Ghe NICA-Blog: Batalia de la Little Bighorn(6)

miercuri, 26 octombrie 2011

Batalia de la Little Bighorn(6)

Este o enigma de ce capitanul Frederick Benteen nu a sarit sa-si ajute colegul aflat intr-o situatie disperata. In 1879, el explica de ce nu a raspuns ordinelor lui Custer care ii cerea intariri : “ Am crezut ca Custer putea sa se descurce singur!” Dar capitanul Frederick Witlhaker a declarat in fata curtii martiale :”Custer a fost abandonat de Benteen si Reno!” Generalul de cavalerie Thomas Rosse a zis:”Preferam, ca soldat, sa mor cu Custer in loc sa raman pe colina supravietuitorilor cu Benteen si Reno, nefacandu-mi datoria “. Locotenentul Edward McClernand, din trupele lui Terry a fost ferm:”Reno nu a miscat, ignorand regulile elementare ale armatei care sunt de a inainta la sunetul tunului.” Dar comandantul sef al armatei americane in 1898, general-locotenentul Nelson A.Miles a concluzionat :”Capitanul Benteen trebuia sa se duca imediat sa-l intilneasca pe Custer (…). Nimeni nu poate castiga o batalie cu 2/3 din forte departe de lupte!” De ce nu a vrut sa intervina Benteen in momentul cel mai critic al bataliei de la Little Big Horn ? Este vorba exclusiv de rivalitate sau de ura pe care i-o purta lui Custer ? Sau de lasitate? In 2006, s-a facut o rectificare fata de pierderile suferite de indieni si s-a ajuns la o estimare de 200 de morti pe campul de batalie (fara a-i numara pe cei care au murit din cauza ranilor). O alta sursa da 215 victime indiene. Rezistenta oamenilor lui Custer deschide acum o dezbatere asupra unei chestiuni esentiale: de ce Benteen si Reno nu au sprijinit oamenii care au rezistat foarte bine si care ar fi putut castiga batalia contra indienilor? Little Big Horn este subiectul controverselor, un mister. Se cauta vinovatii dezastrului, desi ei se stiu bine. Benteen si Reno au argumentat refuzul lor de a participa la lupta prin “hoarda miilor de luptatori “ care i-ar fi inspaimantat. Actul lor de tradare a indignat profund armata americana si opinia publica. Rolul lor ingrat, dezvaluit prin marturiile militarilor, ii descalifica total. S-a spus ca Custer era incompetent, ca s-ar fi lansat in fruntea soldatilor sai si ca a cazut intr-o ambuscada.
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;