Gaurile negre(2)

Termenul de "gaura neagra” a fost inventat de catre omul de stiinta american John Archibald Wheeler in 1969. In cartea sa Expozitia sistemului lumilor, aparuta in 1798, astronomul Laplace a fost primul care a avansat teoria dupa care stelele cele mai luminoase ar fi invizibile. In 1916, Albert Einstein, in Teoria generala a relativitatii, a inserat gaurile negre intr-un cadru matematic posibil, fara a le putea insa demonstra existenta. In 1933, Robert Oppenheimer, tatal bombei atomice si H. Snyder au demonstrat ca faimoasele gauri negre se pot forma in inima imploziei unei stele.
A trebuit sa se astepte anii 60 pentru ca primele gauri negre sa fie zarite in radiotelescoapele astronomilor, care au reperat obiecte ce emiteau enorme cantitati de radiatii, dar fara nici o lumina.
(va urma)

Brasov-Valea Cetatii-Valea cu Apa-Poiana Brasov(hotel Poiana Ursului)

Brasov (bufetul Racadau) - Valea Cetatii - Valea cu Apa - Poiana Brasov (hotel Poiana Ursului


Marcaj: triunghi albastru


Durata: 3 ore; in sens invers, 2 ore


Caracteristici: moderat in orice anotimp





Marcajul traseului incepe de la bufetul Racadau situat in Valea Cetatii, in apropierea confluentei acesteia cu Racadaul. Aici se poate ajunge din doua directii: din sectorul central al Brasovului sau din cartierul Temelia. Din centrul orasului se urca pe traseul nr. 30 (nemarcat), de la Magazinul universal Brasov prin Curmatura si pe frumoasa alee de la poalele estice ale Timpei. La stilpul indicator ce marcheaza intersectia aleii cu drumul de exploatare care urca din Valea Cetatii spre virful Timpa, traseul nr. 30 coteste la dreapta (spre vest), iar spre bufetul Racadau se continua 15 minute pe alee spre sud. Pe acest traseu se poate ajunge si din cartierul Temelia mergind in continuarea strazii V. Alecsandri spre sudvest, pe drumul forestier modernizat ce urca pe Valea Cetatii si trece pe linga bufetul Racadau (40 minute de la Scoala generala nr. 4, din marginea sud-vestica a cartierului Temelia).
Din fata bufetului Racadau (700 m altitudine) Continuam pe poteca ce se indreapta spre sud-vest, in stinga Vaii Cetatii, prin padurea de fag si brad (mareai triunghi albastru). Dupa 30-40 minute de la bufet ajungem linga albia piriului pe care o traversam (la citiva pasi dincolo de un artar gros) si urcam taluzul drumului forestier modernizat. Continuam urcusul usor pe drumul forestier, in dreapta Vaii Cetatii, spre sudvest (cu ocazia construirii drumului, copacii cu marcaj au fost taiati). Mergind 5 minute pe drumul forestier ajungem la capatul lui de unde continuam 10 minute pe un drum de pamint, pina ta confluenta Vaii Sindilii cu Valea Hotilor. Urcam pe poteca din prelungirea drumului, spre sud, pe piriul din dreapta, Valea Hotilor, tot prin padure. Urcind pe linga firul piriului, ajungem la un indicator fixat pe un molid in dreptul caruia schimbam directia de mers (15 minute de la capatul drumului de pamint). Cotim la dreapta (vest), parasind poteca ce urca pe Valea Hotilor spre culmea Crucurului, traversam piriul si urcam pe versant in sens invers deplasarii de pina la traversare. Trecem o vilcea si continuam pe poteca din dreapta (cea din jos), cotim la stinga (vest), traversam o culme secundara ingusta si ajungem in alta vilcea la obirsia careia se afla un izvor. Traversam din nou o culme secundara si o vilcea, urcam usor si moderat pe versantul din stinga Vaii Cetatii si la 30 minute de la traversarea Vaii Hotilor ajungem intr-o culme ingusta si preknga, orientata nord-sud, unde cotim la stinga, schimbind din nou directia inaintarii (spre sud), conform indicatorului de pe un molid. Inca 10 minute de urcus usor si ajungem intr-o inseuare ingusta, pe culmea ce desparte Valea Cetatii de Valea cu Apa (Valea Cheii), unde este intersectat traseul nr. 6 Brasov - cabana Postavarul (Drumul Albastru) marcat cu banda albastra (1 015 m altitudine). Ne indreptam, conform indicatorului de pe stilp, spre stinga (est), pe un scurt sector comun cu traseul nr. 6. La prima bifurcatie, marcata cu stilp indicator, parasim Drumul Albastru, coborind spre piriu (un afluent al Vaii cu Apa). Traversam piriul, urcam pe versant pe o poteca larga, printre fagi si molizi. Trecem peste o culme, coborim usor si ajungem la firul Vaii cu Apa (980 m altitudine), ceva mai sus de capatul drumului forestier modernizat ce urca de la Pietrele lui Solomon. Traversam piriul si urcam pe versant, prin padurea de amestec. Trecem peste doua culmi secundare, peste o vilcea (Stere) apoi din nou o culme secundara si la 30 minute de la traversarea Vaii cu Apa ajungem la stilpul indicator ce marcheaza intersectia cu traseul nr. 2 Brasov - cabana Cristianul Mare, marcat cu banda galbena.
Sectorul comun cu traseul 2 pe care il strabatem in 10 minute se termina intr-o poienita cu stilp indicator (l 110 m altitudine). Traseul nr. 2 coteste la stinga (pe aici se urca si la Pestera de Lapte - vezi traseul nr. 4), pe cind traseul nostru continua inainte, spre sud-vest, coborind usor spre cariera de calcar din marginea de nord-est a Poienii Mici (Poiana de Sus). Ocolim cariera prin partea inferioara (atentie, cariera este in exploatare!), trecem pe linga izvorul din marginea ei si 20 m mai sus de izvor ajungem intr-o intersectie, in apropierea pajistei pe care se afla pirtiile trambulinelor din Poiana Brasov, inainte, spre sud-vest, un drum prin padure trece pe sub trambulina, peste Pirtia Slalom Special si iese in Pirtia Bradul. Pe drumul din dreapta (spre nord-vest) coborim in citeva minute pina la stilpul indicator ce marcheaza intersectia cu traseul 3 Poiana Brasov -Poiana Nisipului (cruce rosie). Inainte, spre nord-vest, apoi spre vest, coborim pe un drum betonat, printre citeva hoteluri si vile, pina la intersectia de linga hotelul Poiana Ursului (l 020 m altitudine). Spre dreapta (nord) se poate cobori in Brasov pe drumul vechi al Poienii (traseul nr. 1 - banda rosie); inainte se ajunge la hotelul Alpin; spre stinga se ajunge la capatul liniei de autobuz nr. 20 Brasov - Poiana, in sectorul central al statiunii.

Gaurile negre(1)

Oamenii de stiinta aduc drept argument pentru lipsa existentei cu adevarat a OZN-urilor distantele astronomice intre sistemele solare, respectiv 2,50 FF. A fost confirmat insa faptul ca in mijlocul galaxiei exista un imens specimen de black holes.
Numerosi astonomi interpreteaza gaurile negre ca porti catre alte universuri in care timpul ar trece mai incet. Un calator stelar care ar trece printr-o gaura neagra va da peste o gaura alba. In acelasi mod in care o gaura neagra aspira totul catre interiorul sau, o gaura alba ar arunca totul catre exterior. Calatoriile intergalactice ar putea atunci sa fie realizabile!
(va urma)

Brasov-Drumul Treptelor-Varful Tampa

 Brasov (Magazinul universal Brasov) – Drumul Treptelor – virful Timpa


Marcaj: triunghi galben Durata: 1½ ora; invers 1¼ ora Caracteristici: moderat vara; dificil iarna


Acesta este cel mai dificil traseu care urca pe Timpa. Are acelasi punct de plecare cu traseele 7 si 30, in apropierea Magazinului universal Brasov. Din fata magazinului cotim la stinga (sud-est), urcind 80 m pe strada Dobrogeanu Gherea pina la intersectia in care se afla un stilp indicator (580 m altitudine). Mentinind directia, urcam pe trotuarul cu trepte din stinga strazii si trecind pe linga Bastionul Funarilor ajungem in Aleea Filimon Sirbu (Promenada Timpei).
Din Aleea Filimon Sirbu cotim la stinga, conform indicatorului de linga poarta care o inchide spre est si intilnim primele semne ale marcajului. Spre dreapta (sud-vest) continua traseul nr. 7, Drumul Serpentinelor (triunghi rosu). Din cele trei alei (cu pietris) care se desprind din fata portii pornim pe cea din dreapta (spre est) urcind usor prin padurea de foioase de la poalele Timpei. In mai putin de 10 minute de la Poarta Promenadei incepem sa urcam in serpentine. In cotul celei de-a 4-a serpentine spre dreapta (sud-vest) se ramifica o poteca (nemarcata) care face legatura cu traseul nr. 7. Continuam pe alee pe curba de nivel, mentinind directia generala est (marcajul este vechi). Dupa 30 minute de la Poarta Promenadei ajungem la o bifurcatie cu stilp indicator [660 m altitudine). Pe poteca care continua inainte, pe dupa gradini (spre est) se ajunge dupa 160 m in traseul nr. 30 Brasov – Izvorul lui Ion – virful Timpa (fara marcaj), in apropierea Curmaturii.
Citiva pasi mai sus de stilpul indicator, din bifurcatie, se afla o banca de piatra (Banca lui Alesius) de unde incepe, de fapt, Drumul Treptelor (cunoscut si sub numele de Drumul Scarilor sau Treptele Gabony).
Pe treptele sapate in calcar se urca un versant abrupt pina la o mica platforma de pe care se deschide o frumoasa panorama asupra orasului. In timpul iernii acest sector este dificil de strabatut.
Dincolo de oras se intinde sesul Tarii Birsei, marginit de Muntii Persani si Baraolt. Dupa 10 minute de urcus intilnim alt punct de belvedere cu un unghi de vedere mai ingust datorita copacilor. Urcind in continuare pe poteca, iesim din padure si ajungem in marginea pajistii de pe versantul sud-estic al Timpei declarata rezervatie floristica si ocrotita prin lege. Expozitia si inclinarea sa puternica, calcarul pe care este dezvoltat ii confera un accentuat caracter stepic, caracter ilustrat si de vegetatie: colilia (Stipa pulcherrima, S. capillata), iacintul salbatic (Hyacinthella leucophea), planta foarte rara la noi si altele. Si aici, in marginea pajistii, gasim un punct bun de belvedere: la stinga (sud-est) se desfasoara Piatra Mare, ceva mai la dreapta (sud), Postavarul, sub noi Valea Cetatii, iar in zare, la stinga (sud-est), in ultimul plan – Ciucasul.
Urcind moderat spre sud-vest pe culmea ingusta a Timpei spre dreapta apare orasul, Tara Birsei si o parte din muntii inconjuratori (Persani si Baraolt). Urcusul devine tot mai lin; traversam un mamelon, si dupa 50 de minute de la Banca lui Alesius ajungem in inseuarea in care este situata cladirea statiei telecabinei si restaurantul Panoramic. Aici este intilnit drumul carosabil ce urca din Valea Cetatii (vezi traseul nr. 30). Fie ca ocolim proeminenta stincoasa din sud-vestul cladirii pe la stinga (prin sud-est) pe drum, fie ca o traversam pe o poteca, in citeva minute ajungem in inseuarea urmatoare unde intilnim traseul nr. 7, Drumul Serpentinelor (triunghi rosu). Urcind pe poteca, spre sud-vest, in mai putin de 5 minute ajungem in virful Timpa (955 m), de unde poate fi admirat orasul si imprejurimile sale. Schitele incrustate pe placi de otel montate pe panouri ne ajuta sa ne descurcam in labirintul orasului vechi.

Nebunul sofer

Era o camera la spitalul de nebuni in care toti nebunii se faceau ca conduc,numai unul statea pe scaun.Directorul il da afara zicand ca s-a vindecat.Cum il scoate afara si el incepe sa conduca.
- Pai ce faci ma ?
- Pai cum vroiai sa intorc tirul acolo?

Epoca de aur

EPOCA DE AUR...la 23 august toti nebunii dintr-un spital primesc liber sa mearga la defilare, inafara de doi dintre ei. Cei doi se hotarasc sa defileze si ei...-Uite cum facem,zice unul:tu iei un cearceaf si treci cu el pe hol iar eu bat din palme si strig URA! Ia asta cearceaful si incepe sa defileze pe hol.Cind trece prin dreptul celuilalt acesta striga URA si bate din palme. O data,de doua ori, dar a treia oara acesta ii da un sut in fund celui care defila...la care acesta se intoarce si intreaba : Care ai dat , ma ? Celalalt raspunde: eu stiu,ba, din multimea asta !

Nebunul mai putin nebun

O echipa de zugravi au primit sarcina sa zugraveasca spitalul de nebuni.Unul dintre ei se duce la director si-i spune:
- Da-mi doi nebuni mai putin nebuni ca sa ne tina scara.
cand zugravi erau sus unul din nebuni ii zice:
- Tine-te de bidinea ca eu iau scara.

Nebunul

La un spital de nebuni,apare un doctor care vrea sa elibereze cativa nebuni.
Vine unu' care tragea un bocanac dupa el.Unul din infirmieri ii spune doctorului ca acesta crede ca trage un caine.
Doctoru' intreaba:
-Ce tragi bai, dupa tine?
-Un bocanc!!!
Doctoru' pleaca.Nebunu':
-Hai, Grivei, ca l-am pacalit!!!

Brasov-Drumul Serpentinelor-Varful Tampa(m-tii Postavaru)

7. Brasov (Magazinul universal Brasov) – Drumul Serpentinelor – virful Timpa


Marcaj: triunghi rosu Durata: 1¼ – 1½ ora; in sens invers ¾ ~ 1 ora Caracteristici:usor vara, moderat iarna


Timpa are conformatia unui pinten semet care strajuie Brasovul fiind, ca si in trecut, un adevarat “turn de observatie’ al orasului. Denumirea sa este de origine traca si are intelesul de “stinca abrupta’ (N. Draganu citat de S. Puscariu, 1977).
Traseul, alcatuit din 25 de serpentine lungi de aproape 3 km, construite inca din anul 1837, constituie calea cea mai scurta si mai comoda de a urca cu piciorul pe virful Timpa. Din apropierea Magazinului universal Brasov, situat in sectorul central a! orasului, urcam circa 80 m pe strada Dobrogeanu Gherea intilnind un stilp indicator (580 m altitudine). Urcam spre dreapta (sud-est) pe trotuarul cu trepte, trecem pe linga Bastionul Funarilor al vechii cetati medievale si ajungem pe aleea Filimon Sirbu (Promenada Timpei), vechi loc de plimbare al brasovenilor. La 10 pasi de poarta care inchidea odinioara promenada se afla un stilp indicator care marcheaza desprinderea spre nord-est a traseului nr. 8 Brasov – Drumul Scarilor – virful Timpa (triunghi galben). Trecem prin poarta si dupa 150 m parasim aleea asfaltata pentru a urca usor pe aleea cu pietris din stinga (sudvest). In acest punct (620 m altitudine) incep cele 25 de serpentine – Drumul Serpentinelor – numerotate atit de jos in sus (cifrele albe inscrise pe triunghiuri rosii, pe copaci) cit si de sus in jos (cifrele rosii inscrise pe triunghiuri albe). In cotul primei serpentine se unesc alte doua alei: cea de sus (dinspre sudvest) face legatura cu traseul nr. 6; cea care vine de jos, dinspre vest, este varianta dinspre statia telecabinei Timpa a Drumului Serpentinelor. La telecabina se poate ajunge si din Piata 23 August (Piata Sfatului) pe strada Ciucas (pe linga restaurantul Cerbul Carpatin), apoi pe strada Castelului din care se coteste la dreapta, in panta, pe Suisul Castelului si se ajunge linga Bastionul Postavarilor, ceva mai jos de statia de pornire.
Din capatul de sus al celei de-a doua serpentine se desprinde spre nord-est o poteca de legatura cu traseul nr. 8 – Drumul Scarilor. La capatul de sus al serpentinei a 7-a se desprinde o alta poteca nemarcata, spre sud-vest, care face legatura, pe curba de nivel, cu traseul 6. Drumul Serpentinelor trece de citeva ori pe sub linia telecabinei in lungul careia, prin culoarul defrisat, se zareste orasul. Insa cel mai bun loc de admirat orasul este terasa de la capatul de sus al serpentinei a 16-a situata la 3/4 de ora de urcus de la pornire. Din acest punct de belvedere (820 m altitudine, 230 m deasupra centrului orasului) se poate vedea aproape tot orasul vechi si culmile inconjuratoare; spre stinga (vest) Stejerisul cu Drumul Nou al Poienii (traseul auto A); in fata (nord-vest) Warte, iar la dreapta (nord) Cetatuia (sau Straja). Urcind mai departe, orizontul se largeste si din punctele cu vizibilitate buna (cu vegetatie joasa) se zareste si sesul intins al Tarii Birsei.
In curind patrundern in inseuarea de la nord-est de virful Timpa. Spre stinga ne putem indrepta spre restaurantul Panoramic si statia telecabinei (traseul nr. 8). La virf se ajunge in citeva minute urcind pe poteca din dreapta (sud-vest). Aici a existat o veche cetate – Brassovia – care a fost darimata pe la jumatatea secolului al XV-lea de catre locuitorii Brasovului, intrucit fusese transformata de navalitori in turn de paza al orasului. Efortul de a urca pe virf este rasplatit cu prisosinta de panorama de neuitat ce se deschide privirilor: la poale Brasovul cu ingemanarea armonioasa a orasului vechi cu edificiile noi, moderne, in continuare sesul intins al Depresiunii Birsei iar in zare, spre nord, culmile domoale, rotunjite ale Muntilor Baraolt.

Misterul populatiei Dropa(7)

1995: o proba etnologica. In 1995, in provincia Sichuan, situata alaturi de muntii Bayan-Khaar-Uula, au fost descoperiti 120 de membri ai unui trib neclasifiat din punct de vedere etnologic. Cel mai mic membru al sau masoara in inaltime doar 2 picioare. Este vorba despre Dropa/Dzopa.

Ham si Dropa.Numele de Ham ar fi de fapt o deformare a lui Kham, venind din Kham-pa (omul din Khama), desemnand persoanele care locuiesc in partea de est a Tibetului. Termenul Dropa desemneaza Drok-pa, adica locuitorii din regiunile muntoase ale Tibetului si care sunt in mare parte oierii de pe inaltimi.

-TERMINAT-

Misterul populatiei Dropa(6)

Dupa istoria lui Lurgan-La, populatia Dropa ar fi descendenti directi din “stranii” calatori spatiali. Cu ocazia vizitei sale din 1947 a fotografiat si cuplul regal Dropa Hueypah-La (1,20 m) si Veez-La (1 m).

1968: W. Saitsev si profesorul Tsum Um Nui. In 1968 omul de stiinta rus W. Saitsew a publicat un articol de senzatie declansand un mare interes despre extraterestrii care ne-au vizitat planeta in trecut. Informatiile lui erau bazate pe munca efectuata de profesorul Tsum Um Nui in 1962.

1962: profesorul Tsum Um Nui. In 1962, profesorul chinez Tsum Um Nui a inceput sa decodeze si sa traduca partial discurile de piatra si si-a publicat descoperirile, care au fost atat de extraordinare incat Academai de Stiinta din Beijing i-a intezis mai intai publicarea. Raportul profesorului Tsum povestea istoria dramatica a unui grup de indivizi numiti Dropa al caror vas spatial s-a probusit in muntii Bayan-Khana Uula acum 12.000 de ani, si care, dupa ce a realizat imposibilitatea de a parasi Terra, a trebuit sa suporte un mediu destul de ostil pentru a supravietui. Profesorul chinez si-a publicat raportul dupa ce a primit permisiunea academiei ceea ce i-a adus deraderea a numerosi arheologi. Intristata de eceste evenimente, profesorul Tsum a emigrat in Japonia unde a murit in 1965. (In China nu este recenzata nici o minoritate etnologica cu numele de “Dropa” sau “Dzopa).

(va urma)

Misterul populatiei Dropa(5)

1947: Expeditia doctorului Karyl Robin-Evans. La scurt timp dupa al doilea razboi mondial, profesorul polonez Lolladoff a aratat un disc straniu omului de stiinta englez, profesorul Karyl Robin-Evans. Lolladoff a declarat ca a cumparat discul din Mussoria (India de nord) si ca presupune ca discul provenea de la un popor misterios numit “Dzopa” care l-ar fi utilizat pentru ritualuri religioase. In 1947 doctorul Robin – Evans a efectuat o calatorie in tinuturile misterioase ale populatiei Dzopa, traversand zona Lhasa (Tibet) unde a obtinut o audienta cu al 14-lea Dalai Lama. Pe drumul acestei regiuni foarte dificil de accesat, din nord-estului Himalayei, omul de stiinta a fost abandonat de calauzele sale tibetane speriate de Bayan-Khara-Uula. Doar cu pretul unui extraordinar efort el a reusit sa ajunga la destinatie.

Dupa ce a capatat increderea indigenilor, doctorul Karyl a primit invataturile unui profesor de limba locala care l-a invatat bazele limbii Dzopa. Tot el l-a invatat despre Lurgan-La, gardian al religiei Dzopa. Lurgan-La a indicat ca acestia isi aveau originea de pe o planeta din sistemul Sirius. Ei au intreprins acum aproximativ 20.000 de ani si apoi in anul 1014 doua misiuni de explorare pe Terra. In 1014 a avut loc o prabusire care nu a permis supravietuitorilor accidentului sa paraseasca Terra. Doctorul Karyl a decedat in 1974. Raportul sau a fost publicat in 1978.

Cateva remarci. Dzopa sunt adesea numiti Dropa (diferenta este pur fonetica). In 1947 Tibetul nu era sub tutela chinezilor deci calatoria profesorului chinez s-a putut desfasura cu usurinta. Raportul doctorului Evans dateaza prabusirea in 1014 in timp ce toate celelalte surse sustin contrariul si anume vorbesc de o prabusire care ar fi avut loc acum 12.000 de ani. Aceasta divergenta ramane inexplicabila pana astazi.

(va urma)

Blondele si taurul

Doua blonde fac nudism pe iarba verde. La un moment apare un taur. Blondele o iau la fuga. Dupa ce obosesc bine cu taurul dupa ele, se opreste una si spune: – Mai bine fac un vitel decit un infarct.

Confuzie...

Trei blonde au mers in vacanta la un hotel care avea cateva camere unde se aflau barbati “disponibili”.
Pe fiecare usa scria nationalitatea si lungimea… Merg blondele la prima usa: francez, 25cm. Se bucura blondele dar se trezeste una si propune sa mearga mai departe. La usa urmatoare: rus, 32cm. Blondele erau in extaz dar zice una : Mai mergem la o usa si daca nu e ceva mai bun ne intoarcem. Pe urmatoarea usa scria: roman, 8cm. Rad blondele si se hotarasc sa-si bata joc de el. Intra prima si iese de acolo jumulita si vai de ea. A doua si atreia la fel. La care ultima care a iesit:
– Prostu’ asta de roman a scris grosimea !

Misterul populatiei Dropa(4)

Povestea discurilor stranii nu s-a terminat insa aici. Oamenii de stiinta rusi au cerut sa vada discurile si multe au fost trimise la Moscova pentru a fi examinate. Au fost inlaturate cu grija particulele minerale care s-au depus pe ele de-a lungul timpului apoi au fost supuse unor analize chimice. Spre surpriza oamenilor de stiinta, s-a gasit ca ele contineau mari cantitati de cobalt si alte substante metalice. Si asta nu era totul! Atunci cand ele au fost plasate pe o platina speciala, au vibrat dupa un ritm neobisnuit ca si cum ar fi traversate de o descarcare electrica (conform spuselor doctorului Xyatcheslav Saizev), sau ca si cum ar fi format o parte dintr-un circuit electronic. Este clar ca discurile au fost expuse la un moment dat la un voltaj extraordinar de ridicat. Intr-adevar, se pare ca discurile povestesc misiunea spatiala a astronautilor extraterestri de acum 12.000 de ani.
Raport privind discurile de la Bayan-Khara-Uula. Acesta este bazat pe scrierea lui MM.J.Drendl si H.Hausdorf de la A.A.S, care au efectuat o cercetare aprofundata asupra subiectului.
1937: Descoperirea discurilor de piatra. In decursul unei expeditii in regiunea muntoasa dificil accesibila de la Bayan-Khara-Uula, situata la frontiera dintre Tibet si China, arheologul chinez Chi Pu Tei a descoperit un anume numar de grote funerare continand schelete stranii, inalte de doar 4,4 picioare, ale caror capete erau disproportionate in raport cu latimea spatelui lor. In fiecare din cele 716 grote el a descoperit cate un disc de piatra cu diametrul de aproximativ 1 picior si cu grosimea de aproximativ 1/3 din degetul mare de la mana. Aceste discuri erau gravate cu inscriptii de origine necunoascuta. Chi Pu Tei si-a publicat descoperirile, indicand faptul ca scheletele erau cele ale unor gorile de munte si ca discurile au fost adaugate de culturile urmatoare. Aceste afirmatii au facut ca sa fie ridiculizat de comunitatea arheologica chineze.

(va urma)

Misterul populatiei Dropa(3)

Straniul text in spirala indica faptul ca intentiile pacifiste ale “vizitatorilor” au fost prost intelese si ca numerosi dintre ei au fost vanati si ucisi de catre tribul Ham care traia in cavernele apropiate. Dupa spusele profesorului, una dintre liniile hieroglifelor indica urmatoarele: Cei din Dropa au coborat din mari in aparatul lor aerian. Barbatii nostri, femei si copii s-au ascuns in grote de zece ori inaintea rasaritului soarelui. Atunci cand la sfarsit au inteles limbajul semnelor celor din Dropa, au stiut ca noii veniti aveau intentii de pace… O alta sectiune exprima “regretul” tribului Ham pentru ca vasul si vizitatorii s-au prabusit in muntii atat de indepartati si dificil accesibili si ca nu existau mijloace de a contrui o noua nava pentru ca cei din Dropa sa se poata reintoarce pe planeta lor.
In anii care au urmat decoperirii primului disc, arheologii si antropologii au aflat mai multe despre regiunea izolata de la Bayan-Khara-Uula. Si multe informatii par sa ateste strania istorie povestita de discuri. In regiune circula o legenda care vorbeste de oameni mici, fragili cu fata galbena ce au sosit din mari acum foarte foarte mult timp. Acesti oameni aveau capuri mari, protuberante si corpuri plapande. Erau atat de oribili si respingatori incat au fost vanati calare de catre barbatii din triburile locale. In mod straniu, descrierea acestora corespunde celei a scheletelor descoperite in caverne de catre profesorul Cji Pu Tei.
Pe peretii grotelor arheologii au descoperit reprezentari primitive ale rasaritului Soarelui, ale Lunii, ale stelelor neidentificabile si ale Terrei. Toate erau legate prin linii si puncte. Ca si discurile, desenele din grota au fost datate ca avand o vechime de aproximativ 12.000 de ani. Grota a fost locuita intotdeauna de triburi semi-troglodite cunoscute sub numele de Ham si Dropa, oamenii avand o aparenta bizara. Fragili, subtiri, membrii tribului nu masurau mai mult de 5 picioare inaltime si nu erau tipici chinezi si nici tibetani. Originea lor rasiala, indica un expert, este un mare mister.
(va urma)

Brasov(Poarta Schei)-Saua Tampei-Poiana Stechil-Crucuru Mare-Poiana Ruia-Cabana Postavarul(Drumul Albastru)

. Brasov (Poarta Schei) – Saua Timpei – Poiana Stechil – Crucuru Mare – Poiana Ruia – cabana Postavarul (Drumul Albastru)



Marcaj: banda albastra Durata: 5 ore; in sens invers 3½ ore Caracteristici: moderat in orice anotimp


Traseul, denumit si “Drumul Albastru’ porneste de la Poarta Scheiului, una din porfile care inchideau cetatea medievala a Brasovului spre sud-vest.
Poarta Scheiului este situata la 300 m sud-vest de Biserica Neagra, la capatul liniei de troleibuz nr. 4 care porneste de la gara.
De la Poarta Schei (595 m altitudine) urcam pe aleea Filimon Sirbu, spre sud-est. Acest prim sector, pina in Saua Timpei, este numit Drumul Cavalerilor (sau al Calaretilor) deoarece era drumul de acces al cavalerilor medievali la cetatea Brassovia situata pe virful Timpei. In dreptul terenurilor de tenis Olimpia, in apropierea Bastionului Tesatorilor, se afla un stilp indicator de unde incepe marcajul. Parasim aleea asfaltata si urcam, la dreapta, pe un drum pietruit. Dupa citiva zeci de pasi incepe urcusul moderat pe o poteca larga, cu trepte si balustrada metalica, printre castani salbatici, artari, zade si fagi. Unindu-se cu poteca nemarcata care face legatura pe curba de nivel cu traseul nr. 7 Brasov – virful Timpa, traseul nostru coteste la dreapta (sud, apoi sud-vest) si urca pe dupa gradini pina intr-o poiana cu stilp indicator unde se afla o cruce de la sfirsitul secolului al XIII-lea. De aici cotim la stinga (sud-est) si dupa 10-15 minute de urcus moderat si puternic in serpentine scurte, printre pini si zade, ajungem la un stilp indicator situat la intersectia cu poteca nemarcata care vine din dreapta (sud-vest) urcind pe dupa gradinile din Schei, de la Crucea Musicoiului. Inca 3 minute de urcus si spre stinga se desparte o alta poteca nemarcata care face legatura din nou cu traseul nr. 7 (Brasov – virful Timpa). Peste 10 minute de la aceasta ramificatie ajungem in marginea poienii din Saua Timpei (Cutun), la 820 m altitudine. Urcind in continuare, spre sud-est, in Saua Timpei, se poate ajunge in drumul carosabil care urca din Valea Cetatii spre virful Timpa. Drumul Albastru coteste insa la dreapta (sud-vest), intrind din nou in padure. Urcind usor, ajungem pe culmea Gorita, unde un stilp indicator marcheaza un cot de 90° spre stinga (sud-est). Traseul se continua pe un drum de pamint – Calea cu Iarba – care urca din Saua Timpei. De aici traseul se indreapta spre sud-vest pe sau imediat sub culmea ingusta ce desparte Valea Scheilor (in dreapta) de Valea Cetafii (spre stinga) urcind si coborind in general usor. Dupa 45-60 minute de mers din Saua Timpei, prin padurea in care domina fagul, ajungem intr-un sector de largire al culmii, in Poiana Stechil, in mijlocul careia se inalta doi molizi. Aici este intersectat traseul nr. 5 (cruce albastra).
Din Poiana Stechil, Drumul Albastru se indreapta spre sud 200 m pe culme, pina la o bifurcatie cu stilp indicator. Pe poteca nemarcata care continua spre sud, pe culme, se poate ajunge in Valea cu Apa si la Pietrele lui Solomon. Drumul Albastru coteste insa usor la stinga, spre sud-sud-est, coborind pe un ogas scurt, apoi continua pe curba de nivel, si dupa 20 minute din Poiana Stechil (2 ore de la Poarta Scheii) ajunge intr-o inseuare ingusta la intersectia cu traseul nr. 9 Brasov – Poiana Brasov (marcat cu triunghi albcstru). In 5 minute strabatem sectorul comun al celor doua trasee, lasind in dreapta poteca marcata cu triunghi albastru. Traversam un piriu si urcam spre cumpana de ape dintre bazinele Vaii Cetatii si Vaii cu Apa. Dupa un urcus cu pante diferite, ocolim bazinul unui afluent al Vaii cu Apa, parcurgem citeva serpentine si ne indreptam pe curba de nivel spre sud-sud-vest pe culmea Crucurului -una dintre culmile principale ale Postavarului. In continuare, dupa ce este depasit un grup de stinci, poteca se indreapta brusc spre stinga (sud-est) urcind spre o inseuare unde este intilnit traseul nr. 31 (nemarcat) Brasov – Groapa lui Simion. Continuam spre sud-vest pe sub culmea impadurita si presarata cu stinci a Crucurului, cotim la stinga (sud) si ajungem in alta inseuare (l 330 m altitudine) la obirsia piriului Groapa lui Simion, afluent al Vaii cu Apa. Din culme se poate admira Piatra Mare (spre est), Muntii Baiului (sud) si virful Postavaru (sud-vest).
Din inseuare cotim la dreapta si urcam moderat spre vest, intii pe culme, apoi imediat in stinga ei (o intinsa suprafata din sud-estul Culmii Crucurului -versantul superior din stinga Lambei Mari – a fost defrisata in deceniul trecut, cu aceasta ocazie fiind taiati si unii din molizii cu marcaj). Culmea ingusta a Crucurului, alcatuita din conglomerate are mai multe proeminente rotunjite. Prima, pe care o intilnim la 20 minute de urcus de la obirsia Gropii lui Simion este virful Vama (1 428 m). Trecind peste Vama, traversam culmea ingusta si continuam in dreapta ei, prin padurea de molid, pentru a ocoli virful Crucuru Mare (l 435 m). Dupa citeva minute ajungem din nou in culmea principala intr-o inseuare unde a ramas fundatia unei vechi cabane forestiere. Urcam usor in stinga culmii (sector defrisat) si trecem pe linga o alta fundatie de unde poteca este inlocuita de un drum forestier de pamint. La ½ ora de la obirsia Gropii lui Simion ajungem intr-o inseuare cu stilp indicator (l 420 m altitudine), la intersectia cu pirtia de schi Familiar. Din acest punct Drumul Fa-militar coboara spre dreapta (nord-vest), in serpentine, in Poiana Brasov (vezi traseele de schi). De aici inainte pirtia Drumul Familiar se suprapune cu Drumul Albastru. Continuam spre sud-vest, urcind usor in stinga Culmii Crucurului, apoi pe curba de nivel si dupa 10 minute ajungem la un alt stilp indicator (l 440 m altitudine) care marcheaza intersectia cu traseul nr. 2 Brasov – cabana Cristianul Mare (marcaj – banda galbena). Continuind prin padure pe Culmea Crucurului spre sud, apoi spre sud-vest, parcurgem sectorul comun al celor doua trasee (nr. 2 si nr. 6), o adevarata alee. La 10 minute de la intersectie trecem pe linga stilpul indicator care marcheaza o intrare in traseul nr. 4 Poiana Brasov -Pestera de Lapte-refugiul Salvamont (punct albastru), iar dupa alte 5 minute, pe linga stilpul indicator (l 435 m altitudine) care marcheaza capatul traseului nr. 32 Timisu de Jos – Culmea Crucurului, marcat cu cruce albastra). La 150 de pasi spre sud de acest stilp indicator, poteca ingusta a traseului nr. 2 incepe sa urce pieptis versantul acoperit cu stinci de calcar al muntelui Rula pe cind poteca larga a traseului nostru (un drum de exploatare de pamint) continua inainte, spre sud-vest, urcind usor. In citeva minute ajungem in Poteca si Pirtia Sulinar (traseul nr. 33), deasupra Zidului Mare, in marginea de nord-est a Poienii Ruia (l 480 m altitudine). Traversam poiana spre sud-vest si in apropierea statiei inferioare a teleschiului Ruia, patrundem in pirtia de schi Drumul Rosu, urcind in serpentine pina in spatele cabanei Postavarul. Pe traseul 24 se poate urca la cabana Cristianul Mare si la virful Postavaru (sector nemarcat al Drumului Rosu) sau se poate cobori in Poiana Brasov (marcaj – cruce rosie). Pe traseul nr. 16 (banda galbena) se ajunge in Poiana Trei Fetite.

Brasov(Crucea Musicioiului)-Fantanita Popii-Poiana Strechi

 Brasov (Crucea Musicoiului) – Fintinita Popii -Poiana Stechil


Marcaj: cruce albastra Durata: 1¼ ora; in sens invers ¾ ora Caracteristici: usor vara, moderat iarna


Un acces comod la Crucea Musicioiului il realizam plecind din Piata Unirii (Prund) pe strada Coastei si in continuare pe strada Costitei din care, la dreapta, urcam pe strada Vrancei. La capatul ei cotim la dreapta (pe strada Curcanilor) pina la ultima casa urcind in continuare pe o poteca la Crucea Musicoiului (695 m altitudine).
Citiva metri mai sus de Crucea Musicoiului se afla un stilp indicator si poteca (venind dinspre Timpa, pe dupa gradini) pe care vom incepe urcusul, spre sud-vest. Poteca pietroasa urca usor printre pini, pe sub stinca din calcare “Piciorul Boului’. Cotind putin la stinga poteca urca in general lin, pe versantul stincos din dreapta Vaii Popii. Peste 15 minute (de la Cruce) ajungem intr-o poiana, la Fintinita Popii, unde se intretaie mai multe poteci nemarcate.
Imediat dupa izvor (amenajat de Societatea pajis-fenilor in 1930) traversam piriul si urcam usor pe partea stinga, prin padurea de molid. Spre obirsie poteca urca tot mai accentuat pina in culmea secundara unde intersecteaza o poteca nemarcata care coboara in Schei.
Traversam culmea si continuam sa urcam moderat prin padurea de fag cu molid. O serpentina scurta ne scoate pe alta culme secundara in Poiana Ograda (980 m altitudine). Din marginea ei poteca se indreapta brusc spre stinga angajindu-se pe un ogas, printre fagi si molizi. In continuare urcusul este mai lin si in 15 minute se ajunge in Poiana Stechil (l 027 m altitudine) situata pe prelungirea nordica a culmii Postavarului. Aici este intilnit traseul nr. 6 (banda albastra) Brasov – cabana Postavarul

2. 

Misterul populatiei Dropa(2)

Oamenii de stiinta au intors pe toate fetele descoperirea. Aceasta semana, intr-un fel, cu un disc pentru gramofon de varsta pietrei. In conturul sau, discul avea o gaura si striatii in spirala catre marginea sa. O privire mai atenta a aratat ca acestea erau de fapt o linie continua in spirala cu inscriptii si caractere. Obiectul s-a dovedit a fi o “inregistrare”. Dar in 1938 nimeni nu poseda cheia acestui incredibil mesaj. Discul a fost arhivat printre alte obiecte descoperite in zona. Nimeni nu stia semnificatia sa.
La Pekin, numerosi experti au incercat sa traduca, timp de 20 de ani, hieroglifele misterioase, insa totul a esuat. Pana la urma, un profesor, doctorul Tsun Um Nui, a spart codul si a inceput sa descifreze “razele vorbitoare” si a permis realizarea catorva implicatii extraordinare revelate de disc. Concluziile profesorului chinez au fost atat de uluitoare incat au fost imediat suprimate. Academia de Preistorie din Pekin i-a interzis sa-si publice descoperirile.
Doi ani mai tarziu, in 1965, profesorul si colegii lui au obtinut permisiunea de a-si dezvolta teoria. Titlul sau, destul de intrigat este: Textul cioplit privind vasele spatiale care, conform discurilor, au aterizat pe Terra acum 12000 de ani. Inregistrarile (mai tarziu au fost gasite 716 discuri cioplite in aceeasi grota) povesteau istoria surprinzatoare a sondei spatiale cu locuitori de pe alta planeta care s-a prabusit in zona muntoasa de la Bayan-Khara-Uula.

(va urma)

Poiana Brasov(hotel Poiana Ursului)-Poiana Drester-Pestera de Lapte-refugiul Salvanont

 Poiana Brasov (hotel Poiana Ursului) – Poiana Drester – Pestera de Lapte – refugiul Salvamont
Marcaj triunghi albastru  Durata:2 ore; in sens invers, 1½ ora Caracteristici: moderat vara, dificil iarna
Pornim din intersectia de linga hotelul-restaurant Poiana Ursului (l 020 m altitudine) spre est, pe drumul betonat marcat cu triunghi albastru (traseul nr. 9) si cruce rosie (traseul nr. 3, care se desparte spre stinga intr-un luminis). Continuam urcusul pe un drum pietruit pina in apropierea unei cariere de calcar in exploatare (atentie!) pe care o ocolim prin stinga ajungind la o noua bifurcatie. Spre stinga coboara in Brasov traseele nr. 2 (banda galbena) si 9 (triunghi albastru). De aici incepe marcajul banda galbena pe care-l urmam spre dreapta urcind pieptis pina in Poiana Drester (la 1 300 m altitudine). Traseul numarul 2 se indreapta spre cabana Cristianu Mare. Continuam drumul spre dreapta (nord) pe poteca marcata cu punct albastru si ajungem pe versantul foarte puternic inclinat care domina Poiana Brasov. Urmarind in general curba de nivel, traseul se indreapta spre sud intersectind o poteca nemarcata ce coboara pe traseul pirtiei de Slalom special (nu o recomandam din cauza sectorului abrupt cu grohotis mobil din partea superioara). In citeva puncte se deschide spre dreapta o larga perspectiva care cuprinde in prim plan Poiana Brasov apoi intinsa depresiune a Brasovului si Muntii Piatra Craiului, Poiana Marului si Persani. La 15 minute din Poiana Drester se ajunge in dreptul intrarii in Pestera de Lapte (l 350 m altitudine). Pestera are o lungime de 175 m si o denivelare de circa 10 m, denumirea sa provenind de la “laptele de pestera’ care o acopera in cea mai mare parte. Traseul se continua in urcus usor prin padurea de molid (marcaj punct albastru) spre sud-vest pina la o bifurcatie cu stilp indicator (l 420 m altitudine). Spre stinga (sud) se urca in culmea Crucurului fiind intersectate traseele 2 si 6, deasupra bazinelor Lam-bei Mari si a Padinei Timpa. Urmind poteca din dreapta (sud-vest) traversam doua culmi secundare si coborim puternic o portiune scurta ajungind la refugiul Salvamont (l 350 m altitudine). La citiva metri mai jos de refugiu se gaseste stilpul indicator din marginea potecii Sulinar care urca de-a lungul pirtiei de schi cu acelasi nume (traseul nr. 33 – Poiana Brasov – poteca Sulinar – Poiana Ruia).

3.Poiana Nisipului-Stana Navri-Poiana Brasov(hotel-restaurant Poiana Ursului)

3. Poiana Nisipului - Stina Navri - Poiana Brasov (hotel-restaurant Poiana Ursului) Marcaj: cruce rosie Durata: 1 ora; in sens invers, ¾ ora Caracteristici: usor vara, moderat iarna Poiana Nisipului (sau Poiana lui Ghet) este situata in lunca Oabanului de Jos (afluent al Vaii Scheilor) la 860-970 m altitudine. Aici se poate ajunge in 11/4 ora pe Drumul Galben (traseul nr. 2, banda galbena), pornind de la bufetul Piatra (extremitatea sudica a cartierului brasovean Schei, capatul autobuzului 19), pe drumul forestier care urca la Pietrele lui Solomon. Strabatindu-se poiana, in marginea ei estica se intilneste un stilp indicator care marcheaza intersectia Drumului Galben (traseul nr. 2) cu o poteca (un vechi drum de care) ce se indreapta pe Valea cu Apa spre Poiana Brasov. Din Poiana Nisipului in sus poteca a fost marcata cu cruce rosie. La 25 m sud-est de stilpul indicator din marginea Poienii Nisipului pe un molid, linga piriu, se afla tabla indicatoare de unde incepe marcajul cruce rosie. Dupa traversarea piriului cotim la dreapta (sud-vest) parasind Drumul Galben si incepem sa urcam moderat prin padurea de brad pina in culme, pe care o traversam urcind lin. Ocolim larg obirsia unui piriu (afluent din stinga al Oabanului de Jos) si dupa un urcus moderat prin padurea de brad cu fag traversam o alta culme ingusta. Au trecut 20-30 minute de la Poiana Nisipului si am ajuns la 1 040 m altitudine, in apropierea locului denumit Stina Navri (100 m vest de culmea ingusta). In prezent nu exista stina dar locul a pastrat denumirea consemnata pe harti inca din a doua jumatate a secolului trecut. Dupa un scurt coboris usor incepem sa urcam lin culmea larga si prelunga (orientata est-vest) care desparte Oabanul de Jos de cel de Sus. Coborim usor in valea Oabanului de Sus, la confluenta a doua vilcele unde se intersecteaza mai multe poteci nemarcate. Urcind pe poteca de pe vilceaua din dreapta (150 m spre sud) se poate ajunge la cariera de linga trambuline, in traseul nr. 9 marcat cu triunghi albastru; pe vilceaua din stinga (150 m spre sud-est) se poate ajunge in apropierea poienitei in care Drumul Galben (traseul nr. 2 marcat cu banda galbena) se desparte de traseul nr. 9, urcind spre cabana Cristianul Mare. Traseul nostru, bine marcat, dupa ce traverseaza Oabanul de Sus coteste la dreapta (spre vest), coboara usor apoi urca prin padurea de molid si dupa 5 minute de la traversarea piriului ne conduce intr-un luminis cu stilp indicator, la capatul unui drum betonat. Ne aflam la intersectia cu traseul nr. 9 (triunghi albastru), in imediata apropiere a unei pajisti largi - pirtia de aterizare a trambulinelor. Din acest punct (l 075 m altitudine) spre stinga (sud-est) se poate ajunge in Brasov (traseul nr. 9), se poate urca la cabanele Cristianul Mare sau Postavarul (traseul nr. 9, pina la intersectia cu traseul nr. 2, Drumul Galben, apoi pe acesta in sus); se poate urca la Pestera de Lapte (traseul nr. 4 marcat cu punct albastru din Poiana Drester). Traseul nostru, marcat cu cruce rosie, continua insa spre dreapta (nord-vest, apoi vest), coborind usor pe drumul betonat. Drumul trece pe linga hotelul Intim si vilele Rindunica si Doina (in stinga) apoi pe linga noul grup de productie si grupul social al O.N.T. Carpati, hotelurile Alunis si Ruia (in dreapta) si dupa 10 minute de la capatul drumului betonat ajungem la intersectia de linga hotel-restaurantul Poiana Ursului (l 020 m altitudine) in Drumul Vechi al Poienii (traseul nr. l, banda rosie). Spre stinga (sud-vest) dupa 200 m se ajunge la Complexul comercial Mercur, iar dupa alte 200 m la capatul liniei de autobuz 20 (Brasov - Poiana), in apropierea restaurantului Capra Neagra. Mergind inainte (vest) ajungem in Drumul Nou al Poienii, linga hotelul-restaurant Alpin, la capatul noii sosele ce coboara spre Brasov (capatul traseului nr. 29, Cristian-Poiana Brasov, marcat cu triunghi rosu). La dreapta (nord) se poate cobori in Brasov (in Schei), trecind pe linga cabana si popasul Zimbrul (traseul nr. 1, banda rosie).

Misterul populatiei Dropa(1)

In urma cu 6000 de ani, un vas spatial ar fi aterizat in regiunea Bayan-Khara-Uula (intre China si Tibet) si n-ar mai fi putut pleca din cauza lipsei de “carburant”. Triburile locale nu i-au acceptat pe acesti extraterestri si i-ar fi masacrat aproape in totalitate. Extraterestrii supravietuitori ar fi lasat urme ale trecerii lor in doua triburi: Ham si Dropa. Membri acestor triburi sunt fiinte fragile care ating aproximativ 1,30 m inaltime si care pana in zilele noastre au rezistat la orice tentativa de clasificare etnica, fiind un amestec intre naufragiatii din spatiu si indigeni.
Din inaltimile muntilor Bayan-Khara-Uula, la frontiera dintre China si Tibet, o echipa de arheologi a efectuat o cercetare extrem de detaliata a unei serii de grote conectate intre ele. Interesul oamenilor de stiinta a fost excitat de descoperirea unei serii de morminte aliniate, continand scheletele unei rase de oameni foarte stranie, avand corpurile fragile si capetele largi si supradezvoltate.
La inceput s-a crezut ca aceste camere au fost leaganul unei specii necunoscute de primate. Dar seful expeditiei, arheologul chinez profesorul Chi Pu Tei a ridicat firesc intrebarea: Cine a auzit de maimute care sa-si ingroape semenii? In timpul cercetarii scheletelor, un membru al echipei a dat peste un disc mare de piatra pe jumatatae ingropat in praful din solul grotei…
(va urma)

Brasov(bufetul Piatra)-Pietrele lui Solomon-Poiana Nisipului-Poiana Drester-Poiana Doamnei-Cabana Cristianul Mare

 Brasov (bufetul Piatra) – Pietrele lui Solomon -Poiana Nisipului – Poiana Drester – Poiana Doamnei – cabana Cristianul Mare


Marcaj: banda galbena; marcaj vechi, deteriorat in multe sectoare Durata: 4½-5 ore; in sens invers 3 ore Caracteristici: moderat vara, dificil iarna


Acest traseu, denumit Drumul Galben, are acelasi punct de pornire ca si traseele nr. 1 si 25 – bufetul Piatra, de la extremitatea sudica a cartierului brasovean Schei de unde pornim spre SV pe Valea Scheilor (Valea Morilor), pe drumul din stinga (cel din dreapta urca in Poiana Brasov – vezi traseul nr. 1). Trecem pe linga confluenta Vaii cu Apa (Valea Cheii) cu Oabanul si dupa 500 m de la bufetul Piatra drumul traverseaza Oabanul, cotind la stinga (nord-est). Urcusul se accentueaza, trecem pe linga un izvor si dupa 10 minute de la pornire ajungem intre stincile de calcar in care Valea cu Apa a sapat cheile Pietrele lui Solomon. Legenda spune ca regele Solomon ar fi scapat de urmaritori sarind cu calul peste prapastia strajuita de stincile care de atunci ii poarta numele. Dupa un prim grup de stinci valea se largeste, alcatuind un amfiteatru natural – intre Pietre (intre Chietri) – in care se desfasoara Serbarile Junilor din Schei. Chiar inainte de a intra in al doilea grup de stinci care inchide spre sud-est amfiteatrul, parasim drumul forestier pe care am urcat intre Pietre cotind la dreapta (sud-vest) pe o poteca care traverseaza o poienita (ramificatia nu este marcata), apoi urca moderat si puternic prin padurea de fag pina in culme (10 minute de la drumul forestier; 805 m alt.). Printre pomi se zareste Drumul Poienii (traseul nr. 1). Spre dreapta se poate ajunge la stinca in forma de turn denumita Bisericuta. Cotim la stinga (sud-est) pe poteca lata ce urca lin pe versantul drept al Oabanului si peste 1 O minute ajungem intr-un drum forestier, ramificatie a drumului parasit intre Pietre. Coborim lin pe acest drum pina la capatul sau, la o confluenta (890 m altitudine)[4]. In continuarea drumului forestier o poteca nemarcata urca in lungul Oabanului spre Poiana Brasov. Continuam traseul pe o vilcea de obicei lipsita de apa. In apropierea obirsiei urcusul se accentueaza si ajungind in culme o traversam si cotim in unghi drept spre stinga (SE), continuind sa mergem in general pe curba de nivel prin padurea de brad si fag de pe versantul drept al Oabanului de Jos. Coborind lin, poteca atinge firul vaii si in curind ajungem in Poiana Nisipului (30 minute de la capatul drumului forestier). Strabatind poiana asezata in lungul albiei Oabanului de Jos, in marginea de est intilnim un stilp indicator, la intersecta cu o poteca ce urca din Valea cu Apa spre Poiana Brasov. La 25 m de stilpul indicator pe un molid se afla o tabla indicatoare care marcheaza inceputul traseului nr. 3 Poiana Nisipului – Poiana Brasov (marcaj – cruce rosie).
Din Poiana Nisipului continuam sa urcam usor spre SE, in lungul vaii Oabanului de Jos, prin padurea de molid. In curind se ajunge la o confluenta, in apropierea Poienii lui Brinca (la inceputul acestui secol poiana se intindea pe ambii versanti ai Oabanului de Jos, dar acum ocupa o suprafata mica, in culmea din dreapta Oabanului, la 150 m est de confluenta). Continuam pe valea din stinga pe linga un izvor. Inca 5 minute de urcus spre sud si ajungem la intersectia cu traseul nr. 9 (triunghi albastru) care urca la Poiana Brasov din Valea Cetatii. Urmeaza un sector comun cu acest traseu pina in culme, apoi pe curba de nivel, spre sud-vest si dupa un scurt urcus pieptis ajungem intr-o poienita (1 110 m altitudine), unde traseele se despart. Inainte, spre sud-vest, continua traseul nr. 9 spre Poiana Brasov; Drumul Galben continua la stinga (sud-est) pe o vilcea seaca (o padina) puternic inclinata. Chiar la inceputul urcusului spre stinga se observa o poteca ce coboara in serpentine prin dreapta vilcelei – Drumul de schi Familiar. Dupa 15 minute de urcus parasim vilceaua, continuind pe versantul sau sting, puternic inclinat, prin padurea de molid. Dupa 30-45 minute din poienita in care am parasit traseul nr. 9 ajungem in Poiana Drester (l 300 m altitudine) in care din nou Drumul Galben intersecteaza Drumul Familiar. Asa cum arata indicatorul, poteca marcata cu punct albastru conduce spre Pestera de Lapte (traseul nr. 4).
Din Poiana Drester urmeaza un urcus puternic spre sud-vest si dupa 20-30 minute ajungem intr-un lumi-nis de unde continuam pe curba de nivel pina intilnim stilpul indicator care marcheaza intersectia cu Drumul Albastru spre cabana Postavarul (marcaj banda albastra). Sintem la 1 440 m altitudine in culmea Crucu-rului, culme principala a Postavarului si in fata noastra se deschide (spre est si sud-est) o larga perspectiva asupra Pietrei Mari. Urmeaza sectorul comun al celor doua drumuri (Drumul Galben si Drumul Albastru), pe culmea Crucurului, spre sud. Dupa 10 minute de la intersectie trecem pe linga stilpul indicator care marcheaza o intrare in traseul nr. 4 marcat cu punct albastru (Poiana Drester – Pestera de Lapte -refugiul Salvamont), iar dupa alte 5 minute pe linga stilpul indicator care marcheaza capatul traseului 32, Timisu de Jos – Lamba Mare – culmea Crucurului, (1 435 m altitudine).
In apropierea acestui stilp indicator Drumul Galben se desparte de Drumul Albastru. Deoarece bifurcatia nu este marcata cu indicator, iar Drumul Albastru este mult mai larg si mai circulat, dam citeva detalii pentru gasirea mai usoara a acestui punct: la 100 m sud de stilpul indicator (capatul traseului nr. 32, de pe Valea Lambei) intilnim ultimul molid (al treilea de la stilp) marcat cu banda galbena; 15 m mai departe din poteca larga se desprinde spre stinga poteca ingusta a Drumului Galben care incepe sa urce usor versantul vestic al muntelui Ruia. Drumul Albastru continua spre cabana Postavarul pe deasupra Zidului Mare (Pirtia Sulinar), prin Poiana Ruia (vezi traseul nr. 6). Nu departe de bifurcatie poteca Drumului Galben incepe sa urce pieptis versantul puternic inclinat, acoperit cu stinci de calcar, molidis tinar si zmeuris. Poteca neclara, cu multe variante, lipsa marcajului, versantul puternic inclinat al Muntelui Ruia sint elemente care confera dificultate acestui sector mai ales iarna. Odata cu depasirea sectorului cu molidis tinar poteca este buna, urcusul devine moderat, apoi chiar usor, iar pe molizi apare din nou marcajul. Dupa 30 minute din Drumul Albastru trecem printre doua stinci (doua mici turnuri din calcar) care alcatuiesc Poarta Doamnei. Strabatind poarta ajungem in Poiana Doamnei (l 610 m altitudine), intr-o larga inseuare situata la sud de Virful Ruia, acolo unde pirtia de schi Sulinar descrie o curba spre stinga. Din inseuare urcam spre sud, in lungul Sulinarului, trecem pe sub linia telecabinei si prin spatele statiei telegondolei si dupa 15 minute din Poiana Doamnei ajungem la cabana Cristianul Mare (1 710 m altitudine).
De la cabana Cristianul Mare se poate continua spre sud pe banda galbena spre Poiana Trei Fetite – Spinarea Calului – Predeal (traseul nr. 15), se poate urca spre est, in Virful Postavaru de unde se poate cobori pe Drumul Serpilor (traseul nr. 12) la Timisu de Jos, sau se poate cobori la cabana Postavarul (traseul nr. 24) si de aici mai departe in Poiana Brasov si Brasov (traseele nr. 6 si 24).