Strigoii

Strigoii, numiti in Banat si strigoni, si strigele, strigoaiele sau strigoaicele (in Banat strigoane), sunt, dupa credinta si spusa romanilor de pretutindeni, de doua felurCei mitici sunt un fel de spirite necurate si rele, care numai rar se arata oamenilor in chip omenesc; cei reali sunt insa au chip omenesc, ca toti oamenii si petrec impreuna cu acestia pana la moarte, iar dupa ce mor se prefac si ei in strigoi si strigoaice adevarate, adica in spirite rele, daca, cand se inmormanteaza, nu se implanta in mormantul lor un par, care sa ajunga pana in corp si sa le strapunga inima.
Strigoii si strigoaicele in chip omenesc se pot cunoaste dintre ceilalti oameni pentru ca au "coada", adica varful spinarii lor e mai prelungit. Se mai cunosc ca nu mananca usturoi si ceapa si se feresc de tamaie. Ei mai au, de obicei, sprancene impreunate, maini paroase si gura larga de capcaun.
Oricand se pot preface in cai sau in alte animale. Strigoaicele cu chip omenesc se destineaza inca inainte de nastere ca sa fie strigoaice. Sunt insa si de acele strigoaice, pe care moasa le ridica la acest rang dupa nastere, rostind cuvintele: "Tu sa fi strigoaica de lapte, tu de furca, tu de sapa, tu de matura, tu de secere" si asa mai departe. Si pe care a facut-o moasa strigoaica, asa ramane in veci si pururea. Cele mai primejdioase insa dintre toate strigoaicele sunt cele furatoare de lapte.
Strigoii se nasc ca orice copil, dar ei se cunosc, pe aceea, ca la nastere au pe cap o tichie sau caita, iar pe corp o camasa. Un astfel de copil este nascut de o femeie, care find insarcinata, a baut apa necurata, in care un drac si-a lasat balele sau care a iesit noaptea cu capul gol.
Atunci Satan vine si-i pune pe cap o tichie rosie ca a lui, iar cand copilul se naste, are si el tichia pe cap, dar aceea e de strigoi. Moasa, cand i-o vede, i-o ia repede de pe cap si i-o rupe, sa nu si-o manance singur copilul, ca astfel sigur se face strigoi. Strigoii se mai fac din oamenii care s-au vandut Diavolului si care isi fac singuri moartea.
Se mai fac si din mortii lasati singuri peste noapte si pe sub care a trecut o mata, un soarece sau un caine. Romanii au in aceasta priviinta foarte multe credinte in legatura cu nasterea si viata strigoilor, de care se tem grozav.
Strigoii vii
Acestia duc o viata cu totul aparte. Ei se aduna in timpul noptii intr-un anumit loc, de obicei o casa parasita, sau in cimitire si pun la cale treburile lor. Intre ei, traiesc ca sot si sotie, chiar daca in viata de zi, pe care o au intre oameni, fiecare are alti soti.
Atat strigoii-spirite, cat si strigoii-oameni, mai ales insa strigoaicele, fac oamenilor multe neplaceri, neajunsuri si daune. Dar nici o fapta fara rasplata! Fac strigoaicele multe neplaceri oamenilor, dar si acestia le vin uneori de hac, cand pun mana pe dansele. Iar aceasta se poate intampla mai ales in ziua a doua de Pasti.
Pe strigoi, numai cei nascuti sambata ii pot vedea su recunoaste. Asa, daca luam in ziua de Pasti lingura cu care s-au amestecat ouale inrosite si o punem dupa curea (serpar) si apoi, cand se scoate ciurda la pascatoare, ne suim intr-un pom inalt, atunci vedem pe toate strigoaicele cum merg nevazute cu ciurda spre a lua laptele de la vaci. Cea mai mare strigoaie e calare pe taurul satului.
Ele, cum se apropie, te simt. Deci se grabesc la tine si, amenintandu-te ca nu cumva sa spui cuiva cele vazute, te imbie sa te dai jos din pom.
Dar tu sa nu te dai induplecat, ca apoi poti pune mana pe ele si faci cu dansele ce vrei.
Mai departe, daca prinzi un sarpe inainte de Pasti, daca-i tai capul cu un ban de argint si apoi ii bagi trei fire de usturoi in gura si astfel il ti in ziua de Pasti in san la Biserica, atunci inca vezi strigoaiele. In fine, care petrece lunea Pastilor stand pe un pod, acela asemenea vede toate strigoaicele ce trec pe acolo.
Ajunul sau ziua care premerge Sfantului George se numeste in unele parti din Banat Sangiorgiul vacilor, din cauza ca in aceasta zi, de cum se insereaza bine si pana dupa miezul noptii, umbla spiritele cele rele, cu deosebire insa strigoii si strigoaicele, pe la casele oamenilor, ca sa ia mana, adica laptele de la vaci.
Strigoaicele insa, dupa credinta si spusa romanilor din Banat, nu merg pe jos, ci ele zboara prin aer, foarte pe sus, incat abia se aud, calarind pe anumiti cai facuti din oameni, care din nenorocire au iesit cu capul gol afara in preseara Sangiorgiului vacilor.
De aceea, fiecare om trebuie sa se pazeasca, ca in aceasta seara sa nu iasa afara cu capul gol, fara palarie, caci lesne i se poate intampla ca strigele sa-l prinda si sa-l faca cal de strigi; vreo strigoaica adica poate pandi la usa celui ce iese cu capul gol si, cand iese, se trezeste ca i-a pus fraul in cap si atunci respectivul cauta sa fuga asa de tare cum ii porunceste ea, si sa mearga acolo unde-l duce ea, iar, cand il lasa, e asa de ostenit, de nu mai stie de capul sau.
Inainte de a merge si a lua laptele de la vaci, strigoaicele, dupa credinta si spusa romanilor din Bucovina si a celor din Transilvania, se aduna in locuri singuratice, in vizuinele codrilor, in case parasite si intre hotare, unde se hotarasc mosiile mai multor comune.
Acolo se apuca apoi la bataie necontenit pana la miezul noptii. Sosind miezul noptii, incaleca fiecare pe cate o melita si astfel se duc la casele oamenilor de iau laptele de la vaci. Dar nu numai strigoaicele sunt acelea care iau noaptea spre Sf. George laptele de la vaci, ci si o seama de vrajitori si vrajitoare.
Strigoaicele mai iau roua de pe ierburi si opresc chiar ploile. Pentru asta ele se feresc de a se scalda, caci de indata ce-ar intra in apa, ploile ar incepe sa curga, iar daca vor sa inece ogoarele sau campurile dintr-un anumit loc, se scalda mai des in acea parte, oricat de adanca ar fi apa, caci ele nu se ineaca.
Strigoii morti
Cand se intampla de moare vreunul din neamul cel mai de aproape al mortului, atunci nu se mai asteapta ca sa treaca timpul hotarat pentru dezgropare, ci-n multe comune, atat din Moldova, cat si din Tara Romaneasca, este datina ca mortul ce a murit mai pe urma sa se dezgroape la sase saptamani si, daca-l gasesc cu fata in jos, se zice ca e strigoi, si indata i se bate un par de lemn de tisa prin inima sau i se scoate inima si cu ea se ung toti membrii familiei, pentru ca prin aceasta se crede ca-i pazeste ca sa nu moara indata si neamurile ramase in viata.
Mormantul de strigoi este gaurit (pe acolo turnandu-se mujdei de usturoi ca sa nu mai iasa afara) sau are pamantul lasat. Mai se poate afla locul unde sunt ingropati strigoii aducand un armasar negru, ori un cocos negru, si la care mormant se duce acolo este mormantul cu pricina.
Cateodata poti scapa de strigoi prin descantece, dar, de cele mai multe ori, oamenii nu pot scapa, decat inmormantandu-l din nou sau dregandul dupa cum urmeaza: in judetul Mehedinti, in timpurile vechi, dupa ce se dezgropa strigoiul, se ducea la munte si se arunca sau se ingropa acolo.
Pentru anihilarea strigoilor se mai practica (in diferite zone ale tarii): infigerea unei andrele in buric (pentru a le scadea puterea), infigerea unui fus in mormant, legarea trupului de un rug si presararea de mei si tamaie in sicriu, in gura, urechi si nasul mortului pentru ca sa nu poata intra Dracul, ingroparea cu fata in jos, punerea de usturoi si pietre in gura mortului sau taierea capului si infigerea unei tepuse in inima.
O alta metoda este si dezgroparea strigoilor si strapungerea trupului lor cu furci de fier in inima, in ochi si piept, si mai apoi ingroaparea din nou cu fata in jos.
Pretutindeni se crede ca strigoii ies noaptea din morminte, cu deosebire in seara spre Sf. Gheorghe, Inaltarea Domnului si Sf. Andrei, cand au cea mai mare putere; si atunci nu numai ca iau laptele de la vacile mulgatoare si le sug sangele, nu numai ca fac oamenilor o multime de neplaceri, neajunsuri si daune, de cum inopteaza si pana canta cocosii, ci totodata mananca, rand pe rand, cate un membru din familia lor, sau le mananca numai inima si le sug sangele, din care cauza trebuie numaidecat sa moara.
Ei sug sangele oamenilor ca sa prinda putere si cel caruia i se intampla acest lucru, gaseste dimineata un punct rosu pe piele dupa un somn nelinistit, are mereu dureri de cap si simte o slabire generala, iar dupa catva timp moare.
Strigoaicele mai vin noaptea si vor sa faca dragoste cu cei vii. Dupa ce se iubeste cu cineva, strigoaica ii suge sangele si dimineata omul acela gaseste pe corpul lui o pata rosie si o impunsatura ca de ac.
Strigoilor, ca oricarui duh necurat, le e frica de copii, care fiind suflete curate si nevinovate, au un inger pazitor mai puternic. De aceea, in ajunul Craciunului si in noaptea Anului Nou, cand se umbla la colindat, dracii, strigoii si orice alt duh necurat, fug de pe pamant.
Sursa:portalroman.com