Ghe NICA-Blog: Valea Boga*muntii Apuseni

vineri, 29 martie 2013

Valea Boga*muntii Apuseni

Valea Boga
In bazinul Văii Boga întâlnim, strâns grupate, nu mai puţin de trei sectoare de îngustare şi anume: Cheile Văii Bulbuci, Cheile Văii Oşelu şi Cheile Văii Boga.
Cheile Văii Bulbuci se dezvoltă în aval de Izbucul Bulbuci, afluent de stânga al Văii Boga. Sălbăticia şi inaccesibilitatea reprezintă trăsăturile principale ale acestor chei. Abrupturile din Piatra Ciungilor şi Piatra Câinilor domină talvegul văii pe al cărei curs sunt numeroase repezişuri şi cascade.
Valea Oşelu îşi are izvorul într-un izbuc situat la baza abruptului din Piatra Ciungilor şi a modelat un sector de chei asemănătoare unei pâlnii cu deschiderea spre amonte. În abruptul din Piatra Ciungilor valea formează o spectaculoasă cascadă.
Valea Boga îşi dezvolta propriul sector de chei desfăşurat până în zona izbucului cu acelaşi nume. Zona este plină de cascade şi mărginită de abrupturi culminând în Piatra Boghii. Această zonă este lipsită de trasee turistice şi foarte sălbatică.
Afluentul Valea Plaiului, care se adânceşte în dreapta drumului care urcă în serpentine de la Pietroasa la Padiş, oferă de asemenea sectoare de canion deosebit de spectaculoase prin prezenţa a numeroase cascade, peşteri, arcade naturale şi grohotişuri.
Sursa:parcapuseni.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;