe locurile lor de astazi si nici motivul pentru care ele au fost create. Se considera ca cele mai vechi statui au fost sculptate in jurul anului 700, dar majoritatea provin din perioada 1.000-1.500. In functie de marimea statuilor erau necesari 50-150 de oameni pentru a le transporta. Unele statui au fost daramate in timpul ciocnirilor dintre clanuri, altele au cazut singure sau in timpul transportului. In urma unor cercetari recente s-a dovedit ca statuile mai importante, cu platforme ahu, erau in mod ritual reasamblate.
Desi cercetatorii nu sunt inca in masura sa explice semnificatia statuilor si platformelor de pe insula, se presupune ca deriva din ideea inradacinarii, practica comuna la polinezieni, dar care a evoluat intr-un mod unic in aceasta zona. Statuile erau simboluri ale puterii si autoritatii, atat religioasa cat si politica. Se crede ca toate obiectele sculptate de catre polinezienii antici erau impregnate cu o esenta magica, spirituala numita de catre localnici “mana”. Desi, vreme de secole statuile au fost daramate si reconstruite, desi s-au produs schimbari sociale majore si au avut loc calamitati naturale, prezenta spirituala – mana – este inca puternic simtita.
Rapa Nui este considerata de catre UNESCO drept patrimoniu universal, cea mai mare parte a insulei fiind declarata Parc National.

Sanctuarele din Petra

Sanctuarele din Petra
Descoperit de exploratorul elvetian Johann Ludwig Burckhardt in 1.812, orasul de culoarea trandafirului se afla la 162 de mile sud de capitala iordaniana Aman si este construit pe o terasa din apropierea Vaii lui Moise. A fost capitala legendara a regatului nabatienilor, o populatie araba care, pana la cucerirea de catre romani, a stapanit aceasta regiune. Cetatea Petra, orasul stanca, cum se mai numeste, este un important vestigiu din Iordania, construit in perioada Regatului nabateean. Sapat in piatra roz, complexul arheologic este situat intr-un canion adanc, iar accesul in oras se face printr-un splendid defileu colorat in 11 nuante naturale. Orasul rosiatic sapat in piatra de la Petra reprezinta cea mai de pret comoara a Iordaniei, dupa ce timp de doua mii de ani a stat ascunsa de ochii Occidentului. Cu cei peste 2.600 de ani de istorie, site-ul arheologic continua sa fie admirat pentru arhitectura sa masiva, structurile sapate in roca si pentru complexul ingenios de canale de apa, care au supravietuit trecerii timpului.
Conform unor surse arabe, Petra e locul in care Moise, in timpul Exodului, face sa tasneasca apa dintr-o stanca, lovind-o cu ciomagul. Nu departe se afla mormantul lui Myriam, sora lui Moise. Un sanctuar la care, in secolul IV, veneau in pelerinaj crestini, dar a carui pozitie n-a mai putut fi identificata mai tarziu.
Un important monument este „Mormantul urnei” construit pentru Malichos II (60-30 i.Hr.) care va deveni o adevarata catedrala in anul 446. La nord de Petra se afla mai multe morminte cu cruci gravate unde erau ingropati crestinii. Un alt monument important taiat in stanca il reprezinta teatrul, format din 33 de gradene pe 3 nivele suprapuse, in forma de semiluna, construit in sec. I d.Hr., si care putea primi 3.000 de persoane (unele surse indica un numar de 8.500 de persoane). Remarcabil este si mormantul Obelisc, inalt de 7 metri, cu stalpi in forma de piramida.

Marile ruine din Zimbabwe

Marile ruine Zimbabwe
Numele tarii de azi Zimbabwe provine de la aceasta imensa campie de ruine de piatra care se numeste Marele Zimbabwe. In opinia arheologilor, pe locul cladirilor din piatra aflate in ruine, probabil ca de-a lungul secolelor a fost centrul unui mare imperiu african.
In dialectul bantu african, Zimbabwe, inseamna ,,casa de piatra”. In realitate, doar gardul era din piatra, casele fiind facute din chirpici.
Marile Ruine Zimbabwe sunt unele dintre cele mai vechi si mai extinse structuri din Africa de Sud, si se estimeaza ca ar fi adapostit pana la 18.000 de locuitori. Locuitorii acestor meleaguri erau foarte priceputi in minerit, se ocupau cu extragerea minereului de aur, pe care il topeau si il vindeau arabilor, indienilor si chinezilor. Ruinele se intind pe 1.800 de acri si au fost construite fara a fi folosit mortar.
Cele mai vechi ruine provin din sec. al VIII-lea, dar locul pe care acestea au fost descoperite era locuit cu cel putin 600 de ani in urma. In jurul anului 1.100, peste zona respectiva domnea poporul shona, descendentii acestui popor formand in prezent populatia din Zimbabwe si din Mozambic.
Orasul a fost locuit pana in sec. al XVII-lea , apoi, in anul 1.867, a fost redescoperit de europeni. La inceput s-a crezut ca vor fi descoperite minele de aur a lui Solomon. Din pacate s-au facut sapaturi in toata regiunea, sapaturi care au distrus acele urme arheologice care ar fi putut clarifica multe aspecte cu privire la istoria acestor locuri.
Nimeni nu stie exact de ce locul a fost parasit pana la urma.

Machu-Picchu-"Orasul pierdut al incasilor"

Ruinele orasului Machu Picchu, redescoperite in 1911 de catre arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase si enigmatice locatii stravechi din lume. In timp ce incasii in mod sigur foloseau varful muntelui (2761,50 m inaltime), ridicand sute de structuri de piatra incepand cu anii 1400, legendele si miturile indicau faptul ca Machu Picchu (insemnand “vechiul pisc” in limba Quechua), era adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incasii l-au transformat intr-un mic (5 mile patrate), dar extraordinar oras.
Machu Picchu pare sa fi fost folosit de incasi ca un oras ceremonial secret. La 610 metri deasupra, galagiosul rau Urubamba, norul infasoara ruinele palatelor, bailor, templelor, hambarelor si a celor aproximativ 150 de case, toate intr-o remarcabila stare de conservare. Aceste structuri, sapate in granitul din varful muntelui, sunt minuni atat arhitecturale, cat si estetice.

Desenele din lanuri

Desenele din lanuri -Cercurile din lanuri (“crop circles”) sunt desene geometrice la scara mare, acoperind arii de zeci si sute de metri patrati, realizate prin culcarea ordonata a unor portiuni din lanurile de grau, porumb, orz, rapita, etc. Fenomenul a capatat raspandire mondiala in ultimii ani, astfel de formatiuni misterioase fiind raportate in multe tari. Desi e un fenomen care a explodat in secolul XX, primele cercuri au aparut in recoltele din 1.678 din Hartfordshire. Robert Plot emitea in 1.677 ipoteza ca aceste cercuri sunt efectul vartejurilor de aer. El vorbea si de formatiuni patrate sau hexagonale. Oamenii ingroziti credeau ca cercurile aparute in lanuri sunt rodul demonilor si al vrajitoarelor. Se aprecia ca „unui om i-ar lua ani de zile sa aseze fiecare spic cu atata precizie, in timp ce diavolul are nevoie pentru asta doar de o noapte“. In anul 1.990, peste o mie de cercuri au fost inregistrate in peste 30 de tari, cele mai multe fiind insa in Anglia, tara mama a fenomenului. Frecventa cea mai mare a misterioselor cercuri, 190 in cateva luni, a fost in 1.999, inainte de trecerea in noul mileniu. Fenomenul a depasit insa si granitele Europei. Pana acum, desenele in lanuri au fost descoperite in Africa, Canada, Australia, America Centrala si de Sud, Rusia, Japonia. In anul 2.005, in Marea Britanie, au fost inregistrate oficial in baza de date „Crop Circle Connector“ (care poate fi gasita si pe Internet) 71 de formatii in lanurile de cereale. Numarul total al inregistrarilor de cazuri similare a depasit in prezent 10.000. An dupa an complexitatea desenelor a crescut, de la simple cercuri sau combinatii de cercuri la forme liniare combinate cu forme circulare, apoi la forme poligonale, apoi la schematizarea unor insecte sau orbite de planete, forme de fractali, desene de o frumusete artistica remarcabila si care respecta niste proportii matematice exacte. Nu exista nicaieri in lumea naturala un asemenea fenomen evolutiv si purtator de sens, pe care il putem cataloga, fara a gresi, drept arta si comunicare. Radiestezisti si ozenologi, arheologi si militari, experti in energia telurica, in virtejuri, plasma, energii cosmice, spiritism si alte stiinte mai mult sau mai putin serioase au incercat sa dezlege misterull. Asa au inceput sa curga ipoteze care mai de care mai excentrice. Prima ipoteza a fost aceea ca sut rodul unor farse. Si versiunea unei noi arme secrete a castigat adepti. Cei mai captivati de fenomen au fost ufologii care au spus ca perfectiunea si complexitatea incredibila apartin ET. Parapsihologii si mediumii sunt convinsi ca cercurile sunt raspunsul planetei care isi manifesta durerea prin forme grafice. Oamenii de stiinta mai conservatori au pus totul pe seama aricilor care, in perioada de rut, ar face niste miscari specifice cu veleitati artistice. Altii cred ca elicopterele au lasat asemenea urme. Ceea ce socheaza la aceste „desene-mesaje”, dincolo de caracterul lor complicat – uneori incluzand motive mayase sau scheme reproducand genomul uman!- este perfectiunea contururilor si a proportiilor. Un savant confruntat cu un set de cercuri concentrice aparut peste noapte intr-un lan din Barbury Castle, Marea Britanie, in iunie 2.008, a fost uimit sa descopere ca acestea corespundeau perfect primelor 10 cifre din faimosul numar „pi” – 3.141592654, dupa cum nota ziarul „Telegraph”. Si alte agroglife, privite de la inaltime, surprind prin reprezentarea grafica in trei dimensiuni, cu numeroase simetrii si detalii, fara urma de interventie artificiala. Aceste desene acoperind suprafete imense sunt realizate prin culcarea ordonata a unor portiuni din lanurile de grau, porumb, orz, rapita, fara ca tulpinile sa fi fost rupte sau strivite. Spicele par astfel sa fi fost puse la pamant nu printr-un procedeu mecanic, ci prin incalzirea din interior a tulpinii, care se inmoaie temporar pentru a se indoi la orizontala usor, fara a se rupe. Analiza microscopica a revelat existenta unor particule sferice de material magnetic in spice, a caror densitate scade liniar de la centru spre marginea formatiunii. Evident, ar fi imposibil ca toate aceste detalii sa fie create prin interventie umana, desi s-au gasit si indivizi care sa pretinda ca ei au creat cateva agroglife, din amuzament. Colin Andrews, autorul best-seller-ului „Circular Evidence“, prima carte care trateaza acest fenomen, spune ca peste 90% dintre acestea sunt facute de mana omului. „Celelalte 10% sunt autentice, nu au la baza nici mana, nici imaginatia umana si asta este un lucru care nu trebuie uitat“, spune Andrews. Oricat au incercat oamenii de stiinta, amatorii de senzational sau pasionatii de fenomene paranormale sa ofere o explicatie credibila, aparitia „desenelor” in lanurile a ramas si astazi un mister nedezlegat. Multi le cred consecinta unor farse, altii invoca vartejuri energetice ori tulburari ale campului magnetic si nu putini le considera mesaje lasate de extraterestri.

Ruinele Chavin de la Huantar din Peru

Ruinele Chavin de la Huantar din Peru
Ruinele Chavin de Huantar din Peru sunt de asemenea o fascinanta mostenire a lumii, continand ruine si artifacte construite de Chavin, o cultura pre-incasa, in jurul anului 900 i.Hr.
Locatia a servit ca spatiu de adunare si venerare pentru oamenii locului. Nu este clar de ce cultura Chavin a disparut, desi unii sunt de parere ca ruinele Chavin de Huantar ofera indicii despre motivele disparitiei anumitor civilizatii. Unele teorii sustin ca de vina ar fi conditiile de mediu dificile, inclusiv cutremurele, in timp ce alte teorii implica lupte pentru putere cu alte civiliatii din zona.

Monolitii de la Carnac

In Bretania franceza, la Carnac si la recenta descoperita asezare de la Montneuf, ansamblurile de sute de menhire sunt ordonate in siruri paralele, orientate pe axa mistica est-vest. Piatra e folosita intr-o structura magica, evident construita in contextul unei religii cosmice.
Pietrele au fost ridicate in timpul neoliticului, probabil in jur de 3.300 i.Hr., dar unele pot fi datate ca fiind vechi de 4.500 i.Hr.
Format din peste 3.000 de monoliti, ansamblul de la Carnac se intinde pe 12 kilometri de-a lungul coastei de vest a Frantei si sunt cea mai mare colectie de acest tip din lume.
Traditia locala sustine ca motivul pentru care stau in astfel de linii perfect drepte este faptul ca reprezinta de fapt o legiune romana transformata in piatra de Merlin sau Cornelius Saint.
Exista trei grupe majore de randuri de piatra – Ménec, Kermario si Kerlescan – care poate au format in trecut un singur grup, dar care ulterior au fost divizate si repartizate in alte scopuri.

Ansamblul Stonehenge

Ansamblul Stonehenge
Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Ruinele megalitice se afla in Campia Salisbury, la 3 km vest de orasul Amesbury, Wiltshire, in sudul Angliei. Nu se cunoaste exact cand a fost construit sau de catre cine. Una dintre teorii a avansat ipoteza ca ar fi construit de druizi, o populatie existenta in Anglia inainte de cucerirea romana. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat insa ca Stonehenge a fost construit cu cel putin 1.000 de ani inaintea druizilor, in anul 2.950 i.Hr, ajungand la forma pe care o cunoastem azi in anul 1.600 i.Hr. Cercetarile din 2008 indica perioada constructiei ca fiind 2400-2200 i.Hr.
Este construit din pietre cu inaltime de 6 metri si greutate de pana la 50 tone, aduse aici probabil de la o distanta de 322 de km din Campia Salisbury din sudul Angliei. Desi nu se stie exact rolul ansamblului, se crede ca cei care au construit-o aveau cunostinte in astronomie, si ca ziua de 21 iunie (Solstitiul de vara) avea o semnificatie deosebita, probabil religioasa.
O alta teorie presupune ca Stonehenge era un monument dedicat zeilor. La o distanta mai mare de 5 km poate fi gasita un amsamblu similar, dar facut din lemn. Teoria oamenilor de atunci era ca zeul este nemuritor, la fel ca piatra si oamenii sunt muritori ca lemnul. Inainte de rasarit ei se duceau la monumentul de piatra si asteptau prima ivire a soarelui. Dintr-o anumita pozitie soarele lumina foarte luminos, oamenii crezand ca este fapta unui zeu. Calatoreau pe langa un rau aflat in apropierea Stonhenge-ului de lemn unde la asfintit se rugau din nou la zeul lor. Noaptea sarbatoreau.
Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul exterior (cercul Sarsen) cu un diamentru de 33 m, este construit din 30 de blocuri imense de gresie (megaliti – menhire), asezate vertical. Astazi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt in picioare. Deasupra acestor blocuri de piatra au fost asezate ca niste praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (in forma de arc de cerc). In interiorul acestui lant exterior se afla un alt cerc de blocuri mai mic din piatra vanata. Acestea imprejmuiesc un aranjament in forma de potcoava, construit tot din piatra vanata, in interiorul careia se afla o placa din gresie mecacee, denumita Piatra de Altar. Toata constructia este inconjurata de un lant circular care masoara 104 m in diametru. In interior, se ridica un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de “gaurile lui Aubrey” (dupa numele celui care le-a descoperit John Aubrey). Terasamentul si lantul sunt intersectate de un Bulevard, o cale procesionala lata de 23 m si lunga de aproape 3 km. Aproape de intrare in Bulevard se afla Piatra Sacrificiului. Pe partea opusa se afla Piatra Calcai.

Mumiile de la Tarim

Enigma mumiilor vechi de 4.000 de ani, descoperite in nord-vestul Chinei, si care prezinta trasaturi europene. Mumiile din Bazinul Tarim au fost descoperite incepand cu 1.974 de catre exploratori precum Sven Hedin, Albert von Le Coq si Sir Aurel Stein, in inima desertului Taklamakan, din nordul Tibetului.
Oamenii ingropati aici au decedat in urma cu aproximativ 4.000 de ani si, totusi, trupurile lor au fost foarte bine conservate, descompunerea naturala fiind evitata din cauza atmosferei uscate si a solurilor alcaline din Bazinul Tarim.
Cele aproximativ 200 de mumii descoperite impartasesc multe trasaturi tipice tipului caucazian (trupuri alungite, fete colturoase, ochii incastrati), multe dintre ele au parul intact, variind la culoare de la blond la rosu si brun inchis, fiind in general lung, buclat si impletit. Testele cu radiocarbon executate la Universitatea din Beijing au demonstrat ca cele mai vechi fragmente dateaza de acum 3.980 de ani. Chinezii au anuntat intr-un raport publicat recent ca mumiile au origini amestecate, ADN-ul lor continand atat elemente europene cat si siberiene si provin, cel mai probabil, din afara Chinei.

Extrarerestrul de la Roswell

Extraterestrul de la Roswell
Evenimentele de la Roswell sunt unele dintre cele mai misterioase si mai controversate de pe aceasta planeta. In incidentul OZN de la Roswell se presupune ca s-au recuperat resturi extraterestre, inclusiv cadavre straine, de la bordul unui obiect neidentificat care s-a prabusit in apropierea de Roswell, New Mexico, SUA, in iulie 1.947. De la sfarsitul anilor 1.970, incidentul a fost obiectul unor controverse intense si obiectul unor teorii ale conspiratiei cu privire la natura reala a obiectului care s-a prabusit. Armata Statelor Unite ale Americii sustine ca ceea ce s-a intamplat a fost doar recuperarea resturilor unui balon experimental de supraveghere la mare altitudine, cu toate acestea, multi sustinatori ai OZN-urilori spun ca, de fapt, o nava extraterestra s-a prabusit si cateva cadavre au fost recuperate si ca apoi militarii au inceput o operatiune de musamalizare.
Exista nenumarate puncte de vedere in ceea ce priveste acest eveniment si de-a lungul timpului au avut loc multe dezbateri aprinse pe aceasta tema. La inceputul lunii iulie 1.947, trupele aeriene Roswell puneau mass media pe jar cu un comunicat de presa in care afirmau ca trupa de interventie pirotehnista 509 a descoperit si recuperat o farfurie zburatoare de pe terenul unei ferme aflate in apropierea localitatii Roswell. Mai tarziu, in aceeasi zi, generalul celei de opta forte aeriene a declarat ca de fapt singurul lucru recuperat din respectiva zona a fost un balon zburator si nicidecum o farfurie zburatoare. Ulterior, intr- o conferinta de presa s-au aratat dovezi conform carora obiectul prabusit chiar fusese un balon zburator. Cazul a fost apoi uitat pentru 30 de ani . In anul 1.978, Stanton Friedman l-a intervievat pe Maiorul Jesse Marcel, care fusese implicat in operatiunea de recuperare din 1.947. Marcel a dat de inteles ca armata a camuflat recuperarea navei extraterestre. Povestea lui includea cateva referiri interesante la diverse crop circles (cercuri in lanuri) prezente la fata locului. In februarie 1.980, ziarul The National Enquierer a facut propriul interviu cu Marcel, atragand atentia lumii intregi asupra incidentului. Alte marturii, provenind de la oameni care pana atunci nu avusesera aparent curajul sa vorbeasca, au inceput sa apara. Acestia adaugau detalii semnificante privind incidentul, acuzand actiunea de recuperare intreprinsa de armata. In anul 1.989, fostul necrolog Glenn Dennis a ridicat noi intrebari afirmand ca a participat la autopsiile pe cadavrele extraterestrilor prabusiti la Roswell. Drept raspuns la aceste marturii, armata a pornit o ancheta interna. Rezultatul anchetei a fost publicat in doua rapoarte. Primul a fost redacat in 1.995 si continea detalii privind recupoerarea unor materiale militare strict secrete desfasurata sub denumirea de Project Mogul. Al doilea raport, finalizat in anul 1.997 a fost unul si mai complex si includea detalii despre extraterestrii, memorii transformate si recuperarea fiintelor antropomorfice. Respectivul proiect era inregistrat sub denumirea de cod Project High Dive, datand din anul 1.950. Rapoartele au fost categorizate drept dezinformatoare sau neplauzibile.
Incidentul s-a transformat intr-un fenomen foarte cunoscut si comentat de-a lungul timpului, ceea ce face ca numele Roswell sa fie sinonim cu OZN-urile. Este pe primul loc ca fiind unul dintre incidentele cele mai mediatizate si controversate despre un presupus OZN.