30. Stina Rosiile - Lacul Verde - lacul Cirja - lacul Mija - statia teleferic Paringul Mic
Marcaj: Stina Rosiile - saua Izvorul (nemarcat); saua Izvorul - statia teleferic (banda rosie)
Timp: 5¾ -7 ore.
Traseu interzis iarna (pericol de avalanse)
Din mijlocul caldarii Rosiile se pot parcurge o serie de trasee frumoase spre zonele de abrupt si spre lacurile glaciare risipite in caldarile vecine.
Plecam de la stina Rosiile (1925 m alt.) spre nord, pe linga tancul de piatra captusit cu tabla de aluminiu. Incepem urcusul domol catre stinga, pe coasta muntelui Slivei. Gasim destul de usor firul unei poteci ciobanesti care urca constant, trece pe linga un loc stincos si strabate apoi o pajiste incli-nata, presarata cu lespezi. Catre 1950 m alt., poteca incepe un urcus mai direct pe o serpentina larga, spre stinga, si se pierde pe pajiste. Remarcam in dreapta si mai jos un tanc inalt care strajuieste povirnisul spre valea Rosiile. Cu circa 150 m inatinte de a ajunge la acest tanc poteca se abate in stinga (momii) si iese pe muchia Sliveiului, intr-o sa, la 2090 m alt. Timp: 35 minute.
Parasim saua marcata cu o momiie si coborim pe poteca foarte clara de pe versantul nord-vestic al muntelui Slivei. Coborim circa 40 m diferenta de nivel pe poteca, depasim o serpentina si in locul unde poteca se intoarce spre stinga evitam o ramificatie la dreapta. Aceasta poteca duce la stina Slivei. Raminind la inaltimea potecii de pe muntele Slivei, traversam in usoara coborire un ,,cimp' de grohotisuri raspindite haotic pe coasta, apoi ne strecuram pe fata inierbata, traversam ripa unui vilcel (1960 m alt.) si ajungem intr-o poienita. Continuam itinerarul pe directia 45° la stinga, pe linga stincile pragului glaciar. Momii. Dupa urcus ajungem pe tapsanul invadat de jnepeni. Din micul luminis inconjurat de jnepeni coborim pe o lasatoare' linga lacul Slivei, ale carui maluri sint mlastinoase. In spatele unei bariere de jnepeni se ascunde Lacul Mic, iar mai sus, pe fisia ulucului cuibarit sub peretii Sliveiului, se etaleaza apele celui mai frumos lac de aici, Lacul Verde. Pina la lacul Slivei: 1-1¼ ora.
Traversam toata caldarea Sliveiului pe pajiste, sarind peste micile piraie ce se infiripa, si urcam spre treapta glaciara care infunda valea spre nord-vest. Dupa un urcus moderat ajungem in causul unde se ascunde lacul Cirja (2115 m alt.), ultima farima de culoare la poalele celui mai arid tinut: Cirja -Mija. Pentru a razbi pe creasta trebuie sa mergem mai intii circa 150 m pe directia nord-nord-vest si apoi sa incepem un urcus greu spre nord, pe muchia ce desparte caldarea cu lacul Cirja de cea cu Lacul Inghetat. Sintem obligati sa alegem cu atentie calea pe linga sirurile de lespezi, pe coasta unde predo-mina iarba. Pe masura ce ne departam de custura Cirjei, terenul este mai liber de stincarii. Cu efort mare ajungem pe cumpana culmii care desparte cele doua caldari, la 2280 m alt. In caldarea cu Lacul Inghetat vedem inca un lac mai mic. Aceasta treapta glaciara este suspendata si izolata prin abrupturi de caldarea principala Slivei. Continuam drumul pe culme spre nord-vest si atingem curind platoul inalt al muntelui Mija, la 2370 m alt. Virful Mija se afla in apropiere, spre dreapta, la 2390 m alt. De pe platou - priveliste grandioasa asupra marilor abrupturi nordice intinse de la Stoienita la Gruiul si Gheresul, precum si asupra caldarilor Slivei, Burtan, Pirleele, Mija. Timp: 2½ -3¼ ore.
Din vf. Mija revenim spre sud-est circa 300 m, pina in apropierea stincilor cu care incepe custura Cirjei. De la cota 2370 m pornim spre nord-nord-vest, pe platoul in usoara coborire, si dupa circa 300 m reperam o stiva de lespezi, ,,Omul de piatra' de pe Mija (2330 m alt.). Platoul coboara, se in-gusteaza treptat si locul terenului ierbos este luat de stincarii. La inceputul coboririi accentuate ne plasam putin pe versantul estic, trecem pe sub un prim briu de piatra si cotim treptat pe brina spre dreapta, pina pe cumpana ingusta. Aici coboara abrupt un prag de piatra, avind insa citeva mici polite cu iarba, pe care ne strecuram pentru a ajunge jos, pe o sa frumoasa. Saua pe care ajungem cu efort se ridica la 2220 m alt. Dupa un scurt popas continuam coborirea pe muchia Zavoielelor, trecem printr-o strunga (2190 m alt.) si continuam coborirea pe muchia lipsita de stinci, tapisata cu ierburi si cu pilcuri de jnepeni. Trecem la inaltime prin dreptul lacului Mija, care se vede jos, in dreapta, si la capatul crestei Zavoiele coborim in dreapta, catre morena care inchide lacul spre nord. De aici, lasind rucsacul, coborim citeva zeci de metri pina la malul acestui lac (1980 m alt.) inconjurat de cele mai aspre povirnisuri. Timp: 3¾ -4¾ ore.
Dupa popas revenim la marginea caldarii, luam rucsacul si coborim citeva zeci de metri pe sub peretele din stinga, iesind pe fruntea terminara a crestei Zavoielelor. Trecem la stinga pe sub pragurile stin-coase, prin poienite cu izvoare si prin terenuri mustind de apa, si ajungem la firul vaii care se formeaza in caldarea Seaca Cirjei (1885 m alt.). Mai sus, pe coasta, se afla un bordei al tirlei Cirja. Spre vest, pe coasta, se vede un alt bordei care sta la inceputul uriei poteci foarte bine conturate spre creasta principala, la nord de vf. Cirja. Trecem pe linga acesta (1945 m alt.) si urcam sustinut pe flancul cal-darii. Dupa o serpentina, poteca isi reia directia spre nord-vest si iese in saua Izvorul (2050 m alt.). Aici intilnim poteca traseelor 2 si 7 (banda rosie). Timp: 4¼ -5½ ore.
In continuare, spre statia superioara a telescaunului Paringul Mic (1685 m alt.), urmarim descrierea traseului 7 (ultima parte). Din saua Izvorul pina in punctul terminus al traseului: 50-60 minute.
Sursa:http://www.scrigroup.com/geografie/Muntii-Paring-Trasee-turistice35642.php
Marcaj: Stina Rosiile - saua Izvorul (nemarcat); saua Izvorul - statia teleferic (banda rosie)
Timp: 5¾ -7 ore.
Traseu interzis iarna (pericol de avalanse)
Din mijlocul caldarii Rosiile se pot parcurge o serie de trasee frumoase spre zonele de abrupt si spre lacurile glaciare risipite in caldarile vecine.Plecam de la stina Rosiile (1925 m alt.) spre nord, pe linga tancul de piatra captusit cu tabla de aluminiu. Incepem urcusul domol catre stinga, pe coasta muntelui Slivei. Gasim destul de usor firul unei poteci ciobanesti care urca constant, trece pe linga un loc stincos si strabate apoi o pajiste incli-nata, presarata cu lespezi. Catre 1950 m alt., poteca incepe un urcus mai direct pe o serpentina larga, spre stinga, si se pierde pe pajiste. Remarcam in dreapta si mai jos un tanc inalt care strajuieste povirnisul spre valea Rosiile. Cu circa 150 m inatinte de a ajunge la acest tanc poteca se abate in stinga (momii) si iese pe muchia Sliveiului, intr-o sa, la 2090 m alt. Timp: 35 minute.
Parasim saua marcata cu o momiie si coborim pe poteca foarte clara de pe versantul nord-vestic al muntelui Slivei. Coborim circa 40 m diferenta de nivel pe poteca, depasim o serpentina si in locul unde poteca se intoarce spre stinga evitam o ramificatie la dreapta. Aceasta poteca duce la stina Slivei. Raminind la inaltimea potecii de pe muntele Slivei, traversam in usoara coborire un ,,cimp' de grohotisuri raspindite haotic pe coasta, apoi ne strecuram pe fata inierbata, traversam ripa unui vilcel (1960 m alt.) si ajungem intr-o poienita. Continuam itinerarul pe directia 45° la stinga, pe linga stincile pragului glaciar. Momii. Dupa urcus ajungem pe tapsanul invadat de jnepeni. Din micul luminis inconjurat de jnepeni coborim pe o lasatoare' linga lacul Slivei, ale carui maluri sint mlastinoase. In spatele unei bariere de jnepeni se ascunde Lacul Mic, iar mai sus, pe fisia ulucului cuibarit sub peretii Sliveiului, se etaleaza apele celui mai frumos lac de aici, Lacul Verde. Pina la lacul Slivei: 1-1¼ ora.
Traversam toata caldarea Sliveiului pe pajiste, sarind peste micile piraie ce se infiripa, si urcam spre treapta glaciara care infunda valea spre nord-vest. Dupa un urcus moderat ajungem in causul unde se ascunde lacul Cirja (2115 m alt.), ultima farima de culoare la poalele celui mai arid tinut: Cirja -Mija. Pentru a razbi pe creasta trebuie sa mergem mai intii circa 150 m pe directia nord-nord-vest si apoi sa incepem un urcus greu spre nord, pe muchia ce desparte caldarea cu lacul Cirja de cea cu Lacul Inghetat. Sintem obligati sa alegem cu atentie calea pe linga sirurile de lespezi, pe coasta unde predo-mina iarba. Pe masura ce ne departam de custura Cirjei, terenul este mai liber de stincarii. Cu efort mare ajungem pe cumpana culmii care desparte cele doua caldari, la 2280 m alt. In caldarea cu Lacul Inghetat vedem inca un lac mai mic. Aceasta treapta glaciara este suspendata si izolata prin abrupturi de caldarea principala Slivei. Continuam drumul pe culme spre nord-vest si atingem curind platoul inalt al muntelui Mija, la 2370 m alt. Virful Mija se afla in apropiere, spre dreapta, la 2390 m alt. De pe platou - priveliste grandioasa asupra marilor abrupturi nordice intinse de la Stoienita la Gruiul si Gheresul, precum si asupra caldarilor Slivei, Burtan, Pirleele, Mija. Timp: 2½ -3¼ ore.
Din vf. Mija revenim spre sud-est circa 300 m, pina in apropierea stincilor cu care incepe custura Cirjei. De la cota 2370 m pornim spre nord-nord-vest, pe platoul in usoara coborire, si dupa circa 300 m reperam o stiva de lespezi, ,,Omul de piatra' de pe Mija (2330 m alt.). Platoul coboara, se in-gusteaza treptat si locul terenului ierbos este luat de stincarii. La inceputul coboririi accentuate ne plasam putin pe versantul estic, trecem pe sub un prim briu de piatra si cotim treptat pe brina spre dreapta, pina pe cumpana ingusta. Aici coboara abrupt un prag de piatra, avind insa citeva mici polite cu iarba, pe care ne strecuram pentru a ajunge jos, pe o sa frumoasa. Saua pe care ajungem cu efort se ridica la 2220 m alt. Dupa un scurt popas continuam coborirea pe muchia Zavoielelor, trecem printr-o strunga (2190 m alt.) si continuam coborirea pe muchia lipsita de stinci, tapisata cu ierburi si cu pilcuri de jnepeni. Trecem la inaltime prin dreptul lacului Mija, care se vede jos, in dreapta, si la capatul crestei Zavoiele coborim in dreapta, catre morena care inchide lacul spre nord. De aici, lasind rucsacul, coborim citeva zeci de metri pina la malul acestui lac (1980 m alt.) inconjurat de cele mai aspre povirnisuri. Timp: 3¾ -4¾ ore.
Dupa popas revenim la marginea caldarii, luam rucsacul si coborim citeva zeci de metri pe sub peretele din stinga, iesind pe fruntea terminara a crestei Zavoielelor. Trecem la stinga pe sub pragurile stin-coase, prin poienite cu izvoare si prin terenuri mustind de apa, si ajungem la firul vaii care se formeaza in caldarea Seaca Cirjei (1885 m alt.). Mai sus, pe coasta, se afla un bordei al tirlei Cirja. Spre vest, pe coasta, se vede un alt bordei care sta la inceputul uriei poteci foarte bine conturate spre creasta principala, la nord de vf. Cirja. Trecem pe linga acesta (1945 m alt.) si urcam sustinut pe flancul cal-darii. Dupa o serpentina, poteca isi reia directia spre nord-vest si iese in saua Izvorul (2050 m alt.). Aici intilnim poteca traseelor 2 si 7 (banda rosie). Timp: 4¼ -5½ ore.
In continuare, spre statia superioara a telescaunului Paringul Mic (1685 m alt.), urmarim descrierea traseului 7 (ultima parte). Din saua Izvorul pina in punctul terminus al traseului: 50-60 minute.
Sursa:http://www.scrigroup.com/geografie/Muntii-Paring-Trasee-turistice35642.php
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu