Ghe NICA-Blog: LEGILE LUI MURPHY(birocratie-management)

miercuri, 24 martie 2010

LEGILE LUI MURPHY(birocratie-management)

Legile lui Murphy Legile comitetului 1. Nu veni niciodata la timp, vei fi etichetat ca incepator. 2. Nu spune nimic pana cand intalnirea nu trece de jumatate; vei fi etichetat ca intelept 3. Fii cat se poate de vag; previne iritarea celorlalti. 4. Cand ai dubii, sugereaza formarea unui subcomitet. 5. Fii primul care propui ridicarea sedintei; propunerea te va face popular, caci asta asteapta toata lumea. Legile lui Murphy Nimeni nu a ridicat vreodata un monument in cinstea unui comitet. Legile lui Murphy Cand sefii vorbesc despre cresterea productivitatii, niciodata nu se refera la ei insisi. Legile lui Murphy Nu fi de neinlocuit. Daca nu poti fi inlocuit, inseamna ca nu poti fi nici promovat. Legile lui Murphy Respectarea regulilor nu va duce la indeplinirea sarcinilor. Legile lui Murphy Corolar: Indeplinirea sarcinilor nu scuza nerespectarea regulilor. Legile lui Murphy Accidentele au loc atunci cand doi oameni incearca sa fie destepti simultan. Legile lui Murphy Telefonul nu suna niciodata cand nu ai nimic de facut. Legile lui Murphy Orice poate fi incadrat la diverse. Legile lui Murphy Un birou curat este semnul unui sertar de birou indesat. SURSA:”golgfmromania”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;