Ocolul Vrancei, organizaţie de ţărani liberi, a fost jefuit
de Cicerone Ionitoiu
#8
Cu o jumătate de veac în urmă, când Ştefan cel Mare era la ananghie în faţa pericolului turcesc, după "poticala dintâi şi după pierderea oştii dintâi", după cum scrie cronicarul Grigore Ureche, colindând şi "strângând păstorii din munţi şi argaţii", Vrâncioaiei care-i oferise pe cei 7 fii ai săi pentru a putea relua lupta, i-a răspuns:
"Adă-mi pe cei 7 voinici şi-ţi făgăduiesc să-i fac cei dintâi din Ţara Moldovei". După câştigarea bătăliei, Ştefan şi-a ţinut cuvântul şi le-a dăruit cei 7 munţi ai Vrancei, donaţia şi toate privilegiile înscriind-o pe o piele de bour.
Vrâncenii se bucurau de oarecare autonomie administrativă faţă de dregătorii şi slujbaşii ţinutului Putnei. Ei formau o insulă de ţărani liberi ce trăiau în obşti săteşti şi care foloseau în comun pădurile, islazurile, fâneţele şi apele, cuprinse în hotarul care era dincolo de vatra satului. Solidaritatea obştei se extindea şi pe tărâmul organizării administrative şi a judecăţii, unde la "scaun" participau şi bătrânii satului.
A trebuit să vină anul 1948 ca să li se fure muntele cu toate privilegiile. S-a deschis şi un proces, dar cu ce să te judeci şi mai ales cu cine, cu hoţul hoţilor. . .?
Vrâncenii căutau să se întâlnească în taină şi să discute despre modul cum să-şi recâştige drepturile. Şi doi ani s-au tot frământat până a izbucnit una din cele mai mari răscoale ţărăneşti, pe 23 iulie 1950.
Consecinţele au fost crunte şi teroarea dezlănţuită a marcat copiii şi nepoţii, toată suflarea din jurul muntelui.
Dezmoşteniţi, s-au întâlnit la stâna lui moş Ion Neagu aşezată pe pârâiaşul Giurgiu, ce îsi trăgea apele din vestitul munte cu acelaşi nume, vecin al Penteleului. Se găseau acolo ca să se sfătuiască Nicolae Burlui cu Vasile Macovei Cojocaru, cu Ion Milică Enache, cel cu stâna peste drum, pe Zăbala, ca să-şi dea cu părerea de cum mai merg lucrurile.
L-au cunoscut acolo pe unul Victor Lupşa şi pe un oarecare Gheorghe, veniţi de peste munte de la Zagon, din părţile Covasnei.
Acest Lupşa i-a încurajat spunând că el are legaturi cu Legaţia americană şi prin munţi vine generalul Dragalina cu armată contra comuniştilor.
Oamenii se gândiseră că dacă nu mai aveau unde duce oile, se alătură şi ei şi luptă împreună împotriva comuniştilor. Mai mult, le spusese Lupşa că are o organizaţie "Vlad Ţepeş II" şi că-i colonel, şi câte şi mai câte de rămăseseră ciobanii noştri îngânduraţi.
În toamna anului 1948 Victor Lupşa prin doctorul Nicolae Ţarălungă şi Dumitrache Murguleţ a reuşit să adune o serie de membri în organizaţie, din comunele de pe valea Putnei, Tulnici, Vidra, Tichiriş...
Dar în toamna lui 1949 s-au întâlnit în comuna Păuleşti la moş Simion Baraghin şi atunci a fost sfat mai mare la care au participat şi învăţătorul Teodor Buşilă (din Tulnici), Dumitru Boşchiop(din Fierăstrău), Costică Dantis(din Nistoreşti), Nicolae Burlui, Vasile Matei, Vasile Macovei(din Bârsesti) şi alţii.
Şi atunci au hotărăt să înceapă lupta cu ce or avea, arme, furci, fiecare cu ce poate.
Era după ce grupurile de partizani conduse de fraţii Paragină fuseseră trădate şi prinse, după luptele purtate la bordeiele de pe valea pârâului Porcului ce se varsă în Zăbrăuţ. Scăpase numai studentul Gheorghiţă Bălan de la Soveja, care se va alătura celor ce pregăteau răscoala ţărănească.
După plecarea de la Vidra din toamna lui 1948, Victor Lupşa merge acasă la Dumitru Murguleţ care era conducătorul organizaţiei religioase "Oastea Domnului", urmărind să antreneze pe aceştia în "Vlad Ţepeş II" . El a trecut la lucru, reîntorcându-se în ascunzătoarea de la Zagon, unde a trecut la redactarea şi multiplicarea unor manifeste şi întocmirea instrucţiunilor de organizare.
În luna mai 1949 se întâlneşte pe munte cu consăteanul său Gheorghe Corneliu , zis Szarvas, fost primar si membru PNŢ, rămânând nedespărţiţi. Luna următoare l-a întâlnit pe Ion Neguţ, tot din Zagon, şi l-a delegat cu organizarea grupurilor de rezistentă din judeţele Braşov şi Buzău.
Peregrinând prin munte a ajuns în luna august 1949 în comuna Spîneşti în apropiere de Bârseşti unde împreună cu Szarvas pe care-l prezintă ca adjunctul său, au pus bazele organizaţiei "Vlad Ţepeş II", folosindu-se şi de influenţa organizaţiei "Oastea Domnului".
Iarna o va petrece tot în ascunzătoarea de la Zagon de unde va reveni în primăvara lui 1950 din nou în Vrancea, şi prin Toma Nelu a anunţat pe Teodor Buşilă să se întâlnească pe 16 martie 1950 la stâna lui Braghin. Cu acea ocazie Teodor Buşilă primeşte însărcinarea să organizeze comuna Tulnici. Acesta împreună cu Gheorghiţă Bălan redactează manifeste.
Organizaţia "Vlad Ţepeş II" avea legături la Păulesti cu Paragină, la Vrân -cioaia cu Dumitru Bosciog şi Costică Dantis iar la Valea Putnei cu Ion a Marinii. Organizaţia la Bârseşti era constituită şi din ea făceau parte Constantin T. Manoliu, Victor Manoliu, Vasile Macovei Cojocaru, Gheorghe Lădaru, Vasile Lădaru, Tudor Posmagiu, Nicolae Burlui, Alexandru I. Burlui, Ion-Milică Enache, Macovei Mortu,Ion T.Mortu, ş.a.
Bătrânul Constantin T.Manoliu îi vorbeşte fiului său Victor Manoliu despre organizaţia "Vlad Ţepeş II" şi-l trimite împreună cu Teodor Posmagiu pe 15 iulie 1950 să ia legătura cu Victor Lupşa pe muntele Giurgiu, la punctul denumit "Gol" şi cu acea ocazie îl împuterniceşte să organizeze com.Bârseşti.
Un alt grup se întâlnise pe 8/9 iulie la punctul "Vlaşca" la care au participat Mihai Nica, Iancu Buşilă, Augustin Macovei, Panait S.Cofora şi unde Teodor Chiscoci le-a vorbit despre existenta organizaţiei "Vlad Ţepeş II" iar Victor Lupşa le-a expus scopul organizaţiei, de a trece cât de curând la acţiuni armate contra regimului comunist. Tot atunci au fost anunţaţi să vină pe 15 iulie pe muntele Giurgiu înarmaţi, fiindcă vor avea o şedinţă hotărâtoare.
În seara de 22 iulie Teodor Posmagiu i-a adus la cunoştinţă lui Victor Manoliu că în noaptea de duminică 23/24 iulie se va trece la acţiunea armată, şi că va trebui să fie instalat un telefon pe reţeaua din afara satului pentru ascultarea convorbirilor dinainte şi din timpul desfăşurării acţiunii. Telefonul a fost instalat în grădina lui Constantin N.Popa în afara comunei Bârseşti şi la el a ascultat toată noaptea bătrânul Constantin Manoliu. Instrucţiunile primite le-a prelucrat cu avocatul Ion Nicoară.
Duminică după amiază între orele 14-17 s-a ţinut o şedinţă la Dumitru Botez, la care au mai participat Teodor Posmagiu, Constantin N.Popa, Ion Nicoară, Ion Burlui, Roşea şi gazda.
Împreună cu Teodor Posmagiu, Victor Manoliu a format următoarele echipe:
1. Posmagiu Teodor, Lădaru Gheorghe, Cojocaru V.Vasile, Neagu Ion, Holban Ion, Burlui Alexandru şi Burlui Nicolae aveau misiunea să aresteze şeful postului de jandarmi, cu cei ce s-ar afla acolo, din comuna Bârseşti.
2. Macovei Mortu şi Popa R.Constantin trebuiau să păzească podul de pe Putna.
3. Lădaru Simion, Zbârciog Ion, Mortu Gheorghe şi Manoliu Victor trebuiau să ocupe poşta şi să aresteze pe dirigintele ei.
4. Cojocaru D.Vasile, Cojocaru V.Simion au avut misiunea de a ocupa postul de miliţie.
5. Cojocaru V.Ion, Milică Enache şi Roşca Vasile aveau misiunea să aresteze pe comuniştii si UTM-iştii de la bal. După întâlnirea de la Dumitru Botez, Victor Manoliu cu Teodor Posmagiu au fost la o altă întâlnire la Varniţa, pe râul Susita unde s-a hotărît începerea acţiunii la 24 şi 15 minute.
Nicolae Burlui care avea misiunea să aresteze şeful de post îşi reaminteşte că au fost 17-18 vrânceni în acea noapte şi la postul de jandarmi au găsit 2 soldaţi si un plutonier. Au fost arestaţi şi duşi la un beci care era în apropiere şi puşi sub lacăt, cheia dându-se unui bătrân.
Echipa care a fost la localul unde era bal a tras un foc de armă şi au comandat să se culce la pământ. Unii au sărit pe fereastră. Au fost puţini aceia. Dar ei nu aveau nevoie decât de comunişti şi UTM-işti. I-au descoperit şi i-au băgat la beci. Câţiva se spune că şi-au mâncat carnetele de partid.
Poşta, de asemenea a fost ocupată. De acolo a dat telefon Victor C.Manoliu la Tulnici lui Teodor Buşilă, însă acolo nu se întâmplase nimic. Aveau legătură cu colonelul Ion Strâmbei la Dumitreşti, aproape de izvorul Râmnicului Sărat, dar nici acolo nu se petrecuse nimic. Doar şedinţa de la Poienile Sării avusese loc.
Planul era ca după arestarea de la Tulnici si Bârseşti să plece spre Focşani ridicând satele. S-a luat legătura telefonică şi cu Vidra, pe râul Putna, dar şi acolo era linişte.
Alţii, ca Andrei M.Ion din com.Spulber au aşteptat semnalul până la ora 3 dimineaţa când au plecat acasă, de la punctul Mesteceni unde fuseseră convocaţi. În afară de ţăranii din comuna Bârseşti nimeni nu făcuse nimic în timpul nopţii de 23/24 iulie.
A doua zi pe 24 iulie 1950 şi-a făcut apariţia armata la Bârseşti. Din sat vreo 70-80 de oameni s-au retras pe dealuri să urmărească mişcările armatei. Erau vreo 2 maşini ale securităţii. După ce le-au dat drumul comuniştilor din beci s-au îndreptat spre munte. În sat au început arestările celor indicaţi de comunişti şi care nu plecaseră, deşi unii nu participaseră cu nimic. Familiile au început să fie chinuite.
Pe 24 iulie colonelul Ion Strâmbei s-a întâlnit cu Victor Lupşa şi a avut loc o discuţie aprinsă, după care s-au despărţit şi oamenii au fost lăsaţi liberi. Cei din Bârseşti s-au întâlnit în munte cu Victor Lupşa şi au încercat să se reorganizeze. 0 echipă a plecat să ia legătura cu cei de la Nereju, iar alta la Tulnici să discute cu Teodor Buşilă şi cu Ion a Marinii. Nicolae Burlui cu Vasile Lădaru şi cu alţii au plecat spre Bod şi Braşov să ia legătura cu oamenii pe care Victor Lupşa pretindea că îi are acolo.
Dar nu au ajuns decât până la stâna lui Nehuţ unde baciul i-a înştiinţat că securitatea intrase în munte şi începuse să împuşte oamenii. Au rănit pe Minuţa Burlui, o fată de 17-18 ani, sora lui Alexandru Burlui, retrasă în munte cu toată familia formată din 5 membri. A mai fost rănit la picior şi Victor Manoliu.
Călăuza securităţii, Ion Cristea din Bârseşti era trădătorul care conducea pe securişti la locurile din munte ale celor fugiţi.
Nicolae Burlui şi Vasile Lădaru cu cei plecaţi spre Braşov s-au întors în munte când au aflat de prezenţa securităţii. Cu ei erau şi Victor Lupşa şi Gheorghe Corneliu Szarvas care la un moment dat au dispărut din grup fără sâ spună nimic şi s-au dus într-o primă etapă în ascunzătoarea de la Zagon.
Peste satele vrâncene s-a aşternut prăpădul. În noaptea de 24/25 iulie, cu ajutorul trădătorului Ion Cristea au fost depistaţi Ilie Posmagiu bătrânul(cioban) şi fiul lui, Teodor Posmagiu şi au fost împuşcaţi. Vasile Lădaru ,ginerele lui Ilie, tată a 5 copii, a scăpat ascunzându-se într-un şanţ. Soţia lui, Anica Lădaru, a fost obligată să-i aducă acasă, legaţi cu lanţuri pe cai. I-a aruncat pe amândoi într-o groapă şi nu i s-a dat voie să cheme preot. Securitatea a stat tot timpul, a tăiat oi, au mâncat tot ce le—a căzut în mână. La fel şi la Ilie Posmagiu unde au jefuit totul.
Fraţii Cucu, Grigore şi Neagu au fost descoperiţi de securitate în apropierea comunei Dumitreşti şi amândoi au fost împuşcaţi mortal pe data de 8 septembrie 1950.
Vasile Macovei Cojocaru, cioban din Bârseşti avea trei copii urmăriţi în munte, două nurori şi soţia. Securitatea a făcut jaf. Din 180 de oi tăiau câte 10 pe zi. A mai rămas cu 13 oi. El a fost arestat, dus la Focşani şi Galaţi unde l-au bătut ca să predea copiii, de care nu ştia nimic. A fost condamnat la un an. Şi ceilalţi au fost luaţi la Focşani şi au fost chinuiţi să spună unde sunt ascunşi. Un frate le-a comunicat ca toţi ai casei sunt chinuiţi.
Atunci cei trei din munte, pentru că venise şi iarna şi acasă era prăpăd s-au sfătuit şi au hotârît ca doi să se predea iar Vasile V.Cojocaru să rămână în munte el având situaţia cea mai grea aflat fiind în conducerea organizaţiei.
Ion V.Cojocaru şi Simion V.Cojocaru au coborât peste văi şi munţi până la marginea Focşaniului, au luat o şaretă şi cu ea s-au dus în curtea securităţii. Mai că s-a speriat securitatea în acea zi de 24 noiembrie 1950. "Noi îi căutăm în munţi, iar ei au venit la noi". Au fost duşi la Galaţi unde au început să fie tocaţi.
Vasile V.Cojocaru , cel mijlociu, care avea 26 ani a fost arestat în munte prin ianuarie 1951. După chinurile la care l-a supus securitatea din Galaţi, a urmat procesul şi prin Sentinţa 723 din 18 iulie 1951, Vasile a fost condamnat la moarte, Simion la 25 ani, Ion la 15 ani şi tatălui lor judecat cu alt lot i s-a dat un an.
Tot prin acel proces şi aceeaşi sentinţă a fost condamnat la moarte şi Victor C.Manoliu.Tatăl lui, Manoliu T.Constantin a fost condamnat la moarte prin aceeaşi sentinţă.
Bălan Gheorghiţă, n.30 oct.l920, student din Soveja, condamnat la moarte în procesul Paragină-Timaru, implicat în răscoala ţărănească din 23 iulie 1950, arestat cu această ocazie, a fost executat la Galaţi împreună cu ceilalţi condamnaţi la moarte, pe 31 ianuarie 1952.
Buşilă Teodor, născut.în 1908 la Păuleşti, învăţător în com.Tulnici, arestat pe 11 Noiembrie 1950, chinuit îngrozitor la securitate, a fost condamnat prin Sentinţa nr. 913/29 oct.1951 la 15 ani muncă silnică. N-a mai apucat să plece la închisoare fiindcă a murit la Galaţi pe 13 iulie 1952 din cauza torturilor.
Manoliu T. Costică, fratele lui Victor (executat), a fost arestat, chinuit şi condamnat la 11 ani.
Manoliu Cornelia, soţia lui Victor, a fost arestată şi chinuită prin anchetele securităţii.
Cofora D. Panait, ţăran din com. Nereju a fost condamnat la 20 ani M.S. prin Sentinţa nr.955/12 noiembrie 1951 la 20 ani M.S.
Radu M.Mihail, arestat pe 13 noiembrie a fost condamnat tot prin Sentinţa nr.955/12 noiembrie 1951 la 25 ani M.S.
Andrei M.Ion, ţăran din com. Spulber, arestat pe 14 sept. l950, a fost condamnat prin Sentinţa 826/17 sept 1951 la 13 ani M.S.
Au fost arestate peste 700 de persoane implicate în această acţiune din Vrancea. Numai din Năruja au fost 80 de arestaţi. Au urmat cei din Bârsesti, Tulnici, Fierestrău, Topeşti, Păuleşti, Vidra, Tichiris, Bodeşti, Valea Sării, Vrâncioaia, Nistoreşti, Spulber, Paltin, Nereju, până la Dumitreşti.
Au fost judecaţi în loturi de câte 25-30 de persoane, ca la moară, după ce fuseseră snopiţi în bătaie prin Focşani, Brăila şi Galaţi, unde era Centrala dominată de col. Strul Mauriciu, cunoscut pentru sălbăticia manifestată sub pretextul că părinţii îi fuseseră omorâţi la Auschwitz, după cum spunea. Atâta ură era de mirare în loc să se gândească că acelaşi lucru se putea întâmpla şi cu cei trecuţi prin mâinile lui. Dar ce a urmat a arătat altfel. Tot el e cel care sfidează cu mâinile înroşite în sânge.
O mică parte dintre cei ce au avut nenorocirea să cunoască teroarea sălbatică a securităţii care le-a confecţionat procese cu pedepse foarte mari:
Amăriuţei din Crucea de lângă Panciu
Anton I.Dumitru
Antonescu Nistor
Avram I.Pavel
Asaftei Radu,a murit
Bogdan Gr.Ion,profesor
Bosciog Dumitru din com. Fierăstrău
Bozgonete Dumitru
Botez Dumitru din Bârseşti
Bratu Şerban
Brânzei
Burlacu Pavel
Burlui Alexandru din Bârseşti, arestat în 11-09-950 a executat 14 ani Burlui Ion cu fata Burlui Minuţa rănită pe 24 iulie
Burloi Nicolae, cioban, fiul lui Gheorghe ,arestat în sept.1950, chinuit întâi la Focşani şi apoi la Galaţi unde a
fost condamnat 22 ani
Catâru Toma din Nereju
Cabor Constantin,a murit
Cătina Vasile
Cârlioru Grigore
Chilian din Vidra
Chiscoci Teodor
Cehidrian I.Ion
Chiriac A.Constantin din Spulber Comsa R.Marin din Spulber Comsa Stoica
Constantinescu Mitiţă, avocat P.N.Ţ.,din Focşani
Constantinescu Nicolae, fiul lui, din Focşani
Crăciun Radu, a murit
Dantiş Costică din com.Vrâncioaia
Dănilă Nicolae, a murit
Dudu N.Dumitru din Năruja
Hurjini Radu, a murit
Holban Ion din comuna Bărsăneşti
Isofachescu Victor
Lădaru Gheorghe din com.Fierăstrău-Tulnici .condamnat la 25 ani M.S. Lădaru Simion din Bârseşti
Lădaru Vasile,ginerele lui Ilie Posmagiu, s-a predat pe 11 sept, - era tată
a 4 copii şi unul pe drum Acasă i-a fost distrus totul. A fost condamnat 15 ani.
Ion a Marinii din Tulnici
Macovei Anton din Nereju Macovei Ion - Mortu, tatăl
Macovei Ion - Mortu, fiul ,a fost arestat pe 28 august 1950 şi condamnat 15 ani Marcu Mihail Manea Marinas Matei Vasile
Măciucă St. Ion din Spulber Mihăilă Nică Militaru Gheorghe din Motnău Militaru Ionel, din Motnău, frate Murguleţ Dumitrache Mortu Gheorghe
Neaga Dumitru,deputat PNŢ, avocat deputat de Putna
Neagu Ion,cioban din Bârseşti
Negru Teodor
Nicoară Ion, din Bârseşti
Pătrăşcanu, învăţător
Popa R.Constantin din Bârseşti
Radu R.Mihail din Nereju, condamnat 25 ani M.S.
Rosca Vasile din Bârseşti, a murit în condiţii de exterminare
Satib Teodor
Strâmbei Ion, colonel, născut 1905 a fost executat pe 17-08-1952 la Galaţi Ţarălungă Nicolae, doctor Teodorescu Ion, Zbârciog Ion
După dispariţia sa, Lupşa Victor care se prezentase drept colonel, dar nu făcuse nici o zi de armată, a ajuns la Zagon unde tovarăşul lui Gheorghe Corneliu zis Szarvas s-a împuşcat pe 25 noiembrie 1950. Lupşa Victor a fost condamnat la moarte în contumacie.
Mama lui, arestată, a fost omorîtă în timpul anchetei, la Braşov, ca să declare unde se află fiul ei. Dar ea nu ştia. El reuşise să scape din încercuire şi în iunie 1951 a ajuns la bătrânul Iosif Ţapu din Rucăr, care l-a ascuns într-o groapă săpată sub ieslea vitelor.
Urma aceasta a luat-o după 4 decenii Adrian Brişcă şi aflăm de la el că pe 27 noiembrie 1955 s-a predat de bunăvoie securităţii de la Câmpulung-Muscel. Pe data de 3 decembrie 1956 a fost executat la închisoarea din Iaşi.
Tot din unele informaţii s-a mai aflat că deşi securitatea avea cunoştinţă de constituirea acestor grupuri din munte, le-a lăsat să prolifereze pentru ca în faţa nemulţumirii crescânde, mai ales a oamenilor nevoiaşi, să capete o motivaţie serioasă pentru dezlănţuirea represiunii. Luna iulie, cu răscoalele de la ariile de treierat le dăduse mult de furcă şi peste tot represiunile au fost sângeroase.
În Vrancea, după ce le-a fost furat muntele, le-a fost furată şi viaţa zecilor de ciobani, iar alte sute de oameni au fost aruncaţi în lagărele de exterminare, de unde au mai scăpat în 1964 cei care au avut zile.
Dar revolta ţărănească , în ciuda represiunii, va continua.
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0022]
Sursa:unuversulromanesc.com
de Cicerone Ionitoiu
#8
Cu o jumătate de veac în urmă, când Ştefan cel Mare era la ananghie în faţa pericolului turcesc, după "poticala dintâi şi după pierderea oştii dintâi", după cum scrie cronicarul Grigore Ureche, colindând şi "strângând păstorii din munţi şi argaţii", Vrâncioaiei care-i oferise pe cei 7 fii ai săi pentru a putea relua lupta, i-a răspuns:
"Adă-mi pe cei 7 voinici şi-ţi făgăduiesc să-i fac cei dintâi din Ţara Moldovei". După câştigarea bătăliei, Ştefan şi-a ţinut cuvântul şi le-a dăruit cei 7 munţi ai Vrancei, donaţia şi toate privilegiile înscriind-o pe o piele de bour.
Vrâncenii se bucurau de oarecare autonomie administrativă faţă de dregătorii şi slujbaşii ţinutului Putnei. Ei formau o insulă de ţărani liberi ce trăiau în obşti săteşti şi care foloseau în comun pădurile, islazurile, fâneţele şi apele, cuprinse în hotarul care era dincolo de vatra satului. Solidaritatea obştei se extindea şi pe tărâmul organizării administrative şi a judecăţii, unde la "scaun" participau şi bătrânii satului.
A trebuit să vină anul 1948 ca să li se fure muntele cu toate privilegiile. S-a deschis şi un proces, dar cu ce să te judeci şi mai ales cu cine, cu hoţul hoţilor. . .?
Vrâncenii căutau să se întâlnească în taină şi să discute despre modul cum să-şi recâştige drepturile. Şi doi ani s-au tot frământat până a izbucnit una din cele mai mari răscoale ţărăneşti, pe 23 iulie 1950.
Consecinţele au fost crunte şi teroarea dezlănţuită a marcat copiii şi nepoţii, toată suflarea din jurul muntelui.
Dezmoşteniţi, s-au întâlnit la stâna lui moş Ion Neagu aşezată pe pârâiaşul Giurgiu, ce îsi trăgea apele din vestitul munte cu acelaşi nume, vecin al Penteleului. Se găseau acolo ca să se sfătuiască Nicolae Burlui cu Vasile Macovei Cojocaru, cu Ion Milică Enache, cel cu stâna peste drum, pe Zăbala, ca să-şi dea cu părerea de cum mai merg lucrurile.
L-au cunoscut acolo pe unul Victor Lupşa şi pe un oarecare Gheorghe, veniţi de peste munte de la Zagon, din părţile Covasnei.
Acest Lupşa i-a încurajat spunând că el are legaturi cu Legaţia americană şi prin munţi vine generalul Dragalina cu armată contra comuniştilor.
Oamenii se gândiseră că dacă nu mai aveau unde duce oile, se alătură şi ei şi luptă împreună împotriva comuniştilor. Mai mult, le spusese Lupşa că are o organizaţie "Vlad Ţepeş II" şi că-i colonel, şi câte şi mai câte de rămăseseră ciobanii noştri îngânduraţi.
În toamna anului 1948 Victor Lupşa prin doctorul Nicolae Ţarălungă şi Dumitrache Murguleţ a reuşit să adune o serie de membri în organizaţie, din comunele de pe valea Putnei, Tulnici, Vidra, Tichiriş...
Dar în toamna lui 1949 s-au întâlnit în comuna Păuleşti la moş Simion Baraghin şi atunci a fost sfat mai mare la care au participat şi învăţătorul Teodor Buşilă (din Tulnici), Dumitru Boşchiop(din Fierăstrău), Costică Dantis(din Nistoreşti), Nicolae Burlui, Vasile Matei, Vasile Macovei(din Bârsesti) şi alţii.
Şi atunci au hotărăt să înceapă lupta cu ce or avea, arme, furci, fiecare cu ce poate.
Era după ce grupurile de partizani conduse de fraţii Paragină fuseseră trădate şi prinse, după luptele purtate la bordeiele de pe valea pârâului Porcului ce se varsă în Zăbrăuţ. Scăpase numai studentul Gheorghiţă Bălan de la Soveja, care se va alătura celor ce pregăteau răscoala ţărănească.
După plecarea de la Vidra din toamna lui 1948, Victor Lupşa merge acasă la Dumitru Murguleţ care era conducătorul organizaţiei religioase "Oastea Domnului", urmărind să antreneze pe aceştia în "Vlad Ţepeş II" . El a trecut la lucru, reîntorcându-se în ascunzătoarea de la Zagon, unde a trecut la redactarea şi multiplicarea unor manifeste şi întocmirea instrucţiunilor de organizare.
În luna mai 1949 se întâlneşte pe munte cu consăteanul său Gheorghe Corneliu , zis Szarvas, fost primar si membru PNŢ, rămânând nedespărţiţi. Luna următoare l-a întâlnit pe Ion Neguţ, tot din Zagon, şi l-a delegat cu organizarea grupurilor de rezistentă din judeţele Braşov şi Buzău.
Peregrinând prin munte a ajuns în luna august 1949 în comuna Spîneşti în apropiere de Bârseşti unde împreună cu Szarvas pe care-l prezintă ca adjunctul său, au pus bazele organizaţiei "Vlad Ţepeş II", folosindu-se şi de influenţa organizaţiei "Oastea Domnului".
Iarna o va petrece tot în ascunzătoarea de la Zagon de unde va reveni în primăvara lui 1950 din nou în Vrancea, şi prin Toma Nelu a anunţat pe Teodor Buşilă să se întâlnească pe 16 martie 1950 la stâna lui Braghin. Cu acea ocazie Teodor Buşilă primeşte însărcinarea să organizeze comuna Tulnici. Acesta împreună cu Gheorghiţă Bălan redactează manifeste.
Organizaţia "Vlad Ţepeş II" avea legături la Păulesti cu Paragină, la Vrân -cioaia cu Dumitru Bosciog şi Costică Dantis iar la Valea Putnei cu Ion a Marinii. Organizaţia la Bârseşti era constituită şi din ea făceau parte Constantin T. Manoliu, Victor Manoliu, Vasile Macovei Cojocaru, Gheorghe Lădaru, Vasile Lădaru, Tudor Posmagiu, Nicolae Burlui, Alexandru I. Burlui, Ion-Milică Enache, Macovei Mortu,Ion T.Mortu, ş.a.
Bătrânul Constantin T.Manoliu îi vorbeşte fiului său Victor Manoliu despre organizaţia "Vlad Ţepeş II" şi-l trimite împreună cu Teodor Posmagiu pe 15 iulie 1950 să ia legătura cu Victor Lupşa pe muntele Giurgiu, la punctul denumit "Gol" şi cu acea ocazie îl împuterniceşte să organizeze com.Bârseşti.
Un alt grup se întâlnise pe 8/9 iulie la punctul "Vlaşca" la care au participat Mihai Nica, Iancu Buşilă, Augustin Macovei, Panait S.Cofora şi unde Teodor Chiscoci le-a vorbit despre existenta organizaţiei "Vlad Ţepeş II" iar Victor Lupşa le-a expus scopul organizaţiei, de a trece cât de curând la acţiuni armate contra regimului comunist. Tot atunci au fost anunţaţi să vină pe 15 iulie pe muntele Giurgiu înarmaţi, fiindcă vor avea o şedinţă hotărâtoare.
În seara de 22 iulie Teodor Posmagiu i-a adus la cunoştinţă lui Victor Manoliu că în noaptea de duminică 23/24 iulie se va trece la acţiunea armată, şi că va trebui să fie instalat un telefon pe reţeaua din afara satului pentru ascultarea convorbirilor dinainte şi din timpul desfăşurării acţiunii. Telefonul a fost instalat în grădina lui Constantin N.Popa în afara comunei Bârseşti şi la el a ascultat toată noaptea bătrânul Constantin Manoliu. Instrucţiunile primite le-a prelucrat cu avocatul Ion Nicoară.
Duminică după amiază între orele 14-17 s-a ţinut o şedinţă la Dumitru Botez, la care au mai participat Teodor Posmagiu, Constantin N.Popa, Ion Nicoară, Ion Burlui, Roşea şi gazda.
Împreună cu Teodor Posmagiu, Victor Manoliu a format următoarele echipe:
1. Posmagiu Teodor, Lădaru Gheorghe, Cojocaru V.Vasile, Neagu Ion, Holban Ion, Burlui Alexandru şi Burlui Nicolae aveau misiunea să aresteze şeful postului de jandarmi, cu cei ce s-ar afla acolo, din comuna Bârseşti.
2. Macovei Mortu şi Popa R.Constantin trebuiau să păzească podul de pe Putna.
3. Lădaru Simion, Zbârciog Ion, Mortu Gheorghe şi Manoliu Victor trebuiau să ocupe poşta şi să aresteze pe dirigintele ei.
4. Cojocaru D.Vasile, Cojocaru V.Simion au avut misiunea de a ocupa postul de miliţie.
5. Cojocaru V.Ion, Milică Enache şi Roşca Vasile aveau misiunea să aresteze pe comuniştii si UTM-iştii de la bal. După întâlnirea de la Dumitru Botez, Victor Manoliu cu Teodor Posmagiu au fost la o altă întâlnire la Varniţa, pe râul Susita unde s-a hotărît începerea acţiunii la 24 şi 15 minute.
Nicolae Burlui care avea misiunea să aresteze şeful de post îşi reaminteşte că au fost 17-18 vrânceni în acea noapte şi la postul de jandarmi au găsit 2 soldaţi si un plutonier. Au fost arestaţi şi duşi la un beci care era în apropiere şi puşi sub lacăt, cheia dându-se unui bătrân.
Echipa care a fost la localul unde era bal a tras un foc de armă şi au comandat să se culce la pământ. Unii au sărit pe fereastră. Au fost puţini aceia. Dar ei nu aveau nevoie decât de comunişti şi UTM-işti. I-au descoperit şi i-au băgat la beci. Câţiva se spune că şi-au mâncat carnetele de partid.
Poşta, de asemenea a fost ocupată. De acolo a dat telefon Victor C.Manoliu la Tulnici lui Teodor Buşilă, însă acolo nu se întâmplase nimic. Aveau legătură cu colonelul Ion Strâmbei la Dumitreşti, aproape de izvorul Râmnicului Sărat, dar nici acolo nu se petrecuse nimic. Doar şedinţa de la Poienile Sării avusese loc.
Planul era ca după arestarea de la Tulnici si Bârseşti să plece spre Focşani ridicând satele. S-a luat legătura telefonică şi cu Vidra, pe râul Putna, dar şi acolo era linişte.
Alţii, ca Andrei M.Ion din com.Spulber au aşteptat semnalul până la ora 3 dimineaţa când au plecat acasă, de la punctul Mesteceni unde fuseseră convocaţi. În afară de ţăranii din comuna Bârseşti nimeni nu făcuse nimic în timpul nopţii de 23/24 iulie.
A doua zi pe 24 iulie 1950 şi-a făcut apariţia armata la Bârseşti. Din sat vreo 70-80 de oameni s-au retras pe dealuri să urmărească mişcările armatei. Erau vreo 2 maşini ale securităţii. După ce le-au dat drumul comuniştilor din beci s-au îndreptat spre munte. În sat au început arestările celor indicaţi de comunişti şi care nu plecaseră, deşi unii nu participaseră cu nimic. Familiile au început să fie chinuite.
Pe 24 iulie colonelul Ion Strâmbei s-a întâlnit cu Victor Lupşa şi a avut loc o discuţie aprinsă, după care s-au despărţit şi oamenii au fost lăsaţi liberi. Cei din Bârseşti s-au întâlnit în munte cu Victor Lupşa şi au încercat să se reorganizeze. 0 echipă a plecat să ia legătura cu cei de la Nereju, iar alta la Tulnici să discute cu Teodor Buşilă şi cu Ion a Marinii. Nicolae Burlui cu Vasile Lădaru şi cu alţii au plecat spre Bod şi Braşov să ia legătura cu oamenii pe care Victor Lupşa pretindea că îi are acolo.
Dar nu au ajuns decât până la stâna lui Nehuţ unde baciul i-a înştiinţat că securitatea intrase în munte şi începuse să împuşte oamenii. Au rănit pe Minuţa Burlui, o fată de 17-18 ani, sora lui Alexandru Burlui, retrasă în munte cu toată familia formată din 5 membri. A mai fost rănit la picior şi Victor Manoliu.
Călăuza securităţii, Ion Cristea din Bârseşti era trădătorul care conducea pe securişti la locurile din munte ale celor fugiţi.
Nicolae Burlui şi Vasile Lădaru cu cei plecaţi spre Braşov s-au întors în munte când au aflat de prezenţa securităţii. Cu ei erau şi Victor Lupşa şi Gheorghe Corneliu Szarvas care la un moment dat au dispărut din grup fără sâ spună nimic şi s-au dus într-o primă etapă în ascunzătoarea de la Zagon.
Peste satele vrâncene s-a aşternut prăpădul. În noaptea de 24/25 iulie, cu ajutorul trădătorului Ion Cristea au fost depistaţi Ilie Posmagiu bătrânul(cioban) şi fiul lui, Teodor Posmagiu şi au fost împuşcaţi. Vasile Lădaru ,ginerele lui Ilie, tată a 5 copii, a scăpat ascunzându-se într-un şanţ. Soţia lui, Anica Lădaru, a fost obligată să-i aducă acasă, legaţi cu lanţuri pe cai. I-a aruncat pe amândoi într-o groapă şi nu i s-a dat voie să cheme preot. Securitatea a stat tot timpul, a tăiat oi, au mâncat tot ce le—a căzut în mână. La fel şi la Ilie Posmagiu unde au jefuit totul.
Fraţii Cucu, Grigore şi Neagu au fost descoperiţi de securitate în apropierea comunei Dumitreşti şi amândoi au fost împuşcaţi mortal pe data de 8 septembrie 1950.
Vasile Macovei Cojocaru, cioban din Bârseşti avea trei copii urmăriţi în munte, două nurori şi soţia. Securitatea a făcut jaf. Din 180 de oi tăiau câte 10 pe zi. A mai rămas cu 13 oi. El a fost arestat, dus la Focşani şi Galaţi unde l-au bătut ca să predea copiii, de care nu ştia nimic. A fost condamnat la un an. Şi ceilalţi au fost luaţi la Focşani şi au fost chinuiţi să spună unde sunt ascunşi. Un frate le-a comunicat ca toţi ai casei sunt chinuiţi.
Atunci cei trei din munte, pentru că venise şi iarna şi acasă era prăpăd s-au sfătuit şi au hotârît ca doi să se predea iar Vasile V.Cojocaru să rămână în munte el având situaţia cea mai grea aflat fiind în conducerea organizaţiei.
Ion V.Cojocaru şi Simion V.Cojocaru au coborât peste văi şi munţi până la marginea Focşaniului, au luat o şaretă şi cu ea s-au dus în curtea securităţii. Mai că s-a speriat securitatea în acea zi de 24 noiembrie 1950. "Noi îi căutăm în munţi, iar ei au venit la noi". Au fost duşi la Galaţi unde au început să fie tocaţi.
Vasile V.Cojocaru , cel mijlociu, care avea 26 ani a fost arestat în munte prin ianuarie 1951. După chinurile la care l-a supus securitatea din Galaţi, a urmat procesul şi prin Sentinţa 723 din 18 iulie 1951, Vasile a fost condamnat la moarte, Simion la 25 ani, Ion la 15 ani şi tatălui lor judecat cu alt lot i s-a dat un an.
Tot prin acel proces şi aceeaşi sentinţă a fost condamnat la moarte şi Victor C.Manoliu.Tatăl lui, Manoliu T.Constantin a fost condamnat la moarte prin aceeaşi sentinţă.
Bălan Gheorghiţă, n.30 oct.l920, student din Soveja, condamnat la moarte în procesul Paragină-Timaru, implicat în răscoala ţărănească din 23 iulie 1950, arestat cu această ocazie, a fost executat la Galaţi împreună cu ceilalţi condamnaţi la moarte, pe 31 ianuarie 1952.
Buşilă Teodor, născut.în 1908 la Păuleşti, învăţător în com.Tulnici, arestat pe 11 Noiembrie 1950, chinuit îngrozitor la securitate, a fost condamnat prin Sentinţa nr. 913/29 oct.1951 la 15 ani muncă silnică. N-a mai apucat să plece la închisoare fiindcă a murit la Galaţi pe 13 iulie 1952 din cauza torturilor.
Manoliu T. Costică, fratele lui Victor (executat), a fost arestat, chinuit şi condamnat la 11 ani.
Manoliu Cornelia, soţia lui Victor, a fost arestată şi chinuită prin anchetele securităţii.
Cofora D. Panait, ţăran din com. Nereju a fost condamnat la 20 ani M.S. prin Sentinţa nr.955/12 noiembrie 1951 la 20 ani M.S.
Radu M.Mihail, arestat pe 13 noiembrie a fost condamnat tot prin Sentinţa nr.955/12 noiembrie 1951 la 25 ani M.S.
Andrei M.Ion, ţăran din com. Spulber, arestat pe 14 sept. l950, a fost condamnat prin Sentinţa 826/17 sept 1951 la 13 ani M.S.
Au fost arestate peste 700 de persoane implicate în această acţiune din Vrancea. Numai din Năruja au fost 80 de arestaţi. Au urmat cei din Bârsesti, Tulnici, Fierestrău, Topeşti, Păuleşti, Vidra, Tichiris, Bodeşti, Valea Sării, Vrâncioaia, Nistoreşti, Spulber, Paltin, Nereju, până la Dumitreşti.
Au fost judecaţi în loturi de câte 25-30 de persoane, ca la moară, după ce fuseseră snopiţi în bătaie prin Focşani, Brăila şi Galaţi, unde era Centrala dominată de col. Strul Mauriciu, cunoscut pentru sălbăticia manifestată sub pretextul că părinţii îi fuseseră omorâţi la Auschwitz, după cum spunea. Atâta ură era de mirare în loc să se gândească că acelaşi lucru se putea întâmpla şi cu cei trecuţi prin mâinile lui. Dar ce a urmat a arătat altfel. Tot el e cel care sfidează cu mâinile înroşite în sânge.
O mică parte dintre cei ce au avut nenorocirea să cunoască teroarea sălbatică a securităţii care le-a confecţionat procese cu pedepse foarte mari:
Amăriuţei din Crucea de lângă Panciu
Anton I.Dumitru
Antonescu Nistor
Avram I.Pavel
Asaftei Radu,a murit
Bogdan Gr.Ion,profesor
Bosciog Dumitru din com. Fierăstrău
Bozgonete Dumitru
Botez Dumitru din Bârseşti
Bratu Şerban
Brânzei
Burlacu Pavel
Burlui Alexandru din Bârseşti, arestat în 11-09-950 a executat 14 ani Burlui Ion cu fata Burlui Minuţa rănită pe 24 iulie
Burloi Nicolae, cioban, fiul lui Gheorghe ,arestat în sept.1950, chinuit întâi la Focşani şi apoi la Galaţi unde a
fost condamnat 22 ani
Catâru Toma din Nereju
Cabor Constantin,a murit
Cătina Vasile
Cârlioru Grigore
Chilian din Vidra
Chiscoci Teodor
Cehidrian I.Ion
Chiriac A.Constantin din Spulber Comsa R.Marin din Spulber Comsa Stoica
Constantinescu Mitiţă, avocat P.N.Ţ.,din Focşani
Constantinescu Nicolae, fiul lui, din Focşani
Crăciun Radu, a murit
Dantiş Costică din com.Vrâncioaia
Dănilă Nicolae, a murit
Dudu N.Dumitru din Năruja
Hurjini Radu, a murit
Holban Ion din comuna Bărsăneşti
Isofachescu Victor
Lădaru Gheorghe din com.Fierăstrău-Tulnici .condamnat la 25 ani M.S. Lădaru Simion din Bârseşti
Lădaru Vasile,ginerele lui Ilie Posmagiu, s-a predat pe 11 sept, - era tată
a 4 copii şi unul pe drum Acasă i-a fost distrus totul. A fost condamnat 15 ani.
Ion a Marinii din Tulnici
Macovei Anton din Nereju Macovei Ion - Mortu, tatăl
Macovei Ion - Mortu, fiul ,a fost arestat pe 28 august 1950 şi condamnat 15 ani Marcu Mihail Manea Marinas Matei Vasile
Măciucă St. Ion din Spulber Mihăilă Nică Militaru Gheorghe din Motnău Militaru Ionel, din Motnău, frate Murguleţ Dumitrache Mortu Gheorghe
Neaga Dumitru,deputat PNŢ, avocat deputat de Putna
Neagu Ion,cioban din Bârseşti
Negru Teodor
Nicoară Ion, din Bârseşti
Pătrăşcanu, învăţător
Popa R.Constantin din Bârseşti
Radu R.Mihail din Nereju, condamnat 25 ani M.S.
Rosca Vasile din Bârseşti, a murit în condiţii de exterminare
Satib Teodor
Strâmbei Ion, colonel, născut 1905 a fost executat pe 17-08-1952 la Galaţi Ţarălungă Nicolae, doctor Teodorescu Ion, Zbârciog Ion
După dispariţia sa, Lupşa Victor care se prezentase drept colonel, dar nu făcuse nici o zi de armată, a ajuns la Zagon unde tovarăşul lui Gheorghe Corneliu zis Szarvas s-a împuşcat pe 25 noiembrie 1950. Lupşa Victor a fost condamnat la moarte în contumacie.
Mama lui, arestată, a fost omorîtă în timpul anchetei, la Braşov, ca să declare unde se află fiul ei. Dar ea nu ştia. El reuşise să scape din încercuire şi în iunie 1951 a ajuns la bătrânul Iosif Ţapu din Rucăr, care l-a ascuns într-o groapă săpată sub ieslea vitelor.
Urma aceasta a luat-o după 4 decenii Adrian Brişcă şi aflăm de la el că pe 27 noiembrie 1955 s-a predat de bunăvoie securităţii de la Câmpulung-Muscel. Pe data de 3 decembrie 1956 a fost executat la închisoarea din Iaşi.
Tot din unele informaţii s-a mai aflat că deşi securitatea avea cunoştinţă de constituirea acestor grupuri din munte, le-a lăsat să prolifereze pentru ca în faţa nemulţumirii crescânde, mai ales a oamenilor nevoiaşi, să capete o motivaţie serioasă pentru dezlănţuirea represiunii. Luna iulie, cu răscoalele de la ariile de treierat le dăduse mult de furcă şi peste tot represiunile au fost sângeroase.
În Vrancea, după ce le-a fost furat muntele, le-a fost furată şi viaţa zecilor de ciobani, iar alte sute de oameni au fost aruncaţi în lagărele de exterminare, de unde au mai scăpat în 1964 cei care au avut zile.
Dar revolta ţărănească , în ciuda represiunii, va continua.
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0022]
Sursa:unuversulromanesc.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu