 |
| Cetatea Devei in anul 2016 |
Legendele Cetății Devei. Venus răzbună soțiile meșterilor zidari.
Mare meșter Kelemen. A trăit, dacă ar fi să dăm crezare legendelor, înaintea lui Manole, să spunem că pe la 1200. Acum, acest Kelemen s-ar fi numit de fapt Clement și venea de pe teritoriul actualei Albanii, dar putem noi să știm exact de unde venea? Să-l lăsăm Kelemen.
Meșter mare și degrabă doritor de faimă, Kelemen a zidit Cetatea Devei, dar – ghinion! – ce făcea ziua, noaptea se surpa. Cum în zidărie există și soluții miraculoase, o astfel de soluție i s-a sugerat lui Kelemen în vis. Cam dramatică soluție, dar cum cetățile cer sacrificii, Kelemen a acceptat nu atât să se sacrifice el, cât să-și sacrifice soția. Se pare că oricât de greu de suportat, sacrificiul altuia – în acest caz al alteia – e totuși preferabil… Așa că îndurerat foarte, meșterul zidar Kelemen (ca mai toți confrații lui balcanici și nu numai, că povestea include mai mulți astfel de meșteri care și-au așezat soțiile la baza carierei, la propriu) și-a sacrificat soția – nu ni se spune cum, dar asta nu schimbă situația, soarta ei a fost oricum crudă. Soluția lui Kelemen a fost totuși puțin diferită de a lui Manole – chiar dacă din punctul de vedere al soțiilor cruzimea a devenit doar o chestie de nuanță. Kelemen a ars trupul soției sale (să sperăm că nu de viu…), iar cenușa a amestecat-o cu mortar. Zidurile Cetății Devei au căpătat astfel consistență și noi le putem vedea și astăzi, fără să ne mai gândim la legendarul sacrificiu al soției zidarului, că deh, eternitatea cere sacrificii.
Maria Szechy a schimbat puțin modelul soției ascultătoare care așteaptă să fie ucisă, zidită sau mai știu eu ce. (Ce s-ar fi întâmplat dacă Maria Szechy ar fi fost soția lui Kelemen, vă imaginați? Deva nu ar mai fi avut Cetate, iar Maria Szechy nu ar mai fi intrat ea însăși în legendă – vedeți, cum spune una din legile lui Murphy, natura-mamă e parșivă, așa-i?).
Maria Szechy o fi ea acum intrată în legendă, dar a fost și cât se poate de reală. S-a născut în 1610 și ni se spune că a fost un copil capricios. Fiind aristocrată, a fost educată. Vorbea limba engleză – se pare că după ce a învățat-o, a vorbit doar în engleză, îi plăceau muzica și literatura, dar aprecia și ocupațiile masculine ale epocii, călăria și vânătoarea. Nu știa ea ce intuiție bună avusese, dar avea să afle în curând!
Educația nu a salvat-o de căsătoria impusă, astfel că în 1627 se căsătorește cu prințul Istvan Bethlen, nimeni altul decât nepotul principelui transilvan Bethlen Gabor și moștenitorul tronului Principatului. (A avut ce-i drept și un fel de noroc, trebuia să se mărite în 1625, la doar 15 ani, dar a murit tatăl ei și căsătoria s-a amânat până în 1627).
Cuplul a avut doi copii, care însă au murit de mici. Nici Istvan Bethlen nu a trăit foarte mult, astfel că în 1632 Maria Szechy a rămas văduvă. Avea 22 de ani și s-a mutat în Cetatea Devei.
În 1634 s-a căsătorit din nou cu Kun Istvan, prefectul de Satu-Mare și s-a mutat la castelul acestuia – Rozsaly. Personalitatea lui Kun Istvan nu a fost însă pe placul Mariei Szechy, acesta fiind gelos și posesiv, astfel încât ea a părăsit castelul soțului și a venit din nou la Deva. Doar că soțul, simțindu-se lezat, s-a îndreptat spre Deva cu 300 de călăreți să-și recupereze soția cu personalitate. Cam cu prea multă personalitate, după părerea lui. Dar încă nu văzuse nimic. Maria s-a refugiat în cetate și a rezistat cu succes asaltului. Nu se știe dacă soțul a mai insistat, cert este însă că în 1637 cuplul a divorțat. Nu a fost foarte greu, pentru că ambii miri erau protestanți.
De aici încolo soarta ei și cea a Cetății Devei se despart, dar noi o vom urmări totuși pe Maria Szechy, pentru că într-adevăr merită. În 1643, Maria Szechy a revenit la castelul Muran din Slovacia, unde a venit în contact cu Războiul de 30 de ani (1618-1648). Războiul, deși foarte crud, opunând pe catolici protestanților, a însemnat și continuarea aventurilor romantice ale Mariei Szechy. Nu toate pot fi probate istoric, dar sunt frumoase, așa că le vom reda cu rugămintea ca dvs. să mai puneți din când în când câte un semn al întrebării și să zâmbiți îngăduitori.
În 1644, castelul Muran a fost asediat de Wesselényi Ferenc, care lupta împotriva fratelui Mariei, aliat cu principele Rakoczy Gyorgy împotriva habsburgilor catolici. Aflat în tabăra opusă, arătosul căpitan Wesselenyi ar fi convins-o pe Maria Szechy să-i deschidă porțile palatului. Maria nu le-a deschis, dar i-ar fi aruncat căpitanului o frânghie pe care acesta s-a cățărat într-o încăpere a castelului, când fratele Mariei lipsea. Nu a fost chiar o dovadă de dragoste frățească, dar știm noi care erau dedesubturile afacerii? Cert este că imediat după ce castelul a fost capturat, Maria și Ferenc s-au căsătorit, Maria convertindu-se la catolicism. Căsnicia a fost una fericită, căpitanul a devenit Palatin al Ungariei și se pare că s-a consultat întotdeauna cu soția sa asupra problemelor importante. (Să fi discutat el înainte de căsătorie cu Istvan Kun…? Nu știm, dar poate a fost util).
Maria Szechy s-a stins din viață la Koszeg, în 1679. Nu a influențat foarte mult viața politică maghiară, dar existența ei plină de vivacitate și culoare a inspirat poeții… În ultima reprezentare, conform canoanelor epocii, era foarte frumoasă și avea 51 de ani. Ar fi avut în continuare prestanță în fața oștenilor care au respectat-o. (foto – ostași maghiari din sec. al XVI-lea, așa cum or fi fost ei pe Cetatea Devei).
Și iată cum zeița Venus, întruchipată de Maria Szechy, plutește peste cetatea Devei, încercând – credem – să compenseze suferința soției lui Kelemen. Și poate că numele ei ar putea să fie cel al vreunui bastion, căci prea s-a apărat cu strășnicie…
Plimbându-vă pe Cetatea Devei, nu-i așa că simțiți zâmbetul puțin cinic al Mariei Szechy?
Meșter mare și degrabă doritor de faimă, Kelemen a zidit Cetatea Devei, dar – ghinion! – ce făcea ziua, noaptea se surpa. Cum în zidărie există și soluții miraculoase, o astfel de soluție i s-a sugerat lui Kelemen în vis. Cam dramatică soluție, dar cum cetățile cer sacrificii, Kelemen a acceptat nu atât să se sacrifice el, cât să-și sacrifice soția. Se pare că oricât de greu de suportat, sacrificiul altuia – în acest caz al alteia – e totuși preferabil… Așa că îndurerat foarte, meșterul zidar Kelemen (ca mai toți confrații lui balcanici și nu numai, că povestea include mai mulți astfel de meșteri care și-au așezat soțiile la baza carierei, la propriu) și-a sacrificat soția – nu ni se spune cum, dar asta nu schimbă situația, soarta ei a fost oricum crudă. Soluția lui Kelemen a fost totuși puțin diferită de a lui Manole – chiar dacă din punctul de vedere al soțiilor cruzimea a devenit doar o chestie de nuanță. Kelemen a ars trupul soției sale (să sperăm că nu de viu…), iar cenușa a amestecat-o cu mortar. Zidurile Cetății Devei au căpătat astfel consistență și noi le putem vedea și astăzi, fără să ne mai gândim la legendarul sacrificiu al soției zidarului, că deh, eternitatea cere sacrificii.
Maria Szechy a schimbat puțin modelul soției ascultătoare care așteaptă să fie ucisă, zidită sau mai știu eu ce. (Ce s-ar fi întâmplat dacă Maria Szechy ar fi fost soția lui Kelemen, vă imaginați? Deva nu ar mai fi avut Cetate, iar Maria Szechy nu ar mai fi intrat ea însăși în legendă – vedeți, cum spune una din legile lui Murphy, natura-mamă e parșivă, așa-i?).
Maria Szechy o fi ea acum intrată în legendă, dar a fost și cât se poate de reală. S-a născut în 1610 și ni se spune că a fost un copil capricios. Fiind aristocrată, a fost educată. Vorbea limba engleză – se pare că după ce a învățat-o, a vorbit doar în engleză, îi plăceau muzica și literatura, dar aprecia și ocupațiile masculine ale epocii, călăria și vânătoarea. Nu știa ea ce intuiție bună avusese, dar avea să afle în curând!
Educația nu a salvat-o de căsătoria impusă, astfel că în 1627 se căsătorește cu prințul Istvan Bethlen, nimeni altul decât nepotul principelui transilvan Bethlen Gabor și moștenitorul tronului Principatului. (A avut ce-i drept și un fel de noroc, trebuia să se mărite în 1625, la doar 15 ani, dar a murit tatăl ei și căsătoria s-a amânat până în 1627).
Cuplul a avut doi copii, care însă au murit de mici. Nici Istvan Bethlen nu a trăit foarte mult, astfel că în 1632 Maria Szechy a rămas văduvă. Avea 22 de ani și s-a mutat în Cetatea Devei.
În 1634 s-a căsătorit din nou cu Kun Istvan, prefectul de Satu-Mare și s-a mutat la castelul acestuia – Rozsaly. Personalitatea lui Kun Istvan nu a fost însă pe placul Mariei Szechy, acesta fiind gelos și posesiv, astfel încât ea a părăsit castelul soțului și a venit din nou la Deva. Doar că soțul, simțindu-se lezat, s-a îndreptat spre Deva cu 300 de călăreți să-și recupereze soția cu personalitate. Cam cu prea multă personalitate, după părerea lui. Dar încă nu văzuse nimic. Maria s-a refugiat în cetate și a rezistat cu succes asaltului. Nu se știe dacă soțul a mai insistat, cert este însă că în 1637 cuplul a divorțat. Nu a fost foarte greu, pentru că ambii miri erau protestanți.
De aici încolo soarta ei și cea a Cetății Devei se despart, dar noi o vom urmări totuși pe Maria Szechy, pentru că într-adevăr merită. În 1643, Maria Szechy a revenit la castelul Muran din Slovacia, unde a venit în contact cu Războiul de 30 de ani (1618-1648). Războiul, deși foarte crud, opunând pe catolici protestanților, a însemnat și continuarea aventurilor romantice ale Mariei Szechy. Nu toate pot fi probate istoric, dar sunt frumoase, așa că le vom reda cu rugămintea ca dvs. să mai puneți din când în când câte un semn al întrebării și să zâmbiți îngăduitori.
În 1644, castelul Muran a fost asediat de Wesselényi Ferenc, care lupta împotriva fratelui Mariei, aliat cu principele Rakoczy Gyorgy împotriva habsburgilor catolici. Aflat în tabăra opusă, arătosul căpitan Wesselenyi ar fi convins-o pe Maria Szechy să-i deschidă porțile palatului. Maria nu le-a deschis, dar i-ar fi aruncat căpitanului o frânghie pe care acesta s-a cățărat într-o încăpere a castelului, când fratele Mariei lipsea. Nu a fost chiar o dovadă de dragoste frățească, dar știm noi care erau dedesubturile afacerii? Cert este că imediat după ce castelul a fost capturat, Maria și Ferenc s-au căsătorit, Maria convertindu-se la catolicism. Căsnicia a fost una fericită, căpitanul a devenit Palatin al Ungariei și se pare că s-a consultat întotdeauna cu soția sa asupra problemelor importante. (Să fi discutat el înainte de căsătorie cu Istvan Kun…? Nu știm, dar poate a fost util).
Maria Szechy s-a stins din viață la Koszeg, în 1679. Nu a influențat foarte mult viața politică maghiară, dar existența ei plină de vivacitate și culoare a inspirat poeții… În ultima reprezentare, conform canoanelor epocii, era foarte frumoasă și avea 51 de ani. Ar fi avut în continuare prestanță în fața oștenilor care au respectat-o. (foto – ostași maghiari din sec. al XVI-lea, așa cum or fi fost ei pe Cetatea Devei).
Și iată cum zeița Venus, întruchipată de Maria Szechy, plutește peste cetatea Devei, încercând – credem – să compenseze suferința soției lui Kelemen. Și poate că numele ei ar putea să fie cel al vreunui bastion, căci prea s-a apărat cu strășnicie…
Plimbându-vă pe Cetatea Devei, nu-i așa că simțiți zâmbetul puțin cinic al Mariei Szechy?
 |
| Ostasi maghiari din secolul al XVI-lea asa cum or fi fost ei pe Cetatea Devei |
Bine scris, informativ și interesant. Bravo Gy SIXRAY!
RăspundețiȘtergere