Caracteristica traseelor iarna
In Masivul Bucegi, ca si in celelalte regiuni inalte din Carpati, perioada zapezilor depaseste, cu foarte rare exceptii, iarna calendaristica si dureaza, obisnuit, din noiembrie pana in aprilie. Pe versantii expusi catre nord si portiunile umbrite ale vailor, zapezile se mentin pana in lunile mai-iunie, in anii cu zapezi abundente, ele staruie, uneori, pana tarziu in iulie. Acesti factori generali, ca si starea locala a zapezilor – influentata de unele elemente climatice, ca temperatura si curentii – determina conditiile sub care se prezinta in aceasta perioada drumurile de munte, care pot fi grupate astfel:
Trasee in general usor accesibile pentru schi , in ambele sensuri: Sinaia-cab. Vf. cu Dor - cab. Pestera Ialomitei; cab. Vf. cu Dor - cab. Bolboci; cab. Vf. cu Dor - cab. Piatra Arsa, traseu expus uneori la avalanse; Cab. Piatra Arsa - cab. Babele - Curmatura Sugarilor - Vf. Cetatea Obarsiei; canton Jepi - cab. Babele sau Caraiman; cab. Caraiman - cab. Babele; Busteni - Plaiul Munticel - cab. Poiana Izvoarelor; toate traseele din Muntii Dihamului; cab. Pestera Ialomitei - Pasul Strunga. In anumite conditii ale zpezii (zapada mica sau tasata) si pe timp favorabil, traseele de mai sus pot fi parcurse cu usurinta si fara schiuri.
Trasee accesibile , in ambele sensuri, schiorilor bine antrenati (pericol de avalanse): Busteni-poiana Costilei - Valea Cerbului - Varful Omu; Rasnov - cab. Malaiesti - Varful Omu; Bran – Strunga - cab. Pestera Ialomitei; Bran – Clincea - Varful Omu; cab. Pestera Ialomitei - Varful Omu; Varful Omu - Culmea Strunga. Si aceste trasee pot fi parcurse fara schiuri, insa numai de catre schiori antrenati; materiale necesare: coltari, piolet.
Trasee care in mod normal nu pot fi parcurse cu schiurile, ele fiind accesibile numai turistilor antrenati : Busteni - canton Jepi; Busteni - Valea Jepilor - cab. Caraiman; Busteni - pichetul Rosu - Varful Bucsoi - Varful Omu; Bran – Ciubotea - Varful Omu; Bran - Valea Gaura - Varful Omu. Unele portiuni de pe aceste trasee sunt expuse la avalanse; materiale necesare: coltari, piolet, coarda.
Eforturile ce impun chiar traseele elementare, sunt, in majoritatea cazurilor, necomparat mai mari decat cele din timpul verii, iar in conditiile de iarna ale muntelui, pericolele neprevazute se ivesc cu mult mai frecvent decat in alte epoci ale anului. Astfel fiind, este necesar ca turistii ce-si propun sa efectueze drumuri in aceasta perioada sa aiba o perfecta conditie fizica si sa fie dotati cu echipament si materiale tehnice judicios alese.
Avalansele
Cresterea demografica, pe de o parte, si practicarea din ce in ce mai mare a sporturilor de iarna, pe de alta parte, au facut ca avalansele sa constituie un fenomen natural de risc care trebuie luat in considerare. Avalansele sunt deplasari gravitationale ale zapezii care se produc in toate regiunile montane unde pantele sunt suficient de abrupte si precipitatiile cad, in cea mai mare parte, sub forma de ninsoare.
Dupa dimensiunile lor, avalansele sunt clasificate in:
alunecari a caror lungime si latime nu depaseste 50m;
avalanse de versant, cu dimensiuni medii, care nu ating fundul vaii;
avalanse de vale, cu dimensiuni mari, care ating fundul vaii si provoaca, in cazuri extreme, pagube catastrofale.
Protectia impotriva avalanselor se asigura prin:
masuri pe termen scurt: includ alertele si declansarea artificiala a avalanselor. Intrucat pana in prezent nu a fost elaborata nici o teorie curent acceptata asupra avalanselor, aceste masuri depind de experienta locala acumulata de-a lungul anilor. Problema este foarte complexa si sunt necesare inca multe eforturi pentru intelegerea mecanismului de care depind locul si data unei avalanse, precum si a interactiunii timpului, terenului si zapezii;
masuri pe termen lung: includ impaduririle si constructia de lucrari speciale.
Alertele se bazeaza pe o retea de statii ce furnizeaza in fiecare zi valorile parametrilor meteorologici (temperatura aerului, directia si viteza vantului, nebulozitatea, precipitatiile) si caracteristicile stratului de zapada (temperatura, zapada proaspat adaugata, grosimea totala). Avalansele observate trebuiesc semnalate imediat. Reprezentativitatea si eficienta pot fi asigurate printr-o densitate de o statie la 300-500km². Locul si momentul declansarii unei avalanse depind, in mare masura, de relatia dintre tensiunile si compactitatea zapezii. Analiza statistica a datelor acumulate permite stabilirea probabilitatii declansarii avalanselor. Intrucat suntem inca departe de o teorie completa a avlanselor, alertele sunt formulate in termeni generali, fara indicarea precisa a locului si timpului declansarii. Declansarea artificiala a avalanselor se face cu mijloace explozive deasupra, dedesubtul sau in interiorul masei de zapada sub supravegherea atenta a unui expert. Sunt utilizate cu succes mine, rachete si incarcaturi explozive lansate cu mana de oameni anume pregatiti in acest scop.
Declansarea artificiala a avalanselor are loc cand ninsorile abundente determina acumulari mari de zapada, pe portiunile vulnerabile ale pantelor montane. Anterior declansarii artificiale este necesara adoptarea unor masuri de precautie, precum plasarea de panouri deflectoare. Constructia de lucrari speciale impotriva avalanselor se practica pe pantele montane vulnerabile situate deasupra limitei superioare a padurilor. Aceste lucrari de retinere a zapezii au caracter permanent si asigura protectia timp de mai multe decenii. Pentru pantele montane vulnerabile, de sub limita superioara a padurilor, o masura eficace de combatere a avalanselor o constituie impadurirea. Pana la cresterea suficienta a arborilor, protectia se asigura prin lucrari temporare care presupun insa costuri ridicate si intampina grave dificultati practice.
Harta pericolului de avalanse se elaboreaza pe baza studiilor de arhiva, a datelor climatologice si a cercetarilor de teren, la scara 1:10000 sau 1:25000. Aceasta indica, de regula, trei categorii de zone periculoase:
zona rosie (risc ridicat): avalanse frecvente de toate marimile; avalanse foarte importante din timp in timp;
zona albastra (pericol slab): avalanse mici din cand in cand;
zona galbena (pericol foarte slab): posibilitatea producerii de avalanse importante cu frecventa de una la mai mult de 300 de ani.
Sursa:http://www.muntii-bucegi.ro/Caracteristica_traseelor_iarna/
In Masivul Bucegi, ca si in celelalte regiuni inalte din Carpati, perioada zapezilor depaseste, cu foarte rare exceptii, iarna calendaristica si dureaza, obisnuit, din noiembrie pana in aprilie. Pe versantii expusi catre nord si portiunile umbrite ale vailor, zapezile se mentin pana in lunile mai-iunie, in anii cu zapezi abundente, ele staruie, uneori, pana tarziu in iulie. Acesti factori generali, ca si starea locala a zapezilor – influentata de unele elemente climatice, ca temperatura si curentii – determina conditiile sub care se prezinta in aceasta perioada drumurile de munte, care pot fi grupate astfel:
Trasee in general usor accesibile pentru schi , in ambele sensuri: Sinaia-cab. Vf. cu Dor - cab. Pestera Ialomitei; cab. Vf. cu Dor - cab. Bolboci; cab. Vf. cu Dor - cab. Piatra Arsa, traseu expus uneori la avalanse; Cab. Piatra Arsa - cab. Babele - Curmatura Sugarilor - Vf. Cetatea Obarsiei; canton Jepi - cab. Babele sau Caraiman; cab. Caraiman - cab. Babele; Busteni - Plaiul Munticel - cab. Poiana Izvoarelor; toate traseele din Muntii Dihamului; cab. Pestera Ialomitei - Pasul Strunga. In anumite conditii ale zpezii (zapada mica sau tasata) si pe timp favorabil, traseele de mai sus pot fi parcurse cu usurinta si fara schiuri.
Trasee accesibile , in ambele sensuri, schiorilor bine antrenati (pericol de avalanse): Busteni-poiana Costilei - Valea Cerbului - Varful Omu; Rasnov - cab. Malaiesti - Varful Omu; Bran – Strunga - cab. Pestera Ialomitei; Bran – Clincea - Varful Omu; cab. Pestera Ialomitei - Varful Omu; Varful Omu - Culmea Strunga. Si aceste trasee pot fi parcurse fara schiuri, insa numai de catre schiori antrenati; materiale necesare: coltari, piolet.
Trasee care in mod normal nu pot fi parcurse cu schiurile, ele fiind accesibile numai turistilor antrenati : Busteni - canton Jepi; Busteni - Valea Jepilor - cab. Caraiman; Busteni - pichetul Rosu - Varful Bucsoi - Varful Omu; Bran – Ciubotea - Varful Omu; Bran - Valea Gaura - Varful Omu. Unele portiuni de pe aceste trasee sunt expuse la avalanse; materiale necesare: coltari, piolet, coarda.
Eforturile ce impun chiar traseele elementare, sunt, in majoritatea cazurilor, necomparat mai mari decat cele din timpul verii, iar in conditiile de iarna ale muntelui, pericolele neprevazute se ivesc cu mult mai frecvent decat in alte epoci ale anului. Astfel fiind, este necesar ca turistii ce-si propun sa efectueze drumuri in aceasta perioada sa aiba o perfecta conditie fizica si sa fie dotati cu echipament si materiale tehnice judicios alese.
Avalansele
Cresterea demografica, pe de o parte, si practicarea din ce in ce mai mare a sporturilor de iarna, pe de alta parte, au facut ca avalansele sa constituie un fenomen natural de risc care trebuie luat in considerare. Avalansele sunt deplasari gravitationale ale zapezii care se produc in toate regiunile montane unde pantele sunt suficient de abrupte si precipitatiile cad, in cea mai mare parte, sub forma de ninsoare.
Dupa dimensiunile lor, avalansele sunt clasificate in:
alunecari a caror lungime si latime nu depaseste 50m;
avalanse de versant, cu dimensiuni medii, care nu ating fundul vaii;
avalanse de vale, cu dimensiuni mari, care ating fundul vaii si provoaca, in cazuri extreme, pagube catastrofale.
Protectia impotriva avalanselor se asigura prin:
masuri pe termen scurt: includ alertele si declansarea artificiala a avalanselor. Intrucat pana in prezent nu a fost elaborata nici o teorie curent acceptata asupra avalanselor, aceste masuri depind de experienta locala acumulata de-a lungul anilor. Problema este foarte complexa si sunt necesare inca multe eforturi pentru intelegerea mecanismului de care depind locul si data unei avalanse, precum si a interactiunii timpului, terenului si zapezii;
masuri pe termen lung: includ impaduririle si constructia de lucrari speciale.
Alertele se bazeaza pe o retea de statii ce furnizeaza in fiecare zi valorile parametrilor meteorologici (temperatura aerului, directia si viteza vantului, nebulozitatea, precipitatiile) si caracteristicile stratului de zapada (temperatura, zapada proaspat adaugata, grosimea totala). Avalansele observate trebuiesc semnalate imediat. Reprezentativitatea si eficienta pot fi asigurate printr-o densitate de o statie la 300-500km². Locul si momentul declansarii unei avalanse depind, in mare masura, de relatia dintre tensiunile si compactitatea zapezii. Analiza statistica a datelor acumulate permite stabilirea probabilitatii declansarii avalanselor. Intrucat suntem inca departe de o teorie completa a avlanselor, alertele sunt formulate in termeni generali, fara indicarea precisa a locului si timpului declansarii. Declansarea artificiala a avalanselor se face cu mijloace explozive deasupra, dedesubtul sau in interiorul masei de zapada sub supravegherea atenta a unui expert. Sunt utilizate cu succes mine, rachete si incarcaturi explozive lansate cu mana de oameni anume pregatiti in acest scop.
Declansarea artificiala a avalanselor are loc cand ninsorile abundente determina acumulari mari de zapada, pe portiunile vulnerabile ale pantelor montane. Anterior declansarii artificiale este necesara adoptarea unor masuri de precautie, precum plasarea de panouri deflectoare. Constructia de lucrari speciale impotriva avalanselor se practica pe pantele montane vulnerabile situate deasupra limitei superioare a padurilor. Aceste lucrari de retinere a zapezii au caracter permanent si asigura protectia timp de mai multe decenii. Pentru pantele montane vulnerabile, de sub limita superioara a padurilor, o masura eficace de combatere a avalanselor o constituie impadurirea. Pana la cresterea suficienta a arborilor, protectia se asigura prin lucrari temporare care presupun insa costuri ridicate si intampina grave dificultati practice.
Harta pericolului de avalanse se elaboreaza pe baza studiilor de arhiva, a datelor climatologice si a cercetarilor de teren, la scara 1:10000 sau 1:25000. Aceasta indica, de regula, trei categorii de zone periculoase:
zona rosie (risc ridicat): avalanse frecvente de toate marimile; avalanse foarte importante din timp in timp;
zona albastra (pericol slab): avalanse mici din cand in cand;
zona galbena (pericol foarte slab): posibilitatea producerii de avalanse importante cu frecventa de una la mai mult de 300 de ani.
Sursa:http://www.muntii-bucegi.ro/Caracteristica_traseelor_iarna/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu