Conducătorul opoziţiei antirăzboinice din România
de Cicerone Ionitoiu
În acest cataclism dezlănţuit de Hitler pentru a distruge trecutul, a extermina indivizi şi popoare care-i stăteau stavilă planului său nebunesc de a stăpâni omenirea şi a instaura o nouă ordine, în această încleştare s-au folosit metode de informare şi stopare a surselor vitale de susţinere a maşinii de război naziste. Astfel, de cum s-au văzut intenţiile criminale ale Fuhrerului când germanii au început sa infiltreze agenţi, din ce în ce mai mulţi, şi în România, pentru a o câştiga şi spiritualiceşte, nu numai ca masă de manevră în realizarea obiectivelor propuse, de atunci au început şi anglo-americanii să lucreze în ţara noastră, ca să impiedice şi chiar să anihileze acţiunile germane.
După întoarcerea Regelui Carol II de la Hitler, Clodius şi Fabricius deveniseră antene economice în România, străduindu-se să atragă ţara spre Germania, cu aprobarea guvernului român. După căderea Dunkerqueului, moralul în România a scăzut, iar propaganda în România, fie prin ziare, radio şi jurnalele de actualităţi, a intrat sub controlul german; propaganda britanică în România devenise inexistentă. Şi totuşi, pe cont propriu se mai făcea, ici, colo. Exemplul de la Constanţa, unde Denis Wright a reuşit să înlocuiască buletinul nemţesc din vitrina cinematografului, merită reliefat prin ingeniozitate şi simţul umorului britanic. Iată conţinutul COMUNICATULUI SPECIAL GERMAN:
„Război aerian: Avioane germane au atacat sud-estul Angliei şi South Wales. Din cele 252 de avioane germane s-au întors numai 10 în Germania. Război pe mare: La 20 august, portavionul Ark Royal a fost scufundat pentru a patra oară de un submarin sub comanda Dr. Goebbels. Galantul It. Goebbels a mai scufundat 10 din cele 7portavioane ale Angliei. Se aşteaptă ca până la sfârşitul săptămânii să fie scufundat şi restul flotei britanice. Blocadă totală a insulelor britanice. Ca rezultat al blocadei, Herr Hitler şi-a anulat proiectatul concediu de vară în Anglia; el îi aşteaptă pe dl Churchill şi pe dl Eden să-i facă o vizită la Berlin în 1942."
Gardyne de Chastelain era directorul comercial al societăţii „Unirea" în timpul dictatului de la Viena şi lucra cu ing. Valeriu (Rică) Georgescu (ginerele lui Sever Bocu şi finul lui Maniu, ajuns pe post de director al sucursalei Româno-Americană). Londra hotărâse că Maniu era omul ce trebuia susţinut în cazul ruperii relaţiilor dintre Anglia şi România. După dictatul de la Viena, Chastelain s-a întâlnit cu Iuliu Maniu, care a căzut de acord să plece la Londra, unde să formeze un comitet Român Liber, împotriva nemţilor; în schimb, Marea Britanie să garanteze integritatea ţării şi restituirea nordului Transilvaniei.
Problema ajutoarelor englezeşti, în afară de Maniu, era cunoscută de Rică Georgescu, care primea banii prin intermediul unui comerciant grec din Istambul, ce îi expedia lui Ionel Pop, domiciliat în Clujul ocupat de unguri. Pe ziua de 25 septembrie 1940, câţiva cetăţeni englezi, funcţionari la societatea petrolieră, au fost ridicaţi de legionari şi bătuţi, fiind învinuiţi de sabotarea cisternelor cu petrol ce luau drumul Germaniei. Au mai continuat câteva arestări şi ciomăgeli de cetăţeni englezi şi, spre sfârşitul lui octombrie 1940, o parte din funcţionarii legaţiei engleze a părăsit România.
Pe 10 februarie 1941, sir Reginald Hoare, ministrul Angliei la Bucureşti, i-a făcut cunoscut generalului Antonescu că, întrucât România devenise o bază militară a Germaniei, el şi personalul legaţiei engleze se vor retrage pe 15 februarie. Gardyne de Chastelain era reprezentantul lui SOE (Special Operations Executiv), o organizaţie care, în perioada de război, se ocupa cu misiuni operaţionale şi de spionaj, cu ţinerea legăturilor cu oamenii politici şi, mai ales, cu pregătirea continuităţii relaţiilor în cazul când oficialii englezi ar fi nevoiţi să se retragă din România. SOE, în timp, a devenit subordonat Foreign Office-ului.
Plecat în toamna lui 1940 la Ankara, de Chastelain a lucrat sub comanda colonelului Bill Bailey, care era reprezentantul lui SOE pentru Turcia şi de unde va reveni în timpul rebeliunii legionare cu misiunea de a aranja continuitate prin Valeriu (Rică) Georgescu şi Popovici, dar, mai ales, pentru a aranja scoaterea lui Iuliu Maniu. In această problemă a discutat cu prinţul Matei Ghica, posesorul unui avion. Până la o eventuală plecare, Iuliu Maniu rămânea să aibă legătură directă cu guvernul britanic. Pe la jumătatea lunii noiembrie 1940, Iuliu Maniu, care, desigur, se gândise mult la situaţia dramatică ce aştepta România şi studiase oamenii, l-a chemat la domiciliul său din Caragea Vodă pe avocatul-economist Augustin Visa şi, după câteva cuvinte schimbate referitoare la situaţia internaţională, constatând o identitate de convingeri, i-a spus direct:
„ Sunt hotărât a face o legătură cu Aliaţii, cu Churchill, care să ne ajute a pune bazele unei colaborări politice şi care urmează să ne asigure, după terminarea răz*boiului, reîntregirea hotarelor ţării şi restabilirea politicii democratice. In acest scop, ţara are nevoie şi de ajutorul dumneavoastră. Vă rog să-mi răspundeţi dacă acceptaţi a participa la această acţiune, plină de riscuri, poate chiar... "
Şi tot Sfinxul de la Bădăcin i-a predat cifrul. Pe la jumătatea lui ianuarie 1941, tot Iuliu Maniu, întinzându-i o jumătate de coală de hârtie, i-a spus: „ Vă rog, scrieţi:
«Guvernul actual al Ungariei este în slujba lui Hitler. Ministrul Ungariei de la Washington, împreună cu întreg personalul, circa 300 de oameni, au rămas în America, împreună cu noii veniţi, ei fac propagandă hitleristă, sub mască democratică. Vă rog, avizaţi pe cei în drept. In atenţiunea binevoitoare a domnului Churchill. Nu aşteptăm răspuns, ss Iuliu Maniu» "
După rebeliune, omul-cheie în această acţiune a mers la Iuliu Maniu care i-a spus: „Dictatorii nu pot face casă împreună decât scurt timp. Aşa a fost în trecut şi, mai mult ca sigur, tot aşa va fi şi în viitor. Istoria şi răsturnările recente de la noi ne demonstrează cu evidenţă acest adevăr. Trupe germane, tot mai multe, sosesc pe teritoriul ţării. Generalul Antonescu s-a angajat prea mult faţă de Hitler.Părăsirea legionarilor de către nemţi s-a făcut cu preţul unor angajamente din partea generalului. Dar, să lăsăm aceste probleme... Acum vreau să aduc la cunoştinţa guvernului englez că fostul Rege Carol, care se află în prezent în America, duce o activitate dăunătoare ţării. Să scriem, deci: «în atenţia binevoitoare a domnului Churchill. Fostul Rege al României, Carol al II-lea, care se află în SUA, duce o activitate dăunătoare ţării şi Regelui Mihai. Vă rugăm a face cunoscut acest fapt celor în drept. Nu aşteptăm răspuns. I. Maniu»"
În luna aprilie, omul-cheie - Augustin Visa - a fost chemat de Iuliu Maniu, care i-a spus: „Situaţia din Iugoslavia este foarte grea. Am aflat că ungurii, pe lângă teritoriul ocupa? cu învoirea lui Hitler, vor să se întindă mai mult, în josul Dunării, asupra teritoriului neîmpărţit de fascişti, la sud-vest de graniţa noastră. Cetăţenii din comunele vizate, români şi sârbi, aflând intenţiile ungurilor, au trimis un memoriu generalului Antonescu, cu rugămintea de a ocupa militar aceste comune şi cu învoirea ca ele să fie administrate de români, până la sfârşitul războiului. Deci, în mod provizoriu, ca să se evite ocupaţia ungurească, cunoscută prin barbaria ei. Se pare că generalul Antonescu este hotărât să accepte administraţia provizorie, sunt foarte îngrijorat de această mare greşeală politică pe care este gata s-o săvârşească Antonescu. Nu-i suficient că suntem presaţi de toţi duşmanii noştri, vrem să ne mai facem unul în plus, ocupându-i teritoriul naţional? Şi tocmai acum, când Iugoslavia se află în cea mai grea situaţie. "
Şi iarăşi i-a adresat un mesaj lui Churchill: „ Sârbii şi românii din teritoriul nord-estic al Iugoslaviei au cerut statului român să ocupe cu armata aceste localităţi, în mod provizoriu, până la terminarea războiu*lui, ca să nu ajungă sub ocupaţia armatei maghiare. Binevoiţi a sesiza guvernul sârb, în refugiu, şi a ne comunica punctul de vedere în această problemă. Aşteptăm răspunsul lămuritor. I. Maniu. "
Guvernul sârb, din exil, de la Londra, a transmis: „ Guvernul sârb, prin ministrul său de externe, ne precizează că nu socoteşte binevenită ocupaţia românească. Totuşi, nu este împotrivă dacă se consultă şi con*ducerea armatei de rezistenţă iugoslavă."
După ce a citit răspunsul, Iuliu Maniu a subliniat: „Mă aşteptam la aşa ceva. Era normal să nu se accepte. Cine poate admite una ca asta? Acum să încerc a-l opri pe domnul Antonescu de a face greşeală. Este de datoria mea."
Şi, într-adevăr, Antonescu pornise trupele, dar după ce parcurseseră o bucată bună din distanţă, au fost oprite şi, prin alt ordin, au făcut calea întoarsă. Descifrând un alt mesaj - „Domnul Maniu trebuie să grăbească venirea. Este necesar să formeze cât mai curând un guvern aici." - i-a spus lui A. Visa: „încă nu plec, mai sunt probleme de aranjat. Nu răspundem deocamdată. Vă rog, comunicaţi! Sunt semne vădite că se pregăteşte războiul contra Rusiei. Trupe germane masive se află pe teritoriul ţării."
Au fost recepţionate aproximativ cinci comunicări în legătură cu plecarea din ţară, cerându-se lămuriri: Cu ce tip de avion va zbura spre Turcia, la ce dată...La începutul lui iunie 1941, s-a expediat un nou mesaj: „In atenţiunea domnului W. Churchill. Nemţii sunt hotărâţi să atace Rusia. Nu am reuşit să-l conving pe generalul Antonescu să nu participe la această acţiune. Iuliu Maniu ".
După primirea răspunsului la mesaj, care formula părerea că trupele române nu trbuie să treacă Nistrul, Iuliu Maniu a dictat următoarea depeşă: „Războiul contra URSS este iminent. El nu poate fi oprit. Poporul vrea Basarabia, care este pământ românesc. Iuliu Maniu ".
După declanşarea războiului i-a spus omului-cheie că „ regretă angajarea lui Antonescu în acest conflict. Numai de n-ar trece Nistrul. Nu este o alianţă folositoare nouă. Militarii sunt prea mult impresionaţi de forţa armelor. Antonescu este mult prea încrezător în victoria lui Hitler. Democraţiile apusene vor folosi bine acest timp pentru a se întări. Ruşii se vor opune, sunt mulţi şi ţara este mare. Hitler pierde acest război. Păcat de jertfele noastre. Trebuiau păstrate trupele. "
Când doliul începuse să se aştearnă peste case văduvite, în iulie 1941 i-a dictat ultimul mesaj acestui OM de mare încredere, care l-a transmis imediat: „Ce urmăreşte domnul Churchill în acest război? Distrugerea hitlerismului, distrugerea comunismului, ori distrugerea amândurora ? I. Maniu ". La această întrebare, la sfârşitul războiului, secretarul lui W. Churchill mărturisea că „singura lui preocupare era nimicirea hitlerismului". La comunism nu se gândea.
La plecarea din România, englezii lăsaseră ceva aparatură de emisie-recepţie şi codul de transmisie. Prima verigă de legătură cu de Chastelain a rămas secundul lui de la societate, Ion Popovici. Acesta îşi crease o reţea de 15 persoane, printre care Iuliu Bălan şi Jean Beza (operatori radio). După cum am văzut, Augustin Visa (preşedintele tineretului PNŢ) făcea legătura, ducând mesajele de la Iuliu Maniu pentru transmitere şi invers, în perioada de la sfârşitul anului 1940 până în august 1941 s-au transmis circa 100 de telegrame cifrate, după declaraţiile lui Corneliu Coposu. Acestea au fost recepţionate la baza de la Liverpool.
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1142-Conducătorul-opoziţiei-antirăzboinice-din-România
de Cicerone Ionitoiu
În acest cataclism dezlănţuit de Hitler pentru a distruge trecutul, a extermina indivizi şi popoare care-i stăteau stavilă planului său nebunesc de a stăpâni omenirea şi a instaura o nouă ordine, în această încleştare s-au folosit metode de informare şi stopare a surselor vitale de susţinere a maşinii de război naziste. Astfel, de cum s-au văzut intenţiile criminale ale Fuhrerului când germanii au început sa infiltreze agenţi, din ce în ce mai mulţi, şi în România, pentru a o câştiga şi spiritualiceşte, nu numai ca masă de manevră în realizarea obiectivelor propuse, de atunci au început şi anglo-americanii să lucreze în ţara noastră, ca să impiedice şi chiar să anihileze acţiunile germane.
După întoarcerea Regelui Carol II de la Hitler, Clodius şi Fabricius deveniseră antene economice în România, străduindu-se să atragă ţara spre Germania, cu aprobarea guvernului român. După căderea Dunkerqueului, moralul în România a scăzut, iar propaganda în România, fie prin ziare, radio şi jurnalele de actualităţi, a intrat sub controlul german; propaganda britanică în România devenise inexistentă. Şi totuşi, pe cont propriu se mai făcea, ici, colo. Exemplul de la Constanţa, unde Denis Wright a reuşit să înlocuiască buletinul nemţesc din vitrina cinematografului, merită reliefat prin ingeniozitate şi simţul umorului britanic. Iată conţinutul COMUNICATULUI SPECIAL GERMAN:
„Război aerian: Avioane germane au atacat sud-estul Angliei şi South Wales. Din cele 252 de avioane germane s-au întors numai 10 în Germania. Război pe mare: La 20 august, portavionul Ark Royal a fost scufundat pentru a patra oară de un submarin sub comanda Dr. Goebbels. Galantul It. Goebbels a mai scufundat 10 din cele 7portavioane ale Angliei. Se aşteaptă ca până la sfârşitul săptămânii să fie scufundat şi restul flotei britanice. Blocadă totală a insulelor britanice. Ca rezultat al blocadei, Herr Hitler şi-a anulat proiectatul concediu de vară în Anglia; el îi aşteaptă pe dl Churchill şi pe dl Eden să-i facă o vizită la Berlin în 1942."
Gardyne de Chastelain era directorul comercial al societăţii „Unirea" în timpul dictatului de la Viena şi lucra cu ing. Valeriu (Rică) Georgescu (ginerele lui Sever Bocu şi finul lui Maniu, ajuns pe post de director al sucursalei Româno-Americană). Londra hotărâse că Maniu era omul ce trebuia susţinut în cazul ruperii relaţiilor dintre Anglia şi România. După dictatul de la Viena, Chastelain s-a întâlnit cu Iuliu Maniu, care a căzut de acord să plece la Londra, unde să formeze un comitet Român Liber, împotriva nemţilor; în schimb, Marea Britanie să garanteze integritatea ţării şi restituirea nordului Transilvaniei.
Problema ajutoarelor englezeşti, în afară de Maniu, era cunoscută de Rică Georgescu, care primea banii prin intermediul unui comerciant grec din Istambul, ce îi expedia lui Ionel Pop, domiciliat în Clujul ocupat de unguri. Pe ziua de 25 septembrie 1940, câţiva cetăţeni englezi, funcţionari la societatea petrolieră, au fost ridicaţi de legionari şi bătuţi, fiind învinuiţi de sabotarea cisternelor cu petrol ce luau drumul Germaniei. Au mai continuat câteva arestări şi ciomăgeli de cetăţeni englezi şi, spre sfârşitul lui octombrie 1940, o parte din funcţionarii legaţiei engleze a părăsit România.
Pe 10 februarie 1941, sir Reginald Hoare, ministrul Angliei la Bucureşti, i-a făcut cunoscut generalului Antonescu că, întrucât România devenise o bază militară a Germaniei, el şi personalul legaţiei engleze se vor retrage pe 15 februarie. Gardyne de Chastelain era reprezentantul lui SOE (Special Operations Executiv), o organizaţie care, în perioada de război, se ocupa cu misiuni operaţionale şi de spionaj, cu ţinerea legăturilor cu oamenii politici şi, mai ales, cu pregătirea continuităţii relaţiilor în cazul când oficialii englezi ar fi nevoiţi să se retragă din România. SOE, în timp, a devenit subordonat Foreign Office-ului.
Plecat în toamna lui 1940 la Ankara, de Chastelain a lucrat sub comanda colonelului Bill Bailey, care era reprezentantul lui SOE pentru Turcia şi de unde va reveni în timpul rebeliunii legionare cu misiunea de a aranja continuitate prin Valeriu (Rică) Georgescu şi Popovici, dar, mai ales, pentru a aranja scoaterea lui Iuliu Maniu. In această problemă a discutat cu prinţul Matei Ghica, posesorul unui avion. Până la o eventuală plecare, Iuliu Maniu rămânea să aibă legătură directă cu guvernul britanic. Pe la jumătatea lunii noiembrie 1940, Iuliu Maniu, care, desigur, se gândise mult la situaţia dramatică ce aştepta România şi studiase oamenii, l-a chemat la domiciliul său din Caragea Vodă pe avocatul-economist Augustin Visa şi, după câteva cuvinte schimbate referitoare la situaţia internaţională, constatând o identitate de convingeri, i-a spus direct:
„ Sunt hotărât a face o legătură cu Aliaţii, cu Churchill, care să ne ajute a pune bazele unei colaborări politice şi care urmează să ne asigure, după terminarea răz*boiului, reîntregirea hotarelor ţării şi restabilirea politicii democratice. In acest scop, ţara are nevoie şi de ajutorul dumneavoastră. Vă rog să-mi răspundeţi dacă acceptaţi a participa la această acţiune, plină de riscuri, poate chiar... "
Şi tot Sfinxul de la Bădăcin i-a predat cifrul. Pe la jumătatea lui ianuarie 1941, tot Iuliu Maniu, întinzându-i o jumătate de coală de hârtie, i-a spus: „ Vă rog, scrieţi:
«Guvernul actual al Ungariei este în slujba lui Hitler. Ministrul Ungariei de la Washington, împreună cu întreg personalul, circa 300 de oameni, au rămas în America, împreună cu noii veniţi, ei fac propagandă hitleristă, sub mască democratică. Vă rog, avizaţi pe cei în drept. In atenţiunea binevoitoare a domnului Churchill. Nu aşteptăm răspuns, ss Iuliu Maniu» "
După rebeliune, omul-cheie în această acţiune a mers la Iuliu Maniu care i-a spus: „Dictatorii nu pot face casă împreună decât scurt timp. Aşa a fost în trecut şi, mai mult ca sigur, tot aşa va fi şi în viitor. Istoria şi răsturnările recente de la noi ne demonstrează cu evidenţă acest adevăr. Trupe germane, tot mai multe, sosesc pe teritoriul ţării. Generalul Antonescu s-a angajat prea mult faţă de Hitler.Părăsirea legionarilor de către nemţi s-a făcut cu preţul unor angajamente din partea generalului. Dar, să lăsăm aceste probleme... Acum vreau să aduc la cunoştinţa guvernului englez că fostul Rege Carol, care se află în prezent în America, duce o activitate dăunătoare ţării. Să scriem, deci: «în atenţia binevoitoare a domnului Churchill. Fostul Rege al României, Carol al II-lea, care se află în SUA, duce o activitate dăunătoare ţării şi Regelui Mihai. Vă rugăm a face cunoscut acest fapt celor în drept. Nu aşteptăm răspuns. I. Maniu»"
În luna aprilie, omul-cheie - Augustin Visa - a fost chemat de Iuliu Maniu, care i-a spus: „Situaţia din Iugoslavia este foarte grea. Am aflat că ungurii, pe lângă teritoriul ocupa? cu învoirea lui Hitler, vor să se întindă mai mult, în josul Dunării, asupra teritoriului neîmpărţit de fascişti, la sud-vest de graniţa noastră. Cetăţenii din comunele vizate, români şi sârbi, aflând intenţiile ungurilor, au trimis un memoriu generalului Antonescu, cu rugămintea de a ocupa militar aceste comune şi cu învoirea ca ele să fie administrate de români, până la sfârşitul războiului. Deci, în mod provizoriu, ca să se evite ocupaţia ungurească, cunoscută prin barbaria ei. Se pare că generalul Antonescu este hotărât să accepte administraţia provizorie, sunt foarte îngrijorat de această mare greşeală politică pe care este gata s-o săvârşească Antonescu. Nu-i suficient că suntem presaţi de toţi duşmanii noştri, vrem să ne mai facem unul în plus, ocupându-i teritoriul naţional? Şi tocmai acum, când Iugoslavia se află în cea mai grea situaţie. "
Şi iarăşi i-a adresat un mesaj lui Churchill: „ Sârbii şi românii din teritoriul nord-estic al Iugoslaviei au cerut statului român să ocupe cu armata aceste localităţi, în mod provizoriu, până la terminarea războiu*lui, ca să nu ajungă sub ocupaţia armatei maghiare. Binevoiţi a sesiza guvernul sârb, în refugiu, şi a ne comunica punctul de vedere în această problemă. Aşteptăm răspunsul lămuritor. I. Maniu. "
Guvernul sârb, din exil, de la Londra, a transmis: „ Guvernul sârb, prin ministrul său de externe, ne precizează că nu socoteşte binevenită ocupaţia românească. Totuşi, nu este împotrivă dacă se consultă şi con*ducerea armatei de rezistenţă iugoslavă."
După ce a citit răspunsul, Iuliu Maniu a subliniat: „Mă aşteptam la aşa ceva. Era normal să nu se accepte. Cine poate admite una ca asta? Acum să încerc a-l opri pe domnul Antonescu de a face greşeală. Este de datoria mea."
Şi, într-adevăr, Antonescu pornise trupele, dar după ce parcurseseră o bucată bună din distanţă, au fost oprite şi, prin alt ordin, au făcut calea întoarsă. Descifrând un alt mesaj - „Domnul Maniu trebuie să grăbească venirea. Este necesar să formeze cât mai curând un guvern aici." - i-a spus lui A. Visa: „încă nu plec, mai sunt probleme de aranjat. Nu răspundem deocamdată. Vă rog, comunicaţi! Sunt semne vădite că se pregăteşte războiul contra Rusiei. Trupe germane masive se află pe teritoriul ţării."
Au fost recepţionate aproximativ cinci comunicări în legătură cu plecarea din ţară, cerându-se lămuriri: Cu ce tip de avion va zbura spre Turcia, la ce dată...La începutul lui iunie 1941, s-a expediat un nou mesaj: „In atenţiunea domnului W. Churchill. Nemţii sunt hotărâţi să atace Rusia. Nu am reuşit să-l conving pe generalul Antonescu să nu participe la această acţiune. Iuliu Maniu ".
După primirea răspunsului la mesaj, care formula părerea că trupele române nu trbuie să treacă Nistrul, Iuliu Maniu a dictat următoarea depeşă: „Războiul contra URSS este iminent. El nu poate fi oprit. Poporul vrea Basarabia, care este pământ românesc. Iuliu Maniu ".
După declanşarea războiului i-a spus omului-cheie că „ regretă angajarea lui Antonescu în acest conflict. Numai de n-ar trece Nistrul. Nu este o alianţă folositoare nouă. Militarii sunt prea mult impresionaţi de forţa armelor. Antonescu este mult prea încrezător în victoria lui Hitler. Democraţiile apusene vor folosi bine acest timp pentru a se întări. Ruşii se vor opune, sunt mulţi şi ţara este mare. Hitler pierde acest război. Păcat de jertfele noastre. Trebuiau păstrate trupele. "
Când doliul începuse să se aştearnă peste case văduvite, în iulie 1941 i-a dictat ultimul mesaj acestui OM de mare încredere, care l-a transmis imediat: „Ce urmăreşte domnul Churchill în acest război? Distrugerea hitlerismului, distrugerea comunismului, ori distrugerea amândurora ? I. Maniu ". La această întrebare, la sfârşitul războiului, secretarul lui W. Churchill mărturisea că „singura lui preocupare era nimicirea hitlerismului". La comunism nu se gândea.
La plecarea din România, englezii lăsaseră ceva aparatură de emisie-recepţie şi codul de transmisie. Prima verigă de legătură cu de Chastelain a rămas secundul lui de la societate, Ion Popovici. Acesta îşi crease o reţea de 15 persoane, printre care Iuliu Bălan şi Jean Beza (operatori radio). După cum am văzut, Augustin Visa (preşedintele tineretului PNŢ) făcea legătura, ducând mesajele de la Iuliu Maniu pentru transmitere şi invers, în perioada de la sfârşitul anului 1940 până în august 1941 s-au transmis circa 100 de telegrame cifrate, după declaraţiile lui Corneliu Coposu. Acestea au fost recepţionate la baza de la Liverpool.
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1142-Conducătorul-opoziţiei-antirăzboinice-din-România
.gif)
