Anul 1989 a dus la caderea sistemului totalitar comunist in intreaga Europa. Spre sfarsitul anului, indeosebi in vestul Romaniei, populatia aflase, de la posturile de televiziune externe (maghiare, iugoslave) si emisiunile in limba romana de la Radio Europa Libera si Vocea Americii, de schimbarile din Europa. Asa a fost posibil ca un eveniment aparent banal (evacuarea arbitrara a pastorului timisorean László Tökés fixata pentru data de 15 decembrie 1989) sa devina pretext pentru o revolta populara in Timisoara,transformata apoi, prin radicalizare, in revolutie.În 15 decembrie s-au adunat in fata casei parohiale mai multi enoriasi care doreau sa impiedice evacuarea pastorului. Fiind o zona extrem de circulata, aproape de centrul orasului, multi locuitori ai orasului se opreau pentru a afla ce se intampla. Ei au ingrosat, astfel, initial involuntar, numarul celor adunati.
În data de 16, numarul celor adunati crescuse la circa 400 de persoane, majoritatea nemaifiind enoriasi reformati, ci cetateni ai Timisoarei, de diferite etnii si confesiuni. Dupa-amiaza se striga pentru prima data "Jos Ceausescu!". A fost de ajuns aceasta scanteie pentru a se declansa revolta. În strigate de "Jos Ceausescu!" si "Jos comunismul!", demonstrantii s-au deplasat in diverse puncte ale Timisoarei pentru a chema oamenii la revolta. Au fost trimise trupe de Armata, Militie, Securitate pentru a dispersa multimea. Demonstrantii au fost batuti si arestati in aceeasi noapte si in dimineata urmatoare.
În dupa-amiaza de 17 decembrie, multimea s-a adunat din nou in centrul orasului. Informat ca revolta nu a putut fi infranta, Ceausescu a dat ordin sa se deschida foc impotriva manifestantilor. Ca urmare, au cazut primii martiri ai Revolutiei din Timisoara.
În noaptea de 18/19, cu complicitatea unor medici si asistente de la Spitalul Judetean, autoritatile au furat o parte din cadavrele eroilor din morga spitalului, transportandu-le la Bucuresti, unde au fost arse la Crematoriu. Aceste acte crude au intaratat si mai mult populatia orasului. Alte cadavre au fost ingropate pe ascuns intr-o groapa comuna.
În zilele urmatoare, Timisoara arata ca in timp de razboi: magazine arse, patrule pe strazi, convorbirile telefonice intrerupte, oricine era gasit pe strazi era arestat. Rezistenta, insa, nu a incetat. În 19 decembrie, muncitorii de la Întreprinderea ELBA au intrat in greva. Exemplul lor va fi urmat a doua zi de majoritatea fabricilor din oras
O masa de zeci de mii de oameni se indrepta spre centrul Timisoarei in dimineata acelei zile. În fata acestei situatii, fortele armate s-au retras in cazarme. Înaintea autoritatilor au fost aduse cererile demonstrantilor, care cuprindeau, printre altele: demisia lui Ceausescu, demisia guvernului, alegeri libere.
În aceeasi zi, Timisoara a fost declarat primul oras liber al Romaniei de catre reprezentatii Frontului Democrat Roman, prima formatiune politica democratica. Majoritatea arestatilor au fost eliberati.
În aceeasi zi de 20 decembrie, orasul Lugoj, din apropierea Timisoarei, s-a ridicat impotriva regimului comunist, cazand si aici eroi ai Revolutiei.
În ziua de 21, Ceausescu, pe deplin inconstient de situatia reala, a organizat un mare miting la Bucuresti, cu scopul de a-l sustine si de a infiera asa-zisii "huligani unguri" de la Timisoara. Mitingul s-a intors impotriva lui, multimea scandand lozinci anti-comuniste si anti-ceausiste. În aceeasi zi au inceput miscari revolutionare in cele mai mari orase ale tarii: Cluj, Sibiu, Brasov, Arad, Targu-Mures etc. Desi autoritatile au deschis foc impotriva demonstrantilor, romanii nu mai puteau fi infranti.
Era o chestiune de ore pana la caderea sistemului, ceea ce s-a intamplat vineri, 22 decembrie, 1989, o data cu fuga sotilor Ceausescu din Bucuresti.
În situatia confuza care s-a creat, s-au format mai multe grupuri care au dorit sa preia puterea.
Pana in seara de 22 decembrie s-a impus grupul condus de Ion Iliescu si Petre Roman, in conditiile complexe create de "teroristi", indivizi neidentificati nici pana azi care au semanat confuzie si teama prin focuri de arma trase cu precizie asupra demonstrantilor sau chiar asupra locuintelor.
Teama de "teroristi" si de o eventuala "contra-revolutie" pe care ar fi putut-o impune a justificat in ochii opiniei publice judecarea sumara a sotilor Ceausescu si executarea lor in ziua de Craciun a anului 1989.
Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfarsitul lui decembrie, dar cu mari sacrificii de a caror absurditate ne intrebam si astazi:
- 1104 morti, dintre care 162 inainte de 22 decembrie, iar 942 dupa 22 decembrie
- 3352 raniti, dintre care 1107 inainte de 22 decembrie si 2245 dupa 22 decembrie
Timisoara
Pretextul izbucnirii revoltei populare in Timisoara a fost incercarea autoritatilor de a-l evacua pe pastorul reformat László Tökés. Tökés avusese probleme cu autoritatile comuniste si cu ierarhia reformata imbibata de elemente aservite regimului inca din anii '70, cand se angajase in lupta pentru apararea drepturilor comunitatii reformate.
Dificultatile au culminat in 1984 cu inlaturarea pastorului din randul clericilor reformati pentru o perioada de doi ani. În 1986 va fi reincadrat ca pastor supleant la Timisoara. Nu va inceta, insa, actiunile sale, continuand sa aiba probleme cu Securitatea si clericii reformati.
Luari de pozitie ale pastorului in problema daramarii bisericilor si sistematizarii satelor vor duce in final la intentarea unui proces de catre Episcopia Reformata din Oradea cu scopul transferarii pastorului la comunitatea reformata din Mineu (jud. Salaj). Procesul este, desigur, pierdut de pastor, iar la refuzul sau de a se supune sentintei, este dat un termen limita (15 decembrie 1989), cand urma sa se treaca la executarea silita a hotararii judecatoresti.
La slujba din 10 decembrie, Tökés anunta toate acestea enoriasilor, cerandu-le sa vina in data de 15 in fata parohiei pentru a fi martori la evacuarea sa.
În ziua anuntata, mai multi enoriasi reformati s-au adunat in fata casei parohiale reformate din Piata Maria. Dupa-amiaza se adunasera deja circa 200 de persoane.
Se pare ca, din cauza prezentei enoriasilor, autoritatile au renuntat sa treaca la evacuare in acea zi. Zona este, in schimb, impanzita de ofiteri de interne in civil sau uniforma. Piata Maria este o zona foarte circulata, fiind strabatuta de mai multe linii de tramvai si autobuz.
Astfel ca timisorenii au aflat repede ca in Piata Maria se intampla ceva. Multi dintre ei coborau din tramvai si se amestecau printre credinciosii, interesandu-se de motivele acelei adunari. Mai multi locuitori ai orasului auzisera de pastor sau chiar participasera la liturghiile sale.
A doua zi, enoriasii se aduna din nou. Timisorenii discutau pe strada sau la locul de munca despre tacuta masa de oameni din Piata Maria. Tot mai multi cetateni se vor opri in orele care urmeaza in Piata. Multimea se marea de la ora la ora. În dupa-amiaza de 16, erau deja peste 400 de oameni in fata casei parohiale.
Barierele lingvistice, etnice si religioase sunt depasite. La randul lor, militienii si securistii se inmultesc. Se simtea o tensiune nedefinita in aer. La orele 16.30 se intampla inevitabilul: cativa tineri opresc tramvaiele, se urca pe unul din ele si striga: "Jos Ceausescu!".
Dupa un moment de confuzie, multimea incepe sa strige: "Jos Ceausescu!". Era inceputul revoltei. Se lanseaza deja de acum apelul "Fara violenta!". Dupa putin timp, demonstrantii se indreapta spre Complexul Studentesc, pentru a se alia cu studentii.
Aici gasesc caminele incuiate. Unii studenti se alatura multimii, sarind pe geam. De aici, coloana se desparte in mai multe grupuri, unul indreptandu-se spre platforma industriala din Calea Buziasului, continuandu-si apoi drumul pe strada Lidia, zona Girocului, pentru a reveni in centrul orasului; o alta coloana merge la Comitetul Judetean P.C.R., iar o alta se reintoarce in zona Piata Maria - Catedrala Mitropolitana.
Împotriva demonstrantilor sunt trimise camioane de pompieri cu tunuri de apa si unitati de scutieri.
Sursa:portalroman.com
În data de 16, numarul celor adunati crescuse la circa 400 de persoane, majoritatea nemaifiind enoriasi reformati, ci cetateni ai Timisoarei, de diferite etnii si confesiuni. Dupa-amiaza se striga pentru prima data "Jos Ceausescu!". A fost de ajuns aceasta scanteie pentru a se declansa revolta. În strigate de "Jos Ceausescu!" si "Jos comunismul!", demonstrantii s-au deplasat in diverse puncte ale Timisoarei pentru a chema oamenii la revolta. Au fost trimise trupe de Armata, Militie, Securitate pentru a dispersa multimea. Demonstrantii au fost batuti si arestati in aceeasi noapte si in dimineata urmatoare.
În dupa-amiaza de 17 decembrie, multimea s-a adunat din nou in centrul orasului. Informat ca revolta nu a putut fi infranta, Ceausescu a dat ordin sa se deschida foc impotriva manifestantilor. Ca urmare, au cazut primii martiri ai Revolutiei din Timisoara.
În noaptea de 18/19, cu complicitatea unor medici si asistente de la Spitalul Judetean, autoritatile au furat o parte din cadavrele eroilor din morga spitalului, transportandu-le la Bucuresti, unde au fost arse la Crematoriu. Aceste acte crude au intaratat si mai mult populatia orasului. Alte cadavre au fost ingropate pe ascuns intr-o groapa comuna.
În zilele urmatoare, Timisoara arata ca in timp de razboi: magazine arse, patrule pe strazi, convorbirile telefonice intrerupte, oricine era gasit pe strazi era arestat. Rezistenta, insa, nu a incetat. În 19 decembrie, muncitorii de la Întreprinderea ELBA au intrat in greva. Exemplul lor va fi urmat a doua zi de majoritatea fabricilor din oras
O masa de zeci de mii de oameni se indrepta spre centrul Timisoarei in dimineata acelei zile. În fata acestei situatii, fortele armate s-au retras in cazarme. Înaintea autoritatilor au fost aduse cererile demonstrantilor, care cuprindeau, printre altele: demisia lui Ceausescu, demisia guvernului, alegeri libere.
În aceeasi zi, Timisoara a fost declarat primul oras liber al Romaniei de catre reprezentatii Frontului Democrat Roman, prima formatiune politica democratica. Majoritatea arestatilor au fost eliberati.
În aceeasi zi de 20 decembrie, orasul Lugoj, din apropierea Timisoarei, s-a ridicat impotriva regimului comunist, cazand si aici eroi ai Revolutiei.
În ziua de 21, Ceausescu, pe deplin inconstient de situatia reala, a organizat un mare miting la Bucuresti, cu scopul de a-l sustine si de a infiera asa-zisii "huligani unguri" de la Timisoara. Mitingul s-a intors impotriva lui, multimea scandand lozinci anti-comuniste si anti-ceausiste. În aceeasi zi au inceput miscari revolutionare in cele mai mari orase ale tarii: Cluj, Sibiu, Brasov, Arad, Targu-Mures etc. Desi autoritatile au deschis foc impotriva demonstrantilor, romanii nu mai puteau fi infranti.
Era o chestiune de ore pana la caderea sistemului, ceea ce s-a intamplat vineri, 22 decembrie, 1989, o data cu fuga sotilor Ceausescu din Bucuresti.
În situatia confuza care s-a creat, s-au format mai multe grupuri care au dorit sa preia puterea.
Pana in seara de 22 decembrie s-a impus grupul condus de Ion Iliescu si Petre Roman, in conditiile complexe create de "teroristi", indivizi neidentificati nici pana azi care au semanat confuzie si teama prin focuri de arma trase cu precizie asupra demonstrantilor sau chiar asupra locuintelor.
Teama de "teroristi" si de o eventuala "contra-revolutie" pe care ar fi putut-o impune a justificat in ochii opiniei publice judecarea sumara a sotilor Ceausescu si executarea lor in ziua de Craciun a anului 1989.
Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfarsitul lui decembrie, dar cu mari sacrificii de a caror absurditate ne intrebam si astazi:
- 1104 morti, dintre care 162 inainte de 22 decembrie, iar 942 dupa 22 decembrie
- 3352 raniti, dintre care 1107 inainte de 22 decembrie si 2245 dupa 22 decembrie
Timisoara
Pretextul izbucnirii revoltei populare in Timisoara a fost incercarea autoritatilor de a-l evacua pe pastorul reformat László Tökés. Tökés avusese probleme cu autoritatile comuniste si cu ierarhia reformata imbibata de elemente aservite regimului inca din anii '70, cand se angajase in lupta pentru apararea drepturilor comunitatii reformate.
Dificultatile au culminat in 1984 cu inlaturarea pastorului din randul clericilor reformati pentru o perioada de doi ani. În 1986 va fi reincadrat ca pastor supleant la Timisoara. Nu va inceta, insa, actiunile sale, continuand sa aiba probleme cu Securitatea si clericii reformati.
Luari de pozitie ale pastorului in problema daramarii bisericilor si sistematizarii satelor vor duce in final la intentarea unui proces de catre Episcopia Reformata din Oradea cu scopul transferarii pastorului la comunitatea reformata din Mineu (jud. Salaj). Procesul este, desigur, pierdut de pastor, iar la refuzul sau de a se supune sentintei, este dat un termen limita (15 decembrie 1989), cand urma sa se treaca la executarea silita a hotararii judecatoresti.
La slujba din 10 decembrie, Tökés anunta toate acestea enoriasilor, cerandu-le sa vina in data de 15 in fata parohiei pentru a fi martori la evacuarea sa.
În ziua anuntata, mai multi enoriasi reformati s-au adunat in fata casei parohiale reformate din Piata Maria. Dupa-amiaza se adunasera deja circa 200 de persoane.
Se pare ca, din cauza prezentei enoriasilor, autoritatile au renuntat sa treaca la evacuare in acea zi. Zona este, in schimb, impanzita de ofiteri de interne in civil sau uniforma. Piata Maria este o zona foarte circulata, fiind strabatuta de mai multe linii de tramvai si autobuz.
Astfel ca timisorenii au aflat repede ca in Piata Maria se intampla ceva. Multi dintre ei coborau din tramvai si se amestecau printre credinciosii, interesandu-se de motivele acelei adunari. Mai multi locuitori ai orasului auzisera de pastor sau chiar participasera la liturghiile sale.
A doua zi, enoriasii se aduna din nou. Timisorenii discutau pe strada sau la locul de munca despre tacuta masa de oameni din Piata Maria. Tot mai multi cetateni se vor opri in orele care urmeaza in Piata. Multimea se marea de la ora la ora. În dupa-amiaza de 16, erau deja peste 400 de oameni in fata casei parohiale.
Barierele lingvistice, etnice si religioase sunt depasite. La randul lor, militienii si securistii se inmultesc. Se simtea o tensiune nedefinita in aer. La orele 16.30 se intampla inevitabilul: cativa tineri opresc tramvaiele, se urca pe unul din ele si striga: "Jos Ceausescu!".
Dupa un moment de confuzie, multimea incepe sa strige: "Jos Ceausescu!". Era inceputul revoltei. Se lanseaza deja de acum apelul "Fara violenta!". Dupa putin timp, demonstrantii se indreapta spre Complexul Studentesc, pentru a se alia cu studentii.
Aici gasesc caminele incuiate. Unii studenti se alatura multimii, sarind pe geam. De aici, coloana se desparte in mai multe grupuri, unul indreptandu-se spre platforma industriala din Calea Buziasului, continuandu-si apoi drumul pe strada Lidia, zona Girocului, pentru a reveni in centrul orasului; o alta coloana merge la Comitetul Judetean P.C.R., iar o alta se reintoarce in zona Piata Maria - Catedrala Mitropolitana.
Împotriva demonstrantilor sunt trimise camioane de pompieri cu tunuri de apa si unitati de scutieri.
Sursa:portalroman.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu