Răbufnirea nemulţumirilor a cuprins Ţara de Cicerone Ionitoiu
#4
In toamna anului 1956, în fruntea coloanei de nemulţumiţi, s-au înscris studenţii. Lupta lor hotărâtă pentru dreptate şi demnitate s-a văzut prezentă şi în toamna anului 1956 când au fost primii ce au sărit, solidarizându-se cu colegii lor unguri care se ridicaseră la Budapesta pentru revendicări ce erau comune tuturor ce erau subjugaţi lagărului socio-comunist. Au fost arestaţi din toate centrele universitare şi după torturi, condamnaţi şi trimişi în lagărele de exterminare din Bălţile Dunării.
Cel de al doilea eşalon al protestatarilor, adică TĂRANII, au ripostat şi ei imediat, îndemnîndu-se să nu mai dea cotele obligatori. Şi au facut-o şi cu glas tare şi alţii prin manifeste ticluite pe limba lor şi aruncate în curţile celor ce le luaseră pământul, vitele şi le măturase pătulul, anunţându-i că ziua judecăţii se apropie şi va fi o judecată dreapta. Exemplul cel mai semnificativ este al unui tânăr de 24 ani din com. Movileni, jud. Galaţi, care prin puţine cuvinte, dar cu hotărâre, îndemna pe ţăranii din comună să acţioneze cu dârzenie împotriva colectivelor. Depistat de agenţii securităţii şi delatorii din sat i s-au dat 10 ani de muncă forţată în Bălţile Dunării.
In faţa valului crescând de nemulţumiri, regimul comunist a dat un pas înapoi. Au desfiinţat cotele obligatorii la produsele agricole, vegetale şi lapte, au îmbunătăţit sistemul de colectare al cărnii şi lânii. Pentru a face mai credibila măsura, au trecut şi la desfiinţarea Ministerului Colectărilor pe 19 feb. 1957 după un an şi jumătate de existentă.
In Maramureş, după cercetările lui Viorel Rusu de la Baia Mare, s-a constatat că, după ce în 1954 nu s-a constituit nici o gospodărie colectiva în regiune, iar în 1955 doar două , pe 6 iulie 1956 un număr de 200 de ţărani din com. Căpleni, raion Carei, au intrat în perimetrul comasat al G.A.C.din comună, având asupra lor coase, securi, furci, pentru a secera grâul existent acolo, pe motiv că a fost însămânţat de ei, iar autorităţile n-au avut ce le face.
CAMPANIA DE COLECTIVIZARE DIN 1957
In primăvara acestui an a început mai devreme în jud. Galaţi. In faţa acestei situaţii, ţăranul UNGUREANU I.Ion din com. Mihai Kogălniceanu , a pornit şi el o contra campanie îndemnând pe ţărani sa nu intre în colectiv, iar când s-a prezentat la el a luat la goana comisia spunându-le că nu mai este mult până la schimbarea regimului. Consăteanul lui, Moldoveanu Gh.Radu le-a spus că nu se înscrie şi a îndemnat şi pe alţii să facă la fel, precizând că după retragerea trupelor ruseşti se va schimba regimul din ţară. Amândoi au fost arestaţi şi condamnaţi, primul 6 ani, celălalt 10 ani.
După 1 iulie 1957 s-a hotărât forţarea ritmului colectivizării, iar în judeţul Galaţi a fost trimis Nicolae Ceausescu, cel care terorizase Dobrogea cu croitorul bulgar N.Vâlcu. Deci un cismar şi un croitor învăţau pe ţărani cum să muncească.
COMUNA SERBEŞTI JUD. VASLUI
Pe 14 sept. 1957, la şcoala din satul Serbeşti, de pe valea râului Vaslui, a avut loc o şedinţă în legătura cu colectivizarea. Ţăranul Presură St.Nicolae de 36 ani, tată a 4 copii, cu gospodărie mică, a vorbit ţăranilor arătând că din tot ce spune partidul nu este nimic adevărat, toate sunt nişte minciuni ca să ducă lumea în eroare, iar cei ce au intrat în colectiv duc o viată de mizerie, neavând cu ce să-si ducă existenta zilnică. Le-a dat exemplul vecinilor lor, din satul Pribeşti care mor de foame. A terminând îndemnând pe ţărani să-şi muncească singuri pământul ca în trecut, când au dus o viaţă liberă şi fericită.
Tot pentru a înfricoşa pe ţărani, l-au arestat pe Presură Nicolae în 7 octombrie şi pe 29 noiembrie 1957, Tribunalul Iaşi l-a condamnat la 6 ani, prin Sen. nr.572.
COMUNA SCÂNTEIA JUD.IAŞI
Cu ocazia comasării pământurilor, celor ce nu intrau în colectiv li s-a dat alt loc mai prost în schimb. Chelaru Gh.Fasile, din com. Scânteia-Iasi, în vârsta de 30 ani, tata a 3 copii a protestat în zadar. In noaptea de 12/13 martie 1957 a făcut un manifest ameninţându-i cu moartea şi că bagă furca în ei. A fost arestat pe 12 aug.1957, torturat la securitatea din Iaşi şi condamnat la 3 ani prin Sent.529/31 Oct. 1957 pentru a îngrozi ţăranii din sat.
COMUNA RĂSTOACA- VRANCEA
"Munca" de constrângere pentru intrarea în colectiv era din ce în ce mai asupritoare. Oamenii fugeau de acasă şi activiştii stăteau pe capul familiilor până ce se înapoiau capii de familie. In comuna Răstoaca, sat sărac aşezat la vărsarea pârâului Milcov în Putna, s-au prezentat activiştii în luna noiembrie, la casa amărâtă a lui Postolache D.Ion. A refuzat să se înscrie şi a îndemnat şi pe alţii să nu se înscrie, sau să se retragă cei ce au făcut-o, fiindcă vor ajunge muritori de foame.
Tot ca să înspăimânte ţăranii, l-au arestat pe Postolache, l-au dus în chinurile securităţii din Galaţi şi prin Sent.nr.20/15-03-1958 l-au condamnat la 8 ani închisoare. Oamenii au intrat în Sfat şi au distrus cererile de înscriere. Au mai fost condamnaţi şi Marcu Ion, Turcitu, Gălăgiu şi alţii ce au trecut prin lagărele de muncă forţată din Băltile Dunării.
Pentru a preîntâmpina greutăţile în muncă, în această regiune au trimis specialistul, pe Nicolae Ceausescu "generalul" care umbla ca un zănatec prin lunca Siretului. Ţăranii auziseră că la Suraia pusese să se tragă cu tunul ca să înspăimânte pe bieţii ţărani.
COMUNA GANESTI - COVURLUI
În comuna Gănesti, de pe valea pârâului Horince, aproape de Bereşti, din Jud. Galaţi, "instructorii" comunişti nu numai că au fost primiţi cu refuz dar li s-a spus că dacă se va face colectivizarea la ei în comună, se va întâmpla un al doilea 1907, când ţăranii au murit pentru pământ.
S-a găsit un "instigator", în ţăranul Ciubotaru P. Ştefan şi pentru că fusese şi sef de cuib legionar l-au arestat, l-au bătut la Galaţi şi înscenându-i un proces a fost condamnat 6 ani prin Sent.nr .66/1958.
Şi noul 1907 s-a întâmplat la ordinul lui Ceausescu peste câteva zile.
APELE SIRETULUI ÎNROŞITE DE SÂNGELE ŢĂRANILOR
adul Roşca, un sat de 5-600 de fumuri, era aşezat aproape de confluenţa râului Putna cu Siretul, într-o luncă nisipoasă, oamenii având câţiva ari de pământ ca să pună păpuşoi pentru mămăliga copiilor.
Era între satele cele mai sărace, oamenii îndeletnicindu-se cu împletituri de răchită şi de papură, pe care le făceau în timpul iernii. Vara plecau să-şi desfacă marfa până la Cudalbi, Costache Negri, Pechea ajungând pe la Galaţi. Erau obişnuiţi să facă şi schimb de marfă pe mâncare, pe ce le cădea la îndemână. După ce-si desfăceau marfa, se grăbeau să între şi în bălţi ca sa-si aducă papură şi răchită pentru împletituri în timpul iernii.
Dar în vara lui 1957 n-au mai apucat să ajungă la destinaţie pentru că pe drum au fost vânaţi de miliţie, schingiuiţi şi li s-a confiscat marfa deoarece nu aveau adeverinţă de la colectiv. Dar la ei nici nu era colectiv şi înscrierea trebuiau s-o facă acum, pe drum, fie la Pechea, fie la Hanul lui Conachi, Vameş sau Iveşti, pe unde-i prindeau şi după ce-i chinuiau. Li se strângeau mâinile în uşă, erau legaţi şi bătuţi la roata căruţii sau înţepaţi cu sula în tot corpul şi pe deasupra, la întoarcere nu aveau voie să povestească despre ce păţiseră.
Cei întorşi erau îngroziţi şi teama intrase şi în ceilalţi. Se hotărâseră să nu lase pe activişti să intre cu colectivizarea. Raionul Lieşti fierbea din cauza primului secretar Ciocâltău care voia să-şi îndeplinească planul cu orice preţ, mai ales că-l avea pe cap şi pe Ceausescu. I se pusese la dispoziţie şi regimentul din Tecuci în care erau foarte mulţi secui şi ceangăi.
La Vulturu, comuna de care aparţinea satul Vadu Roşca, oamenii forţaţi, ameninţaţi, au acceptat până la urmă. Cei de la Botârlău, sat aşezat pe apa Putnei, aparţinând de Vulturu, nu s-au lăsat. Au ocupat primăriile şi au ars nu numai cererile de înscriere dar şi ce le picau la îndemână. Armata a deschis focul. S-au produs zeci de arestări printre cei ce nu apucaseră să ia drumul pădurilor din lunca.
Vadu Rosca urma să fie asaltat de activişti. Pe data de 1 decembrie 1957, din mijlocul sătenilor adunaţi în zisul centru de pe şoseaua naţională 23, Sandu I.Voicu al lui Ciuciubei a strigat celor veniţi să-i lămurească, însoţiţi de miliţie, să plece la casele lor că n-au nevoie de colectiv.
Oamenii s-au sfătuit că se vor opune înfiinţării colectivului şi nu vor permite autorităţilor de stat sau obşteşti să intre în satul lor. S-au înţeles ca atunci când vor apare străini, să strige "hoţii" şi să se tragă clopotul.
In noaptea de 1/2 decembrie au făcut de pază în sat. Pe 2-3 decembrie au pus pe fugă şoferii care veniseră să care pietriş din Siret. Maşinile s-au dus la Vulturu, au relatat situaţia şi au venit cu Dumitru A.Dumitru, "deputat" comunal, pe care l-au luat la fugărit. Atunci au trecut la baricadarea satului în noaptea de 2/3 decemb
In ziua de 3 decembrie a intrat în sat o maşină şi unul de lângă şofer a zis să se facă loc să treacă. Lumea s-a opus. Cetăţeanul a spus că el este partidul şi a scos pistolul şi a tras pe fereastră. Spre maşină s-au repezit Toader Gh.Iordache, Sandu lui Ciuciubei, Mihalcea şi alţii. Toader Iordache a ridicat parul şi a zis: "Ce partid mă. Tu partid, eu partid, înapoi că-ţi crăp capul".
Aceasta s-a petrecut la Km.231 de pe D.N.23. Maşina a dat înapoi şi a plecat de unde a venit în huiduielile mulţimii. După fugă, a dat ordin ca armata să înconjoare satul nemaiputându-se intra sau ieşi din sat. Şi puntea a fost oprită să mai funcţioneze fiindcă trecerea peste Milcov se făcea pe o punte ce lega satul de drumul Focşani-Galaţi.
In dimineaţa de 4 decembrie 1957, ţăranii au fost convocaţi la marginea satului, la ora 8 dimineaţa pentru a discuta cu ei, deoarece se renunţă la colectivizare. In acel loc se adunau vitele satului care plecau la păşune şi tot acolo se găsea o cazemată rămasă intactă din timpul războiului.
După ei au năvălit călăii în casă punându-i cu faţa la perete, şi au luat târâş "corpul delict" în mijlocul şoselei, pentru a dovedi superiorilor înlăturarea obstacolelor şi justificarea muniţiei.
Incă un salt şi armata a ajuns în dreptul clopotniţei, unde "limba de fier" nu înceta să strige după ajutor. Coloana de maşini s-a oprit în faţa "obstacolului" din foişorul de la intrarea în curtea bisericii. Din vacarmul care se iscase afară, ba "trage mă" sau "nu trage, luaţi-l viu" a prins glas o mitralieră care a ciuruit scândurile clopotniţei, făcând ca treptat, treptat, limba de fier să amuţească şi nu numai ea.
Ostaşii care au urcat scara de lemn, au coborât într-o pătură cu a 9-a victimă, corpul neînsufleţit al lui Cristea Enuţă, şiroind de sânge.
Din podeaua de scândură a foişorului continua să se prelingă sânge nevinovat, în timp ce într-un colţ fusese găsit ghemuit un copil de 8 ani, Vasilică a lui Marin Şurub.
Acest nou "corp delict" era şi el dat jos în pumni şi luat ca trofeu. Numai Dumnezeu l-a ocrotit pe acest copilaş în ploaia de gloanţe ce s-a abătut asupra clopotniţei. Satul fusese cucerit, acoperit de sânge, iar supravieţuitorilor li se arătase binefacerile comunismului, faţa "umană" a mânuitorilor.
Morţii au fost adunaţi de la strungă într-o casă neterminată de la marginea satului: ARCAN Ion, de 14 ani. CRĂCIUN Dumitru, de 28 de ani. CRĂCIUN Toader, de 49 ani, tată a 8 copii. CRĂCIUN Stroie, de 31 de ani. MARIN Dumitru, de 49 ani. RADU Dana a lui Chilieni, de 28 ani, mamă a 4 copii. DIFOFTE Aurel, de 29 de ani. CRISTEA Enută de 22 ani. MIHAI Marin zis Rosu, de 42 de ani, ciuruit de gloanţe, mort după 15 zile la spital unde a fost dus prea târziu ca să mai poată fi salvat.
Morţii au fost încărcaţi noaptea şi duşi la morga spitalului din Focşani şi de acolo luaţi de securitate şi îngropaţi în gropi secrete în cele două cimitire din Focşani. Răniţii au fost şi ei adunaţi de pe drum, sau de pe unde se ascunseseră şi duşi într-o altă casă iar de acolo, mai târziu la spital şi apoi în anchetă la securitatea din Galaţi, trecuţi prin alte chinuri mai grele decât gloanţele ce le primiseră.
Printre răniţi se numărau: CRĂCIUN Domnica, CRISTEA Gheorghe, CRISTEA Maria, CRISTEA Stan zis Mraniţă rănit la mână şi picior, CRISTEA Apostol, DOBRE Marin, rănit la mână, HARALAMBIE Ionel, rănit la picior, POPA Ionel, rănit la mână, TOIA Ionel-Gheorghe, rănit la mână, şi restul până la cifra de 27.
Joi 4 decembrie, până la miezul nopţii curţile şi casele au fost răscolite şi peste 100 de ţărani au fost mânaţi ca vitele în cele două clase ale şcolii din Vadu Roşca. Loviţi, înjuraţi, au stat cu faţa la perete până a venit "partidul".
Târziu, în noapte a venit Ceausescu însoţit de Ciocâltău şi de o haită de securisti şi procurori.
Cu o voce gângavă, îşi amintesc oamenii, a întrebat dacă este cineva rănit dintre tovarăşii ostaşi şi tot cu aceiaşi voce gângavă a ordonat:
- Nu plecaţi până nu scoateţi totul de la ei. Să fie aspru pedepsiţi. Se instituie stare de urgenţă aici. Răniţii după ce se vindecă, să fie duşi la anchetă. Să nu scape nimeni nepedepsit. Şi partidul a plecat aşternând jalea în urma lui.
Peste zece zile satul a stat sub ocupaţie. Pretutindeni erau soldaţi care strigau şi ameninţau într-o limbă ce nu semăna cu a lor sau era stâlcită. Arestările se făceau în permanenţă. Din fiecare casă lipsea cel puţin unul. Vecin la vecin nu puteau merge. Nici doi nu aveau voie să meargă pe drum în timpul zilei. Până la cooperativă erau însoţiţi de un soldat înarmat. In curte, ca să-şi hrănească animalele mergeau mai mult pe brânci. Din când în când se slobozeau focuri de armă ca să-i intimideze pe ţărani.
La Sultana se pregătea mâncarea pentru anchetatorii care schingiuiau. Oamenii din sat erau obligaţi să aducă ouă şi alte alimente pentru a-şi hrănii călăii. Anchetele şi chinurile cele mai îngrozitoare aveau loc în casa lui Stanică Dumitru, ajuns şef al C.A.P.-ului.
Unul, Aramă, schingiuitor prin 1948-1950 la Suceava şi Iaşi, ajuns şeful securităţii din Galaţi, îşi adusese pe cei mai fioroşi dintre călăi pentru efectuarea primelor cercetări. Pentru faza următoare, întocmirea dosarelor şi înscenarea procesului, dubele securităţi, zugrăvite pe dinafară cu pâine sau alte produse alimentare, cărau mereu pe nenorociţii din Vadul Rosca la Galaţi şi Brăila.
O parte dintre cei care au trecut prin sălile de clasă sau prin casa lui Stanică s-au reţinut în amintirea oamenilor care mai aveau curajul să vorbească după 33 de ani de la acel îngrozitor an 1957:
Teodor Gh.Iordache, născut în com. Vulturu pe 1-01-1917, cel care l-a oprit cu paru pe Ceausescu, a fost bătut îngrozitor de securisti încât ajunsese să semneze tot ce-i cereau anchetatorii. A declarat că avea tot felul de arme, chiar şi un tun pe care-l ţinea ascuns în mormântul mamei lui. Din om a ajuns neom. Paralizat ca urmare a chinurilor îndurate. A fost condamnat 7 ani.
Haralambie Ioniţă, zis Mânzu, tată a 6 copii, a strigat "Jos comunismul şi Jos hoţii". A fost torturat îngrozitor şi condamnat 10 ani.
Grigore Irina, luată de lângă mama ei care avea 100 de ani şi învinuită - deoarece locuia cu casa alături de biserică -de a fi tras clopotul din prispa ei, cu o sfoară de 70-80 metri. Se vede cât de diabolici în inventarea acuzaţiilor erau, când cel care trăgea fusese ucis chiar în clopotniţă.
Marinache Tudor zis Grecu, a fost bătut atât de rău că nu se mai putea ţine pe picioare. Sandu I.Voicu, zis Ciuciubei, născut pe 10 aug. 1920 în satu Vadu Rosca, tată a 3 copii, participant alături de ceilalţi săteni la apărarea pământului, refuzând intrarea în colectiv, a fost condamnat la 5 ani prin Sent.nr .11/17-01-1958 Niţu V.Stan, după groaznice schingiuiri a fost condamnat la 6 ani.
Mihalcea Nicolae, zis Albu, participant la pregătirea măsurilor de împotrivire colectivizărilor a trecut prin chinuri şi condamnat la Galaţi.
Ionascu M.Niţu (tânăr de 17 ani), Sandu Ion zis Arcanu, Crăciun Toader de 45 ani, Crăciun Marin zis Turică (feciorul de 17 ani), Crăciun Toader zis Holban (arestat cu fiul), Crăciun Dumitru de 17 ani, Crăciun Aurel al lui Porcolet(un copilandru), Arcan Dumitru al lui Şoarece, Popoiu Toader, Sandu Ion , Lazăr Sandu de 17 ani, Bulibaşa Constantin, şi mulţi alţii.
Procesul l-a judecat tribunalul din Constanta în deplasare la Galaţi. La proces s-a folosit ca martoră a acuzării şi o fetită de 12 ani.
După recurs, condamnaţii au trecut prin Jilava în cursul lunii martie 1958. Au venit în lanţuri şi toată noaptea miliţienii i-au scos pe sală şi i-au bătut. Erau în celula 13.
Tot satul a trecut prin anchetă. In afară nu se putea afla nimic. Armata îl ţinea sub pază strictă. Preotesei Ioana-Alexandrina care nu a fost în sat în ziua măcelului, cu greu i s-a dat voie plutaşului ca s-o treacă cu pluta pentru a veni acasă. S-a îngrozit când a auzit şi văzut ce păţeau bieţii săteni. Teroarea a domnit peste sat până în Ajunul Crăciunului când a fost retrasă armata. Procurorul şef, un anume Cruceru, care a urmărit desfăşurarea anchetei, văzând sărăcia ce domnea în sat, se întreba pentru ce oare s-au răsculat ţăranii, care nu aveau ce apăra.
Dar ce bun poate fi mai de preţ decât a trăi în libertate. Ţaţa Catrina cunoştea numai drumul bisericii. La fiecare sărbătoare o găseai îngenuncheată sub clopotniţă, pe locul unde a băltit sângele lui Enută al ei bocind: "Floarea mamei, bradul mamei, mama nu mai are lacrimi!"
Era durerea unui neam exprimată prin aceste cuvinte, căci sute de mii de mame îşi aşteptau brazii lor care nu se mai întorceau. Aşa sau petrecut lucrurile la Vadu Rosca. Şi nu numai aici.
O drama se produsese în com. Boiu. Securitatea arestase pe Popa Gheorghe şi-l forţase sa strângă câţiva ţărani nominalizaţi, pe care să-i adune la el şi să-i găsească "organele". Ţăranul ajuns acasă s-a aruncat în fântâna, în loc sa poarte o ruşine toată viata.
IN TIMP CE ANCHETELE SCHILODEAU LA VADUL ROŞCA NEMULŢUMIRILE RĂBUFNEAU IN SATELE DIN JUR.
Si cei înscrişi se săturaseră pentru că în colectiv "rămăseseră numai leneşii comunei."
In timp ce echipele de activişti cutreierau satele, forţând oamenii să se înscrie în colectiv, în comuna Suţu-Galati, lumea nu voia să intre. Pentru a-i intimida, au găsit pe Neacşu R.Ion, născut în 1897, că ar fi cel care sfătuia pe ţărani. Realitatea era că omul fusese înscris la legionari în 1940 şi acum comuniştii urmăreau să-l folosească prin şantaj. Arestat pe 24 ianuarie 1958 şi chinuit de Aramă la securitatea din Galaţi, a fost condamnat 5 ani prin Sen.145/21-03-1958 a Trib. Mil. Constanţa deplasat la Galaţi.
COMUNA AMARA
Situaţie asemănătoare au întâmpinat activiştii, că nu puteau realiza colectivul, în comuna AMARA din jud. Galaţi. Securitatea le-a venit în ajutor şi au găsit "instigatorii" în ţăranii Chirilă Nicolae, născut în 1916 şi Lazăr Gheorghe născu în 1904. I-a etichetat ca foşti legionari şi, arestându-i în 24 dec. 1958, i-a dus la securitatea din Galaţi şi le-a înscenat proces pentru împiedecarea colectivizării, îndemnând pe cei înscrişi să se retragă, iar pe ceilalţi să nu se înscrie în colectiv. Prin aceiaşi Sent.nr.143/21-03-1959 a Trib. mil. Constanta i-a condamnat la câte 10 ani fiecare.
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0027]
Sursa:universulromanesc.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu