Vinovati fara vina #2

Vinovaţi fără vină
 de Cicerone Ionitoiu
#2
De fapt această calificare se poate da tuturor arestaţilor de regimul comunist după 6 Martie 1945, în scopul instalării regimului de nenorocire naţională, comunist.
 Situaţia ţării, ajunsă pe mâna unor necalificaţi în conducere şi care erau împinşi de la spate de consilieri sovietici, s-a degradat într-un mod înfiorător. Şi în acest an 1952 era ţara la margine de prăpastie şi datorită sarcinilor excesiv de mari cerute de URSS pentru înscenarea războiului din Coreea şi care ajunsese la faliment.
 Acum şi în România se căutau ţapi ispăşitori ştiindu-se că în lucrarea faraonica -Canalul Dunare-Marea Neagră - se făcuseră investiţii peste puterile bugetului, urmărindu-se prin acest proiect să se folosească utilajele perimate ale URSS, vândute sau închiriate la sume fabuloase şi desigur care trebuia să fie mormântul intelectualităţii române şi mai ales al ţărănimii.
 Vinovaţii de acest dezastru trebuiau inventaţi.
 In primăvara lui 1952, Alexandru Draghici susţinea că la canal este un "regim boieresc", că se manifestă multă bunăvoinţa faţa de deţinuţi care trăiesc mai bine decât ostaşii care îi păzesc, datorită lipsei de control al conducerii MAI."
 Paralel cu instrumentarea procesului celor trei (Ana, Teo şi Vasile ), s-a constituit o comisie cu Alex.Draghici, Iosif Chisinevschi, generalii Gheorghe Pintilie,Alexandru Nicolschi, Vladimir Mazuru, şefii de direcţie Mişu Dulgheru, Gogu Popescu şi Garabedian, iar din partea sovietica consilierii Mihailovici, Tiganov şi Maximov, care a dispus să se facă urgent un proces public şi Chisinevschi a comunicat ca Dej îl vrea cât mai repede şi până la 1 Sept.1952 să fie condamnaţi vinovaţii.
 Chiar în noaptea respectivă au început arestările şi pe 1 Sept. 1952, în procesul înscenat, s-au pronunţat 5 condamnări la moarte din care 3 au fost executaţi, iar pe 17 Sept.1953 , după 1 an sentinţa a fost casată.
Vinovaţii au fost ucişi, multele zeci de mii, în marea majoritate ţărani au fost exterminaţi prin muncă forţată inutilă, iar adevăraţii vinovaţi, care au condus aceste operaţiuni au rămas în continuare să extermine cât mai mulţi.
Dovedindu-se inutilitatea lucrării, pe 19 Iulie 1953 s-au închis lucrările Canalului, rămânând deschise şi în funcţie alte centre de genocid.


Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0025]
Sursa:universulromanesc.com