SEMENIC—COMARNIC—CARASOVA
Poteca marcata.
Poteca marcata.
Distanta: circa 30 km.
Timp necesar: 7—9 ore.
Legatura intre complexul Semenic si valea Birzavei, amonte de lacul Valiug, se face prin doua poteci marcate:
— marcajul banda albastra face legatura cu Complexul cabanei Crivaia;
— marcajul crucea rosie coboara in valea Birzavei la circa 3 km amonte de Crivaia, la vila Klaus.
Din valea Birzavei ambele duc la pestera Comarnic, pe trasee in parte diferite, ele intilnindu-se insa la poiana Betii. Pina la Carasova ajunge doar marcajul banda albastra.
In fata cabanei centrale a Complexului Semenic, poteci marcate se despart in evantai spre toate directiile. Poteca spre Crivaia (marcaj banda albastra) trece intii printre cabanele izolate ale complexului, prin apropiere de Piatra Goznei, pe la capul telefericului dupa care se afunda in padure. Se coboara continuu prin padurea de amestec, cu un singur divertisment: poiana Bolnovatului. Dupa circa l—1½ ore de mers se ajunge in spatele cabanei Crivaia. Exista aici o cabana centrala, bine amenajata, cu o asezare placuta si inca citeva cabane mai mici. Cabana se afla intr-o portiune cu finete, la cel mult l km de coada lacului Valiug.
De aici, poteca continua pe valea Birzavei in amonte, pe drumul forestier existent, dupa care se abate spre dreapta in urcus, pentru a trece culmea apelor spre valea Carasului. Urca intii prin padure, apoi in apropierea culmii intilneste numeroase poieni impestritate cu mesteceni si fagi rari, placut loc de popas. Aici se intilneste cu marcajul cruce rosie.
Urmeaza apoi un coboris lung, de asemenea prin padurea bine inchisa, lipsit de perspectiva, pentru ca dupa circa 2—2½ ore de mers de la Crivaia sa coboare in piriul Comarnicului, la citeva sute de metri in amonte de cantonul si pestera Comarnic. Aici se face legatura cu traseul descris anterior: Resita—Comarnic—Anina.
Piriul Comarnic este un afluent al vaii Carasului. In amonte de varsarea lui in Caras (Ia circa 2 km aval de canton) incep impresionantele chei ale Carasului. Adunindu-si cele mai multe ape din ultimele cline de sisturi ale Semenicului, valea strapunge cu indrazneala depozitele de calcar ce marginesc muntii spre vest. Este o trecere spectaculoasa, plina de farmec, cu multe curiozitati, din pacate insa accesibila abia pe o mica parte, in jumatatea inferioara, spre Carasova. Partea superioara, pina la deschiderea depresionara a Prolazului, este neamenajata si foarte greu accesibila. Trecerea prin apa este uneori aproape imposibila, valea fiind presarata cu „dorne' si „marmite' — portiuni de adincime mare a apei intre pereti abrupti. In partea inferioara, intre Carasova si Prolaz, exista o poteca sapata in stinca, permitind trecerea.
De la Comarnic poteca marcata ocoleste zona inaccesibila a cheilor urcind in platforma calcaroasa a Iabalcei si coborind numai la Prolaz. In spatele cantonului Comarnic, poteca are un urcus destul de repede dar scurt, si ajunge in platforma amintita. Printr-un relief foarte neregulat, culmi stincoase neclare, vai oarbe, numeroase doline prin pasuni, finetej livezi, poteca parcurge mai multi kilometri, apropiindu-se de Prolaz. Perspectiva este mereu larg deschisa, atragind insa atentia in mod special ruptura cheilor ce se mentine in stinga, cu neregularitatea peretilor ce se imbina parca, ascunzind in fundul lor apa in cursul sau salbatic. Dolinele sint numeroase si variate ca marime, unele ajungind la adincimi de 25 m. Vegetatia este interesanta, vadind o puternica influenta a climatului mediteranean. Abunda arbustii: paducelul, cornul, singerul, lemnul ciinesc, iar pe versantele abrupte spre chei, undele apele au dezgolit mult stinca, liliacul si mojdreanul. Primavara e si aici o lume a florilor. Coastele insorite pe care infloreste timpuriu liliacul sint o minunatie a regiunii.
Trecind pe linga citeva case razlete ale Iabalcei poteca se apropie mult de marginea abrupta a cheilor, pentru ca dintr-o data sa inceapa sa coboare pe versantul drept al cheilor, spre mica depresiune a Prolazului. In acest gavan se afla citeva salase si mici terenuri de cultura.
In continuare, cheile Carasului — circa 5 km pina la Carasova — sint ceva mai putin salbatice, cu o albie mai larga si cu versantele adeseori tocite si domolite de ape. Poate ca la aceasta impresie contribuie si poteca ce face comoda parcurgerea lor. Se intilnesc totusi si aici pereti amenintatori, blocuri imense ce stau gata sa cada, precum si citeva pesteri. Sus, pe o creasta, abia vizibile, confundindu-se aproape cu stinca, se afla ruinele cetatii carasovene, amintita intr-un traseu anterior. Apa curge mai linistit, fara framintarea cascadelor, adeseori adunata in mici laculete. Coborind mereu, portiunile mai largi se indesesc, adeseori fiind plantate cu nuci si pruni, semne ale miinii omului. La un cot ne apare gura suspendata a pesterii Liliecilor. Stincarie alba a cheilor, in care se intilnesc vipere, tine pina la marginea comunei Carasova, unde acestea se intrerup si ochiul cuprinde depresiunea destul de mare a Carasovei.
Cheile Carasului sint presarate cu mai multe pesteri, dintre care in portiunea accesibila amintim: pestera Liliecilor, Pestera de sub Cetate II si Pestera de dupa Cirsa. Pentru zona inaccesibila amintim pestera Socolovat si pestera Tolosu.
Pestera Tolosu este cea mai interesanta. Ea prezinta un complex de sifoane clasice, de drenaj subteran al apelor, functionind din plin in perioadele de abundenta de precipitatii. De la gura pesterii spre valea Carasului, pe circa 30 m, apele au sapat in caderea lor un sir de marmite sau caldari, asezate in trepte de mari dimensiuni. In perioadele de ploi abundente, apele se arunca peste sirul acestor caldari, formind o cascada continua, cu un zgomot asurzitor. Deasupra pesterii, un perete de peste o suta de metri inaltime da o nota deosebita de salbaticie.
Pestera Liliecilor, cu o lungime de peste 400 m explorati, este una din cele mai cunoscute.
Traseul descris, ducind de la domoalele cline ale Semenicului la abrupturile Carasului, de la lumina golului alpin la intunecimea misterioasa a pesterilor, de la aerul ozonat al molidului la parfumul liliacului, este unul din cele mai variate si interesante trasee ale masivului.
Sursa:scrigroup.com
— marcajul banda albastra face legatura cu Complexul cabanei Crivaia;
— marcajul crucea rosie coboara in valea Birzavei la circa 3 km amonte de Crivaia, la vila Klaus.
Din valea Birzavei ambele duc la pestera Comarnic, pe trasee in parte diferite, ele intilnindu-se insa la poiana Betii. Pina la Carasova ajunge doar marcajul banda albastra.
In fata cabanei centrale a Complexului Semenic, poteci marcate se despart in evantai spre toate directiile. Poteca spre Crivaia (marcaj banda albastra) trece intii printre cabanele izolate ale complexului, prin apropiere de Piatra Goznei, pe la capul telefericului dupa care se afunda in padure. Se coboara continuu prin padurea de amestec, cu un singur divertisment: poiana Bolnovatului. Dupa circa l—1½ ore de mers se ajunge in spatele cabanei Crivaia. Exista aici o cabana centrala, bine amenajata, cu o asezare placuta si inca citeva cabane mai mici. Cabana se afla intr-o portiune cu finete, la cel mult l km de coada lacului Valiug.
De aici, poteca continua pe valea Birzavei in amonte, pe drumul forestier existent, dupa care se abate spre dreapta in urcus, pentru a trece culmea apelor spre valea Carasului. Urca intii prin padure, apoi in apropierea culmii intilneste numeroase poieni impestritate cu mesteceni si fagi rari, placut loc de popas. Aici se intilneste cu marcajul cruce rosie.
Urmeaza apoi un coboris lung, de asemenea prin padurea bine inchisa, lipsit de perspectiva, pentru ca dupa circa 2—2½ ore de mers de la Crivaia sa coboare in piriul Comarnicului, la citeva sute de metri in amonte de cantonul si pestera Comarnic. Aici se face legatura cu traseul descris anterior: Resita—Comarnic—Anina.
Piriul Comarnic este un afluent al vaii Carasului. In amonte de varsarea lui in Caras (Ia circa 2 km aval de canton) incep impresionantele chei ale Carasului. Adunindu-si cele mai multe ape din ultimele cline de sisturi ale Semenicului, valea strapunge cu indrazneala depozitele de calcar ce marginesc muntii spre vest. Este o trecere spectaculoasa, plina de farmec, cu multe curiozitati, din pacate insa accesibila abia pe o mica parte, in jumatatea inferioara, spre Carasova. Partea superioara, pina la deschiderea depresionara a Prolazului, este neamenajata si foarte greu accesibila. Trecerea prin apa este uneori aproape imposibila, valea fiind presarata cu „dorne' si „marmite' — portiuni de adincime mare a apei intre pereti abrupti. In partea inferioara, intre Carasova si Prolaz, exista o poteca sapata in stinca, permitind trecerea.
De la Comarnic poteca marcata ocoleste zona inaccesibila a cheilor urcind in platforma calcaroasa a Iabalcei si coborind numai la Prolaz. In spatele cantonului Comarnic, poteca are un urcus destul de repede dar scurt, si ajunge in platforma amintita. Printr-un relief foarte neregulat, culmi stincoase neclare, vai oarbe, numeroase doline prin pasuni, finetej livezi, poteca parcurge mai multi kilometri, apropiindu-se de Prolaz. Perspectiva este mereu larg deschisa, atragind insa atentia in mod special ruptura cheilor ce se mentine in stinga, cu neregularitatea peretilor ce se imbina parca, ascunzind in fundul lor apa in cursul sau salbatic. Dolinele sint numeroase si variate ca marime, unele ajungind la adincimi de 25 m. Vegetatia este interesanta, vadind o puternica influenta a climatului mediteranean. Abunda arbustii: paducelul, cornul, singerul, lemnul ciinesc, iar pe versantele abrupte spre chei, undele apele au dezgolit mult stinca, liliacul si mojdreanul. Primavara e si aici o lume a florilor. Coastele insorite pe care infloreste timpuriu liliacul sint o minunatie a regiunii.
Trecind pe linga citeva case razlete ale Iabalcei poteca se apropie mult de marginea abrupta a cheilor, pentru ca dintr-o data sa inceapa sa coboare pe versantul drept al cheilor, spre mica depresiune a Prolazului. In acest gavan se afla citeva salase si mici terenuri de cultura.
In continuare, cheile Carasului — circa 5 km pina la Carasova — sint ceva mai putin salbatice, cu o albie mai larga si cu versantele adeseori tocite si domolite de ape. Poate ca la aceasta impresie contribuie si poteca ce face comoda parcurgerea lor. Se intilnesc totusi si aici pereti amenintatori, blocuri imense ce stau gata sa cada, precum si citeva pesteri. Sus, pe o creasta, abia vizibile, confundindu-se aproape cu stinca, se afla ruinele cetatii carasovene, amintita intr-un traseu anterior. Apa curge mai linistit, fara framintarea cascadelor, adeseori adunata in mici laculete. Coborind mereu, portiunile mai largi se indesesc, adeseori fiind plantate cu nuci si pruni, semne ale miinii omului. La un cot ne apare gura suspendata a pesterii Liliecilor. Stincarie alba a cheilor, in care se intilnesc vipere, tine pina la marginea comunei Carasova, unde acestea se intrerup si ochiul cuprinde depresiunea destul de mare a Carasovei.
Cheile Carasului sint presarate cu mai multe pesteri, dintre care in portiunea accesibila amintim: pestera Liliecilor, Pestera de sub Cetate II si Pestera de dupa Cirsa. Pentru zona inaccesibila amintim pestera Socolovat si pestera Tolosu.
Pestera Tolosu este cea mai interesanta. Ea prezinta un complex de sifoane clasice, de drenaj subteran al apelor, functionind din plin in perioadele de abundenta de precipitatii. De la gura pesterii spre valea Carasului, pe circa 30 m, apele au sapat in caderea lor un sir de marmite sau caldari, asezate in trepte de mari dimensiuni. In perioadele de ploi abundente, apele se arunca peste sirul acestor caldari, formind o cascada continua, cu un zgomot asurzitor. Deasupra pesterii, un perete de peste o suta de metri inaltime da o nota deosebita de salbaticie.
Pestera Liliecilor, cu o lungime de peste 400 m explorati, este una din cele mai cunoscute.
Traseul descris, ducind de la domoalele cline ale Semenicului la abrupturile Carasului, de la lumina golului alpin la intunecimea misterioasa a pesterilor, de la aerul ozonat al molidului la parfumul liliacului, este unul din cele mai variate si interesante trasee ale masivului.
Sursa:scrigroup.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu