Oficializarea colectivizării
de Cicerone Ionitoiu
#1
In plină campanie de represalii când sângele începuse să curgă, pe 1 august 1949, s-a publicat Decretul nr.319, în Buletinul oficial nr.51/&-08-1949 prin care se aproba organizarea Gospodăriilor colective la propunerea Ministerului Agriculturii prin Hotărâri ale Consiliului de miniştri.
ŢĂRANII IŞI APARĂ PREOŢII
Slujitorii altarelor reprezentau hrana sufletească a satelor în această perioadă când se da asaltul pentru distrugerea ei.
Pe ziua de 6 august securitatea a venit în comuna BUTEA situată la nord de oraşul Roman, ca să aresteze pe preotul Gheorghe PETZ. Două maşini care au adus securiştii ca să-l aresteze pe preot, au fost răsturnate şi clopotul bisericii a început să bata a primejdie.
Peste 3000 de ţărani s-au adunat, venind cu furci şi topoare pentru a-l salva. Se repeta acţiunea ce avusese loc cu o jumătate de an înainte, pe 15 martie 1949 în comuna Fărăoani-Răcăciuni, unde au fost morţi şi răniţi.
Şi de data aceasta a avut loc o ciocnire, au fost răniţi la "Poarta Scheii". Armata a sosit aducând o tanchetă şi un tun în timp ce un avion survola locul aruncând petarde pentru a împrăştia mulţimea.
Pe lângă preotul Petz Gheorghe, au mai fost arestaţi ţăranii: BALINT, Cotnăreanu (împuşcat la Cernavodă în timpul muncii forţate), Blaj, Albert GAL, Iosif PETRINA, Iosif MEDVEŞ, Dumitru Petrina si mulţi alţii. Arestaţii au fost duşi la securitatea din Roman unde au fost torturaţi de securistii Davidovici şi Pârvu din Trifeşti, înainte de a fi condamnaţi.
PENTRU PÂINE AU PUS MÂNA PE FURCI ŞI BUCOVINENII
Hotărârile Decretului 306 şi H.C.M. 774/21-07-1949 că "nici o gospodărie agricolă nu va putea treiera fără prezentarea carnetului de cote, iar morile nu vor măcina cerealele producătorilor decât pe bază de adeverinţa de predare a acestora " , au fost motivul pentru care şi pe bucovineni i-a cuprins disperarea. In comuna ROGOJEŞTI, situată pe pârâul Molniţa, afluent al râului Siret, la mai puţin de 10 km de frontiera modelului sovietic, de peste o săptămână se instalaseră politrucii de la judeţeană, căutând să-i forţeze pe ţărani să facă arii.
În această regiune oamenii obişnuiau să-si ducă cerealele în şură unde şi le treierau cu batozele ce le aduceau acasă. Din acest punct de vedere au refuzat să ia carnetele de cote.
Pe 31 iulie 1949 ,coincidenţa era identică ca zi şi ca motiv cu cele ce se petreceau la Apateu, Sepreus, Somoşcheş etc, şi la Rogozeşti, distanţă de 3-400 km. Şeful de post a intervenit să ia apărarea celor doi activişti alungaţi. Mulţimea a ripostat şi omul forţei, plutonierul Vârgolici, s-a văzut lovit şi tăvălit pe jos. Anunţându-se securitatea, au sosit la faţa locului două camioane cu miliţieni care au ocupat satul, trecându-l sub teroare. Intre timp, cu ajutorul informatorilor din comună, a făcut o listă cu cei socotiţi activi şi în noaptea de 6/7 august s-a trecut la arestarea lor.
Cel ce a contribuit la întocmirea listei a fost Onofrei Socaliuc, omul securităţii. Printre cei arestaţi: BORIS Dumitru, CIRIPANIUC Vasile, CAICIUC Elena, COZLAC Vasile, IOANICIUC Olimpia, MAIDANIUC I.Gheorghe, Ştefan SIMINICIUC...
După ce securitatea din Suceava i-a torturat, au fost condamnaţi printr-un proces înscenat ca "instigatori". Aici, sutele de ţărani au strigat însufleţiţi: "Afara cu bolşevicii. Nu avem nevoie de autorităţi comuniste." Gheorghiu Dej, în faţa valului de răscoale, pe 22 august ameninţa că regimul de democraţie populara va zdrobi fără cruţare orice încercare de grupare sau de rezistenţă faţă de masurile economice şi sociale luate de partid şi guvern.
UN OM OMORÎT PENTRU CĂ ŞI-A HRĂNIT PASĂRILE CU OVĂZ
Calafindeşti, comună situata pe podişul Dragomirnei, între izvoarele pârâului Hăinuţa, la vreo 15 km răsărit de Rădăuţi a cunoscut o dramă grozavă ce a cutremurat întreaga regiune, arătând barbaria comunistă.
În seara de 5 august 1949, DIACONESCU Amfilochie a lui Pintilie din comună, tată a 5 copii, s-a întors de la coasă cu doi snopi de ovăz în căruţă, nu de grâu, pentru a da la pasări. Erau cosiţi de pe ogorul lui. Ochii vigilenţi ai satului l-au văzut, l-au reclamat si l-au arestat.
A doua zi, de Schimbarea la fată, pe 6 august, peste 200 de ţărani revoltaţi s-au dus la miliţie cerând eliberarea lui: "pentr-un snop de ovăz arestaţi un om?"
Moaşa comunală, Pruna, a anunţat autorităţile de la judeţ fiindcă firele telefonice de la primărie şi miliţie fuseseră rupte. Au sosit două camioane cu miliţie şi, pentru că sătenii nu voiau să se împrăştie, au tras în plin şi au împuşcat pe Vasile CACIUR, care a murit pe loc.
În timp ce mulţimea se împrăştia, s-a continuat să se tragă, fiind împuşcaţi Filon ALEXEI şi Dumitru IRIMESCU. Amfilohie DIACONESCU, eliberat, a fost rănit grav şi dus la spitalul de la Rădăuţi. Printre cei răniţi se numără: Ilie SILION, Maxim FLOREA, Ileana HAVRIŞ şi Gheorghe DIACONESCU, unul dintre cei cinci copii ai mortului. Miliţia a venit seara şi pe cei morţi i-a ridicat din mijlocul familiilor care-i pregătea de înmormântare şi i-a dus îngropându-i într-un loc necunoscut.
Familiile au fost ridicate şi duse la Saligny, în Dobrogea, chiar în seara de 6 August: DlACONESCU Eleonora (soţia mortului), DIACONESCU Zamfira (fata), DIACONESCU Tănase (fiu), DIACONESCU Vasile(fiu),
DIACONESCU Leonte(fiu). Peste o săptămână au mai fost arestaţi de către securitate următorii: DIACONESCU Gheorghe(fiul rănit), DIACONESCU Dumitru, Nuţă BĂNCESCU, Pamfil CIOBANU , Sava LAZURCA, SILVESTRU LAZURCA, Gheorghe LAURIC, Gheorghe HOLOCA, Marchidan LAURIC, Loghin LAURIC, Filon PREPELIŢA, Vasile POPESCU şi Marcian POPOVICI.
SA MĂNÂNCE "BURUIENI ŞI URZICUŢE"
FRĂTĂUŢII NOI este cea mai de nord comună, aşezata lângă frontiera cu "sora" cea mare, la circa 30 km nord de Rădăuţi. Si aici ţăranii nu înţelegeau să constituie arii pentru treieratul grâului. Partidul grijuliu a trimis o echipă de U.F.D.R.-iste pentru a duce muncă de lămurire cu femeile, ca acestea la rândul lor să-si convingă bărbaţii, ca să ducă grâul la arie. Era pe 7 august 1949. Femeile s-au plâns suratelor lor de la oraş că nu au ce da la copii să mănânce, deoarece morile refuză sa macine.
Hilda Rotaru, şefa U.F.D.R.-istelor le-a spus în bătaie de joc să mănânce "buruieni şi urzicuţe", ca pe vremea foametei. S-a iscat o ceartă şi secretarul organizaţiei de partid Ştefan Şotnar, care a intervenit să le despartă, a fost lovit. Primarul a anunţat securitatea din Rădăuţi, de unde au venit două camioane cu miliţieni, conduse de lt. de securitate Karl Segal.. La primărie se adunaseră circa 1.000 de ţărani care cereau dreptul de a-şi treiera grâul, ca înainte.
Karl Segal, care avea instalată pe maşină o puşcă mitralieră, i-a somat să se împrăştie spunându-le ca "ieri la Calafindeşti am mai împuşcat vreo 7". Deoarece ţăranii stăteau pe loc, Karl Segal a descărcat mitraliera în ei ucigând pe loc pe Ion Davideanu si Ion Andrişan, de câte 20 ani fiecare şi pe Ilarion Irimescu-Cuciureanu; Vasile Isopescu, de 18 ani, a fost grav rănit şi a murit la spitalul din Rădăuţi.
Titus al lui Costea a fost rănit şi dus la spital, ceilalţi nu s-au declarat de frica arestării. Morţii au fost ridicaţi şi înmormântaţi la Rădăuţi în loc secret. Comuna a fost ocupată cu grănicerii de pe frontieră şi miliţieni, trecându-se imediat la arestări. Familiile celor morţi au fost imediat arestate şi duse în domiciliu obligatoriu în Dobrogea.
Primarul si cei din comitetul de partid, au întocmit lista cu cei de care voiau să scape şi a dat-o securităţii care, după o săptămână, a arestat peste 20 de persoane, pe care le-a dus la securitate. Printre ei se aflau: Vasile ANDRIŞAN, Constantin NICOARA, Catrina NICOARA, Eugen NICOARA, Vasile ŞTREANGA, Gavril UNGUREANU,Maria PANDACIUC, Catrina BUCEVSCHI...
Timp de şase săptămâni au fost anchetaţi şi schingiuiţi de căpitanii de securitate Karl Segal, Cantor si locot. Dobrotă Frenchel şi Mihai Rusu, care le-au înscenat un proces de "instigare" la revoltă . Unii au fost eliberaţi, dar cei de mai sus au ajuns la Trib.mil.Iaşi care i-a condamnat prin Sent.nr.167/21-februarie 1950. Maria PANDACIUC a primit 8 ani. Catrina Bucevschi a născut în închisoare şi a continuat să-si facă condamnarea. Averea le-a fost confiscată şi dată colectivului care s-a înfiinţat.
A CURS SÂNGE ŞI ÎN COMUNA BĂLĂCEANA
Situată la circa 25 km. vest de Suceava, comuna Bălăceana a cunoscut şi ea teroarea deslănţuită tot pe 7 august 1949. Şi aici s-a tras în plin pentru că ţăranii au refuzat să ducă grâul la arie şi a fost împuşcat Ioan DOBOŞ a cărui familie a fost imediat arestată şi trimisă în Dobrogea.
Au mai fost răniţi Gheorghe ARCALEAN, Dumitru BLEORŢ, Dumitru SASU, Ilie SASU, Mihai SASU şi soţia lui Grigore URSACHE, toţi fiind arestaţi şi duşi la Suceava. După indicaţiile primarului şi ale organizaţiei de bază, au mai fost arestaţi următorii: Ştefan BLEORUT, Dumitru COBAN, Dumitru GALAN, Gheorghe GROSAR, Gheorghe HULUBEI cu soţia, POMOŞOAIA şi Marinică TODERAS.
Au cunoscut chinurile anchetei la securitatea din Suceava şi deportarea. Comuna STROIEŞTI, situată la izvorul pârâului Botoşeni, la 10-12 km vest de Suceava, a cunoscut şi ea revolta împotriva cotelor abuzive. Dar aici n-a curs sânge, au avut loc numai arestări şi deportări.
FAMILIILE CELOR EXECUTAŢI DIN BANAT DUŞI IN D.O.
Partizanii din mişcarea de rezistenţă condusă de col. Ion UŢĂ, comandor DOMASNEANU Petre şi avocat Spiru BLĂNARU, au fost executaţi, unii pe 16 iulie, alţii pe 2 august. Aceasta avea loc în plină revoltă a ţăranilor contra cotelor obligatorii, care au avut loc într-o desfăşurare sângeroasă în judeţele Bihor, Arad şi începuseră şi în Timiş. Cum şefii represiunii erau Ambrus Coloman şi Moiş Aurel, după obţinerea ordinului de execuţie a "instigatorilor" şi de deportare a familiilor, a hotărît să trimită în domiciliu obligatoriu şi familiile celor executaţi la Timişoara pentru participare la mişcarea de rezistenţă din munţii Semenic.
În luna august 1949 au fost ridicaţi din Domasnea-Severin următorii:
- HORESCU Ana,mama lui Nicolae Horăscu arestat toamna lui 1949 ca partizan.
- HORESCU Mariţa,soţia lui Nicolae Horescu, arestat cu fiica lui Ana
- BLĂNARU născută HERESCU, soţia lui Spiru BLĂNARU, grav bolnavă.
- BLANARU-HORESCU Corneliu, fiul lui Spiru BLANARU, în vârstă de 3 ani.
- RĂZVAN Ana, mama lui Mariţa HORESCU, a murit în D.O. în 1952 la Cuza Vodă.
- RĂZVAN Ilie, tatăl Mariţei HORESCU, a murit în D.O. în 1952 la Cuza Vodă. Se poate observa politica de distrugere a familiei, de la nepoţi, la străbunici.
Tot din familia lui PUŞCHIŢĂ Petre, zis Mutaşcu, executat, au fost duşi în D.O. PUŞCHITĂ Maria cu doi copii, PUŞCHIŢĂ Ion, copil de 9 ani şi PUŞCHITA Eva, fiică de 12 ani.
Din comuna Teregova a fost ridicată mama şi soţia luptătorului Ion MARIŢESCU, executat în lotul Spiru
Blănaru.
La început au stat la Poarta Albă şi apoi mutaţi în com. Cuza Vodă, până în 1956 când au revenit în comunele de baştină, având norocul -dacă se poate numi acesta noroc- că nu se făcuse colectiv şi s-au aşezat în casele lor.
Acest an 1949, în care ţărănimea a fost terorizată şi a căzut lovită de gloanţele ucigătoare ale securităţi în apărarea roadelor pământului, a mai fost lovită şi prin uciderea celor mai buni fii care, din sate, urcaseră în munte pentru a apăra glia strămoşească.
Cei ce muriseră luptând în Banat, în acelaşi timp cu cei de la muntele Mare în martie 1949 , nu avuseseră nici o legătură între ei, fuseseră mânaţi de simţul datoriei, urmărind a lăsa moştenirea întreagă şi nealterată. Ei fuseseră ţărani, după cum ţărani fuseseră şi cei din lotul Spiru Blănaru, executaţi pe 16 iulie la Timişoara, sau cei din lotul Nicolae Dabija, ucişi mişeleşte pe 28 octombrie 1949 la Sibiu.
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0016]
Sursa:universul romanesc.com
de Cicerone Ionitoiu
#1
In plină campanie de represalii când sângele începuse să curgă, pe 1 august 1949, s-a publicat Decretul nr.319, în Buletinul oficial nr.51/&-08-1949 prin care se aproba organizarea Gospodăriilor colective la propunerea Ministerului Agriculturii prin Hotărâri ale Consiliului de miniştri.
ŢĂRANII IŞI APARĂ PREOŢII
Slujitorii altarelor reprezentau hrana sufletească a satelor în această perioadă când se da asaltul pentru distrugerea ei.
Pe ziua de 6 august securitatea a venit în comuna BUTEA situată la nord de oraşul Roman, ca să aresteze pe preotul Gheorghe PETZ. Două maşini care au adus securiştii ca să-l aresteze pe preot, au fost răsturnate şi clopotul bisericii a început să bata a primejdie.
Peste 3000 de ţărani s-au adunat, venind cu furci şi topoare pentru a-l salva. Se repeta acţiunea ce avusese loc cu o jumătate de an înainte, pe 15 martie 1949 în comuna Fărăoani-Răcăciuni, unde au fost morţi şi răniţi.
Şi de data aceasta a avut loc o ciocnire, au fost răniţi la "Poarta Scheii". Armata a sosit aducând o tanchetă şi un tun în timp ce un avion survola locul aruncând petarde pentru a împrăştia mulţimea.
Pe lângă preotul Petz Gheorghe, au mai fost arestaţi ţăranii: BALINT, Cotnăreanu (împuşcat la Cernavodă în timpul muncii forţate), Blaj, Albert GAL, Iosif PETRINA, Iosif MEDVEŞ, Dumitru Petrina si mulţi alţii. Arestaţii au fost duşi la securitatea din Roman unde au fost torturaţi de securistii Davidovici şi Pârvu din Trifeşti, înainte de a fi condamnaţi.
PENTRU PÂINE AU PUS MÂNA PE FURCI ŞI BUCOVINENII
Hotărârile Decretului 306 şi H.C.M. 774/21-07-1949 că "nici o gospodărie agricolă nu va putea treiera fără prezentarea carnetului de cote, iar morile nu vor măcina cerealele producătorilor decât pe bază de adeverinţa de predare a acestora " , au fost motivul pentru care şi pe bucovineni i-a cuprins disperarea. In comuna ROGOJEŞTI, situată pe pârâul Molniţa, afluent al râului Siret, la mai puţin de 10 km de frontiera modelului sovietic, de peste o săptămână se instalaseră politrucii de la judeţeană, căutând să-i forţeze pe ţărani să facă arii.
În această regiune oamenii obişnuiau să-si ducă cerealele în şură unde şi le treierau cu batozele ce le aduceau acasă. Din acest punct de vedere au refuzat să ia carnetele de cote.
Pe 31 iulie 1949 ,coincidenţa era identică ca zi şi ca motiv cu cele ce se petreceau la Apateu, Sepreus, Somoşcheş etc, şi la Rogozeşti, distanţă de 3-400 km. Şeful de post a intervenit să ia apărarea celor doi activişti alungaţi. Mulţimea a ripostat şi omul forţei, plutonierul Vârgolici, s-a văzut lovit şi tăvălit pe jos. Anunţându-se securitatea, au sosit la faţa locului două camioane cu miliţieni care au ocupat satul, trecându-l sub teroare. Intre timp, cu ajutorul informatorilor din comună, a făcut o listă cu cei socotiţi activi şi în noaptea de 6/7 august s-a trecut la arestarea lor.
Cel ce a contribuit la întocmirea listei a fost Onofrei Socaliuc, omul securităţii. Printre cei arestaţi: BORIS Dumitru, CIRIPANIUC Vasile, CAICIUC Elena, COZLAC Vasile, IOANICIUC Olimpia, MAIDANIUC I.Gheorghe, Ştefan SIMINICIUC...
După ce securitatea din Suceava i-a torturat, au fost condamnaţi printr-un proces înscenat ca "instigatori". Aici, sutele de ţărani au strigat însufleţiţi: "Afara cu bolşevicii. Nu avem nevoie de autorităţi comuniste." Gheorghiu Dej, în faţa valului de răscoale, pe 22 august ameninţa că regimul de democraţie populara va zdrobi fără cruţare orice încercare de grupare sau de rezistenţă faţă de masurile economice şi sociale luate de partid şi guvern.
UN OM OMORÎT PENTRU CĂ ŞI-A HRĂNIT PASĂRILE CU OVĂZ
Calafindeşti, comună situata pe podişul Dragomirnei, între izvoarele pârâului Hăinuţa, la vreo 15 km răsărit de Rădăuţi a cunoscut o dramă grozavă ce a cutremurat întreaga regiune, arătând barbaria comunistă.
În seara de 5 august 1949, DIACONESCU Amfilochie a lui Pintilie din comună, tată a 5 copii, s-a întors de la coasă cu doi snopi de ovăz în căruţă, nu de grâu, pentru a da la pasări. Erau cosiţi de pe ogorul lui. Ochii vigilenţi ai satului l-au văzut, l-au reclamat si l-au arestat.
A doua zi, de Schimbarea la fată, pe 6 august, peste 200 de ţărani revoltaţi s-au dus la miliţie cerând eliberarea lui: "pentr-un snop de ovăz arestaţi un om?"
Moaşa comunală, Pruna, a anunţat autorităţile de la judeţ fiindcă firele telefonice de la primărie şi miliţie fuseseră rupte. Au sosit două camioane cu miliţie şi, pentru că sătenii nu voiau să se împrăştie, au tras în plin şi au împuşcat pe Vasile CACIUR, care a murit pe loc.
În timp ce mulţimea se împrăştia, s-a continuat să se tragă, fiind împuşcaţi Filon ALEXEI şi Dumitru IRIMESCU. Amfilohie DIACONESCU, eliberat, a fost rănit grav şi dus la spitalul de la Rădăuţi. Printre cei răniţi se numără: Ilie SILION, Maxim FLOREA, Ileana HAVRIŞ şi Gheorghe DIACONESCU, unul dintre cei cinci copii ai mortului. Miliţia a venit seara şi pe cei morţi i-a ridicat din mijlocul familiilor care-i pregătea de înmormântare şi i-a dus îngropându-i într-un loc necunoscut.
Familiile au fost ridicate şi duse la Saligny, în Dobrogea, chiar în seara de 6 August: DlACONESCU Eleonora (soţia mortului), DIACONESCU Zamfira (fata), DIACONESCU Tănase (fiu), DIACONESCU Vasile(fiu),
DIACONESCU Leonte(fiu). Peste o săptămână au mai fost arestaţi de către securitate următorii: DIACONESCU Gheorghe(fiul rănit), DIACONESCU Dumitru, Nuţă BĂNCESCU, Pamfil CIOBANU , Sava LAZURCA, SILVESTRU LAZURCA, Gheorghe LAURIC, Gheorghe HOLOCA, Marchidan LAURIC, Loghin LAURIC, Filon PREPELIŢA, Vasile POPESCU şi Marcian POPOVICI.
SA MĂNÂNCE "BURUIENI ŞI URZICUŢE"
FRĂTĂUŢII NOI este cea mai de nord comună, aşezata lângă frontiera cu "sora" cea mare, la circa 30 km nord de Rădăuţi. Si aici ţăranii nu înţelegeau să constituie arii pentru treieratul grâului. Partidul grijuliu a trimis o echipă de U.F.D.R.-iste pentru a duce muncă de lămurire cu femeile, ca acestea la rândul lor să-si convingă bărbaţii, ca să ducă grâul la arie. Era pe 7 august 1949. Femeile s-au plâns suratelor lor de la oraş că nu au ce da la copii să mănânce, deoarece morile refuză sa macine.
Hilda Rotaru, şefa U.F.D.R.-istelor le-a spus în bătaie de joc să mănânce "buruieni şi urzicuţe", ca pe vremea foametei. S-a iscat o ceartă şi secretarul organizaţiei de partid Ştefan Şotnar, care a intervenit să le despartă, a fost lovit. Primarul a anunţat securitatea din Rădăuţi, de unde au venit două camioane cu miliţieni, conduse de lt. de securitate Karl Segal.. La primărie se adunaseră circa 1.000 de ţărani care cereau dreptul de a-şi treiera grâul, ca înainte.
Karl Segal, care avea instalată pe maşină o puşcă mitralieră, i-a somat să se împrăştie spunându-le ca "ieri la Calafindeşti am mai împuşcat vreo 7". Deoarece ţăranii stăteau pe loc, Karl Segal a descărcat mitraliera în ei ucigând pe loc pe Ion Davideanu si Ion Andrişan, de câte 20 ani fiecare şi pe Ilarion Irimescu-Cuciureanu; Vasile Isopescu, de 18 ani, a fost grav rănit şi a murit la spitalul din Rădăuţi.
Titus al lui Costea a fost rănit şi dus la spital, ceilalţi nu s-au declarat de frica arestării. Morţii au fost ridicaţi şi înmormântaţi la Rădăuţi în loc secret. Comuna a fost ocupată cu grănicerii de pe frontieră şi miliţieni, trecându-se imediat la arestări. Familiile celor morţi au fost imediat arestate şi duse în domiciliu obligatoriu în Dobrogea.
Primarul si cei din comitetul de partid, au întocmit lista cu cei de care voiau să scape şi a dat-o securităţii care, după o săptămână, a arestat peste 20 de persoane, pe care le-a dus la securitate. Printre ei se aflau: Vasile ANDRIŞAN, Constantin NICOARA, Catrina NICOARA, Eugen NICOARA, Vasile ŞTREANGA, Gavril UNGUREANU,Maria PANDACIUC, Catrina BUCEVSCHI...
Timp de şase săptămâni au fost anchetaţi şi schingiuiţi de căpitanii de securitate Karl Segal, Cantor si locot. Dobrotă Frenchel şi Mihai Rusu, care le-au înscenat un proces de "instigare" la revoltă . Unii au fost eliberaţi, dar cei de mai sus au ajuns la Trib.mil.Iaşi care i-a condamnat prin Sent.nr.167/21-februarie 1950. Maria PANDACIUC a primit 8 ani. Catrina Bucevschi a născut în închisoare şi a continuat să-si facă condamnarea. Averea le-a fost confiscată şi dată colectivului care s-a înfiinţat.
A CURS SÂNGE ŞI ÎN COMUNA BĂLĂCEANA
Situată la circa 25 km. vest de Suceava, comuna Bălăceana a cunoscut şi ea teroarea deslănţuită tot pe 7 august 1949. Şi aici s-a tras în plin pentru că ţăranii au refuzat să ducă grâul la arie şi a fost împuşcat Ioan DOBOŞ a cărui familie a fost imediat arestată şi trimisă în Dobrogea.
Au mai fost răniţi Gheorghe ARCALEAN, Dumitru BLEORŢ, Dumitru SASU, Ilie SASU, Mihai SASU şi soţia lui Grigore URSACHE, toţi fiind arestaţi şi duşi la Suceava. După indicaţiile primarului şi ale organizaţiei de bază, au mai fost arestaţi următorii: Ştefan BLEORUT, Dumitru COBAN, Dumitru GALAN, Gheorghe GROSAR, Gheorghe HULUBEI cu soţia, POMOŞOAIA şi Marinică TODERAS.
Au cunoscut chinurile anchetei la securitatea din Suceava şi deportarea. Comuna STROIEŞTI, situată la izvorul pârâului Botoşeni, la 10-12 km vest de Suceava, a cunoscut şi ea revolta împotriva cotelor abuzive. Dar aici n-a curs sânge, au avut loc numai arestări şi deportări.
FAMILIILE CELOR EXECUTAŢI DIN BANAT DUŞI IN D.O.
Partizanii din mişcarea de rezistenţă condusă de col. Ion UŢĂ, comandor DOMASNEANU Petre şi avocat Spiru BLĂNARU, au fost executaţi, unii pe 16 iulie, alţii pe 2 august. Aceasta avea loc în plină revoltă a ţăranilor contra cotelor obligatorii, care au avut loc într-o desfăşurare sângeroasă în judeţele Bihor, Arad şi începuseră şi în Timiş. Cum şefii represiunii erau Ambrus Coloman şi Moiş Aurel, după obţinerea ordinului de execuţie a "instigatorilor" şi de deportare a familiilor, a hotărît să trimită în domiciliu obligatoriu şi familiile celor executaţi la Timişoara pentru participare la mişcarea de rezistenţă din munţii Semenic.
În luna august 1949 au fost ridicaţi din Domasnea-Severin următorii:
- HORESCU Ana,mama lui Nicolae Horăscu arestat toamna lui 1949 ca partizan.
- HORESCU Mariţa,soţia lui Nicolae Horescu, arestat cu fiica lui Ana
- BLĂNARU născută HERESCU, soţia lui Spiru BLĂNARU, grav bolnavă.
- BLANARU-HORESCU Corneliu, fiul lui Spiru BLANARU, în vârstă de 3 ani.
- RĂZVAN Ana, mama lui Mariţa HORESCU, a murit în D.O. în 1952 la Cuza Vodă.
- RĂZVAN Ilie, tatăl Mariţei HORESCU, a murit în D.O. în 1952 la Cuza Vodă. Se poate observa politica de distrugere a familiei, de la nepoţi, la străbunici.
Tot din familia lui PUŞCHIŢĂ Petre, zis Mutaşcu, executat, au fost duşi în D.O. PUŞCHITĂ Maria cu doi copii, PUŞCHIŢĂ Ion, copil de 9 ani şi PUŞCHITA Eva, fiică de 12 ani.
Din comuna Teregova a fost ridicată mama şi soţia luptătorului Ion MARIŢESCU, executat în lotul Spiru
Blănaru.
La început au stat la Poarta Albă şi apoi mutaţi în com. Cuza Vodă, până în 1956 când au revenit în comunele de baştină, având norocul -dacă se poate numi acesta noroc- că nu se făcuse colectiv şi s-au aşezat în casele lor.
Acest an 1949, în care ţărănimea a fost terorizată şi a căzut lovită de gloanţele ucigătoare ale securităţi în apărarea roadelor pământului, a mai fost lovită şi prin uciderea celor mai buni fii care, din sate, urcaseră în munte pentru a apăra glia strămoşească.
Cei ce muriseră luptând în Banat, în acelaşi timp cu cei de la muntele Mare în martie 1949 , nu avuseseră nici o legătură între ei, fuseseră mânaţi de simţul datoriei, urmărind a lăsa moştenirea întreagă şi nealterată. Ei fuseseră ţărani, după cum ţărani fuseseră şi cei din lotul Spiru Blănaru, executaţi pe 16 iulie la Timişoara, sau cei din lotul Nicolae Dabija, ucişi mişeleşte pe 28 octombrie 1949 la Sibiu.
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0016]
Sursa:universul romanesc.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu