Geologii rusi au descoperit iadul in Siberia

Povestea iadului este preluată din relatările biblice care nu prea mai sunt luate în seamă în ziua de astăzi. Chiar și Dante Aligheri susținea că “drumul spre iar este pavat cu intenții bune“, ceea ce semnifică faptul că oamenii niciodată nu vor avea senzația că se îndreaptă spre locul lipsit de energie spirituală, atâta timp cât cele mai frumoase povești de viață le vor distrage atenția.
O întâmplare interesantă s-a petrecut în Siberia, la sfârșitul anului 1989, cânt un grup de geologi sovietici și norvegieni a participat la studierea plăcilor tectonice. S-a săpat o groapă de aproximativ 15 km pentru ca mai multe sonde să fie introduse în pământ. Aceste sonde aveau rolul de a înregistra mişcările plăcilor terestre. Misiunea nu a putut fi dusă niciodată la bun sfârșit pentru că din acea groapă a fost eliberat un spirit înfiorător. De asemenea, ţipetele unor oameni se auzeau din fundul gropii. Cercetătorii sovietici, speriați ca de moarte, au asistat la acest spectacol înfiorător fără a mai putea face ceva.
“O creatură înaripată a ieșit din groapă. Ca și cercetător nu am crezut niciodată în existența iadului, dar acum sunt convins că există. Este de la sine înţeles că toţi am fost şocaţi de a face o asemenea descoperire. Dar nu ştim ce am văzut însă ştim ceea ce am auzit. Şi suntem absolut convinşi că am forat porţile Iadului.“, declara la vremea respectivă dr. Smitri Azzacov, șeful misiunii de cercetare, într-un ziar rusesc.
Potrivit dr. Azzarov, foreza a început dintr-o dată să se rotească la o viteză ameţitoare, indicând faptul că am atins un buzunar larg sau o cavernă goală. Termometrele au indicat dintr-o dată o creştere semnificativă a temperaturii până ce aceasta a atins 2000 de grade Farenheit.
„Când ne-am retras foreza, nu am putut să ne credem ochilor! O creatură dotată cu colţi şi imenşi ochi malefici a apărut într-un nor gazos şi a început să urle ca un animal sălbatic înainte de a dispărea. Unii dintre tehnicieni şi muncitori au fugit, dar aceia dintre noi care au rămas acolo au dorit să ştie mai multe. Am coborât deci un microfon destinat de a capta sunetele emise de către mişcările plăcilor tectonice, în interiorul puţului. Dar în loc de a auzi mişcările plăcilor tectonice, am auzit o voce umană urlând de durere.
În primul rând am crezut că aceste zgomote veneau de la echipamentele noastre. Dar după ce am făcut câteva ajustări, cele mai mari temeri ale noastre au fost confirmate. Aceste ţipete şi urlete umane nu proveneau de la un singur om, erau ţipetele a milioane de oameni. Cu toate acestea, am putut înregistra totul pe bandă magnetică şi am păstrat această experienţă de coşmar. În acel moment, ne-am oprit cercetările şi am acoperit puţul. Era evident că am descoperit ceva care era dincolo de orice înţelegere. Am văzut şi auzit lucruri care nu trebuiau niciodată să fie văzute şi auzite”, povestea dr. Azzacov.
La 12 aprilie 1991, cel mai important ziar din Norvegia, Asker org Baerums Budstikke, i-a luat un interviu seismologului şef al echipei norvegiene care a participat la forajul din Murmansk, Bjarne Nummedal.
El a spus: „ Descoperirea de voci umane în această cavitate i-a şocat atât de mult pe sovietici încât, mai întâi, nu au ştiut ce să facă cu membrii străini. După această descoperire am fost cu toţii concediaţi. Sovieticii s-au temut teribil de a nu propaga veştile despre această descoperire şi un reprezentant al Ministerului Cultelor ne-a dat tuturor o sumă mare de bani ca preţ al tăcerii noastre; am fost nevoiţi de a o accepta.”
Ceea ce i-a speriat într-adevăr pe sovietici este această creatură hidoasă inteligentă, cu aripi mari de liliac, strălucind de flăcări pe fundalul întunecat al cerului siberian, şi care a strigat în rusă: „Eu am biruit”.
Sursa:
http://www.efemeride.ro/geologii-sovietici-au-descoperit-iadul-in-siberia